Mulțumesc bunico...(discuția 65 a revistei-blog extras)
Dragii mei G-LOVERS
Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească
toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)
Mișc regulatorul de sunet,
Și verific sunetul respirației mele.
Vocea mea se aude astăzi.
Se pare că voi putea cânta o melodie bună
astăzi...
Înregistrarea a ajuns la un punct
interesant.
Am creat o lucrare care se potrivește
pentru ultimul VISUALIVE.
Ce fel de concert ar putea fi?
Să-mi imaginez asta face ca un fior să
suie pe șira spinării.
Tremur de anticipare.
Atât versurile cât și melodia au ieșit
grozave.
Am încercat să creez versurile în ultimile
4 luni,
Dar de necrezut, le-am terminat pe toate
ieri.
Chiar este misterios.
Când nu o pot face, nu o pot face deloc,
Dar când ajunge la mine, termin versurile
într-o clipită.
Am lucrat destul de mult la melodie,
Dar e mult mai minunată decât am crezut.
Ar trebui să vă pot oferi această melodie
tuturor
Prin septembrie.
Așa că va trebui să vă imaginați multe
lucruri,
Și atunci vă promit că va fi o melodie
minunată ce vă întrece imaginația.
Se pare că au fost câteva bârfe despre
scriitori fantomă,
Dar sincer, e atât de stupid...
În fine, oricum.
Oamenii chiar au atât de mult timp liber?
Sunt prea mulți idioți...
Nu sunt în starea de a mă descurca cu ei.
Bunica mea a murit acum câteva zile.
Avea 105 ani.
A trăit o viață lungă.
Vestea a fost bruscă.
Un telefon rapid din Okinawa
Cum că a tușit sânge și a murit imediat.
Nu mi-am putut modifica programul,
Așa că nu am putut participa la
înmormântare,
Dar m-am îndreptat spre Okinawa
Să îi văd chipul măcar pentru 10 minute și
să-mi iau la revedere.
Chiar și când am ajuns acasă în Okinawa,
Nu eram emoționat ca de obicei.
Nici sora mea nu a spus prea multe,
Și era o stare de spirit grea.
De data asta, eu, sora mea și nepotul meu
(Numele nepotului se poate citi
”Yoshihito”,”Yoshito” sau ”Ryouto”, dar ne putem da seama din context)
Am urcat în avion împreună,
Dar chiar și în avion am vorbit puțin.
Când am ieșit afară,
Ploaia cădea fără a da semn că s-ar opri.
Încercând să dezmorțim atmosfera,
Eu și nepotul meu am început să vorbim.
”A trăit o viață lungă.
Nu este un lucru trist...”
”Da...așa cred...”
Unui tânăr de doar 20 de ani,
Moartea unei persoane este grea
Indiferent de ce motive îi dai.
În viața mea de până acum,
Am înfruntat moartea multor prieteni, unul
câte unul.
Ei m-au învățat ce înseamnă să trăiești.
Oamenii sunt creaturi triste
Și nu pot înțelege semnificația de a trăi
cu adevărat
Din adâncul inimii lor
Decât atunci când altcineva moare.
Asta înseamnă a înțelege.
Când am sosit la casa funerară și am
intrat în cameră,
Erau multe persoane care se grăbeau.
Încercau să o spele,
Dar i-am rugat să-mi dea 10 minute și s-au
oprit din munca lor.
Bunica mea era întinsă de parcă dormea,
Și i-am spus iar și iar
”Mulțumesc pentru eforturile tale...”
(”Otsukare sama deshita” – o expresie care
se folosește la sfârșitul încheierii unui lucru. Nu are o traducere anume, dar
poate fi interpretat ca ”mulțumesc pentru munca depusă” combinată cu ”s-a
terminat așa că poți pleca”)
Corpul ei s-a micșorat mult de ultima dată
de când am văzut-o.
Bunica mea avea pielea incredibil de
palidă,
Și era bine cunoscută pentru frumusețea ei
când era tânără.
Bunicul meu a avut o viață plină,
Și ea a lucrat din greu după ce s-a
căsătorit cu el,
Dar chiar și așa, întotdeauna a continuat
să-l sprijine,
Și după ce el a murit,
Ea a continuat să înainteze timp de mai
mult de 20 de ani
Ca și capul familiei.
Sunt întotdeauna mândru de bunica mea,
Și oricând mă întorceam în Okinawa și îmi
arătam fața,
Dintr-un anumit motiv se întorcea spre
mine și îmi lua mâna și spunea,
”Ah, akisamiyo...” (expresie de
surprindere din Okinawa)
Când îi spuneam ”Nu mai fă asta!”
Îmi zâmbea și îmi spunea ”De ce?”
Se pare că întotdeauna avea o pernă
Cu poza mea lângă patul ei de la spital,
Și oricând era îndoită,
Le certa pe mătușile mele, ”E îndoită!”.
Bunica mea a pus mult KiAi în lucruri.
Uneori aduna toată familia,
Și îi certa pe toți cu care avea ceva de
împărțit.
Chiar și când era în spital,
Chiar până la sfârșit
Nu a spus niciodată vreun cuvânt cum că ar
avea dureri.
Ura să se plângă, oricum.
Am învățat multe lucruri de la bunica mea.
Chiar a fost o persoană minunată de o
mândrie grozavă.
Când Mai a auzit despre moartea bunicii
mele de peste hotare,
A început să plângă la telefon.
Chiar a fost o bunică minunată.
Oricând erau bârfe,
Le spunea întotdeauna mătușilor mele
panicoase,
”Lasă-le...”
Și nu se mai spunea nimic.
Când am întâlnit-o,
Mi-a șoptit cu un zâmbet, ”Serios, ce
urât...”
Dar nu mai spunea nimic altceva despre
asta.
Întotdeauna m-a sprijinit astfel.
Sunt recunoscător pentru asta.
După ce am petrecut 15 minute cu bunica
mea,
A trebuit să plec pentru zborul meu.
M-am îndreptat înapoi spre aeroportul
Naha.
Cât timp am așteptat îmbarcarea,
Câțiva din prietenii mei din Okinawa m-au
urmărit pentru că erau îngrijorați.
Au glumit în engleză pentru a face să mă
simt mai bine,
Și m-au făcut să râd.
Sunt recunoscător.
Am venit acasă pentru scurt timp.
A fost cea mai scurtă vizită pe care am
făcut-o vreodată,
Dar sunt fericit că am reușit să-mi iau la
revedere.
Sunt fericit că am reușit să-i mulțumesc.
În următoarea zi, am primit veste
Că înmormântarea bunicii a decurs bine.
Să fiu sincer, nu sunt trist deloc.
Sunt plin de sentimente de recunoștință
din adâncul inimii mele
Pentru munca grea a bunicii mele care a
sprijinit întreaga familie de una singură până acum,
Și speranța că se poate odihni în pace
acum.
De când m-am întors în oraș,
Am tot înregistrat,
Dar sunt multe sentimente care ies la
iveală.
Bărbații și femeiile au fiecare propria
lor bătălie.
Să ”trăiești” înseamnă să te lupți cu
seriozitate.
Să înfrunți propria ta slăbiciune și să
continui să lupți.
Vreau să dedic această melodie bunicii
mele.
Numele meu este GACKT.
Motto-ul meu este ”MR. SOLDIER”.
Voi lupta până la sfârșitul sfârșitului.
GACKT
P.S. Mulțumesc bunico...
Odihnește-te în pace.
GACKT
Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească
toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)
