Gackt blog – 27 martie 2016

Notă din partea comitetului editorial (discuția 126 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte

Pe revista-blog GACKT.

Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,

Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,

Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți

Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”

Dacă determinăm că acel site este neadecvat,

Vom interzice imediat postarea lor.

©G-PRO inc.

Sâmbătă, 19 martie.

În sfârșit,

Cortina s-a ridicat pentru LAST VISUALIVE.

Deși acestea fiind spuse,

Am fost nevoiți să tragem tare

Prin toate procesele.

Chiar și acum, încă continuăm să lucrăm la asta.

Să privim în urmă la

Aceste 10 zile de atunci.

Sincer,

Doar să-mi amintesc

Îmi dă fiori pe șira spinării.

Până la urmă,

Prima dată când am mers

De la un capăt la celălalt

A fost în timpul live-ului

Doar pentru fan-club, de pe 19,

Pentru că a devenit un live

De neuitat în aceea zi.

În aceea zi,

Am început concertul

Cu peste o oră întârziere.

Vreau să-mi cer iertare sincer

Pentru întârzierea concertului

Din cauza nealinierii clipurilor

Și,

Îmi doresc încă o dată să transmit

Sincerele mele mulțumiri

Tuturor LOVERS.

În aceea zi,

Mulți LOVERS dintre voi

Mi-au trimis mesaje

Chiar înainte de concert.

În următoarea zi,

În timp ce le reciteam

Am descoperit că cuvinte similare

Au fost scrise în e-mail-uri.

”Te rugăm să nu îți faci griji pentru timp

Și să continui să lucrezi,

Pentru că noi vom aștepta.”

Inima mea era înduioșată,

Realizând că atât de mulți LOVERS au așteptat astfel,

În timp ce au înțeles că

Mă grăbesc cu repetiția costumelor din concert.

În realitate,

Cam cu o săptămână înainte de concertul propriu-zis,

Am stat toate nopțile

Să lucrăm la fiecare secțiune.

În Studio G,

Am exersat la shamisen în timpul muncii

În timp ce aranjam ocupat melodiile.

”Nu o să mai reușim să terminăm la timp...”

De fiecare dată când aud aceleași cuvinte

De la persoane diferite,

Mă întreb iar și iar,

”Pot termina acest turneu...”

Și mă îngrijorez de nenumărate ori.

Până în dimineața concertului,

Am lucrat noaptea în Studio G.

Pe scenă, când era în jur de ora 9 dimineața,

Directorul de scenă Ikeda m-a contactat.

Pentru că deja se apropia acel timp,

Am început să mă frâng...

”Gakuto...

Cel puțin vino la locație

La ceremonia de purificare.

Deși înțeleg complet că

Te grăbești cu munca ta...”

Înainte de un turneu,

Întotdeauna fac o ceremonie de purificare.

Din moment ce asta este ceva ce

Cu siguranță fac pentru fiecare turneu,

Nu are vreo semnificație decât

Dacă este toată lumea acolo.

Doar că,

Toată munca se adună ca un munte

Până în punctul în care nu pot înainta

Oricât de mult aș vrea.

”Gakuto-san, te rog

Să vii mai întâi la locație!

Mă voi grăbi și eu cu munca după asta!!”

Directorul de film Shimoyama Ten

M-a rugat de asemenea nerăbdător

Să mă îndrept spre locație.

În realitate,

Pe când am ajuns acolo,

Era în jur de ora unu,

Aproape cu 2 ore în urma programului.

Imediat, riturile pentru ceremonia de purificare

Au început.

În timp ce adăposteam tot felul de gânduri,

Staff-ul, dansatorii și membrii

Au făcut numeroase plecăciuni.

Tensiunea se simțea la toată lumea.

La sfârșit, staff-ul mi-a adus un microfon.

”Waka, te rog să ne spui câteva cuvinte.”

Deși țineam microfonul,

Sincer,

Erau atât de multe lucruri

Pe care voiam să le spun,

Pe care nu le puteam pune în cuvinte.

”În orice caz,

Înțeleg complet

Că nu veți putea termina la timp

Pentru fiecare parte a voastră.

În ciuda acestui lucru,

Nu avem de ales,

Decât să facem cât de mult putem.

După asta, doar făceți-o pentru mine fără vreun accident.

Toată lumea...

Turneul începe de astăzi.

În orice caz,

Până la sfârșit, fiți atenți

Și să creem o lucrare

Care va rămâne în istorie...”

Atunci,

Am intrat în curând la repetiții.

Ikeda-shi mi-a spus câteva cuvinte.

”Gakuto...

Chiar ai de gând să faci concertul

Fără o repetiție de costume?”

Nu am putut găsi nici un cuvânt

Ca să-i răspund.

”În loc să ne concentrăm pe mine,

Să facem mai întâi tot ce trebuie să verificăm.

Am să fac eu ceva...”

Atunci,

Am început să verificăm clipurile.

Am oftat la clipul proiectat.

Nici unul din materialele noastre

Nu a fost aliniat cu echipamentul.

Operatorul arăta de parcă

Erau o mulțime de lucruri

Care erau nefamiliare.

Lângă mine, TAKUMI încerca

Cu disperare să îngroape decalajul în muncă.

De data aceasta,

Cu TAKUMI aici,

M-a ajutat să progresez mult

În munca pe care obișnuiam să o fac singur.

Și cu asta,

Chiar dacă am lucrat în studio,

Oricine poate vedea și înțelege

Că se progresează fără pauză.

După ce am terminat de verificat clipurile,

Am verificat fiecare melodie.

Scopul principal a fost să verificăm producția.

Apoi,

Am urcat și coborât de pe scenă.

Iar și iar,

Am tot făcut verificări de pe locuri.

Iluminarea nu a fost aranjată deloc,

Verificările erau prea detaliate,

Diverse secțiuni nu funcționau bine.

Dar chiar și așa,

Toată lumea procesa informația disperat

Și continua.

Și dansatorii,

În timp ce verificam eșafodajul propriu zis,

Au greșit de nenumărate ori,

Dar cum nu aveam timp,

Repetițiile au continuat.

Să aduci o lume la viață din gândurile mele

Este ceva ce este infinit de dificil.

Toată lumea încerca să înțeleagă cu disperare

Lumea pe care am creat-o în mintea mea

Și lucra din greu.

Atunci,

Ne-am pus costumele

Și am început la întâmplare.

Chiar și așa, nu am reușit la timp

Să trecem prin fiecare melodie.

Apoi,

Pisicile care au privit agitate

Au urcat pe scenă și am început repetiția.

Deși am mai făcut asta,

Nu au fost deloc pe scenă înainte.

Am repetat cu ele iar și iar.

Confirmând că suntem într-o situație

În care nu avem mult timp,

Cum era de așteptat,

Fără a face totul măcar o dată,

Am decis să facem concertul

Ca pe o repetiție cu costume.

Atunci, cortina a fost ridicată.

Sala a fost umplută într-o clipă

Cu o mulțime de LOVERS

Care așteptau ca să se ridice cortina.

Apoi,

LAST VISUALIVE a început.

3 ore au trecut într-o clipită.

Cred că cei care îmi înțeleg gândurile

Și sentimentele despre acest live cel mai mult

Sunteți voi LOVERS,

Care ați venit să-l vedeți.

Este o lume maniacă

Ce poate fi creată doar de mine.

O lume ce poate fi găsită doar aici.

De acum încolo,

Chiar și cu mai multă precizie,

O voi oferi tuturor

Un asalt de emoție pe care doar eu îl pot produce.

Așteptați.

Aceasta este un apogeu din ultimii 7 ani.

Așteptați cu inima tremurând.

Vă voi arăta un live GACKT

Ce va răsturna toate ideile tipice ale lumii

”Dacă vreți să știți cât de speciali sunteți pentru mine,

Și vă voi spune cât de special sunt pentru voi.

Amintiți-vă că eu nu sunt numărul unu al vostru.

Eu sunt singurul și nu vă voi dezamăgi niciodată.”

GACKT

Puteți citi recentele mele cuvinte

Pe revista-blog GACKT.

Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,

Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,

Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți

Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”

Dacă determinăm că acel site este neadecvat,

Vom interzice imediat postarea lor.

©G-PRO inc.

Gackt blog - 16 martie 2013

Nu pot uita acea zi...(discuția 20 a revistei-blog extras)

TUTUROR DEARS AI MEI

Voi posta puțin din ceea ce am postat pe revista-blog.

Vă rog să citiți.

Pentru a citi tot, mergeți aici

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Sunt aici.

Tocmai m-am întors din Tohoku.

Sunt multe sentimente ce se adună în sufletul meu,

Și un nou sentiment se naște.

Vă voi duce în urmă cu câteva zile.

Cumva, stația Tokyo părea aglomerată

M-am întors de peste hotare și am intrat în oraș în mijlocul nopții,

Apoi, cu câteva ore mai târziu, m-am îndreptat spre stația Tokyo.

Deși părea că furtuna de nisip a trecut prin Tokyo cu o zi în urmă.

Ce se întâmplă cu Japonia...?

Platforma pentru Shinkansen Tokyo

Când am urcat pe platformă, vântul rece mi-a lovit fața.

Vântul părea puțin mai puternic, așa că valul de căldură

Din Hong Kong de până ieri părea o minciună.

Am trecut prin mulțime și m-am dus la vagonul meu.

M-am obișnuit complet cu Shinkansen Tohoku

Care părea străin acum câțiva ani.

Shinkansen ”komachi” cu care m-am obișnuit

Astăzi, pare că sunt atât de multe persoane.

Presupun că e din cauză că iar, este 11 martie....

În orice caz, era frig pe platformă.

Doar cerul părea ca și cum cineva a mâzgâlit cu alb pe un albastru frumos.

Platforma aglomerată din Tokyo

Ne-am urcat imediat în tren,

Și am început întâlnirea de astăzi.

În timpul acesta, am ajuns să vorbim despre multe lucruri de demult,

Și desigur, cuvintele au continuat să curgă,

Și conversația dintre mine și staff s-a oprit.

Sunt multe lucruri între noi care încă sunt neterminate.

În timp ce făceam asta,

Am sosit la stația Sendai.

Stația Sendai era plină de oameni.

Era mai aglomerată ca niciodată.

Iubesc peisajul din stația Sendai.

Dintr-un anumit motiv, îmi calmează inima când îl văd.

Cumva, această aglomerație mă face fericit

Apoi, m-am urcat în mașină,

Și ne-am îndreptat spre o stație radio locală.

Priveliștea din mașină s-a schimbat rapid.

Am lăsat clădirile în urmă și într-o clipită,

Câmpurile se întindeau înaintea noastră.

Câmpuri vaste se întindeau la nesfârșit în ambele direcții

Când mă duc în Sendai, zilele astea, șoferul meu, care este o cunoștință,

Îmi dă raportul despre situație ca de obicei,

Dar cu siguranță sunt multe momente când

Cuvintele sale nu sunt foarte pozitive.

Pentru că nu este un progres prea mare.

Stația radio locală

În zilele acestea, această stație radio difuzează în continuu

Informații strânse de conducătorul lor.

Sunt multe persoane care au evitat pericolul ascultând la radio.

Și acel program continuă și acum.

Haine uzate, sentimentele tuturor sunt arătate prin semnele de pe spate

În această eră unde necesitatea unui radio dispare,

Ciudat, în acest dezastru, a devenit posibilă confirmarea valorii lucrurilor vechi.

Pe atunci, multe persoane care ascultau radio, în zona distrusă,

În frig, probabil că primeau mult curaj de la acest lucru.

Intrarea către stația radio

În micuța cabină, cu DJ Sawada Tomoni, care făcea toată munca singură,

Am reflectat la acel timp.

Și nevoia de a atrage atenția tuturor către

Reconstruirea care încă nu a progresat prea mult.

Munca în zonele distruse este mai înceată decât vă imaginați.

Încă sunt locuri care abia au fost atinse.

Privind în urmă la acea perioadă împreună

Chiar dacă spun exact aceste cuvinte,

Cred că este evident că

Nimeni nu își poate imagina

Starea eforturilor de reconstruire.

Facem promisiunea de a ne întâlni iar aici data viitoare

Faptul că media nu difuzează întreaga situație

Este probabil pentru avantajul mass-mediei,

Dar, spre deosebire de Marele Cutremur din Kobe,

Este prea multă manipulare din partea media.

După vizita la stația radio,

Am mers la o ceremonie de oferire de flori în Tagajo.

Brusc, marginile străzilor orașului normal,

Clădiri distruse apar în fața ochilor.

Un gard din sârmă care încă nu a fost reparat

Încă sunt multe cicatrici din acea zi, rămase în multe locuri.

Inițial, intenționam să particip și la ceremonia de comemorare,

Dar după ceremonia de oferire a florilor,

Unde m-am rugat pentru cei care au dispărut în dezastru,

Grăbit, am luat un loc.

Ceremonia de comemorare din orașul Tagajo

Oamenii din orașul Tagajo au spus că ne vor pe noi,

Cei care am făcut multe activități de sprijin în timpul dezastrului,

Să participăm împreună cu familiile celor decedați,

Și alături de cei care au sprijinit multe din activitățile noastre.

Multe poze din timpul dezastrului strânse de la multe persoane

Ne-am așezat,

Și ceremonia a început.

Ceremonia s-a desfășurat solemn,

Și au fost persoane care au vărsat lacrimi.

Probabil pentru că amintirile

Celor care trăiau aici în pace până în acea zi

Au revenit la viață.

Ceremonia se desfășoară solemn

Am stat în spate,

Și în mijlocul ceremoniei, probabil din acea zi de acum 2 ani ce revenea,

Am observat că mâinile îmi transpirau.

Direct după dezastru, timp de o lună am lucrat ca sprijin aproape fără somn.

Am pierdut și câteva kilograme.

Răspunzând reporterilor pentru puțin timp

Când am încercat să plec din locul unde supraviețuitorii lăsau flori,

Am fost oprit de câțiva reporteri.

După un scurt interviu,

M-am îndreptat către coasta din apropierea școlii unde am filmat pentru YFC.

Iarba crescută arată cât de mult timp a trecut de când s-a intrat ultima dată

Pentru că școala va fi dărâmată,

Staff-ul mi-a arătat-o pentru ultima dată.

Peisajul neschimbat de cum era imediat după dezastru

M-a încremenit.

Sala de gimnastică a școlii

Clădirea parcă se putea prăbuși în orice minut

Și încerca cu disperare, cumva, să rămână așa.

În curând vor începe lucrările de demolare.

Clădirea și sala, întinse tragic, nu au lăsat nici o urmă de dinainte de dezastru.

Clădirea prăbușindu-se

Staff-ul școlii a vorbit de asemenea emoționați

De cum era înainte și de sentimentele lor legate de reconstruire.

Oricine poate vedea că va dura ceva mai mult timp,

Dar, chiar și așa.

Erau multe case în fața școlii,

Dar acum nici una singură nu rămâne.

Memorialul stând complet singur

Cutremurul care a înghițit vaste zone rezidențiale

A furat viața din această zonă.

Ce a mai rămas nu e nimic, decât fundațiile caselor,

Și chiar și în jurul acestora, iarba crește.

Un băiat de acolo plângea.

Probabil că locuise în una dintre case.

După asta,

Ne-am mutat de-a lungul coastei.

Majoritatea copacilor plantați ca paravânt au dispărut.

Motivul pentru care nu mai au crengi este că,

Pentru un timp îndelungat, au fost sub apă.

Dacă îi vedeți, veți înțelege imediat

Că nu este greutatea valului, ci nivelul apei de după.

Rămășițele copacilor de-a lungul coastei

În locurile unde nu rămâne nimic,

O statuiie a lui Kannon a fost construită, (zeitate budistă a milosteniei)

Ca și cum ar păzi locul,

Ca și cum s-ar ruga sincer ca acest loc să revină la normal.

Sunt multe persoane care se roagă.

Și se roagă din adâncul inimii ca viața să revină aici.

Așa cum era înainte, chiar și cu o zi mai devreme.

Arahama Kannon milostiv

Pentru ca viața să se întoarcă la normal,

Încă este nevoie de multă putere.

În timp ce călătoream, câmpurile săpate în pământ

Se întindeau în fața ochilor mei.

Pentru a reînvia câmpurile neutilizabile care au fost inundate cu apă sărată,

Solul este schimbat.

Dar, se pare că nimeni nu știe dacă va reveni la normal sau nu.

Câmpuri cu orez săpate în pământ

Doi ani au trecut de la dezastru,

Și situația nu mai este raportată la știri.

Încă sunt un munte de lucruri pe care trebuie să le facem.

Trebuie să facem lucrurile pe care le putem face, unul câte unul.

Este în regulă dacă nu sunt lucruri mărețe.

Haideți să facem ceea ce putem unul câte unul.

Și să ne asigurăm că ne amintim.

De dragul viitorului nostru.

Citiți restul la

Acum munca mea s-a adunat teribil.

În timp ce încercam să scriu asta cât mai repede posibil,

Data s-a schimbat.

Iertare, am întârziaaaaaaat.

Ei atunci, închei ziua.

...Restul este aici.

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

GACKT