Gackt blog – 29 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Pentru prima data în Londra după ceva timp~

Sosit în Londra.

Am simțit că am ajuns într-o clipită, dar a fost un zbor de 7 ore.

Pentru mine, un zbor de o asemenea durată este unul suportabil.

Cu zborul de această data, am sentimental că jet lag-ul meu a dispărut complet.

Cel mult, este doar un ”sentiment” totuși…

Am plecat din New York la 22:00 și am ajuns în Londra la 10:00.

Din cauză că este o diferență de timp, chiar nu îmi pot da seama câte ore am stat de fapt în avion.

Pe baza informației de mai devreme, am auzit că aeroportul Heathrow a fost destul de aglomerat și că

La imigrări va fi desul de rău dar,

De fapt, m-am pus la coadă și am așteptat doar în jur de 5 minute la imigrări.

Asta este destul de rar…

A fost grozav până am trecut de imigrări cu ușurințî și am chemat un Uber,

Când nu aveam nici o idee unde ar trebui să aștept pentru el, deloc,

Și am tot continuat să merg în cercuri.

Ei bine, se întâmplă des.

Am decis ca, oricum, să întreb oamenii din jurul meu și încet m-am îndreptat spre destinația mea

Fără a mă agita,

Dar nu era nimeni din staff-ul aeroportului în timp ce mă apropiam de această parcare.

Și majoritatea persoanelor erau turiști, așadar erau doar multe persoane care erau pierdute, ca și mine.

Cu alte cuvinte, răspunsul pe care l-aș obține întrebându-i s-ar putea să nu fie corect.

Acest lanț negativ de evenimente a început, și eram cu toții în situația de a merge în cercuri

În același loc.

Atunci toată lumea a început cumva să meargă în spatele cuiva, ca din instinct,

Când această persoană a greșit și ea în primul rând, făcând să fie mai rău.

Acesta este un lanț haios.

În asemenea momente, cel care ia o direcție care este diferită de a celorlalți

Tinde să ajungă în mod neașteptat la destinație mai repede.

Am urcat în siguranță în mașina care am chemat-o, și ne-am îndreptat spre centrul Londrei.

Fiecare din clădirile excepțional de frumoase ce se aliniau pe străzi erau cu toate de bun gust.

Se poate spune că aceasta este cultura și rezultatul

Din reglementarea fermă a țării asupra aspectului clădirilor.

Renovarea a interiorului unei clădiri în timp ce îi păstrează istoricul, făcând mai ușor de locuit în ea.

Am mai spus asta înainte dar,

Dacă Japonia face ceva asemănător, la fel de ferm cu legea,

Cred că Japonia ar deveni una din cele câteva destinații de turism fără precedent in lume,

Și efectul economic din acest turism ar fi incomparabil cu ceea ce este acum.

Chiar este păcat.

Dacă o parte din Tokyo ar fi făcut ceva asemănător cu străzile din Kurashiki sau Kyoto,

Unde se păstrează aspectul istoric al străzilor în timp ce se modifică doar interiorul clădirilor,

Cred că ar deveni un oraș minunat de pitoresc.

Încă de după război până acum câteva decenii, Japonia a intrat într-o modernizare rapidă

Și a schimbat constant toate străzile vechi.

Cred că Japonia trebuie să reglementeze asta de aici încolo dar

Ei bine, presupun că nu sunt politicieni care să promoveze asta într-un mod serios.

Pot doar să spun că este păcat.

Dacă vom continua cu modernizarea, atunci, asemeni lui Dubai,

Va trebui să creem deseori drumuri noi tot timpul.

Toată munca este de fapt mai multă bătaie de cap dar...

Ei bine, in fine.

Spunând asemenea lucruri,

Presupun că comentarii de genul ”GACKT vorbește cu un aer de orgoliu...”

Vor apărea din nou pe 2ch și ziarele de bârfe de mâna a treia se vor lăsa duse de val

Și vor fi alimentate de asta, așadar

Voi încheia aiureala mea aici.

Acesta sunt doar eu spunând ceea ce vreau să spun.

Pentru că eu sincer, chiar cred că este o pierdere.

Ei bine,

În timp ce rezolv aia și aia, am ajuns în centrul Londrei.

După ce m-am cazat la hotel și am făcut un duș,

Am decis să merg pur și simplu afară și să arunc un ochi.

Este minunat să te simți atât de impresionat doar mergând prin oraș.

M-am gândit la asta în timp ce luam un ceai la o cafenea apropiată.

Ar fi grozav dacă ar putea face o mâncare delicioasă...

Multe persoane spun că mâncarea în Anglia este extrem de neconsumabilă.

Asta nu este ceva ce este limitat doar în Anglia totuși.

Desigur,

Din moment ce aceasta este doar o singură opinie, mi-ar plăcea să-l găsesc.

Un loc cu mâncare extrem de delicioasă.

Și în New York, am intrat într-un anumit restaurant thailandez să mânânc

Și am fost surprins de cât de delicios a fost.

Atunci, când am vorbit despre acest restaurant thailandez

Cu prietenii mei locali care locuiesc acolo de multă vreme,

Au spus ”Dacă ești un thailandez în New York, cu siguranță știi de el!”

Așadar se pare că e atât de delicios încât e faimos.

Dacă caut, cu siguranță va fi unul.

Voi merge să caut un loc delicios în timp ce cred în asta.

În timp ce savuram ceaiul, am privit în sus și

Am văzut doi bărbați care pur și simplu vorbeau despre ceva

Dar m-am gândit că era atât de frumos că am făcut din instinct o poză.

”Arată atât de pitoresc...”

Aceste cuvinte s-au revărsat.

Oricum, este atât de frig...

De ce este atât de frig deși e doar iulie?

Este uimitor de frig.

Oricum, am decis să merg și să cumpăr o geaca groasă.

Dacă rămân cu geaca mea subțire, care e potrivită pentru vară, o să răcesc.

Am mers și m-am îndreptat spre Dolce & Gabbana.

Mă gândeam să îmi iau o geacă grosuță, dar

Primul D&G era cu un concept nou și aveau doar linia oficială,

Și nu am putut găsi nimic.

Pe de altă parte, am găsit ceva interesant.

Cumva...

Este o frizerie în Dolce & Gabbana...

Nu am mai văzut niciodată așa ceva înainte.

Am întrebat staff-ul magazinului,

”Este pur și simplu de design sau

Chiar mă pot tunde aici?”

Și atunci,

”Desigur că tundem!”

Au răspuns, plini de încredere.

Sincer...mă gândeam, în timp ce vorbeam cu staff-ul puțin.

Aparent, este un alt magazin în Milan care este la fel ca aici,

Și acesta este al doilea în care au decis să-l creeze cu același concept.

O asemenea combinație este probabil o idee a erei moderne.

Hm, interesant.

Londra este interesant.

Sunt cumva entuziasmat.

Simt că știu de ce îi place lui Hotei-san acest oraș...

Cum era de așteptat din partea lui.

Mă întreb dacă ar trebui să încerc să merg în Zona 3...

Ei bine atunci, pornesc în explorarea orașului.

Gackt blog – 27 iulie 2017

Au trecut 16 ani

M-am îndreptat spre sala de gimnastică să încep dimineața cu antrenament.

Ca de obicei, sunt singur în sala de gimnastică spațioasă.

Chiar este rar să întâlnesc pe cineva în sala hotelului.

Ei bine, presupun că depinde și de fusul orar.

M-am antrenat cam o oră și apoi mi-am schimbat hainele.

M-am dus la cafeneaua de alături și am savurat un ceai în timp ce îmi terminam munca.

Munca mea se terminase în câteva ore, și am stat acolo privind trecători pentru o perioadă.

Totuși, planul meu pentru astăzi nu a fost decis, dar

Brusc mi-a trecut prin cap.

”Ei bine, să mergem la World Trade Center...”

Am urcat în mașină într-o stare de spirit plăcută.

Inițial,

Intenționam să-mi prezint omagiile înainte de a pleca din New York,

Dar dintr-un anumit motiv, nu îmi puteam stăpâni sentimentele.

Și vremea de astăzi era bună.

Am decis să o iau încet mergând acolo.

În timp ce mașina se mișca, am privit la peisaj prin fereastră pentru o perioadă.

Inițial, în trecut, puteai vedea World Trade Center de aici...

Gândul mi-a trecut prin minte în timp ce mă îndreptam către locație.

Au trecut 16 ani de la aceea zi, și nu știu cât de mult s-a schimbat.

Sincer, nici măcar nu îmi pot imagina ce a devenit.

Mașinile nu pot intra în zona din apropiere.

Cum nu mai pot înainta, am coborât și am început să merg pe jos.

În timp ce mergeam, ceva ce semăna cu un monument, pe care nu l-am văzut niciodată, a apărut.

Pur și simplu, ce e asta...m-am întrebat, și m-am apropiat.

Nu prea îmi putea da seama, așa că am decis să o las pe mai târziu.

Lângă, era noul World Trade Center care era construit.

Începea să arate ca și cum era complet, dar presupun că va mai avea nevoie de timp.

Erau cărări mici, și când am trecut prin,

Am ajuns în cele din urmă la locația World Trade Center.

Ceea ce se dezvăluia în fața ochilor mei era

Un monument enorm care avea un hău uriaș.

Apa trecea către centru și curgea în jos.

Era de parcă curăța sufletul.

Pe perimetrul exterior, numele celor care au pierit erau gravate.

Când am vizitat acum 16 ani,

Fumul încă se ridica din ruine

Chiar dacă trecuse 2 luni după ce 911 avusese loc.

Staff-ul local spusese

”Focul încă mocnește, și nu a fost stins...”

Asta este ceea ce mi-am amintit.

Aceea scenă încă arde în mintea mea.

Corpul meu se cutremurase de le realitatea feroce

Că dacă acesta ar fi fost un război, asemenea priveliști ar fi fost peste tot.

Asta se știe fără a spune dar

Acum, desigur, asemenea priveliști nu rămân.

În timp ce simțeam splendoarea potențialului uman de la cum puteam privi

La aceelași loc și să văd că s-a schimbat atât de mult în 16 ani,

Am atins piatra cu degetele mele, știind că nu trebuie niciodată să uităm aceea tragedie.

După ce mi-am prezentat omagiile pentru o perioadă,

Am decis să merg să arunc o privire la clădirea ce părea ca un monument.

Din moment ce avea ceva ce părea ca o ușă pe dinafară, ar trebui să pot intra.

Ușa era neașteptat de îngustă...

Ce naiba...mă gândeam pe când intram să arunc o privire.

Eram surprins de spațiul vast ce nu putea fi imaginat din afară.

Pur și simplu ce e asta...mă întrebam, în timp ce gura mea era cască.

Oricum, e vast.

Structura și era neobișnuită, dar rămăsesem fără cuvinte

La mărimea copleșitoare și amploarea structurii.

America este o țară uimitoare.

Este de parcă își arată existența lumii prin restaurare.

Oricum, este uimitor...

Pe drum înapoi, peisajul din mașină cumva părea singuratic.

Nu, ar trebui să fie pentru că eu cred că este singuratic.

O să mă merg încetișor la un ceai.

Fie ca lumea să fie pașnică.

Gackt blog – 10 iulie 2017

Relaxându-mă astăzi la Hotel Mandarin

Seniorul meu m-a contactat.

”Și GACKT este în Vegas? Ei, să ne întâlnim atunci!”

M-am pregătit și m-am îndreptat spre Hotel Mandarin.

Când am sosit acolo și am privit în jur, ambiența pare destul de bună.

Indiferent de țara în care merg, Hotel Mandarin întotdeauna are o calitate bună.

Din moment ce au un Sky Lobby, am urcat să arunc o privire,

Și un peisaj ce arăta foarte mult a Vegas se întindea înaintea mea.

Cred că am vizitat Vegas  destul de multe ori, dar sunt o persoană cu un simț ai direcției foarte prost,

Nu am nici o idee unde este situat acest hotel.

Când am privit în jos, am putut vedea Dolce & Gabbana.

”Ah! Deci aici este!!”

Nu am nici o idee unde sunt. Este jenant.

Seniorul meu aștepta la cafenea.

După o perioadă, un chip somnoros a apărut.

”E prea cald la piscină!”

După ce am savurat un ceai pentru o perioadă, ne-am dus din nou la piscină.

Astăzi, am decis să nu participăm la nici un turneu și doar să ne relaxăm.

După ce l-am prezentat pe Takumi seniorilor mei, am vorbit pentru o perioadă.

Unul dintre seniorii mei a spus asta fără grabă.

”De ce ești atât de pasionat de poker?? Dat fiind faptul că GACKT joacă, este așa de distractiv?”

De acolo, am ajuns să vorbim despre poker la marginea piscinii până s-a înserat.

Întrebările care mi-au fost adresate au fost destul de precise,

Dar presupun că ai putea spune că asta este de așteptat când vorbești cu executivii de afaceri.

Au înțeles repede că nu este un joc care poate fi câștigat doar pe baza probabilității,

Și instinctiv au priceput că tacticile din timpul jocului sunt similare cu cele folosite în negocieri.

Presupun că de aceea mulți din jucătorii de poker sunt și executivi de afaceri.

Este un număr uzual de executivi care iubesc pokerul.

Conversația a devenit destul de interesantă, dar pe la jumătatea ei, a trebuit să mă scuz.

M-am îndreptat spre un restaurant unde am făcut o rezervare cu Takumi.

Takumi l-a lăudat, spunând că este destul de delicios așa că am decis să fac o încercare

Dar sincer, nu prea știu...

Presupun că ai putea spune că este american, însă am părăsit restaurantul neînțelegând

De ce este un restaurant popular când este fără gust.

Oricum, mă voi relaxa astăzi, și mă voi pregăti pentru turneul ce începe de mâine.

Ei bine atunci,

Mă întreb ce o să se întâmple.

Abia aștept.

Gackt blog – 30 iunie 2017

Participând la spectacolul final Balue Hearts din Osaka

Astăzi, mă simt grozav de dimineață.

Dintr-un anumit motiv, diminețile în Nagoya întotdeauna mă fac să mă simt comfortabil.

Mi-am petrecut timpul relaxându-mă și bând ceai.

Apoi m-am îndreptat spre Osaka pentru a ajunge la timp pentru spectacolul de după-amează.

După ce m-am bucurat de ceaiul meu,

Am urcat în mașină și am condus pe Meishin Expressway.

A trecut de asemenea ceva timp de când am văzut peisajul Japoniei dintr-o mașină.

În timp ce vorbeam cu stafful, ne-am îndreptat spre Osaka, dar

Autostrada era mai plină decât ne așteptam și nu am putut merge repede.

Înainte de a realiza,

Comfortul mișcării mașinii m-a făcut să adorm.

Până am realizat,

Orașul a început să zboare în raza mea vizuală.

”Este orașul Osaka...”

Se pare că am făcut un progres destul de mare cât timp am dormit.

Încă mai aveam ceva timp înainte de a începe spectacolul.

În timp ce mă întrebam dacă am să ajung sau nu la repetiții, am început să merg.

Am rătăcit pe străzi,

Și apoi ne-am îndreptat spre Shinsaibashi BIG CAT unde era locația Balue Hearts de astăzi.

Mă întreb câți ani au trecut

De când am mers pe străzile din Osaka astfel.

Când am trecut prin Sansaku Koen, am fost șocat de cât de puține persoane erau.

Din ceea ce am auzit, această zona a devenit recent mai degrabă demodată și sună rău.

Când era în trend în trecut, mulțimea era teribilă dar

Recent, se pare că nu mai este nimeni în jur.

Când am mers într-o zonă under erau persoane,

Am aruncat o privire și am descoperit că era plin de străini.

În schimb,

Erau atât de mulți străini că era dificil să găsești un japonez.

Se pare că persoane din Europa, America,

China, Koreea, și alte țări asiatice au venit aici.

Când am sosit la BIG CAT, intenționam să mă uit la repetițiile lor, dar

S-a terminat deja

Și se părea că ușile aveau să se deschidă în curând.

Când am coborât jos, membrii Balue Hearts

Făceau poze în grabă.

Păreau ocupați.

Când am strigat la ei, mi-au răspuns cu zâmbete dar

Pentru a nu sta în calea lor, am așteptat în altă cameră până începea spectacolul.

Când a început spectacolul,

Am fost surprins de cât de mult s-a îmbunătățit abilitatea lor de a performa.

Presupun că au exersat destul de mult.

Se pare și că fiecare membru își joacă rolul bine.

Chiar și așa, acest live a fost unul la care să te gândești profund...

Într-o clipită, spectacolul de o oră jumătate s-a terminat.

În ciuda faptului că tot spectacolul părea să fi fost pentru amuzament, monologul lui Baruto de la sfârșit,

Dintr-un anumit motiv, mi-a zguduit inima și m-a făcut să simt că aveau să cadă lacrimi.

Este ciudat...

Aș putea să fiu atât de impresionat pentru că

El transmite un mesaj din interior către persoanele ce privesc.

În ciuda faptului că sunt o trupă de parodie,

Încă mă găsesc impresionat de mesajul lui Baruto.

Poate că ar trebui să mă uit puțin și la spectacolul de seară înainte de a mă întoarce...