joi, 4 octombrie 2018

MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea I: O întâlnire ostilă (5)

5.


Genji, în afară de Yoshitsune, și-au continuat înaintarea după Bătălia de la Ichi-no-Tani, dar după repetate bătăli din ce în ce mai departe de Kamakura, soldații au început să arate semne de oboseală. Heike îi atrăgea în bătălii pe mare și mai îndepărtate, și totuși, Genji nu puteau obține numărul dorit de nave, și astfel era o perioadă de liniște în război.

Pe o navă ancorată pe plaja insulei Yashima, vasalii de rang înalt ai lui Heike, conduși de comandantul lor, Taira no Munemori, țineau o discuție militară.
Munemori era al treilea fiu al lui Kiyomori, dar cum primul fiu al lui Kiyomori, Shigemori, și cel de-al doilea fiu, Motomori, au murit amândoi deja, după moartea lui Kiyomori, Munemori a devenit noul conducător al clanului Heike. Dar din păcate pentru Munemori, nu fusese binecuvântat cu abilitatea necesară de a conduce clanul, și părerile sale referitoare la strategia militară erau ignorate.
În schimbul lui Munemori, cel care deținea conducerea adevărată era cel care obținuse încrederea puternică nu doar a vasalilor de rang înalt, ci și însuși a lui Kiyomori, cel de-al patrulea fiu, Tomomori. Nu era o exagerare să se spună că mulțumită lui Tomomori Heike a reușit cumva să rămână intact chiar și după pierderea prezenței copleșitoare a lui Kiyomori și faptul că au fost forțați să plece din Kyoto.

Sub presiune extremă, și cu oboseala ce îi se vedea pe chip, Munemori a încheiat discuția cu ”Ei bine atunci, să ne oprim aici. Am încredințat restul lui Tomomori. Contez pe tine.”
Tomomori a înclinat din cap către el, apoi a strigat ”Dennai, Noritsune. Îmi cer iertare, dar ați putea rămâne puțin?”
În timp ce vasalii de rang înalt își părăseau locurile, Noritsune a lovit cu picioarele sale cu o expresie de înfrânt, și începuse să meargă greoi. În timp ce Tomomori deținea fără dubii cel mai mare rang, pentru Noritsune el era vărul mult îndrăgit alături de care se jucase deseori când erau mici, și cel pe care îl numea ”Frate”.
Dennai s-a scărpinat în cap și a mormăit, ”Ahhh, sunt obosit. Cu siguranță nu sunt făcut pentru acest fel de lucru. Am adunat toți oamenii aștia laolaltă și la sfârșit, el doar spune că lasă totul pe Frate.”
În loc să fie înfuriat de atitudinile lui Dennai și Noritsune, Tomomori a zâmbit. Era tocmai pentru că nu era păcălit de lucruri triviale, și avea abilitatea de a observa adevărata natură a oricărui lucru, de era atât de tolerant. Astfel, îi putea fermeca pe oamenii asemeni lui Dennai și Noritsune, care aveau una sau două capricii.
De parcă înlocuiau vasalii care tocmai părăsise camera, Kikuōmaru și Ginrōmaru se grăbise să intre bucuroși.
”Ai terminat? Noi am așteptat. Noi am așteptat cum se cuvine!”
Unul dintre vasali a văzut acest lucru și grăbit, l-a tras pe Kikuōmaru înapoi.
”Tu! Tomomori-sama și ceilalți încă sunt-”
Înainte de a termina de vorbit, Kikuōmaru scăpase de prinsoarea sa cu o viteză incredibilă, se învârtise în jur, și se uita urât la bărbat.
”Tu...Nu mă atingi!”
”Eeek...”
Bărbatul se făcuse palid și înghețase sub forța privirii sale. Ginrōmaru privea înainte și înapoi între Kikuōmaru și vasal, de parcă era nesigur de ce să facă. Noritsune rânjise și spusese ”Oh nu, nu îl poți atinge pur și simplu pe Kikuōmaru așa. Mușcă.”
Tomomori a oprit totul repede.
”Kiku, oprește-te...Îmi cer iertare, este în ordine. Poți pleca.”
Vasalul s-a grăbit să facă ceea ce îi se spusese. Kikuōmaru se mai uitase după el pentru un moment, dar odată ce bărbatul îi dispăruse din vedere, zâmbetul său inocent s-a întors, și s-a grăbit către Noritsune. Ginrōmaru îl urmase.

Kikuōmaru și Ginrōmaru erau de un sânge amestecat, cu alte cuvinte, jumătate Mononoke și jumătate om.
În timp ce Mononofu aveau sânge de Mononoke în ei, în afară de puterile lor speciale, ei erau de altfel umani. Totuși, în ciuda înfățișării lor umane, sângele de Mononoke al lui Kikuōmaru și Ginrōmaru era cu mult mai puternic. Kikuōmaru în special, deținea ferocitatea unui animal sălbatic, și era rapid la a a afișa ostilitate. Din cauza acestui lucru, oamenii nu știau ce să facă cu el. Nu îl puteau ucide de frica unui blestem Mononoke, și astfel a fost întemnițat împreună cu Ginrōmaru până când Noritsune le-a auzit povestea și i-a revendicat pentru el. Deși oamenii din jurul lui nu erau de acord, imediat ce el a ajuns față în față cu ei, au început să îl urmeze cu o blândețe surprinzătoare. Nici măcar Kikuōmaru nu punea la îndoială un cuvânt din ceea ce spunea Noritsune. Era de parcă o haită de lupi îl urma pe cel mai puternic lider din grup. Se supusese celui a cărui putere o depășea pe a lor.
Kikuōmaru și Ginrōmaru au simțit instictiv că Noritsune și Tomomori erau ”stăpânii” lor.

Singurii rămași în cameră erau Tomomori, Dennai, Noritsune, și Kikuōmaru și Ginrōmaru.
Tomomori a așteptat până când a simțit că vasalii nu puteau asculta, și atunci a vorbit, ”Deci, cum stau lucrurile în capitală?”
Tomomori îi trimisese pe Dennai și Noritsune să se infiltreze în Kyoto pe la spatele lui Munemori și a celorlalți vasali. Scopul său era de a obține informații cu privire la întâmplările din capitală, și de a îi aduce pe cei care ar sprijini Heike la Yashima.
Dennai voise să vorbească într-o voce șoptită, dar Noritsune l-a întrerupt.
”Frate, te rog să îl cerți pe Dennai! Iar a rătăcit de unul singur! A trebuit să trec prin atâtea necazuri ca să îl găsesc!”
Era exact ca și când un copil îl pâra pe celălalt pentru că a fost obraznic.
”...Hey, ai promis că nu spui!”
”Nu îmi amintesc să fi promis asta. Și tu ești cel care întotdeauna își încalcă promisiunile făcute mie și face ce vrea, nu-i așa?”
„Așa e! Așa e!”
Kikuōmaru și Ginrōmaru chicotise.
”Ei bine, nu îmi aduc aminte să fi promis că-”
”Destul.”
Un singur cuvânt sătul de la Tomomori, și toți cei prezenți au închis gura.
”Voi faceți asta de fiecare dată...Puteți să nu vă grăbiți și să aveți o ceartă lungă și drăguță între soț și soție mai târziu. Chiar acum vreau să știu despre lucrurile din capitală. Dennai, te rog.”
Auzind fraza ”ceartă între soț și soție”, Noritsune făcuse o mișcare de parcă ar fi vrut să se certe, dar atunci s-a calmat singur. Stătea cu picioarele încrucișate cu o expresie iritată, și își întorsese privirea către Dennai.
”Da. Heike care au rămas în capitală au fost aproape înlăturați de Genji care îi vânează. Tot ce a rămas sunt Kugyō care ne-au trădat în favoarea clanului Genji, deci probabil că nu ne putem aștepta prea multe de la ei. Încearcă să-și salveze pielile prin alăturarea la Genji și a împăratului sihastru.” (Un împărat sihastru reprezintă unul care și-a abdicat poziția și s-a alăturat unei mănăstiri, dar, în practică, a continuat să dețină puterea. Go-Shirakawa a abdicat în 1158, dar a continuat să conducă ca și împărat izolat prin domnia următorilor cinci împărați (din care patru au fost înscăunați ca și copii și au murit tineri)
Deși, până într-un anumit punct, se așteptase la acest lucru, expresia lui Tomomori era sumbră.
”...Este extrem de regretabil că nu l-am putut aduce pe împăratul sihastru cu noi”, mormăise el.
Când s-a decis ca clanul Heike să se retragă din Kyoto, Tomomori și ceilalți plănuise să îl ia pe și pe împăratul sihastru Go-Shirakawa cu ei. Dar Go-Shirakawa le-a ghicit planul și a scăpat singur din Kuramaro pe muntele Hiei, lăsând în urmă familia regală. Pentru Heike, aceasta a fost o cauză nobilă care le justifica poziția, și pierderea împăratului sihastru, care era de asemenea un ostatic într-un anumit sens, a fost o lovitură puternică.
Au reușit să îl aducă pe Împăratul Antoku, care încă avea șase ani, și cele Trei Comori care serveau drept dovadă a statutului său regal. Dar după asta, împăratul sihastru, le-a ordonat apărătorilor săi, Genji, să îi înfrângă pe Heike, și Tomomori era într-o poziție ce devenea capcană rapid.
Acum că mă gândesc la asta, chiar și când Kiyomori, tatăl meu, era într-o stare de sănătate bună, relația sa cu împăratul sihastru se destrăma.
A fost o realizare târzie, dar Tomomori privea înapoi acum.
Cum puterea lui Heike creștea, în ciuda faptului că erau o casă de luptători, Kiyomori începuse să intervină în domnia împăratului sihastru, ceea ce nu a fost privit cu bine. Împăratul sihastru păstrase aparențele doar din cauză că puterea imensă a clanului Heike îl făcuse și pe el să îi fie frică să acționeze împotriva lor. Începuse să îl favorizeze pe Yoritomo, care vorbise de a-i răsturna pe Heike. Și când Kiyomori murise, atât cât îl privea pe împăratul sihastru, Heike erau deja ”dușmani ai Curții Imperiale”.
”Și, despre Shigehira...” continuase Dennai cu o expresie îndurerată, ”a fost capturat de către Kajiwara Kagetoki și dus la Kamakura...”
O tăcere grea se lăsase. Tomomori dorise cumva să își ajute fratele mai mic care fusese capturat în Bătălia de la Ichi-no-Tani, dar dacă fusese dus la Kamakura, ar fi fost imposibil.
”Ar fi plăcut să auzim ceva vești bune cât mai curând...” a răspuns el trist.
Dennai devenise tăcut dar Noritsune îl încuraja, încercând să mai destindă atmosfera.
”Dennai, nu este altceva ce trebuie să îi mai raportezi fratelui meu? Aceea persoană care era cu tine în pădure?”
”Oh, ai întâlnit pe cineva?” Tomomori ridicase privirea.
”Er, ei bine...doar s-a întâmplat să dăm unul peste celălalt din coincidență, dar...a spus că numele lui este Yoshitsune.”
”Yoshitsune?”
Expresia lui Tomomori se schimbase, ”Yoshitsune...nu vrei să spui, ACEL Yoshitsune!?”
”Așa este, frate. ACEL Yoshitsune. Fratele mai mic al lui Yoritomo, acel Mononofu care ne-a prins în atacul surpriză la Ichi-no-Tani, Minamoto no Yoshitsune!”
Noritsune a profitat de oportunitate pentru a insista pe acest lucru, ”Dar Dennai ne-a mințit și a spus că era o cunoștință!”
”Dacă nu spuneam aia, l-ai fi ucis pe loc!”
”Evident! De parcă aș fi lăsat un dușman să se plimbe până înapoi acasă!”
”Ucide...dușmanii!” răspunsese Kikuōmaru. Dennai  îl privise pătrunzător pe Kikuōmaru, ”Nu ucis!”
Rămas fără cuvinte, Tomomori întrebase ”...Și, despre ce ai vorbit cu...Yoshitsune...?”
”Oh, doar am pălăvrăgit. Este un individ interesant. Am crezut că ar avea miros de sânge pe el, asemenea bărbaților care i-am văzut la Ichi-no-Tani, dar se pare că are felul său de a gândi.”
”Este cineva cu care se poate discuta?”
”Așa s-ar părea. Nu sunt prea mulți comandați care pot câștiga bătălii și apoi să verse lacrimi pentru comarazii săi căzuți. De asemenea se pare că nici reputația sa din capitală nu este rea. Ei bine, este fiu al clanului Genjii, până la urmă.”
Dennai își amintea imaginea lui Yoshitsune care își ținea capul în jos și plângea lângă lac, și zâmbise. Când o făcuse, ochii săi se încrețise până ce erau la fel de înguști ca acele de pin. Tomomori se gândea profund la ceva cu o expresie serioasă. Probabil obosiți de situație, Kikuōmaru și Ginrōmaru își suceau corpurile dintr-o parte în alta într-o manieră leneșă. Liniștea a continuat o perioadă, până când Dennai, încercând curios să arunce o privire la chipul lui Tomomori, a spus jucăuș ”Um...Tomo-chan?”
În același moment, Tomomori s-a ridicat brusc.
”Dennai!”
Ca răspuns la vocea strictă a lui Tomomori, Dennai și-a îndreptat postura sa repede,
”Iertare! M-am lăsat dus de val!”
”Hm? Poftim?...Dennai, aș putea să te rog să faci ceva pentru mine?”
”Huh?...Să fac ceva?”
”Da. Nu este mare lucru dar,” și Tomomori s-a corectat imediat, ”Nu, ar putea fi un mare lucru...”
Tomomori zâmbise cu înțeles în timp ce privea la chipurile derutate ale lui Dennai și ale celorlalți.

miercuri, 3 octombrie 2018

Gackt blog – 3 iulie 2017

Camui Gakuen se încheie

Ieri s-a dovedit a fi o zi destul de plină,
Am vizitat Camui Gakuen încă de dimineață pentru ultima zi a Festivalului Gakuen.
Ori de câte ori sunt invitat, sunt multe momente când am ezitat să merg dar
Pentru că de data aceasta vor fi multe lucruri diferite pentru care să fii emoționat,
Am decis să vizitez fiecare colțișor încă de dimineață.

Din moment ce spectacolul de astăzi va începe de la ora 3 după-ameaza,
Membrii F9 și comitetul executiv deja au început să se pregătească.
Când am sosit, ei deja și-au terminat antrenamentul,
Și am putut simți puternic entuziasmul lor de a oferi
Și de a nu lăsa nimic la întâmplare în această ultimă zi.


Poate din cauză că repertoriul de această dată este diferit față de celelalte Festivale Gakuen, dar
S-a dovedit a fi un spectacol de care nu mă satur niciodată să-l privesc indiferent de câte ori l-am văzut.
Faptul că studenții nu prea se gândesc până aici îl face să fie impresionant.


Chiar și când îl priveam pe Președinte participând la repetițiile sale cu restul,
Au verificat cu grijă aceleași cântece iar și iar
În ciuda faptului că este ultima zi, ceea ce este ceva de la care se poate învăța.

Într-o clipită, era timpul pentru spectacolul propriu-zis.
Am privit din spate și
Mi-am putut da seama cât de bine au executat detaliile mărunte din concert,
Ceea ce l-a făcut excepțional de plăcut.


Atunci,
Când am privit la ceasul meu, timpul total pentru concert s-a întins cu o oră mai mult decât de obicei.
Poate din cauză că au jucat o varietate de jocuri de scenă dar
A fost un spectacol minunat care nu te face să simți că a trecut mult timp.




După ce s-a terminat și m-am dus în culise să-i salut,
Mă gândeam să mă îndrept direct înapoi spre Tokyo dar
Am rămas blocat când m-au spus că voiau să mă alături petrecerii de după
Și astfel am ajuns să stau încă o noapte în Osaka.

Când am sosit la locația petrecerii de după,
Se pare că totul a devenit destul de palpitant.


Se pare că petrecerea de după implică comitetul executiv Camui Gakuen,
Staff-ul local, membrii F9 și Președintele Consiliului de Studenți.


Mă gândeam ”Deci aparent, ei au în mod normal petreceri de după cu o astfel de atmosferă...”
În timp ce am reușit să văd o parte neașteptată a Președintelui Consiliului de Studenți.
Am vorbit ceva timp la aceeași masă, dar
Nu prea s-a apropiat de mâncarea de pe masă, în timp ce a băut doar vin...

Este un bărbat pe care nu îl pot înțelege indiferent de ce fac.
În timpul petrecerii, nu prea a vorbit cu altcineva în afară de mine.
Imaginea cu el bând vin singur în liniște îl face să pară cumva însingurat.

Ei bine,
Am crezut că toți lideri sunt la fel indiferent de unde sunt...dar
Se pare că el a ajuns să înțeleagă asta acum mult timp,
Și nu este deranjat de asta deloc.

În ultima jumătate a petrecere, probabil pentru că atmosfera s-a schimbat brusc,
Însă, abrupt, a spus

”Cam este timpul pentru mine să plec, Gokigenyo~

Și brusc s-a ridicat de pe scaunul lui.
M-am gândit că deja m-am obișnuit cu felul în care acest tip imposibil de citit face orice vrea
Dar am ajuns să devin frustrat, gândindu-mă ”Chiar este timpul pentru asta!”
Atunci,
Cum Președintele s-a ridicat în picioare
Toți s-au ridicat brusc împreună și au început să cânte.

”La mulți ani!!!”

Ahhhhhh, așa este.
”Avem vârsta diferită, dar avem aceeași zi de naștere...”
Mi-am amintit brusc când am văzut un tort ce era adus.
Încă o dată am realizat ce înceată este mintea mea, considerând că nu am adus nici un cadou.
La naiba....



Contrar cu ceea ce simțeam,
Atmosfera din jurul meu a devenit mai degrabă plină de viață.

”Președinte al Consiliului de Studenți! Omedetaki~~~!!”

Se auzeau voci din jurul meu.
Într-o astfel de situație, a luat microfonul cu calm și a vorbit tuturor.

”Acest tort este prea mic pentru mine.
Voi accepta sentimentele voastre, așadar, toată lumea, mâncați-l pentru mine.”

A spus
Într-un fel în care nu îmi pot da seama cât de serios a fost în legătură cu asta dar
Când am văzut zâmbetul din pozele pe care ei le-au făcut, el părea destul de mulțumit.


După asta,
A spus repede la revedere tuturor și a plecat.
Asemeni unui miraj...

Eu și membrii F9 care am rămas am vorbit împreună pentru puțin timp.
Părea că ei deja s-au obișnuit cu comportamentul unic al Președintelui
Și am simțit că nu erau deranjați de acest lucru deloc.


”Ah~~, așa e Președintele mereu!!”

Atunci,
Am băut cu ei până era în jur de ora 1.
Toboșarul Baru s-a îmbătat și noi am pus Habanero în jurul gurii lui
Unde el a trecut de la o stare de amețeală la o tensiune ciudată,
Încheind petrecererea cu un bum.


Festivalul Gakuen de data aceasta a fost chiar amuzant.
Mai mult de atât, a fost plăcut să arunc o privire la partea bună din ei.
Și eu o să am o petrecere de zi de naștere al dracului mâine.

Hm...
Mă întreb dacă motivul pentru care chiar nu vreau să mă întorc în Tokyo
Este din cauza tequilei...

Înfricoșător...

Gackt blog – 2 iulie 2017

Petrecerea zilei de naștere a unui prieten

De data aceasta,
Am venit tocmai până în Osaka pentru a vedea Camui Gakuen dar
În același timp, m-am putut întâlni cu mulți prieteni.

Ieri după-ameaza, am ieșit să încerc să rătăcesc prin oraș cu Baru și să merg la cumpărături.
Am viztat Dolce & Gabbana și Armani,
Și am putut găsi ceva ce îmi place în noua lor colecție.



Când vine vorba de Armani,
Am realizat că linia corpului la hainele lor devine din ce în ce mai largă cu fiecare an.
În trecut, erau mai degrabă un brand agresiv,
Și mi-au dat imaginea că sunt un brand care alege cine îi poartă dar
De undeva de anul trecut, poate din cauză că a devenit destul de popular,
Dar simțul solid al liniei hainelor lor s-a pierdut.
Este un mare păcat.
Poate ar trebui să-mi produc și propria mea jeacă...
Am presentimentul că ar fi mai bine așa.


După cumpărături,
Pe când mergeam pe străzi,
Am observat un miracol într-o poză pe care am făcut-o...
Deci se poate întâmpla și așa ceva...





Uneori am fost surprins de pozele pe care le-am făcut în trecut dar
Să mă gândesc că o asemenea poză poate fi măcar făcută...
Baru, incredibil.

Noaptea, m-am întâlnit cu Nakano-san de la Gemcerey și restul.
Cum nu am putut să sărbătoresc ziua lui de naștere anul acesta
Am făcut o petrecere de zi de naștere ceva mai târziu.



După cină, ne-am îndreptat direct pentru băuturi și
Staff-ul meu, Katou-shi, care aceeași zi de naștere, a trebuit să bea.
Cu Nakano-san și Katou-san, nu am văzut niciodată înainte cum beau ei în mod normal.

În aceea zi, în cele din urmă, am deschis sticle de tequila.
Apoi Katou-shi care a terminat 4 sticle în 2 ore, era terminat de beat...
Pe la jumătate a dispărut, și când ne întrebam pe unde este,
Am deschis ușa din spate de la mașină și l-am găsit complet K.O. acolo...



Ahahaha.
Este și o binecuvântare să pot sărbători cu prietenii astfel.

Asta fiind spusă,
Am primit un cadou de la Ayano Go.
Când l-am deschis, am găsit 3 sticle de tequila înăuntru.



Știi, Go-chan....am să mor...

În ultimul timp, am fost foarte slab.

”Nu ar trebui să mă faci să beau atât de mult!
Am să devin destul de violent...”

Le-am spus celor din jurul meu, dar chiar și atunci, nici unul nu s-a oprit din a-mi oferi de băut.
Dacă asta continuă când o să fie petrecerea de ziua mea de naștere,
Un GACKT nefolositor s-ar putea să apară anul acest.

Ahhhhhhhhhhhh, zilele de naștere sunt de speriat...
Ahhhhhhhhhhhhhhhhh, foarte de speriat!!!!

Gackt blog – 1 iulie 2017

Balue Hearts după-ameaza, apoi Jang Keun Suk noaptea

Ieri, mi s-a prezentat un live excitant.

În cele din urmă,
Ieri, am văzut Balue Hearts de două ori într-o zi
Și am stat până la sfârșit.


Când am auzit prima dată că această trupă va cânta solo în cluburi-live,
Chiar m-am gândit ”Cât de departe se joacă ei astfel!”
Dar când am venit de fapt și am văzut cât de emoționați erau fanii
Și cât de mult a crescut vocalistul Baruto prin acest turneu,
Erau momente când m-am simțit oricum că eram impresionat privind.



Desiguri, cu privire la interpretarea pe scenă,
Poate e din cauza îndemânării pe scenă a acelui Președinte enervant,
Mișcările sale nu pot bate aia.
Prezența unică a Președintelui este, oricum, ceva ce atrage atenția tuturor.
Și acțiunile sale pe scenă sunt grozave.
Asta este ceva ce trebuie să recunosc.



Dar,
Poate e din cauza acelui caracter de nedescris al lui Baruto și
Aceea punere în scenă unică, acel fel în care atrage oamenii
Și felul în care atmosfera este creată, este bun.

Desigur,
Nu pot spune cu siguranță că este bun la a cânta.


Totuși,
Nu este o problemă mare.
În schimb,
Simt că dacă un vocalist este prea bine echipat,
Nu va putea avea o perspectivă unică.

Comparat cu trecutul,
Pe lângă sentimentul că Baruto a ajuns să devină mai bun în termeni de sunet,
Îndemânarea vocală a lui Baruto
Cu alte cuvinte, abilitatea lui de a atrage un public s-a îmbunătățit vizibil,
Și mai mult decât orice, este cel mai mare punct în acest turneu.


Chiar și așa, mă întreb dacă ar trebui să consider asta ca a-mi distruge previziunea...
Am fost șocat când au anunțat în mijlocul spectacolului de astăzi ”Balue Heart se destramă”.
Se pare că se destramă astăzi.

Ei bine,
Presupun că trebuie să aibă motivele lor dar...

În primul rând, nu cred că este apropiat de proprii săi membri de trupă.
Când mă gândesc la lipsa de coeziune, nu este nici o îndoială că se destramă...


Este doar că
Este o pierdere că se destramă brusc
Când caracterul complet al trupei încă este în creștere.

La sfârșitul concertului, imaginea cu Baruto care este copleșit de emoție și plânge
M-a făcut să simt că și eu urmează să plâng.
De fapt, lucrurile pe care le spune în mod normal par a fi prostii dar
Cred că ceea ce a spus la sfârșitul concertului este din toată inima lui.


Hm, am fost impresionat de acel sentiment bun.
În special când l-am văzut făcând plecăciunea, aia, dintr-un anumit motiv, a tras puternic în inima mea.


După ce s-a terminat concertul,
M-am întâlnit cu Jang Keun Suk pentru a bea
Din moment ce s-a întâmplat să viziteze Japonia din Koreea în aceeași perioadă.

Întâlnindu-l pentru prima dată după ceva timp, pielea sa a devenit mult mai bronzată.
Totuși nu schimbă faptul că este un bărbat bun.
Chiar și așa,
Când spun că este un bărbat bun, sunt îngrijorat de cum este unu bun indiferent de ceea ce face.
Și se pricepe și la a bea...
Am încurcat-o.

Astăzi,
Am auzit că este un concert la Osaka-jo Hall.
Din moment ce sunt blocat cu același program ca și Camui Gakuen, mă întreb dacă ar trebui să încerc
Să merg să văd Festivalul Gakuen puțin, și apoi să încerc să merg la Osaka-jo Hall, dacă ajung...

Și astfel,
Am băut tequila iar cu toată lumea în Osaka
În timp ce am vorbit despre muncă.
La sfârșit, RYO, care este o faimoasă gazdă carismatică în industria de noapte,
A apărut și am început să vorbim.


În ciuda faptului că toată lumea este din industrii diferite și duce lupte diferite,
Toți dau tot ce au mai bun în timp ce se descurcă cu ele.

Așa funcționează.
Nu există un asemenea lucru ca o slujbă ușoară.
Chiar și așa, vei străluci puternic de tare atât timp cât continui să zâmbești în timp ce dai ce ai mai bun.

Soarta este interesantă.
Toată lumea, și voi să dați ce aveți mai bun.

Și eu voi lucra și mai mult.

marți, 2 octombrie 2018

MoonSaga~Secretele lui Yoshitsune~ Partea I: O întâlnire ostilă (4)

4.

Kamakura – Conacul lui Yoritomo.
Purtând robele suikan albe și lungi, pălăriile eboshi negre, dansatoarele shirabyoshi (dansatoare de curte care dansau în haine bărbătești) dansau pe un ritm de tobă.
Yoritomo, care primise vestea înfrângerii lui Yoshinaka, și de asemenea a luptei de la Ichi-no-Tani, terminase o discuție cu armata sa, și se bucura de un festin.
Lângă Yoritomo era servitorul care îl prinsese pe Shigehira, al cincilea fiu al lui Taira no Kiyomori, în bătălia de la Ichi-no-Tani și îl adusese înapoi în Kamakura – Kajiwara Kagetoki.
Yoritomo ridicase cana sa de sake cu energie,
”Acum, acest pământ al Japoniei este acoperit cu steaguri ale lui Genji, anunțând începutul sfârșitului pentru era maleficului Heike. Fratele meu mai mic, Yoshitsune, care l-a suprimat pe liderul rebel Yoshinaka, și-a continuat victoriile sale în bătălie! Am auzit că la bătălia de la Ichi-no-Tani, s-a avântat pe cal de pe stâncă, luându-i pe Heike prin surprindere și făcându-i să se retragă cu bărcile. Ha! Ha! Ha!”
Privea dansatoarele cu o expresie de satisfacție. O voce s-a auzit din spatele lui.
”Lordul meu!”
În momentul în care a auzit aceea voce, chipul lui Yoritomo a căzut vizibil, și s-a schimbat într-o expresie de descurajare.
Cea căreia îi aparținea vocea era soția lui Yoritomo, Hōjō Masako.
Masako era fiica cea mare a lui Hōjō Tokimasa, liderul bine-cunoscutului clan Hōjō din provincia Izu. Se îndrăgostise de Yoritomo care era exilat pe atunci, și s-a căsătorit cu el în ciuda opunerii furioase a tatălui ei. Dar mai mult decât pasiunea ei, puterea voinței ei era de așa fel încât îl ținea pe Yoritomo intimidat în mod natural.
”...Ce este, Masako?”
”Lordul meu, îl răsfeți pe Yoshitsune. Restul se îndreaptă spre vest să îi vâneze pe Heike, așadar de ce i-ai permis lui Yoshitsune să rămână singur în Kyoto!?”
”Asta este...ei bine...Încă mai sunt aliați Heike rămași în capitală...și am lăsat păzirea împăratului pe el.”
Yoritomo a ridicat iar cana sa de sake de parcă încerca să scape de întrebare.
”Am auzit că Yoshitsune merge la pescuit în fiecare zi la lac. Nu este așa, Kagetoki?”
”Da. Este așa cum a spus Masako-dono” sărise Kagetoki repede să o aprobe.
Kagetoki se născuse dintr-o descendență care servise clanul Genji timp de mulți ani, dar de când tatăl lui Yoritomo, Yoshitomo, fusese înfrânt în Revolta Heiji, începuse să lucreze pentru Heike. După acest lucru, când Yoritomo ridicase o armată și înfrânsese armata Heike condusă de Taira no Koremori, Kagetoki îi se predase lui. De atunci, îl servea pe Yoritomo. Adevărul era că pe când Yoritomo suferise o înfrângere mare la bătălia de pe Muntele Ishibashi (acum orașul Odawara), și fusese urmărit de către Heike, viața lui fusese salvată de către Kagetoki, care alesese să îl treacă cu vederea. Poate că din cauză că îi datora viața, Yoritomo nu îl executase pe Kagetoki când se predase. Mai era și faptul că aprecia simțul ager al lui Kagetoki care îi permitea să citească cursul unei bătălii și să preia avantajul, și abilitatea sa de a-și găsi calea în lume. Acum Kagetoki era vasalul lui Yoritomo, dar se implica de asemenea în câteva manevrări splendide ca ceva asemănător unui asistent al lui Masako.
”Kagetoki!”
De data aceasta, Yoritomo vorbise cu asprime. Kagetoki se grăbise să fie mai aproape de Yoritomo, frecându-și mâinile. Se înfioră de privirea pătrunzătoare a lui Yoritomo.
”Tu ești cel care îi tot spune lui Masako iar toate aceste idei prostești, nu!?”
”Nu, nu, nu! Nu am fost eu! Este doar că, mulți din capitală au auzit de starea curentă al lui Yoshitsune...”
”De ajuns! Este ceva normal ca Yoshitsune să fie obosit de la bătăliile constante. Unele lucruri nu ar trebui trecute cu vederea, nu-i așa? Lasă omul să pescuiască!
Yoritomo se uitase la vasalii lui, care stăteau într-un rând.
”Și voi trebuie să vă bucurați de festinul din seara aceasta. Când v-ați refăcut energia după placul inimii, atunci vă pregătiți de următoarea bătălie!”
”Da, stăpâne!”
Și-au ridicat vocile la unison, și au făcut o plecăciune. Festinul a continuat cu veselie.
”În orice caz, de ce voi doi urâți să îl vedeți pe Yoshitsune atât de mult? Merită simpatie. A auzit că ridicam o armată, și s-a grăbit aici din Ōshu.”
”Și cel de care depindea în Ōshu era Fujiwara no Hidehira, nu-i așa!? Am auzit că frații Satō care îl însoțesc pe Yoshitsune erau slujitori la Taira no Shigehira când au plecat. Dacă încă au legături cu Ōshu, poate că trag cu urechea la mișcările noastre!”
Masako nu renunțase.
Clanul Fujiwara, o casă uimitoare care a mărise puterea centrată pe zona Hiraizumi în Ōshu, și războinicii din est conduși de Yoritomo drept cap al clanului Genji, se țineau sub control unul pe celălalt. Cum clanul Fujiwara își păstrase neutralitatea lor, și nu erau dușmani în același fel în care erau Heike, dar din moment ce ei nu erau sub influența lui Yoritomo și și-au construit în schimb propria lor putere, era clar că reprezentau o amenințare pentru el. Cei șase ani, de când Yoshitsune plecase de pe Muntele Kurama la vârsta de șaisprezece an, și până când se grăbise să vină de partea lui Yoritomo, fusese perioada pe care o petrecuse sub puterea lui Hidehira, capul clanului Fujiwara.
”...Mai mult, este ceva necunoscut ce pândește din interiorul lui Yoshitsune. Ceva ce nu pot deslușii nici măcar cu puterile mele.”
Puterea lui Masako era abolitatea de înțelege puterile altor Mononofu. Dar Yoshitsune era singurul de care ea nu putea fi sigură, indiferent de cât de mult își folosea puterea. Această nesiguranță o făcea pe Masako să-l privească pe Yoshitsune cu frică de necunoscut.
”Nu asta iar!”
”Lordul meu, o voi spune iar și iar. Ceea ce văd în inima lui Yoshitsune este întuneric. Un întuneric profund ce doar se întinde și mai mult. Este de parcă ceva teribil mă privește din acel întuneric...Mi se face rău doar gândindu-mă. Acel lucru cu siguranță va aduce dezastrul asupra noastră!”
”Sunt sătul să tot aud despre asta. Mă duc să mă culc, așa că las restul pe tine!”  scuipase Yoritomo, și imediat își părăsise locul. Masako l-a urmărit pentru doi sau trei pași, dar s-a lăsat bătută repede, apoi și-a descărcat frustările pe Kagetoki, care stătea privind în gol lângă ea.
”De ce îl adoră lordul meu atât de mult pe Yoshitsune!” Dacă asta continuă, nici un cuvânt de la mine nu va ajunge la el!”
”Cu siguranță, dacă Yoshitsune continuă să fie victorios pe câmpul de luptă, Lord Yoritomo cu siguranță îi va oferi o poziție importantă. În acest caz, atunci, și statutul lui Masako-dono se va schimba...”
Declarase Kagetoki cutezător.
”Potfim? Spui că Yoshitsune și lordul meu vor putea conduce Genji de unii singuri?”
Kagetoki se înfiorase asemeni unei broaște ce era privită de un șarpe.
”Nu, a-a-absolut deloc!”
”Ah, mi se face rău! Nu cred că un bărbat de măreția lui Yoshinaka a putut fi înfrânt în primul rând de către Yoshitsune, dacă nici măcar nu și-ar fi trezit puterea. Sunt sigură că s-a întâmplat ceva. Nu contează cum, trebuie să distanțez inima lordului meu de Yoshitsune acum!”
Masako s-a învârtit împrejur și s-a apropiat de Kagetoki care era în genunchi.
”Kagetoki, gândește-te la o strategie. În ritmul acesta, nici unul dintre noi nu va mai avea un loci aici.”
”Cum doriți.”
A răspuns Kagetoki, și încă o dată, in secret, își acceptase propria sa ambiție.