Lucru prețios, lucruri prețioase, colegi prețioși (discuția 37 a
revistei-blog extras)
TUTUROR DEARS AI MEI
Vă voi prezenta puțin din ce am postat pe
revista-blog de data aceasta.
Încercați să citiți.
Mergeți aici ca să citiți tot.
Sunt aici.
Continuând de săptămâna trecută.
Am venit în orașul Joetsu, Niigata
Pentru Festivalul Kenshin care va fi ținut
în ziua de după.
Dacă încep de la rezultate,
250000 de persoane au participat anul
acesta.
Sunt fericit că sunt atât de multe
persoane
Care vor să-l vadă pe Uesugi Kenshin, pe
care eu îl joc.
Pentru că sper că pot contribui chiar și
puțin
La revitalizarea orașului Joetsu.
Seara, 24 august.
Cerul încă este luminos,
Și îți oferă sentimentul
Că vremea de mâine ar trebui să fie
frumoasă.
Pentru câteva zile, au fost amenințări cu
ploi în Joetsu
Și m-a făcut să mă îngrijorez pentru
festival.
”Dacă e așa,
Atunci cu siguranță vremea va fi bună mâine!”
Nu aveam de ales decât să cred asta...
Am condus să verificăm cursul pe care
treceam călare în următoarea zi.
Vreau să vă amintiți această poză.
De obicei este o vastă autostradă ca
aceasta,
Dar ar fi teribil, aglomerată în
următoarea zi.
Pentru că ar fi plină cu 250000 de
persoane.
Chiar este un drum enorm...
De ceea ce mă speriam era ploaia.
Dacă ar fi plouat, copitele calului nu
sunt făcute pentru asta.
Ei, să galopezi pe asfaltul ud e doar
sinucidere.
Verific de două ori cursul pentru
următoarea zi
În timp ce un oficial al orașului îmi
explică,
Ca în fiecare an.
Mă întreb de câte ori am mers pe aici
deja?
Este ciudat, dar nu am mai mers înainte.
Aici e unde mă întorc înapoi.
În termeni de distanță parcursp pe cal,
sunt 1000 de metri.
Și,
Însoțitorii mei aleargă după calul meu.
1000 de metri.
Majoritatea oamenilor s-ar retrage de la
asta,
Dar în era Sengoku,
Nu era neobișnuit deloc.
Oamenii din vremurile de demult erau atât
de puternici.
Am ajuns într-un loc cu postere și
steaguri cu festivalul Kenshin.
Până în următoarea zi,
Întreg orașul ar fi plin de festivalul
Kenshin.
În timp ce priveam peisajul cu colțul
ochiului,
Am observat culoarea cerului ce se schimba
treptat.
Acest loc chiar este frumos.
De fiecare dată, cred că
Am timp în 10 zile,
Dar de ce trec așa de repede?
Postarea pe revista-blog
Este o dată la 10 zile.
Termenul limită vine atât de repede
Că mă lovește.
Între timp,
În foarte scurt timp,
Va fi Yasoukai.
Ne întâlnim în Bangkok!
Ei bine,
Și astăzi, am plecat.
GACKT
