Gackt blog – 30 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Impresionat de o cină dincolo de așteptările mele în Londra~

După ce mi-am terminat antrenamentul dimineață,

Am decis să mă plimb prin oraș lejer, fără vreo destinație.

Aspectul străzii este chiar frumos.

Chiar acum, cum ar trebui să exprim asta.

Nu doar că este frumos, pot de asemenea simți cumva un aer de pericol.

Ce o fi...

Presupun că ar trebui să-l descriu ca fiind o tensiune unică.

Oricum, nu este încă un oraș frumos controlat,

Presupun că pot spune că aici este

Un anumit fel de presiune, opresiune,

Și, chiar și acum, o energie ce pare că e pe cale să explodeze.

În timp ce simt asta, am mers într-un restaurant și mi-am savurat încet ceaiul.

Am decis să merg prin oraș cu mașina pentru o perioadă.

Apoi am mers iar pe jos.

Oricum, este frig.

Pentru că era atât de frig, am mers să cumpăr altă geacă.

Am realizat că cumpăr doar geci indiferent de țara în care mă duc.

Oricum, este doar pentru că este pur și simplu frig.

Cum seara se apropia, centrul orașului a început să se umple de oameni.

Felul în care aceste persoane se adună este unic...ce este???

Mă întreb dacă este modul în care este construit locul de mă face să mă simt astfel.

Am simțit asta și când am fost în Austria în trecut, dar

Mă întreb dacă ar trebui să spun că este o energie unică...

Este totuși diferită față de atunci.

Ei bine, dacă spun astfel de lucruri pentru prea mult timp

Voi fi iar tratat ca un ciudat așa că o să o las baltă.

Magazinul Apple pe care l-am găsit de-a lungul străzii arată și el grozav.

Am fost impresionat de arhitectura din Paris dar m-am gândit că și Londra se descurcă destul de bine,

Și am privit în interiorul magazinului.

Erau pur și simplu prea multe persoane, și nu prea mi-a venit să intru mai deloc.

Pentru cină,

Secretara mea a găsit un restaurant numit ALYN WILLIAMS

În Hotelul Westbury.

Sincer vorbind,

Inițial nu prea așteptam cu nerăbdare, dar

Fiecare fel care a fost servit

A fost atât de delicios, dincolo de așteptările mele, ceea ce m-a surprins.

Nu, expresia mea posibil să fi fost prea exagerată, dar aspectul, cum a fost gătit,

Și asezonarea delicată m-au surprins.

Și vinul a fost abundent, și servirea, delicată.

Mai mult, prețul a fost destul de rezonabil.

Un astfel de echilibru minunat este chiar copleșitor.

Să mă gândesc că voi putea avea o masă de calitate cu un asemenea echilibru, cu o asemenea servire.

Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am renunțat...

Restaurantele delicioase chiar există atât timp cât le cauți, până la urmă.

Chiar și așa.

După ce a trecut de ora 9 seara, un număr neobișnuit de clienți au început să apară.

Înainte de asta, nu venea nimeni deloc, așadar,

Mă întrebasem ”Este restaurantul acesta în regulă...”

Dar cumva, se pare că londonezii iau cina destul de târziu.

Indiferent de care restaurant este, sunt plini chiar și după 10 sau 11 seara...

Când am ieșit afară, în sfârșit se mai întunecase.

Chiar dacă era deja trecut de ora 10.

Chiar și așa, este friiiiiig!!!!

În ciuda faptului că încă este iulie.

De data aceasta, când am spus ”Este frig! Este frig!”,

Au fost idioți care mi-au trimis mesaje anumea spunând

”GACKT exagerează! Nici gând să fie atât de frig!” așa că

O să fac o poză a ceea ce lumea poartă în oraș de data aceasta.

Priviți.

Asta nu este ceea ce porți în iulie, nu-i așa?

Dacă este Japonia, asta cu siguranță ar fi ce ai purta la sfârșitul toamnei.

Sunt terminat!

Oricum,

Luminile nopții în Londra sunt chiar frumoase.

Ei bine atunci...

O să merg să rătăcesc puțin.

Pe mâine.

Gackt blog – 27 iulie 2017

Au trecut 16 ani

M-am îndreptat spre sala de gimnastică să încep dimineața cu antrenament.

Ca de obicei, sunt singur în sala de gimnastică spațioasă.

Chiar este rar să întâlnesc pe cineva în sala hotelului.

Ei bine, presupun că depinde și de fusul orar.

M-am antrenat cam o oră și apoi mi-am schimbat hainele.

M-am dus la cafeneaua de alături și am savurat un ceai în timp ce îmi terminam munca.

Munca mea se terminase în câteva ore, și am stat acolo privind trecători pentru o perioadă.

Totuși, planul meu pentru astăzi nu a fost decis, dar

Brusc mi-a trecut prin cap.

”Ei bine, să mergem la World Trade Center...”

Am urcat în mașină într-o stare de spirit plăcută.

Inițial,

Intenționam să-mi prezint omagiile înainte de a pleca din New York,

Dar dintr-un anumit motiv, nu îmi puteam stăpâni sentimentele.

Și vremea de astăzi era bună.

Am decis să o iau încet mergând acolo.

În timp ce mașina se mișca, am privit la peisaj prin fereastră pentru o perioadă.

Inițial, în trecut, puteai vedea World Trade Center de aici...

Gândul mi-a trecut prin minte în timp ce mă îndreptam către locație.

Au trecut 16 ani de la aceea zi, și nu știu cât de mult s-a schimbat.

Sincer, nici măcar nu îmi pot imagina ce a devenit.

Mașinile nu pot intra în zona din apropiere.

Cum nu mai pot înainta, am coborât și am început să merg pe jos.

În timp ce mergeam, ceva ce semăna cu un monument, pe care nu l-am văzut niciodată, a apărut.

Pur și simplu, ce e asta...m-am întrebat, și m-am apropiat.

Nu prea îmi putea da seama, așa că am decis să o las pe mai târziu.

Lângă, era noul World Trade Center care era construit.

Începea să arate ca și cum era complet, dar presupun că va mai avea nevoie de timp.

Erau cărări mici, și când am trecut prin,

Am ajuns în cele din urmă la locația World Trade Center.

Ceea ce se dezvăluia în fața ochilor mei era

Un monument enorm care avea un hău uriaș.

Apa trecea către centru și curgea în jos.

Era de parcă curăța sufletul.

Pe perimetrul exterior, numele celor care au pierit erau gravate.

Când am vizitat acum 16 ani,

Fumul încă se ridica din ruine

Chiar dacă trecuse 2 luni după ce 911 avusese loc.

Staff-ul local spusese

”Focul încă mocnește, și nu a fost stins...”

Asta este ceea ce mi-am amintit.

Aceea scenă încă arde în mintea mea.

Corpul meu se cutremurase de le realitatea feroce

Că dacă acesta ar fi fost un război, asemenea priveliști ar fi fost peste tot.

Asta se știe fără a spune dar

Acum, desigur, asemenea priveliști nu rămân.

În timp ce simțeam splendoarea potențialului uman de la cum puteam privi

La aceelași loc și să văd că s-a schimbat atât de mult în 16 ani,

Am atins piatra cu degetele mele, știind că nu trebuie niciodată să uităm aceea tragedie.

După ce mi-am prezentat omagiile pentru o perioadă,

Am decis să merg să arunc o privire la clădirea ce părea ca un monument.

Din moment ce avea ceva ce părea ca o ușă pe dinafară, ar trebui să pot intra.

Ușa era neașteptat de îngustă...

Ce naiba...mă gândeam pe când intram să arunc o privire.

Eram surprins de spațiul vast ce nu putea fi imaginat din afară.

Pur și simplu ce e asta...mă întrebam, în timp ce gura mea era cască.

Oricum, e vast.

Structura și era neobișnuită, dar rămăsesem fără cuvinte

La mărimea copleșitoare și amploarea structurii.

America este o țară uimitoare.

Este de parcă își arată existența lumii prin restaurare.

Oricum, este uimitor...

Pe drum înapoi, peisajul din mașină cumva părea singuratic.

Nu, ar trebui să fie pentru că eu cred că este singuratic.

O să mă merg încetișor la un ceai.

Fie ca lumea să fie pașnică.

Gackt blog – 25 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag – Arta aduce pâine –

Astăzi m-am trezit iar la 4 dimineața.

Cam e o rutină anuală, sau, mai degrabă, o rutină a găinii...

Sau ai putea spune că este un fenomen cu mine care devine un boșorog bătrân la cât de bine mă trezesc.

Clădirea Empire State, care poate fi văzută de la fereastra mea de hotel, este frumoasă.

Ar fi frumos să merg acolo dacă vremea era frumoasă, dar plouă ici și colo...

Dacă se oprește ploaia, s-ar putea să merg...

Am rămas acolo și mi-am terminat munca.

Pe la ora 10, m-am pregătit să ies.

În cealaltă zi, mi-am reparat telefonul în Times Square, dar era într-o condiție așa de proastă

Că este la fel de bun ca mine care nu poate lucra deloc.

Am deci să merg la un alt magazin să mi-l repare.

Ar putea fi din cauză că ecranul ce a fost schimbat este un produs de o terță parte,

Cu alte cuvinte ”Nu este original, ci un produs inferior din China”.

La naiba...M-au prins...

Ei chiar credeau că nu știam despre aceste lucruri și au făcut-o.

Sunt enervat...

Am mers să caut un alt magazin de reparații pentru telefoane mobile.

Dar...la intrare,

”Cum astăzi este dumincă, nu este deschis”

Spunea semnul, și am fost respins.

Așa că am început să merg și să caut un alt magazin.

Am auzit că este un magazin de reparații capabil în autogară

Așa că am decis să merg și să-l văd oricum.

Nu era nici un magazin care să arate astfel.

Când am întrebat polițistul de afară, a spus că este la un chioșc în clădire

Așa că am intrat iar.

M-am gândit că l-am găsit în sfârșit, dar pare mult prea suspicios...

”Chiar pot să o facă??”

Nu mă puteam abține să nu mă îndoiesc.

Oricum, i-am pus o varietate de întrebări.

”Am schimbat ecranul acum câteva zile și

Funcția 3D Touch nu răspunde bine, dar care crezi că ar fi motivul pentru asta?”

A răspuns direct.

”Ecranul ar putea fi un produs de pe piața secundară sau placa de bază are probleme...”

Am fost puțin surprins că a răspuns corect.

Este la fel cu ceea ce am suspectat...

De fapt, eu, GACKT, îmi pot desface propriul iPhone în bucăți și să-l modific,

Apoi să-l asamblez înapoi la forma lui originală...

Ai putea de asemnea spune că sunt singurul muzician in această industrie.

Pot să rescriu și programul puțin.

Cu alte cuvinte, sunt cam un tocilar.

”Cât de mult va costa?”

Am întrebat,

”Va costa în jur de 130 de dolari să-l schimb la un ecran original...”

Mi-a dat repede și direct o replică dar

Este un preț destul de rezonabil...

”Ei bine, atunci poți încerca să o schimbi pentru mine? Cât de mult va dura?”

Am întrebat,

”Poate în jur de 15 minute...”

Hey hey hey hey, 15 minute?

Chiar și pentru cei care sunt foarte experimentați va dura în jur de 20 până la 25 de minute,

În această industrie.

În timp ce acest gând îm trecea prin minte, i-am dat telefonul si el nu s-a așezat să lucreze,

Ci în schimb a rămas în picioare, și în timp ce vorbea la telefon cu o ureche, a început să lucreze.

Și atunci,

A lăsat șuruburile mici lejer pe o parte a masei.

În timp ce priveam de pe o parte, mă gândeam, dacă lasă șuruburile așa la întâmplare,

Nu îi va scădea eficiența în munca sa?

Șuruburile folosite la un iPhone sunt mai degrabă mici, și sunt destul de multe,

Și la o simplă privire par la fel, dar nu este adevărat.

Mai mult, sunt mulți reparatori care nu știu destul de bine încât să o facă corect,

Și le pun în locurile greșite

Pentru că sunt atât de mici.

În timp ce priveam la șuruburile plasate peste tot pe masă,

”Asta cu siguranță va dura mai mult de 15 minute, nu-i așa....”

Mă gândeam, în timp ce îl priveam cu o expresie dubioasă lângă el...

Gândindu-mă la asta cu calm, te face să te gândești ce naiba fac

De a trebuit să vin tocmai până în New York..

Totuși,

Cu o viteză la care nu m-am așteptat niciodată, nu, una pe care nimeni nu și-a imaginat-o vreodată,

Într-o clipită, a îndepărtat ecranul, apoi părțile importante,

Apoi a pus noul ecran.

Mai mult, când îl priveam curățând piesele scoase cu cârpa până ce erau complet curate,

Am descoperit că are de fapt o personalitate mai degrabă meticuloasă.

”Tipul acesta...o poate face...”

Am continuat să-l privesc cum lucrează de pe o parte fără a-mi arăta surprinderea.

Și mai mult.

Clienții veneau unul după altul.

Și fără ca mâinile lui să se oprească, a răspuns corect la întrebările clienților de parcă era ceva natural.

”Tipul acesta, e ca un maniac...!!!”

Pronunția sa în engleză sunase puțin diferit, așa că am întrebat de unde a venit, și

”Taijkistan...”

A fost cea ce a șoptit.

Înțeleg, asta are sens.

Dacă vii într-o țară necunoscută și nu poți lucra astfel,

Nu vei putea mânca...m-am gândit,

Și din nou am meditat la semnificația cuvintelor ”arta aduce pâinea”.

Nu contează ceea ce faci, dacă o poți face corect și ai ceva special în felul în care o faci,

Cu siguranță o vei putea face munca ta și vei putea face bani din ea.

Și pentru el, comparat cu a fi angajat să lucreze, fiind într-un astfel de mic magazin ca acesta,

De exemplu, și facând lucruri de unul singur probabil că îi aduce mai mulți bani.

Chiar și așa, abilitățile sale sunt bune.

În timp ce priveam în interior și verificam,

”Placa de bază nu are probleme,

Ecranul era un produs de terță parte rău, asta...”

A spu el, arătându-mi spatele ecranului.

Într-adevăr, era unul rău.

La naiba cu acel reparator...ce m-a enervat...

Apoi,

Abilitățile sale erau precise, indicând șuruburile greșite.

”Nu poți pune șurubul acesta aici...”

A spus, arătându-mi micile greșeli.

Este prea grozav...

În 15 minute, mi l-a returnat într-o condiție curată și terminată.

”Dacă nu funcționează după asta, spune-mi.

Voi verifica mai detaliat...”

Abilitățile sale erau atât de bune că am aplaudat.

Mai mult.

În această perioadă de lucru, câteva persoane diferite și-a lăsat telefoanele stricate

Cu vreo 3 sau 4 așteptând pentru reparare.

Probabil,

Știau că acest bărbat este abil,

Și toată lumea s-a adunat aici pentru reparații.

Minunat!!

Cât de neașteptat,

Să întâlnesc un asemenea artizan într-un asemenea loc!!!

Voi veni aici iar să schimb ecranul unui alt telefon.

L-am aplaudat, și i-am spus că am fost impresionat de el,

Și a zâmbit pentru prima dată.

”Dacă mai este vreo problemă, vino oricând...”

Lumea e mare.

Sincer.

Sunt tot felul de persoane în jur.

Sunt multe persoane talentate în jur.

Am urcat apoi în mașină,

Și de acolo am mers la magazin pentru hainele pe care le voi folosi când călătoresc în jurul Europei.

Recent îmi place poker-ul pentru ținuta vestimentară de poker,

Așa că am mers să arunc o privire.

Am sosit la Dolce & Gabbana

Și lângă el, din coincidență era Turnul Trump.

”Deci Turnul Trump este atât de mare...?”

Mă gândeam, eram ca un complet țăran venit în oraș.

Mă așteptam să mă decid rapid asupra hainelor mele când am intrat, dar

Ritmul staff-ului era încet...

A durat destul de mult timp pentru ei doar să pregătească lucrurile.

În timp ce priveam prin magazin, am descoperit o geantă ce mi-a sărit în ochi.

”Să te gândești că Dolce & Gabbana are așa ceva...”

Mă gândeam pe când îmi făceam poza privind în oglindă.

Destul de frumos.

Dacă cureaua poate fi ușor detașată cu o cataramă

Aș cumpăra-o imediat...m-am gândit, atras de culoarea grozavă a pielii.

Asta chiar este o piele minunată.

Nu am văzut niciodată o asemenea geantă de piele...

”Să te gândești că Dolce & Gabbana are așa ceva...”

Continuam să spun aceeași replică iar și iar.

Nu m-am putut decide dacă să o cumpăr sau nu.

Când a venit staff-ul către mine, am întrebat de preț.

”Cât de mult este aceasta??”

”Eeeehhhhmm, 27.000 de dolari.”

”Hah?”

Am crezut că am auzit greșit, și am întrebat de mai multe ori, dar tot primeam același răspuns.

Îți bați joc de mine,

Geanta asta este aproape 3 milioane de yeni???

Periculos, periculos!!!

Eram pe cale să mă las purtat de val și să o cumpăr...

Mai lasă-mă~~~~

Nu e ca și cum sunt Michael Jackson sau ceva.

Îți bați joc de mine...mă iei peste picior...

În timp ce mă gândeam la asta, încă eram indecis dacă să o cumpăr sau nu.

Ei bine,

Presupun că din moment ce sunt lucruri pe care nu îmi plac, nu este nevoie să le cumpăr...

M-am gândit, și cu o ezitare dureroasă, am ieșit din magazin.

În timp ce luam o pauză la o cafenea, m-am gândit la geanta de mai devreme.

Sunt multe lucruri șocante astăzi, dintr-un anumit motiv...

Se pare că încă mai sunt multe care se vor întâmpla astăzi.

Ei bine atunci,

După ce mânânc, poate că mă voi duce să și beau puțin...

Chiar și așa, 3 milioane de yeni...

Naaah, nici gând, nici gând...

Gackt blog – 24 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag – ediția New York –

M-am trezit.

Se pare că am adormit fără să realizez.

Simțul meu asupra timpului este complet dat peste cap,

Până în punctul în care nu mai poate fi numit jet lag deloc.

Deși este întuneric, când am privit la oraș de la fereastră, multe persoane încă se mișcau în jur.

Sunt terminat...

Voi rămâne în cameră și voi continua să lucrez astfel.

Nu am chef să ies în oraș în seara aceasta.

Când a venit dimineața, am privit la oraș și am observat că se întâmpla ceva.

Se ridicau corturi ici și colo.

Poate din cauză că astăzi este weekend...

Înainte de a ieși, m-am dus la magazinul organic de lângă hotel pentru a arunca o privire.

Imediat ce  am intrat în magazin, cuvintele care mi-au ieșit din gură

În momentul în care am dat de interior au fost ”Cât de înghesuit!!!!”.

Poate din cauză că este chiar în mijlocul orașului, dar pasajul extrem de îngust este amuzant.

Va fi dificil să traverseze oamenii.

Dar,

Sunt bucuros că sunt astfel de magazine organice peste tot.

În zilele acestea, mâncarea și băuturile conțin mult prea mulți aditivi.

Astfel, și corpul tău va începe să devină ciudat.

În trecut, oamenii nu ar fi spus că este un ghinion să mori la vârsta mea, dar

Recent, sunt persoane din jurul meu, cum ar fi prietenii mei

Care sunt de vârstă apropiată de a mea și brusc mor.

Este din cauză că suferă de boli pe care oamenii în jur de 60 sau 70 de ani suferă în mod normal.

La fel cum mediul înconjurător a lumii devine mai ciudat,

Și corpurile și mințile oamenilor devin ciudate.

Deși s-a anunțat că durata de viață crește,

Asta este pur și simplu datorită faptului că rata de supraviețuire a nașterii crește,

Și nu din cauză că trupurile oamenilor devin de fapt mai puternice ca înainte.

Sunt prea multe persoane care se îmbolnăvesc, fiind afectați

Chiar și de viruși și germeni care au existat dintotdeauna.

Este o eră înfricoșătoare.

Am urcat într-o mașină și am decis să mă plimb prin oraș.

După ce am ieșit dintr-un blocaj de trafic, atmostfera a fost bună

În cele 40 de minute în care am condus fără destinație.

Astfel de locuri mi se potrivesc mai bine decât centrele de orașe.

Ar fi chiar și mai bine mai departe, în suburbii.

Șoferul a spus că

Nu putem merge pe aici noaptea din cauză că securitatea este rea...

Hmm,

După aparență, atmosfera este totuși destul de bună...

Este destul de dificil.

Un asemenea sentiment nu îl pot înțelege decât dacă încerc să stau aici.

Asta este totuși de pe vremea

Când am locuit în Cebu, în Filipine.

Inițial, oriunde mă duceam, nu mă puteam abține să nu simt că securitatea era proastă peste tot.

Poate totul avea o atmosferă periculoasă.

Totuși,

După ce am stat acolo cam în jur de o lună, am început să știu care zone erau sigure și care nu.

Ochii mei se obișnuiseră, și am ajuns să observ micile diferențe.

Pe atunci,

Am comparat sentimentele mele cu informațiile de la prietenii mei locali,

Și am fost surprins să aflu că se potriveau destul de mult.

Ei bine,

Presupun că asta este ceea ce înseamnă să stai acolo.

Nu vei ști până ce nu vei încerca să locuiești acolo.

Și o frază care deseori este spusă este, ”Nici un loc nu e ca acasă”.

Mă întreb dacă este atunci când ochii tăi și limba s-au obiștnuit cu locul...

Sau este vorba de a renunța în ceea ce privește gustul.

În seara aceasta, pentru a lua masa devreme, m-am dus la un restaurant chinezesc din suburbii, dar

Majoritatea restaurantelor de pe aceea stradă nu fac rezervări.

Asta este de rău.

Cu siguranță este posibil să fac asta pentru filialele restaurantelor din hotel

Sau a restaurantelor rafinate, dar

Restaurantele chinezești nu permit rezervări decât dacă ai 5 persoane sau mai multe,

Și am fost respinse de către toate.

Cu alte cuvinte, a trebuit să iau cina ca oricare client care intră.

Pentru prima dată după mult timp, am așteptat în afara restaurantului.

Mă întreb cât de mult timp a trecut de când am așteptat să intru într-un restaurant astfel...

În mod surprinzător, nu este rău.

Am intrat cu prietenii mei, și locurile care ne-au fost oferite erau, în orice caz, mici.

Era atât de înghesuit că m-am gândit ”Este acesta franțuzesc?!”.

Și o amabilitate extrem de copleșitoare...

Mm, american...presupun.

Cât de ciudat.

Staff-ul meu a făcut destulă cercetare dar...

Mm, presupun că nu are rost.

Ei bine, dacă esti în America, așa este.

Nu prea ai ce face.

Este inutil să te aștepți la un anumit nivel de mâncare din Vest.

Voi fi doar recunoscător că este mai bine decât în Europa.

Când eram pe punctul de a pleca din restaurant, o fată care lucra acolo a fugit înspre mine.

”Sunt fană de foarte mult timp!”

Mm, cât de ciudat...

Chiar dacă sunt deghizat.

Mă întreb cum de a știut...

Și eu încă mai am multe de învățat.