Poveștile idioate ale lui GACKT nr. 28
Dururururururu...
Dururururururu...
Da, alo?
Oh...a trecut ceva timp.
Ce mai faci?
Eh?
Acum?
În stația Tokyo.
M-am întors din Hiroshima.
Pentru că spectacolul din Hiroshima a fost
doar o singură zi,
Au fost câteva zile haotice la Hiroshima.
Chiar m-am gândit să vizitez un templu.
Acolo, au fost câțiva care
Se pare că vroiau să meargă de asemenea.
Așa cum mă așteptam, a fost un sincron bun
să ne apropiem de povestea lui Heike.
Eh?
La scară mare?
Taifun?
Ah...
Se pare că se apropie.
Nu sunt chiar îngrijorat.
În schimb,
Mai mult decât taifunul,
Sunt deranjat de ciudățenia apropierii
acestei perioade din an.
E destul de
Pe lângă anotimp, nu?
În ultimul an a fost întotdeauna așa.
Pământul obosește.
Din cauza diverselor lucruri...
Eh?
Poetic??
.....................................
Felul în care vorbești este ciudat.
Să folosești trenul-glonț este foarte
rapid.
Până să observ, deja este la Kyoto.
M-am gândit să mă opresc pe aici înainte
de a merge acasă...
Astăzi cred că trebuie să merg la spital.
Eh?
Ce s-a întâmplat?
Nu, atât oboseală fizică cât și oboseală
psihică s-a acumulat
Așa că m-am gândit să merg pentru o
perfuzie.
A fost destul de epuizant pentru corpul
meu.
Ei, presupun că e din cauza programului
meu imposibil...
Întotdeauna mă simt așa când ajung la a
doua jumătate de spectacole.
E ca și cum să urmez asta este o adevărată
luptă psihică.
În timp ce mergeam cu trenul-glonț și
priveam pe fereastră,
Este un peisaj idilic afară.
Încep să mă gândesc că
Pentru un timp
Nu ar trebui să mă las distrat...
Dar, din moment ce programul meu este deja
plin,
Nu am de ales decât să lucrez în acest
moment.
Când mă duc peste hotare,
Poate pot petrece puțin timp mai
relaxat...
Cât timp sunt în Japonia, programul meu
este plin.
Sincer, este o luptă psihică.
Ei,
Nu mă îngrijorez prea mult dar
Sunt multe lucruri care îmi dau dureri de
cap.
Sunt multe momente la care mă gândesc în
legătură cu piesa și începe să mă doară capul.
Cei care vor să înțeleagă sunt cei care
vor înțelege asta până la urmă...
Ei, este un lucru comun.
Mă întreb...
Chiar dacă ne știm de mult timp,
De ce nu înțeleg.
Dar când vorbim despre oameni,
Nu este vorba de cât timp îi știm,
Sau dacă sunt profunzi sau simpli,
Este ceva de care am devenit dureros de
conștient recent.
Să ceri anumite lucruri de la cineva doar
pentru că îl știi de mult timp...
Mă gândesc că....nu este asta.
Durata timpului de când vă știți este cu
siguranță acolo,
Dar diferența este în cât de repede trece
timpul când sunteți împreună.
Chiar dacă petreci același număr de ani,
Dacă poți schimba viteza la care trece
timpul,
Cu cât petreceți mai mult timp împreună,
Aveți rezultate diferite,
Și cu atât mai mult distanța dintre
inimile voastre devine mai mică.
Și realizați care dintre voi s-a maturizat
și cât de mult.
Să tratezi prețios timpul petrecut
împreună
Este noua mea tematică de acum încolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!