Gackt blog – 3 august 2017

 Jurnal de călătorie cu jet lag ~Sosit în cele din urmă în Estonia după care am tânjit!~

 

În mijlocul nopții trecute, am sosit în cele din urmă în Estonia,

Una din cele trei țări baltice de care am fost întotdeauna interesat.

Într-un final am putut veni în această țară.

 

Se spune că este locul cu cele mai frumoase fete din lume...

Desigur,

Dacă este adevărat, s-ar putea să mă stabilesc aici...

În timp ce mă gândesc la aceste lucruri, am sosit în aeroport.

 

În primul rând, când am menționat statele baltice prietenilor mei, ei au spus

 

”Unde este esta??”

 

Și niciodată nu primesc un răspuns decent de la ei.

Estonia, Letonia și Lituania liniate una lângă alta,

Și la nord de ele este Marea Baltică și Finlanda.

 

Trecutul istoric este excepțional de complex,

Și de acum câteva sute de ani,

Au fost invadate iar și iar de diferite țări.

De la invazia vikingilor,

Au fost invatade de țări cum ar fi Finlanda, Germania, Danemarca, Polonia, și Elveția,

Și eventual, au fost conduse de către sovietici până recent.

Până și asta este un subiect destul de uimitor.

 

Momentul când au devenit independente s-a realizat odată cu căderea Uniunii Sovietice,

Așadar asta a fost în 1991,

Cu alte cuvinte, este doar puțin mai mult decât acum 20 de ani.

 

Din moment ce sunt destul de mulți dintre cetățenii lor care vorbesc 3 sau 4 limbi,

Și mai mult, limbile acestor 3 țări sunt complet diferite,

Așadar sunt mulți care nu știu despre țările vecine.

 

Cu o impresie a unui japonez, te-ai putea întreba ”De ce??”, dar

Cred că este datorită faptului că aceste cuvinte s-au schimbat iar și iar,

De la cultura fiecărei națiuni și influențele țărilor care le-au invadat.

 

Așadar, această Estonie

Este în partea cea mai nordică a acestor 3 țări, și are cea mai mică populație dintre ele.

Și se spune că sunt multe frumuseți.

Acest ”multe frumuseți” este un punct semnificant.

 

Ei bine,

Am știut despre acest lucru pe când citeam o carte cam acum vreo 10 ani, dar

Mă cam îndoiesc că acum încă mai este cazul,

Sau dacă a fost măcar adevărat.

 

În anii recentți, au clasificat femeile din Israel fiind cele mai frumoase din lume, de parcă

 

”Pe părerea cui se bazează asta!”

 

Este ceea ce am vrut să spun cu voce tare.

Definiția celor mai frumoase femei din lume

Nu este nimic altceva decât ceva ghidat de opiniile personale.

 

Chiar atunci,

Am fost surprins când am sosit în aeroport.

În ciuda faptului că este mic ca și mărime, este destul de interesant.

Aceasta este prima dată când am văzut un aeroport cu un pian mare.

Este fantastic.

 

M-am îndreptat spre hotel.

Am ales un hotel cu o ambianță plăcută chiar în mijlocul orașului vechi, dar

Din moment ce era deja miezul nopții, nu mi-am putut da seama dacă hotelul era bun sau nu.

Presupun că o să aflu mâine.

Am mers în cameră, și ambianța este destul de bună.

Stilul chic antic are un sentiment plăcut.

 

Am auzit că se vindea apă minerală în afara recepției,

Așa că am decis să ies și să arunc o privire oricum.

Era întuneric beznă, și nu era nimeni în jur.

 

Majoritatea magazinelor erau închise, dar

Locurile care păreau a fi baruri erau deschise ici și colo,

Și am putu auzi o grămadă de oameni cântând tare.

Suna amuzant.

 

Am intrat într-un magazin izolat ce emana un sentiment dubios.

În magazin era o mătușică, stând singură la casa de marcat.

 

”Bună-”

 

Am zis, dar ea nu s-a mișcat deloc.

O fi vie...

 

Am privit la colțul de băuturi din spate,

Și fără a ști care este apa minerală,

Am luat câteva sticle, le-am adus mătușii la casa de marcat și am încercat să o întreb.

 

”Asta, apă minerală??”

 

Fără a mișca un mușchi, ochii mătușii erau singurul lucru care s-a mișcat și a privit în direcția mea.

Este exact ca o păpușă dintr-o casă bântuită.

Oricum, am aliniat în jur de 4 tipuri diferite de sticle la casa de marcat.

În cele din urmă, mătușa a început să se miște pentru a opera casa de marcat.

 

”Mulțumesc lui Dumnezeu...este umană...”

 

Oricum,

I-am dat mătușii, a cărui expresie nu s-a schimbat deloc,

Banii pentru suma arătată pecasa de marcat.

La sfârșit, a luat toate sticlele și m-a întâmpinat cu cel mai luminos zâmbet.

 

”Mulțumesc ♥”

 

Atunci,

A zâmbit în cele din urmă către mine plăcut.

Ce...Așadar poate zâmbi...

Nu prea înțeleg, dar mulțumesc lui Dumnezeu...

 

Cu un sentiment ciudat, m-am întors la hotel și m-am dus direct la culcare.

Când m-am trezit, am decis să ies și să mă plimb.

 

Am savurat un ceai la cafeneaua hotelului,

M-am antrenat la o sală din apropiere înainte a mă plimba prin oraș.

Peisajul urban este excepțional de frumos.

 

Erau multe suveniruri ce erau vândute de-a lungul străzilor mici.

Erau, oricum, mulți turiști.

 

Era mult mai plin de viață decât mă așteptam.

Peisajul urban este frumos,

Și părea a fi ca o zonă rurală din Germania antică.

 

Așadar aceasta este o țară construită pe turism...m-am gândit, sși am căutat mai târziu

Doar să aflu că de fapt aceasta este țara care a inventat Skype.

 

De fapt sunt destul de avansați în tehnologie.

După ce am mers cam vreo 5 minute, o clădire modernă a aparut brusc.

 

Schi---n.

 

Brusc se simte ca o pătură udă.

Ar fi putu să o pună și ei ceva mai departe...

 

Ar fi putut alege intenționat să nu construiască așa ceva aici.

Ce păcat.

 

Oricum, după ce mă antrenez la sală,

Voi merge să explorez orașul.

 

 

Ar fi fost frumos dacă a-și fi putut întâlni o frumusețe...

Încă nu am văzut nici măcar una...

Gackt blog – 30 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Impresionat de o cină dincolo de așteptările mele în Londra~

După ce mi-am terminat antrenamentul dimineață,

Am decis să mă plimb prin oraș lejer, fără vreo destinație.

Aspectul străzii este chiar frumos.

Chiar acum, cum ar trebui să exprim asta.

Nu doar că este frumos, pot de asemenea simți cumva un aer de pericol.

Ce o fi...

Presupun că ar trebui să-l descriu ca fiind o tensiune unică.

Oricum, nu este încă un oraș frumos controlat,

Presupun că pot spune că aici este

Un anumit fel de presiune, opresiune,

Și, chiar și acum, o energie ce pare că e pe cale să explodeze.

În timp ce simt asta, am mers într-un restaurant și mi-am savurat încet ceaiul.

Am decis să merg prin oraș cu mașina pentru o perioadă.

Apoi am mers iar pe jos.

Oricum, este frig.

Pentru că era atât de frig, am mers să cumpăr altă geacă.

Am realizat că cumpăr doar geci indiferent de țara în care mă duc.

Oricum, este doar pentru că este pur și simplu frig.

Cum seara se apropia, centrul orașului a început să se umple de oameni.

Felul în care aceste persoane se adună este unic...ce este???

Mă întreb dacă este modul în care este construit locul de mă face să mă simt astfel.

Am simțit asta și când am fost în Austria în trecut, dar

Mă întreb dacă ar trebui să spun că este o energie unică...

Este totuși diferită față de atunci.

Ei bine, dacă spun astfel de lucruri pentru prea mult timp

Voi fi iar tratat ca un ciudat așa că o să o las baltă.

Magazinul Apple pe care l-am găsit de-a lungul străzii arată și el grozav.

Am fost impresionat de arhitectura din Paris dar m-am gândit că și Londra se descurcă destul de bine,

Și am privit în interiorul magazinului.

Erau pur și simplu prea multe persoane, și nu prea mi-a venit să intru mai deloc.

Pentru cină,

Secretara mea a găsit un restaurant numit ALYN WILLIAMS

În Hotelul Westbury.

Sincer vorbind,

Inițial nu prea așteptam cu nerăbdare, dar

Fiecare fel care a fost servit

A fost atât de delicios, dincolo de așteptările mele, ceea ce m-a surprins.

Nu, expresia mea posibil să fi fost prea exagerată, dar aspectul, cum a fost gătit,

Și asezonarea delicată m-au surprins.

Și vinul a fost abundent, și servirea, delicată.

Mai mult, prețul a fost destul de rezonabil.

Un astfel de echilibru minunat este chiar copleșitor.

Să mă gândesc că voi putea avea o masă de calitate cu un asemenea echilibru, cu o asemenea servire.

Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am renunțat...

Restaurantele delicioase chiar există atât timp cât le cauți, până la urmă.

Chiar și așa.

După ce a trecut de ora 9 seara, un număr neobișnuit de clienți au început să apară.

Înainte de asta, nu venea nimeni deloc, așadar,

Mă întrebasem ”Este restaurantul acesta în regulă...”

Dar cumva, se pare că londonezii iau cina destul de târziu.

Indiferent de care restaurant este, sunt plini chiar și după 10 sau 11 seara...

Când am ieșit afară, în sfârșit se mai întunecase.

Chiar dacă era deja trecut de ora 10.

Chiar și așa, este friiiiiig!!!!

În ciuda faptului că încă este iulie.

De data aceasta, când am spus ”Este frig! Este frig!”,

Au fost idioți care mi-au trimis mesaje anumea spunând

”GACKT exagerează! Nici gând să fie atât de frig!” așa că

O să fac o poză a ceea ce lumea poartă în oraș de data aceasta.

Priviți.

Asta nu este ceea ce porți în iulie, nu-i așa?

Dacă este Japonia, asta cu siguranță ar fi ce ai purta la sfârșitul toamnei.

Sunt terminat!

Oricum,

Luminile nopții în Londra sunt chiar frumoase.

Ei bine atunci...

O să merg să rătăcesc puțin.

Pe mâine.

Gackt blog – 27 iulie 2017

Au trecut 16 ani

M-am îndreptat spre sala de gimnastică să încep dimineața cu antrenament.

Ca de obicei, sunt singur în sala de gimnastică spațioasă.

Chiar este rar să întâlnesc pe cineva în sala hotelului.

Ei bine, presupun că depinde și de fusul orar.

M-am antrenat cam o oră și apoi mi-am schimbat hainele.

M-am dus la cafeneaua de alături și am savurat un ceai în timp ce îmi terminam munca.

Munca mea se terminase în câteva ore, și am stat acolo privind trecători pentru o perioadă.

Totuși, planul meu pentru astăzi nu a fost decis, dar

Brusc mi-a trecut prin cap.

”Ei bine, să mergem la World Trade Center...”

Am urcat în mașină într-o stare de spirit plăcută.

Inițial,

Intenționam să-mi prezint omagiile înainte de a pleca din New York,

Dar dintr-un anumit motiv, nu îmi puteam stăpâni sentimentele.

Și vremea de astăzi era bună.

Am decis să o iau încet mergând acolo.

În timp ce mașina se mișca, am privit la peisaj prin fereastră pentru o perioadă.

Inițial, în trecut, puteai vedea World Trade Center de aici...

Gândul mi-a trecut prin minte în timp ce mă îndreptam către locație.

Au trecut 16 ani de la aceea zi, și nu știu cât de mult s-a schimbat.

Sincer, nici măcar nu îmi pot imagina ce a devenit.

Mașinile nu pot intra în zona din apropiere.

Cum nu mai pot înainta, am coborât și am început să merg pe jos.

În timp ce mergeam, ceva ce semăna cu un monument, pe care nu l-am văzut niciodată, a apărut.

Pur și simplu, ce e asta...m-am întrebat, și m-am apropiat.

Nu prea îmi putea da seama, așa că am decis să o las pe mai târziu.

Lângă, era noul World Trade Center care era construit.

Începea să arate ca și cum era complet, dar presupun că va mai avea nevoie de timp.

Erau cărări mici, și când am trecut prin,

Am ajuns în cele din urmă la locația World Trade Center.

Ceea ce se dezvăluia în fața ochilor mei era

Un monument enorm care avea un hău uriaș.

Apa trecea către centru și curgea în jos.

Era de parcă curăța sufletul.

Pe perimetrul exterior, numele celor care au pierit erau gravate.

Când am vizitat acum 16 ani,

Fumul încă se ridica din ruine

Chiar dacă trecuse 2 luni după ce 911 avusese loc.

Staff-ul local spusese

”Focul încă mocnește, și nu a fost stins...”

Asta este ceea ce mi-am amintit.

Aceea scenă încă arde în mintea mea.

Corpul meu se cutremurase de le realitatea feroce

Că dacă acesta ar fi fost un război, asemenea priveliști ar fi fost peste tot.

Asta se știe fără a spune dar

Acum, desigur, asemenea priveliști nu rămân.

În timp ce simțeam splendoarea potențialului uman de la cum puteam privi

La aceelași loc și să văd că s-a schimbat atât de mult în 16 ani,

Am atins piatra cu degetele mele, știind că nu trebuie niciodată să uităm aceea tragedie.

După ce mi-am prezentat omagiile pentru o perioadă,

Am decis să merg să arunc o privire la clădirea ce părea ca un monument.

Din moment ce avea ceva ce părea ca o ușă pe dinafară, ar trebui să pot intra.

Ușa era neașteptat de îngustă...

Ce naiba...mă gândeam pe când intram să arunc o privire.

Eram surprins de spațiul vast ce nu putea fi imaginat din afară.

Pur și simplu ce e asta...mă întrebam, în timp ce gura mea era cască.

Oricum, e vast.

Structura și era neobișnuită, dar rămăsesem fără cuvinte

La mărimea copleșitoare și amploarea structurii.

America este o țară uimitoare.

Este de parcă își arată existența lumii prin restaurare.

Oricum, este uimitor...

Pe drum înapoi, peisajul din mașină cumva părea singuratic.

Nu, ar trebui să fie pentru că eu cred că este singuratic.

O să mă merg încetișor la un ceai.

Fie ca lumea să fie pașnică.

Gackt blog – 23 iulie 2017

E ceva măreț până la urmă, acest oraș

Oboseala de la fusul orar încă nu dispare.

Mm,

Asta ar putea să nu fie de la fusul orar, ci în schimb sunt doar eu buimăcit.

Să ne gândim la asta în felul următor.

Chiar dacă mă lupt cu asta, nu are rost.

În schimb, ar trebui să mă bucur.

Când m-am trezit la 4 dimineața, am privit în jos la oraș.

Nu e rău.

Înainte de antrenament,

Am decis să beau o cafea și să-mi termin lucrul așa că am ieșit afară.

Este un Starbucks în fața hotelului.

Pur și simplu minunat.

Mă gândeam la savurarea cafelei așa că am deschis ușa și am privit înăuntru, dar

Dintr-un motiv necunoscut, era o coadă lungă și starea mea de spirit s-a înrăutățit imediat...

Nu am văzut niciodată un asemenea Starbucks aglomerat.

Ce naiba este asta?

Chiar dacă este doar 7:30 dimineața...

Dezgustător.

M-am întors la hotel, am stat la bar

Și mi-am terminat lucrul.

Când am privit în jur, erau câteva persoane pe ici colo în ciuda faptului că era 7:30...

Desigur, barul nu este deschis.

Ce fac aceste persoane mai exact...

Ei bine, din perspectia unei a treia persoane, eu sunt la fel ca și ei presupun...

Este un bar cu o ambiență bună dar

Noaptea, este atât de aglomerat că nu mai sunt locuri.

Doar dacă aș putea găsi un loc bun.

Mi-am terminat repede lucrul și m-am dus să mă antrenez.

Ei bine,

Este întotdeauna așa dar, chiar dacă mă antrenez

În sălile de gimnastică a unor asemenea hoteluri de tip boutique,

Nu prea ajung să cunosc pe cineva.

Presupun că toată lumea joacă cu disperare.

Am fost surprins de cât de bine erau setate aparatele din sală.

Ce pierdere.

Pentru că nu le folosește nimeni.

După ce mi-am mișcat corpul în sală timp de 2 ore,

Mi-am schimbat hainele și am ieșit la o plimbare.

Gustul orașului New York este similar cu al celui pe care îl caut.

Îmi place această atmosferă...

Mă întreb ce este.

Ce îmi place la asta.

Hmm,

Chiar și când mă gândesc la asta, încă nu știu, dar

Poate că este sentimentul de energie care îmi place.

Dar, este prea departe pentru mine ca să stau aici.

Și este atât de uscat că îmi face pielea să crape, este groaznic.

Concluzie.

Vizitele ocazionale sunt destul.

Pielea mea nu rezistă dacă stau aici...

Dar...

Să fiu în New York pentru prima dată după așa mult timp, locul acesta chiar este grozav.

Presupun că îmi place sentimentul acesta haotic de adunare de rase, într-un fel.

Când mă gândesc la asta, cred că America de Sud

Va fi chiar pe placul meu.

Este păcat totuși,

Nu sunt zboruri directe din Japonia către America de Sud.

Chiar dacă trec prin Los Angeles sau San Francisco,

Cred că îmi va lua peste 24 de ore de călătorie chiar și cu cel mai mic timp de trecere și de așteptare.

Este de asemenea prea departe pentru mine ca să stau.

Deși mă gândesc la a sta permanent aici.

Atât timp cât lucrez, asta cu siguranță nu este posibil.

Mă întreb dacă ar trebui să stau în America de Sud după retragere...

Locul de care sunt cel mai interesat este în Costa Rica.

Traseul meu a inclus Costa Rica de data aceasta, dar

A avut loc un schimb de program, și am fost forțat să o scot.

E așa păcat.

Data viitoare, voi merge în Costa Rica.

Fără a mă decide asupra destinației mele, pur și simplu m-am plimbat.

Artiștii de pe stradă vorbeau tare,

Comunicând cu publicul.

Este o formă de entertainment bine stabilită.

Este de o calitate înaltă.

Vorbesc mai mult despre calitatea lor de a face spectacol și de abilitate.

Ar fi grozav dacă și Japonia ar fi avut mulți din aceștia pe străzile sale.

Pe de-o parte, vorbind de atragerea turiștilor,

Artiștii de stradă sunt excepționali de duri la a prelua controlul.

Echilibrul este cumplit.

În ciuda faptului că interpretarea pe stradă este de asemenea parte din cultura Japoniei,

Chiar și istoric vorbind,

Este teribil că acum, dacă cineva începe să interpreteze pe stradă, poliția va sosi în curând.

De parcă, mă întreb de ce...

În trecut,

Când spectacolele pe stradă erau populare,

Când zonele fără mașini erau populare,

Orașul era plin de viață indiferent de eră.

Acela fusese trend-ul care a devenit cultură.

Asta e ceea ce cred totuși.

Acum, poți spune că chipurile utilizatorilor de internet sunt ascunse,

Și ei doar mormăie ceea ce vor să spună.

Înlătură stresul,

Sau este pur și simplu ceva ce ei vor să spună.

Chiar și așa,

Asta a devenit un stimul...

Și să poți aduce bucurie oamenilor este o tehnică.

Mai mult, dacă tehnica ta este nesatisfăcătoare, publicul va deveni rece.

Este ceva măreț până la urmă,

Acest oraș.

Ei bine,

Poate că ar trebui să mă mai plimb ceva timp...