Se afișează postările cu eticheta cutremur. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cutremur. Afișați toate postările

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Gackt blog – 21 aprilie 2016

Notă din partea comitetului editorial (discuția 129 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,
Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,
Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți
Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”
Dacă determinăm că acel site este neadecvat,
Vom interzice imediat postarea lor.
©G-PRO inc.

În cele din urmă,
O zi lungă s-a terminat.
Astăzi, încă de dimineață, am avut live-ul guerilla la Shinjuku,
Interviuri la televizor,
Apariție la radio,
Promovări,
Întâlniri...
A fost o zi agitată.

De dimineață,
Am simțit că în mare parte am fost salvat
De glumele membrilor tensionați.



Poate pentru că suntem în mijlocul turneului,
Sau poate pentru că trupul meu nu este în condiția sa cea mai bună,
Dar am fost complet incapabil să îmi revin din oboseală.

Cu alte cuvinte,
Sunt într-o stare ciudată unde tot adorm
Dar nu pot dormi.

Ne-am adunat în birou,
Și toată lumea avea machiajul pus.
Cred că membrii încă au oboseală acumulată de asemenea, dar
Nu au dat nici semn, probabil din cauza live-ului guerilla,
Dar am putut vedea o ușoară tensiune în ei.



Când am aruncat un ochi prin fereastra autobuzului
Stația Shinjuku, care nu am mai văzut-o de ceva timp, era înaintea ochilor mei.

”Mă întreb cât timp a trecut...”

Nu prea vin în Shinjuku.
Am cerut detalii despre locație dar,
Nu îmi vine nimic în minte.

”Vin deseori la altar!”

Mi-a spus staff-ul dar
În primul rând, nu am nici o idee
Unde este altarul...
Am un simț prost de orientare.
Este ceva de care încă nu pot scăpa.



Staff-ul a venit să-mi raporteze situația de afară.

”Multe persoane sunt afară.
Și mai mult, este cald!!”

Sunt bucuros că multe persoane vor să vină și să mă vadă.
Mai ales că este cald afară nu știu cât de mult vor rezista...
M-am îngrijorat de asta în autobuz.
Desigur,
Interpretarea va dura cel mult
15 minute dar,
M-am îngrijorat, vor rezista ochii mei sub lumina soarelui...




Atunci a fost în sfârșit timpul
Să mergem în cortul din spatele scenei pentru pregătirile finale.
Desigur,
Am fost enorm de atenți
Pentru a ne asigura că nu va apărea haos.
Nu vom rămâne în urmă cu programul.

În Japonia de astăzi, este aproape imposibil
Să ții un live guerilla.
Desigur,
Înțeleg că regulile au fost puse din diverse motive.



Totuși,
Întotdeauna am îndoieli
Dacă chiar este bine sau nu.

Scena muzicală din Japonia este într-un declin stabil.
Acum nu putem
Cânta muzică în mijlocul străzilor ca înainte,
Și lucrurile distractive au din ce în ce mai multe reguli.

Mă întreb dacă este ”calea corectă pe care a luat-o Japonia”?


De data asta,
În timp ce asta este pentru a comemora lansarea albumului,
Este de asemenea comemora lansarea aparatului de cafea la care am colaborat cu Nestle.
În mijlocul acestui lucru, s-au întâmplat cutremure.

Desigur,
Când am întrebat dacă este ceva ce Nestle poate face,
Și au fost de acord cu bucurie
Să doneze toate vânzările de data aceasta a aparatului de cafea
Către eforturile de reconstruire a dezastrului de pe urma concertului.

Și,
Veștile bune despre aparatul de cafea
Este că s-au vândut toate din momentul în care s-a făcut anunțul.

Nu știu cum a fost preluată de către media.
Ar putea fi chiar și faptul că
Știrile au fost livrate cu o idee distorsionată.




Pur și simplu este ceva ce am sperat.
Asta este ceva
Ce toți care trăiesc în Japonia să înțeleagă.

Sunt persoane care sunt victime a acestui cutremur.
Asta nu este treaba altcuiva.
Asta este legată de noi toți.
Suntem o familie care trăim cu toții în aceeași casă, Japonia.

Nu avem nevoie să facem lucruri mari.
Nu trebuie nici să facem prea mult.
Pur și simplu,
Orice puteți face este destul.
Sper că veți face o mișcare să faceți ceva.
Asta este tot.



Dacă reușiți să ajutați pe cineva,
Altcineva cu siguranță vă va ajuta
Atunci când aveți necazuri.
Asta este.

Karma,
Nu se referă doar la semnificații negative.

Lucrurile pe care le faceți
Cu siguranță se vor întoarce la voi.
Asta înseamnă.

”Iubirea nu este a sprijini, și caritatea nu este a îți fie milă,
Este iubire. Caritatea și iubirea sunt aceleași –
Cu caritate oferiți iubire, așadar nu dați doar bani,
Ci întindeți mâna în schimb”

Doar o mică acțiune de la voi
Poate aduce un zâmbet pe fața cuiva.
Nu credeți că asta este minunat?

GACKT


Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,
Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,
Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți
Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”
Dacă determinăm că acel site este neadecvat,
Vom interzice imediat postarea lor.
©G-PRO inc.

luni, 23 martie 2015

Gackt blog - 20 martie 2015

 Mr. SMILES BACK (discuția 92 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Clopotul pentru rugăciunile tăcute lasă un ecou.
11 martie, ora 14:46.


Este a patra rugăciune tăcută a anului.
Totuși, amintirile acelor zile
Au ars clar în mintea mea, nu vor pleca niciodată.
Când mă gândesc la cei care au experimentat vieți mai dure decât mine,
Și la cei care încă au răni deschise a zonei distruse,
Mă doare inima.

Nu voi uita niciodată acele timpuri,
Zeul Dragon de pe spatele meu doare.

Nu ar trebui niciodată uitate.
Nu pot fi niciodată uitate.
Multe lucruri s-au întâmplat după asta.
Acel dezastru a devenit și una dintre pietrele de temelie din viața mea.


Am vizitat locul de veci a unui membru de trupă care a murit
Pentru a-i sărbători întârziat ziua de naștere.
Știu că indiferent de ce spun
El nu îmi va putea răspunde.
Dar, am stat în fața mormântului
Și cineva a început să vorbească fără a băga de seamă.

”Stilul meu de viață,
Nu este greșit, nu?”

Dacă pot trăi viața cu îndemânare
Probabil că voi trăi altă viață.
Nu aș fi un muzician.
Nu aș fi GACKT.


Nu am regrete despre genul de viață pe care am ales-o.
Doar că ocazional, mă enervez din cauza lipsei mele de abilitate.
Dar, asta este GACKT.

Și mulți prieteni apropiați m-au contactat.
Erau și mulți care mi-au mulțumit spunându-mi
”În timpul cutremurului, mulțumesc pentru ce ai făcut.”

”Chiar am făcut ceva
Pentru care merită să-mi mulțumești...”

Până acum, încă mă mai întreb de asta,
Încă mă chinui să-mi găsesc cuvintele pentru a le răspunde mulțumirilor lor.

”Îmi trăiesc viața cu un zâmbet.
Pentru cei care au fost nevoiți să plece înaintea mea...”

Asta îmi oferă sentimente nesigure.

Dacă pot zâmbi sincer,
Care poate face pe altcineva să se simtă fericit,
Poate pot să mă cunosc
Pe mine însumi puțin mai mult.

În orice caz, să mergem înainte.
Să mergem către viitor.
Să facem ceea ce putem unul câte unul.

Astăzi e de rău...
Nu pot lega cuvintele bine.

Numele meu este GACKT...
Motto-ul meu este ”Mr. SMILES BACK”

De dragul de a face pe cineva să zâmbească.
Trebuie să zâmbesc.

Mă rog din adâncul inimii mele
Să pot șterge tristețea din această lume, chiar și pentru o singură persoană.

GACKT


Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe revista-blog GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

duminică, 22 martie 2015

Canalul GACKT – discuția 91 a revistei-blog 7.03 (10 martie 2015)

Poveștile idioate ale lui GACKT nr. 43

Tiro tiro tiriri~~~~~~ng......
Tiro tiro tiriri~~~~~~ng......

Oh, tu ești.
A trecut ceva timp. Ce mai faci?

Eh?
Unde sunt?....întrebi.


Ajung în Japonia în curând.
Scriu pe revista-blog din avion.
Mă întreb dacă o să aterizăm în curând.

Eh?
”Telefonul tău are semnal în avion?”...întrebi.

În ultimul timp, are.
Surprins, nu?
Doar folosind WiFi-ul normal pot primi apeluri.
Ei, depinde și de compania aeriană.

În trecut,
Să poți folosi un telefon în avion
Era destul de scump...

Zilele astea,
Te poți conecta normal folosind telefonul.
Desigur,
Depinde pe cerul cărei țări te afli.


Eh??
”Cum a fost Portugalia?”...întrebi.

Hey tu, știi câte puțin huh...
Se pare că ști fiecare detaliu
Pe oriunde călătoresc...

E puțin cam înfricoșător...
Ei, în fine.

Portugalia a fost un loc drăguț.
Ei, pe lângă faptul că mâncarea nu a fost atât de bună.

Deși am rătăcit pe ici colo și am încercat diverse mâncăruri.
Am fost sincer șocat...
De cât de rea era la gust mâncarea.

Dar, străzile chiar erau frumoase.
În jur, era plin de grădini care aveau o frumusețe aparte.


Chiar a fost frumos.
Străzile erau împărțite în zone vechi și noi.
Am stat în zona veche dar,
În orice caz, să o descriu cu un cuvânt, frumoasă.


Structurile care au fost construite în trecut au fost lăsate așa cum erau.
Chiar și așa,
Nu erau atât de vechi pe cât ai crede.

De fapt, orașele din Portugalia
S-au prăbușit toate o dată din cauza unui cutremur mare.


Portugalia a fost poziționată pe un deal.
Întreg orașul.
Așadar, oamenii care au supraviețuit cutremurului
Au părăsit dealul imediat.
După asta,
Orașul a fost lovit de un uriaș tsunami
Și se pare că majoritatea oamenilor au fost înghițiți de el.
S-a întâmplat în 1755.

Aparent în jur de 60.000 de oameni au murit.
Este o poveste tragică...

Cu alte cuvinte, structurile care au fost construite după asta
Au rămas până acum.
Timp de 250 de ani.

Eh?
”Nu aveam nici o idee” ...spui?

Ei, lumea este uriașă.
Multe lucruri s-au întâmplat.
Chiar și de când a început anul acesta s-au întâmplat multe, nu?
Ar fi bine
Dacă ți-ai scoate capul și ai privi la ceea ce se întâmplă în lume mai mult.
Și japonezii nu știu multe.



Ei, înapoi la ceea ce spuneam...
Când am plecat din grădini și am mers pe străzi pentru puțin timp,
Am ajuns la altă grădină.
Am mers doar puțin dar
Dintr-un anumit motiv, când am ajuns la panta pietruită,
A fost o provocare să merg.

Dar erau frumoase, chiar erau, străzile.
Să spun ”frumoase” nu e chiar corect...
”Are o anumită atracție”
Fraza asta e probabil mai potrivită.


Toate străzile aveau mașini parcate pe o parte.
Probabil că are de-a face cu toată cultura.
Așadar,
În mijlocul străzilor vechi,
Probabil că înconjoară tramvaiul.

Eh?
”Ce este un tramvai?”...întrebi...

Ai auzit vreodată de ”Chinchin densha”? (”densha” înseamnă tren)
Trece prin mijlocul străzilor.
De aceea,
O scenă cu mașini și un ”tren” aliniate una lângă alta
Este normal aici.

Dar în ciuda acestui lucru.
Pentru că străzile sunt destul de înguste,
Așadar imaginea are o imposibilitate cam ciudată.
Ahahaha.



Mai mult,
Dintr-un anumit motiv, toate tramvaiele
Sunt pictate pe ele.
Cu alte cuvinte, graffiti.
Nu este asta interesant?
Și asta este o formă de cultură.



Când menționezi Lisabona, îmi vin în minte tramvaiele,
Chiar sunt faimoase.
Acum mult timp, asta era tot ce știam despre acest loc.
Turiști cu siguranță vor merge cu ele.

Eh?
Dacă am mers cu el?...întrebi.

Am o fobie față de trenuri...
Amețesc, așa că este imposibil...



Peisajul din vârful dealului este cel mai bun.
Serios.
Așadar,
Mai mult decât a spune că este un lucru definit în parc,
Sunt persoane în zonă
Cu cafea sau ceai.
Probabil că este considerat o prăvălie de stradă...

În orice caz, portughezilor
Chiar le place cafeaua lor.
Și comportamentul lor este cald.
Sunt și câteva persoane agresive.
De asemenea, sunt multe persoane artistice în jur.


După ce am coborât dealul,
Printre clădiri, am văzut marea.
Acest peisaj este probabil valabil doar în această țară.
M-a făcut curios.

Picioarele mele erau obosite dar,
Dintr-un anumit motiv am mers pe această pantă.


Dar,
Probabil pentru că această stradă
Are prea multe magazine aliniate de mi s-a părut interesant.

De asemenea,
Este probabil unul dintre motive pentru care această țară și-a păstrat peisajul așa cum este.


În orice caz,
Am impresia că deseori sunt blocaje de trafic.
Ei, normal că sunt.
Pentru că toate mașinile se mișcă în jurul tramvaielor.

În primul rând, este cam imposibil.
Asta fiind spusă, locuitorii de pe străzile vechi
Ar trebui să folosească doar tramvaiele.
Dacă ar fi făcut asta,
Străzile cu siguranță vor fi făcute ciudate
Și blocajele de trafic vor dispărea.

Toată lumea va ajunge să folosească tramvaiele...


Când am ajuns la mare,
Pământul întins a început să apară.
Doar mergând, vei observa în mod natural.
Vei înțelege idea că ești aproape de mare.

Așadar,
Toate locurile în care am mers la nimereală în prima mea zi
Au fost de fapt locuri faimoase, sau așa am auzit.
Pentru că toată lumea se adună acolo și așteaptă.
Într-o noapte,
Singur, m-am agitat pe ici colo.


Eh?
Dacă nu m-am înțeles cu cineva?...întrebi.

Hey tu, nu ești atent...
Ei, asta.
M-am înțeles bine cu o mătușică
Și mi-a dat o grămadă de indicații și sfaturi.

Era o persoană minunată.


Și ea este un artist.

Locuința ei era pe scurt uimitoare.
Sau să spun că e grozavă
Sau artistică...

În orice caz,
Era artistică.

Nu am văzut niciodată un asemenea loc în Japonia.