Vicious - august 1999

Î: Din mai, GACKT a îndeplinit o mare promisiune ”Vin să vă văd pe toți”, cântând în toată țara. Să începem, ce crezi despre asta?

G: Încă nu am îndeplinit-o complet.

Î: Ce vrei să spui?

G: Ce am promis a fost că mă voi întoarce, aducând o lucrare pe care cu siguranță ai simțit-o. Și apoi să merg să-i văd pe toți. Deși am văzut câteva persoane de data asta, majoritatea nu au putut intra. Trebuie să-mi îndeplinesc promisiunea față de ei, și asta nu doar în Japonia, dar și peste hotare de asemenea. Așadar, vreau cumva să fac un concert undeva pe la începutul următorului an, și în momentul de față mă pregătesc împreună cu staff-ul meu pentru asta.

Î: Deci, următoarea mare promisiune e un concert adecvat?

G: Da. Pentru că de data asta va fi rândul meu să spun ”Bun venit înapoi” tuturor.

Î: ”Bun venit înapoi”? Oh, ”Bun venit înapoi la această scenă...la locul meu” la asta te referi?

G: E locul tuturor. Un loc la care să te întorci. Nu cred că e totul, și nu vreau să fie, dar sper că poate fi un loc să mă întorc la ei. Până acum am avut o trupă ”Malice Mizer”, și lucrurile erau amestecate în și în jurul acelei trupe. Dar asta nu are nimic de a face cu fani, și din punctul lor de vedere, trebuie să fi fost alarmant ca brusc să nu ai un loc la care să te întorci. Apoi am ajuns să fiu singur...acționez gândindu-mă la ceea ce pot face singur.

Î: Așa e? Abia aștept să văd ce fel de concert va fi la începutul următorului an. Apropo, obișnuiești să-ți ții promisiunile?

G: Mă întreb. (râde) Presupun că depinde de promisiune.

Î: Ei atunci, ne poți spune despre o promisiune cu adevărat minunată, o promisiune importantă sau o promisiune neîndeplinită pe care ai avut-o în viața ta până acum?

G: Nu există lucru ca o promisiune neîndeplinită. Doar pentru că nu am putut să o fac nu înseamnă că am renunțat. Spun ”Într-o zi, cu siguranță...”. Dar un lucru de care prietenii mei au râs atunci când au auzit a fost de Crăciun, când am spus ”Am să te aștept undeva aproape de gară.” Persoana implicată a fost o fată, și de fapt ea nici nu a zis că vine. Și am uitat să fixez ora, dar din moment ce am spus ziua de Crăciun, a fost rău.

Î: Nu îmi spune că ai așteptat toată ziua?

G: Toată ziua. E amuzant. Am plecat de acasă la 11 dimineața și am ajuns la gară la 12, și am stat acolo de atunci! În sfârșit, ultimul tren spre casă a plecat și am așteptat până ce ultimul tren a plecat.

Î: Și fata?

G: Da, nu a venit.

Î: Cum a fost ziua?

G: M-am gândit la multe lucruri. Era Crăciunul, nu-i așa? Erau multe persoane pe care le vedeam coborând din tren. Cuplurile coborau și treceau pe lângă cu o aură uimitoare de fericire. Erau și persoane care păreau atât de singure. Persoanele care s-au întâlnit dimineață mergeau acasă cu același tren. Dar nu am fost singurul care a așteptat pe cineva. Deși nu a fost nimeni care să fi așteptat toată ziua ca mine (râde), pentru o oră sau două a fost o fată care a stat lângă mine. Era supărată. Apoi brusc m-a observat și era îngrijorată că aș realiza că era în aceeași situație ca și mine. Dar chiar dacă aș fi trebuit să mă gândesc la mine, am fost surprinzător de fericit când persoana pe care o aștepta a apărut. Și-a cerut iertare. M-am gândit că a fost uimitor să văd asta.

Î: Dar trebuie să fi fost o zi lungă.

G: Undeva, în adâncul meu, știam că nu vine. Dar nu sunt genul care să decidă să nu meargă odată ce am realizat asta, și m-am gândit să merg, din moment ce am promis. Dar a fost foarte frig. Vreau să spun, inima mea și corpul meu erau reci. (râde) Și nu erau bănci sau altceva, așa că am stat acolo tot timpul. E ciudat, dar te gândești, dacă va veni, nu? Așa că atunci când am rămas fără țigări, nu m-am dus să-mi mai cumpăr. Când am vrut ceva de băut, nu m-am dus să-mi iau. Nu m-am dus nici la toaletă. Toată ziua, așa. M-am gândit mai târziu că îmi voi aminti de asta ca de o poveste amuzantă.

Î: A fost cel mai dureros Crăciun din viața ta?

G: Mă întreb. Dar atunci, aveam un prieten apropiat care știa că aștept astfel la gară. Era YOU din trupa mea, alături de care lucrez acum, dar a venit să mă ia. Când s-a înnoptat, m-a sunat și m-a întrebat ”Cum a fost?” și i-am spus ”Nu a venit.” Atunci el a spus ”Vin să te iau acum.” Dar Crăciunul se întâmplă o dată pe an, nu? A renunțat la o zi care există doar de câteva ori în viață pentru mine, nu? Am fost foarte fericit că a fost el, dar nu pentru că nu aveam o prietenă. Am mers astfel acasă, amândoi nespunând nici un cuvânt în mașină. A fost misterios. Dar îmi amintesc limpede, deși e posibil ca el să fi uitat.

Î: Deci, în cele din urmă, nu a fost așa de rău?

G: Hmm, mă întreb. Dar am primit ceva din asta. Chiar și acum, când ne apropiem de Crăciun, îmi amintesc asta.

Î: Pe de altă parte, ai fost vreodată rănit sau șocat de cineva care nu și-a ținut o promisiune față de tine?

G: Sunt multe. (râde) De prea multe ori ca să pot spune.

Î: În afară de astea, care ți-a lăsat o impresie?

G: Hmm...De obicei, când fac o promisiune, le spun să vină la o anumită oră. Obișnuiesc și eu să întârzii, așa că nu mă supăr dacă cealaltă persoană întârzie. Dar o dată, cineva m-a făcut să aștept timp de 8 ore. A fost un tip, dar m-am pierdut cu firea, desigur. Am promis să ne întâlnim într-un loc la 6 seara, și am ajuns acolo puțin mai devreme. Atunci, el nu a venit nici măcar după ora la care am promis să ne întâlnim. Și m-am gândit ”Ei bine” și am așteptat, dar el încă nu a venit după o oră. Am început să mă îngrijorez că s-a întâmplat ceva. M-am gândit că ceva trebuie să fi apărut. Nu l-am putut contacta la telefon și încă nu venise după 2 sau chiar 3 ore. Dar m-am gândit că va apărea pentru că a promis. Și după 8 ore reușesc să-l prind la telefon, și când am spus ”Bună”, mi-a răspuns de parcă era pe jumătate adormit. (râde)

Î: Ai așteptat atât de târziu noaptea.

G: Da, pentru că eram îngrijorat. M-am întrebat dacă a avut un accident, sau dacă din moment ce a băut mult, îi s-a întâmplat cât a fost beat. Așa că am simțit că nu trebuie să plec de acolo. Dar oamenii sunt amuzanți. Când am reușit în cele din urmă să-l sun după 2 dimineața, eram atât de fericit să-i aud vocea, în siguranță. Dar în următorul moment, a fost de parcă era un baraj, și chiar dacă era o fure masivă ce se strângea la fundul barajului, era atât de multă ”apă” de anxietate și îngrijorare deasupra lui că nu puteai vedea fundul. Atunci, în momentul în care a răspuns la telefon și m-am simțit ușurat, a fost de parcă porțile care țineau barajul s-au deschis. Când ”apa” care s-a strâns s-a revărsat repede, tot ce a rămas a fost furia. Așa că în momentul în care m-am gândit ”Mulțumesc lui Dumnezeu, e bine”, furia a început să fiarbă în mine și am țipat în dialectul din Kansai ”Nenorocitule! Ce naiba crezi că faci?” (râde) A fost incredibil, țipam în telefon. ”Nu ți-ai dat seama că ai lăsat pe cineva să aștepte?”, am spus lovind receptorul, apoi bateria telefonului s-a terminat și nu l-am mai putut folosi, așa că m-am dus și m-am oprit la un telefon public, țipând ”Mișcă-ți fundul aici imediat!” Dar el a spus ”Sunt speriat și nu vin.” (râde)

Î: Deci, ce s-a întâmplat între tine și el după asta?

G: Chiar și înainte de punctul acesta, deși nu la fel, mi-a mai făcut-o. Așa că după asta, când trebuia să ne întâlnim, îi spuneam ”Vino la mine acasă.”, apoi îi spuneam ”Dacă nu vii de data asta, nu am să mai fiu acolo.” Am decis că nu am să-l mai aștept. Dar în cele din urmă o fac, doar gura e de mine.

Î: Ești tolerant, Gackt.

G: Dar promisiunile sunt de diferite greutăți pentru diferite persoane, nu? Întotdeauna mă gândesc că, dacă te-ai gândit la toate acestea, și ei nu o fac, nu este o impunere? E ceva greșit să te enervezi pe cealaltă persoană pentru că și-a încălcat promisiunea față de tine. Din moment ce sunt singurul cu standardele care au dus la încălcarea promisiunii, poate nu doar vina celeilalte persoane, ci și a mea? Dacă o să te enervezi din cauza asta, nu e doar pe cealaltă persoană, ci și pe tine însuți pentru că ai standardele la acel nivel, mă întreb...

Î: Nu ești puțin prea dur cu tine însuți?

G: Nu e totul așa? Să spunem că prietena mea m-ar fi înșelat. Cu siguranță m-aș înfuria, în viața reală. Dar apoi, sunt eu cel care nu a putut fi serios. În cele din urmă, dacă eu aș fi avut șarm, ea ar fi trebuit să se uite doar la mine. Eram insuficient în ceva, sau era o parte pe care nu o aveam...cel care nu a observat aceea lipsă eram eu, în cele din urmă.

Î: Dar ambele părți a unui cuplu fac o promisiune implicită prin care au încredere unul în celălalt. Chiar dacă ei încalcă această promisiune, tu încă te învinovățești pe tine?

G: Dar la ce se referă aceea promisiune? De exemplu, cred că conceptul de ”a ieși împreună” și ”de a nu ieși împreună” e ciudat. Pentru că dacă ieși cu cineva, devii posesia celuilalt și invers? Asta nu e corect, nu? Pentru că oamenii au voință proprie, ei nu pot deveni o posesie. Dar majoritatea oamenilor creează o iluzie, și imediat ce decid să iasă împreună, încep să se gândească la partenerul lor ca la o posesie. Atunci, când vor să facă ceva, e ca și cum ar fi ”De ce te comporți așa? Chiar dacă eu fac totul.” Chiar dacă presupunem că există actul de a ieși în lume, e încă doar ideea dacă îmi place partenerul sau nu. Atunci, dacă partenerul meu e așa cum îmi place, și aceea situație continuă pentru mult timp, atunci e cea mai mare fericire. Dar pentru că ceea ce e important sunt propriile mele sentimente, nu fac promisiuni în care înseamnă a avea posesia asupra partenerului meu.

Î: Acele promisiuni sociale, ca să le spunem așa...ca morala și simțul conștiinței  ele nu există? Se pare că sunt multe din aceste lucruri pe care Gackt nu le acceptă...?

G: Sunt multe. Dacă am fi vorbit despre asta, aș fi început să vorbesc despre terorism. (râde) Dar nu e ciudat. Găștile de motocicliști nu sunt bune, dar deasupra acoperișului sunt avioane care zboară la înălțime joasă. Putem opri una, dar nu pe cealaltă. În numele țării. Astea sunt tâmpenii. Am fost învățați că furtul din magazine e teribil. Dar politicienii și birocrații fac lucruri corupte din umbră. E probabil că nici unul dintre lucrurile astea sunt bune. Dar cei de pe acoperiș care spun că e rău, fac același lucru. E o tâmpenie fără sens. Legile pot fi păcălite și sunt decise de oameni pentru a avea un trai ușor, dar, pentru studenți, profesorii le folosesc drept scut pentru a restricționa studenții, nu? Dar asta nu este singura vină a profesorilor. Pentru că ei nu înțeleg că, împreună cu acest cuvânt ”libertate”, responsabilitatea este perechea ei. Pentru că sunt mulți profesori pe care nu-i putem învăța semnificația acestui lucru. Așa că se transformă doar în a respecta regulile fără nici un motiv, și dacă îi întrebăm de ce, începem să-i înfruntăm. E dificil.

Î: Atunci, care e cea mai mare promisiune pe care ți-ai făcut-o ție însuți în viața ta?

G: Să nu mă mint singur. Cu siguranță am să mă țin de promisiunea asta.

Î: Nu ai încălcat-o niciodată?

G: Nu, nici măcar o dată. E o promisiune grea, dar cred că dacă o încalc, m-aș putea distruge singur.