Articol - Sakurasou

În timp ce scriam despre Fragrance, mintea mea tot se întorcea la altă melodie de a lui Gackt. Este foarte scurtă (mai puțin de trei minute) și are un nume destul de delicat: Sakurasou (Primula). Melodia a apărut pe albumul din 2005, Love Letter, dar a ajuns la urechile mele doar acum câteva luni. O ascult aproape zilnic și încă nu am ajuns să o urăsc. Înainte de altceva, permiteți-mi să vă arăt traducerea versurilor:

”Îți țineai mâna în lumina soarelui pătată, întorcându-te cu un zâmbet blând

În briza liniștită, te-am îmbrățișat fără să mă mai gândesc.

Sfios, mi-am închis ochii și te-am sărutat

Erau o floare mult mai frumoasă decât orice.

Te-am iubit

Întotdeauna te-am iubit...”

                Nu avem un videoclip pentru melodie și nici nu avem nevoie. Așa cum văd eu, este destul să-ți închizi ochii și vei vizualiza acest episod scurt. Personal, văd un cuplu (în acest caz, Gackt și o frumoasă doamnă) în parc, primăvara sau o vară timpurie. Sunt tineri, fericiți și îndrăgostiți. Este un moment perfect efemer, dispărut înainte de a realiza, lăsând în urmă un sentiment dulce-amar. Ar putea suna ciudat, dar e de parcă e pe vârful limbii tale, ca atingerea catifelată a unei băuturi fine. Și atunci, dacă îi permiți, va curge în cele mai profunde colțuri a sufletului tău. Acolo este un zâmbet, un sărut, o îmbrățișare...și apoi totul dispare.

                Este o amintire, scurtă și dulce și dureroasă. O poveste de dragoste delicată asemenea unei flori, ce trebuie să fie prețuită înainte de a fi prea târziu. Putem presupune că Gackt se gândește la fosta lui soție sau o altă iubire din trecut ori de câte ori cântă acestă melodie. Nu este un secret pentru fanii lui că a fost iubit și că a pierdut de câteva ori. Așadar, în timp ce melodii ca ”Vanilla” aduc în față partea lui mai sălbatică, ”Sakurasou” arată o parte complet diferită a personalității lui, una pe care o putem vedea prin muzică.

                Cât despre melodie, îmi place faptul că este chiar jucăușă la început, sunând ca o cutie muzicală spre sfârșit, de parcă dispare. Tot timpul, vocea lui Gackt este melancolică și versurile, în timp ce pictează o scenă minunată, continuă să-ți amintească că povestea lor a luat sfârșit. Cum și de ce...nu mai contează. Iubesc melodia. Când o ascult, e ca și cum zgomotul și totul care e ”prea mult” sunt forțate să dispară pentru câteva cuvinte, destul pentru mine să mă opresc, să admir și să trec mai departe. Dacă simțiți la fel, vă veți întoarce pentru mai mult, fără nici un dubiu.

Link oficial: http://elitere.ro/sakurasou/