Scurt eseu despre Chopin

Scurt eseu despre unul dintre compozitorii săi clasici, Chopin, pentru a promova o colecție de CD cu lucrările sale

                Dacă s-ar putea ca toată lumea să fie însuflețită mai mult de Chopin...

                Atât cât îmi pot aminti, eram obligat să stau într-un scaun și să exersez la pian în fiecare zi. Ca și copil, în curând am început să urăsc să cânt la pian...nu era nici o îndoială pentru mine, Chiopin a fost cel care m-a învățat frumusețea profunzimii, amuzamentul, tristețea, tandrețea muzicii, aceea muzică ce putea oferii oamenilor curaj, și semnificația portativelor cu sunete. Înainte să realizez, compozițiile sale, pe care la început le cântam noșalant, le-am exersat iar și iar, și am ascultat muzica sa până ce mi-au fost gravate în mintea mea. Asta înseamnă să fii complet afundat, erau nenumărate momente în care am vărsat lacrimi la peisajul delicat pe care muzica sa îl evoca. Degetele mele dansau pe clape...el m-a învățat bucuria și amuzamentul de a cânta la pian.

                Nu ar fi o exagerare să spun că baza muzicii mele est Chopin. Muzica sa a avut o enormă influență asupra mea, avea atât de mult șarm și fascinație. Vreau să o ascultați cu propriile voastre urechi. Pentru că fiind atins de muzica sa, veți putea prinde o licărire dintr-o lume nouă. Asta nu este o exagerare. Sper că veți comfirma asta. Și, dacă înțelegeți sentimentele sale, nu e nimic mai mult ce mă face mai fericit ca fan ce-l respectă și-l adoră.

GACKT

Nu există promisiune pentru ziua de mâine,

Sau garanția unei vieți.

Așadar, trăiesc punând totul în acest moment.

Nu contează cât de greu sau dureros este,

Vreau să înfrunt totul serios.

Este calea vieții pe care am ales-o.

Dacă timpurile erau diferite,

Dacă eram născut într-o eră diferită,

Dacă eram născut într-o țară diferită,

Posibil să fi fost forțat pe o cale a vieții neplăcută.

Când mă gândesc la asta,

Sunt bucuros doar că sunt capabil să aleg calea pe care să o trăiesc.

Cu siguranță nu este ușor, dar

Această cale a vieții...este atât de amuzantă.

Cea mai amuzantă!!!

Ai încerca-o cu mine?

Desigur, nu e târziu să începi acum.

E ceva ce cu toți avem,

Timpul care este limitat.

O viață ce se va stinge într-o zi.

Chiar dacă nu faci nimic,

Torța cu siguranță se va stinge într-o zi.

Așa că, nu ar trebui să decizi propria ta cale de a arde

Și să încerci să luminezi ce e în jurul tău mai tare decât oricine?

Asta e ceea ce cred.

Scurt eseu despre Michael Jackson

Stelele sunt singure~

Moartea lui Michael Jackson

                Anul acesta a fost plin de știri despre moartea unor artiști....dar am simțit puternic asta odată  cu moartea lui Michael Jackson, că lumea a pierdut un artist minunat.

                Sincer, nu am auzit deloc și nu cunosc melodiile lui Michael atât de bine. Dar a fost cineva care a creat noi spectacole pe scenă de la care ar trebui luate notițe, și ca și creator a fost un lider în a ridica nivelul performanțelor, asta cred.

                Nu cred că a fost vreodată altcineva care a reprezentat atât de mult o stea în timp ce experimenta mult ghinion. Era s-a schimbat de la una unde să fi o stea era ceva strălucitor pentru cineva, la o eră unde să fi o stea înseamnă să fi subiect de scandal, și probabil că propria sa teamă pură a atras și mai mult ghinion. A fost dintotdeauna felul său de a gândi care a creat circumstanțele în care el era incapabil să ducă o viață normală, dar cred că, e izolat să fii o stea.

               

                Recent, când am fost în America, am întâlnit un producător care era foarte apropiat de Michael. Se pare că Michael l-a vizitat cu două zile înainte să moară, și el încă nu credea lucrul acesta, dar a spus că cei trei copiii ai lui Michael erau crescuți într-un mediu bun.

                Am fost impresionat că, deși a spus că nu știa cât de mult din talentul lui Michael au moștenit, el vroia să facă parte din visul de a-i transforma în stele.

                Întotdeauna am simțit că răspunsul lumii și mass mediei la viața privată a lui Michael în ultimii 10 ani a fost de departe prea dură, și că nu ar fi trebuit să fie astfel. Chiar cred că, fie că e un sportiv sau muzician, respectul față de cei care participă într-o astfel de muncă ce-i atinge pe oameni din punct de vedere emoțional prea lipsește, sau ar trebui să spun că a dispărut? Cred că în lumea asta ar trebui să-i prețuim mai mult pe cei care au creat o eră sau i-au condus pe alți.

                Pe lângă asta, nu prea m-am simțit în regulă nici fizic nici psihic săptămâna ce a trecut, sau mai mult. Încerc să-mi revin....Încă este viață în mine...cumva....

Eseul este din 2009.