După ce s-a terminat întâlnirea mea, m-am urcat în
mașină.
Dacă nu mă întorc în Tokyo până seara, nu am să ajung la
timp pentru urmăoarea mea întâlnire.
În mașină,
Multe gânduri îmi treceau prin cap.
”18 ani huh...asta este rapid”
Când am primit vestea morții lui,
A fost de fapt după ce înmormântarea sa s-a terminat.
În 1999,
Eram complet izolat de membrii din MALICE MIZER,
Și nu a fost surprinzător că vestea morții lui nu a ajuns
imediat la mine.
Când am privit vestea,
Înregistram VANILLA în studio.
După asta,
Nu am putut sta locului nici dacă voiam,
Și în ciuda faptului că habar nu aveam unde este casa
părinților lui sau unde era mormântul lui,
Pur și simplu m-am urcat în mașină dimineața devreme și
am condus spre Ibaraki.
Dacă mă gândesc acum,
A fost un lucru nebunesc și nerezonabil de făcut, dar
Când am ajuns în Ibaraki, am mers spre casele străinilor
Și apăsam pe interfoanele lor și întrebam...apăsam și
întrebam...iar și iar,
Și când începea să se întunece, m-am gândit că s-ar putea
să întâlnesc pe cineva care îl știe,
Și apoi am sosit în zona din apropierea școlii.
În timp ce făceam asta și aia, am sosit în apropiere,
Și am întâlnit pe cineva care îl știa care m-a condus la
casa părinților lui.
Când am văzut chipurile părinților lui la intrarea casei
lor,
Îmi amintesc clar că nu puteam spune un lucru,
Și lacrimite nu se mai opreau deodată.
Părinții lui m-am invitat în casa lor cu zâmbete și am
vorbit cu ei până noaptea târziu,
Și în fiecare an de atunci,
Merg și îi vizitez de ziua lui de naștere și de
aniversarea morții lui,
Și după ce mă rog, îi povestesc despre ceea ce se
întâmplă cu mine.
”În curând voi implicat în acest serial”
”De data aceasta voi ține un spectacol aici”
”Am început să trăiesc peste hotare”
Acum, când se deschide ușa principală, ei mă întreabă
”Bun venit înapoi, ai călătorit departe, nu?”
Și se simte de parcă sunt întâmpinat acasă de familie.
Au trecut 18 ani de atunci.
Desigur, dar când privesc în cameră,
Doar lucrurile mele cresc în fiecare an, dar
Pozele lui niciodată nu se înmulțesc.
Știu că este ciudat pentru mine să tot vorbesc cu chipul
său neschimbător în acele poze.
Încă nu mă pot abține să nu simt că va apărea brusc
înaintea ochilor mei.
În timp ce luam cina cu tatăl lui, a spus brusc
”Și eu am deja 80 de ani”
Când eram pe picior de plecare, amândoi au vorbit
împreună
Rugându-mă să iau lucrurile puțin mai încet, și m-au
îmbrățișat cu zâmbete.
Ei întotdeauna s-au îngrijorat de sănătatea mea.
Mă întreb despre ceea ce voiam să scriu...
Poate e din cauză cu ceea ce s-a întâmplat cu Mao-san,
dar în ultimele zile
Lucruri despre ”a-ți lua adio de la oameni” tot s-au
învârtit în capul meu fără oprire.
În cele din urmă,
Indiferent de cât de mult mă gândesc la asta, ceea ce pot
face acum
Este ca niciodată șă nu uit aceste persoane
Și
Să trăiesc cum se cuvine într-un fel în care pot spune
mândru
”Și astăzi am dat tot ce aveam mai bun”
Poate sunt obosit...
Am să dau tot ce am mai bun.
Nu contează cât de dificile devin lucrurile, dacă pot
zâmbi astfel,
Trebuie să fiu recunoscător că trăiesc.
O mulțime de lucruri se pot întâmpla.
Asta este viața.
Multe momente dificile și dureroase se întâmplă.
Dar,
Suntem vii.
O astfel de zi
Este un viitor de neînlocuit pentru el, care a murit prea
devreme.
De aceea trebuie să râdem.
Atât de mult încât să îi facă geloși.
Și,
Într-o zi, când îi vom întâlni iar,
Să ne lăudăm lor,
”A fost o viață uimitor de amuzantă!”
Ei bine atunci,
O iau de la capăt astăzi.
Ossha~!!
