Gackt blog – 2 august 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~La revedere Londra~
 
Am crezut că m-am trezit destul de devreme dar
Lumina soarelui puternică bătea în geam.
 
Din moment ce voi pleca la amează astăzi,
Nu era nevoie să mă trezesc devreme dar
M-am trezit mai devreme decât plănuiam așa că am decis să conduc prin oraș.
 

De când am sosit în Londra, vremea a jonglat între cer înnourat și ploaie, dar
În ultima mea zi,
Era atât de senin că am putu vedea cerul minunat pentru prima data.
 
Să mă gândesc că pot vedea un asemenea cer minunat și în Londra…
M-am simțit în mod ciudat impresionat de lucrurile mici.
 
Poate că încă este prea devreme de dimineață,
Dar nu erau încă prea multe persoane pe străzi încă
Făcând să fie mediul ideal pentru condus.
 
În timp ce rătăceam pe străzi,
Am aruncat instictiv o a doua privire la numele unui bar care mi-a atras brusc atenția.
 

”COCK AND LION”
 
”Ce naiba este cu acel nume??
Este rușinos până și să-l traduci…”
 
Sunt câteva baruri cu nume dilii unde
Nu vei știi dacă așa ceva sunt considerate ca fiind grozave în Londra,
Sau dacă este o glumă murdară, sau dacă asta este ceea ce ei numesc umor.
 
Oricum, este un nume hilar pe timp de zi.
O să arunc o privire data viitoare când vin în Anglia.
 

Oricum, chiar este un oraș pitoresc.
 
Desigur,
Londra nu este făcută doar din astfel de străzi.
 
Acestea sunt parte din peisajul unei zone care este protejată de lege,
Și pentru zonele care au fost modernizate,
Sincer, nici măcar nu vei ști dacă este Londra sau nu.
 

Nu vorbesc despre faptul dacă este bine sau rău.
Pur și simplu, nu contează ce țară este,
Străzile care au fost modernizate vor arăta similar.
Nu că sunt persoane care vin în Londra pentru a vedea asta.
 
Este priveliște care poate fi găsită oriunde.
Fie că este Japonia, sau America, sau diferitele țări din Asia,
Străzile care au fost modernizate pentru un trai ușor
Nu au caracteristici mari, și par similare cu alte astfel de locuri.
 
De aceea,
Țările din Europa cu siguranță vor reglementa
Lucrurile care te pot face să simți istoria,
Și lucrurile care au valoare istorică.
 

Asemeni străzilor care nu pot fi distruse pentru exteriorul clădirilor,
Sau dacă exteriorul străzii va fi distrus când se reconstruiește clădirea,
Însuși clădirile nu pot fi construite.
 
Desigur,
Construcția cere timp și efort, și este exceptional de problematică.
Va cere și costuri suplimentare.
 
Totuși,
Chiar și așa, acestea sunt lucrurile care trebuie să fie protejate.
Paris, Londra, Roma,
Și multe alte orașe europene reglementează asta prin lege.
Și încă își pot menține istoria de demult.
 

Gândindu-mă la asta în mod normal,
Cu privire la a conduce mașina,
Să conduci pe drumuri pietruite și altele este deseori dificil din cauza alunecării,
Și doar dacă consideri comfortul și ușurința de a conduce,
Vei decide că este mai bine să ai drumuri asfaltate
Nu se poate conduce pe străzi și drumuri pietruite când ninge.
 
Chiar și așa, au decis să nu transforme zona aceasta în asfalt.
Uneori se elimină ceea ce este convenabil și se păstrează
Lucrurile neeficiente și risipitoare pentru a proteja istoria.
Cred că asta este în regulă.
 

Dacă lumea doar urmărește ceea ce este convenabil,
Sincer, va deveni ceva ce are șarmul scobitului în nas.
Se simte astfel, luând asta ca exemplu.
 
Te poți lăuda ”Este problematic să mergi și să obții ceva în primul rând!
Doar dacă consideri funcționalitatea, atunci cu cât este mai mic, cu atât mai bine!”,
Și faci un spațiu de mărimea a două tatami și jumătate să fie casa ta,
Scoți totul, cum ar fi bucătăria, și pui tot ce vrei să fie la îndemâna ta.
Din moment ce este un magazin alimentar în aproprierea ta,
Oricând vrei să mânânci sau să bei
Nici nu este nevoie să îți schimb hainele intenționat ca să ieși.
Poți simți o bucurie imensă din asta, și înlocuiești asta cu ”convenabil” și spui
 
”O asemenea cameră funcțională este ceea ce căutam!!”
 
Și să fii o persoană care reduce tot ce este scump și trăiește eficient
Și este fericit cu asta.
 

Cred că pentru oameni, este foarte important să realizăm cum să trăim cu un rost
Într-un mediu neeficient cu timp pierdut, și cum să folosim elegant acel timp.
 
La muncă, într-adevăr, tindem să urmărim eficiența, dar
Dacă urmărim doar ”eficiența”,
Atunci un viitor în care comunicarea între oameni este eliminată ne așteaptă.
Dacă ajungem să considerăm asta ca fiind risipă, ar fi un caz extrem de priorități greșite.
 
Este bine, tocmai pentru că este ”nenecesar”.
Dacă schimbi ”nenecesarul” în ”rafinament”, frumusețe va exista în inima ta.
 

Peisajul de la fereastra mea este frumos.
În timp ce mă gândesc la astea, am urcat în avion,
Și într-o clipită, am ajuns în Germania.
 
O altă zi lungă a început.
Ce fel de întâmplări mă așteaptă?
 
O să mă întind puțin din moment ce sunt obosit.

Gackt blog – 30 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Impresionat de o cină dincolo de așteptările mele în Londra~

După ce mi-am terminat antrenamentul dimineață,

Am decis să mă plimb prin oraș lejer, fără vreo destinație.

Aspectul străzii este chiar frumos.

Chiar acum, cum ar trebui să exprim asta.

Nu doar că este frumos, pot de asemenea simți cumva un aer de pericol.

Ce o fi...

Presupun că ar trebui să-l descriu ca fiind o tensiune unică.

Oricum, nu este încă un oraș frumos controlat,

Presupun că pot spune că aici este

Un anumit fel de presiune, opresiune,

Și, chiar și acum, o energie ce pare că e pe cale să explodeze.

În timp ce simt asta, am mers într-un restaurant și mi-am savurat încet ceaiul.

Am decis să merg prin oraș cu mașina pentru o perioadă.

Apoi am mers iar pe jos.

Oricum, este frig.

Pentru că era atât de frig, am mers să cumpăr altă geacă.

Am realizat că cumpăr doar geci indiferent de țara în care mă duc.

Oricum, este doar pentru că este pur și simplu frig.

Cum seara se apropia, centrul orașului a început să se umple de oameni.

Felul în care aceste persoane se adună este unic...ce este???

Mă întreb dacă este modul în care este construit locul de mă face să mă simt astfel.

Am simțit asta și când am fost în Austria în trecut, dar

Mă întreb dacă ar trebui să spun că este o energie unică...

Este totuși diferită față de atunci.

Ei bine, dacă spun astfel de lucruri pentru prea mult timp

Voi fi iar tratat ca un ciudat așa că o să o las baltă.

Magazinul Apple pe care l-am găsit de-a lungul străzii arată și el grozav.

Am fost impresionat de arhitectura din Paris dar m-am gândit că și Londra se descurcă destul de bine,

Și am privit în interiorul magazinului.

Erau pur și simplu prea multe persoane, și nu prea mi-a venit să intru mai deloc.

Pentru cină,

Secretara mea a găsit un restaurant numit ALYN WILLIAMS

În Hotelul Westbury.

Sincer vorbind,

Inițial nu prea așteptam cu nerăbdare, dar

Fiecare fel care a fost servit

A fost atât de delicios, dincolo de așteptările mele, ceea ce m-a surprins.

Nu, expresia mea posibil să fi fost prea exagerată, dar aspectul, cum a fost gătit,

Și asezonarea delicată m-au surprins.

Și vinul a fost abundent, și servirea, delicată.

Mai mult, prețul a fost destul de rezonabil.

Un astfel de echilibru minunat este chiar copleșitor.

Să mă gândesc că voi putea avea o masă de calitate cu un asemenea echilibru, cu o asemenea servire.

Mulțumesc lui Dumnezeu că nu am renunțat...

Restaurantele delicioase chiar există atât timp cât le cauți, până la urmă.

Chiar și așa.

După ce a trecut de ora 9 seara, un număr neobișnuit de clienți au început să apară.

Înainte de asta, nu venea nimeni deloc, așadar,

Mă întrebasem ”Este restaurantul acesta în regulă...”

Dar cumva, se pare că londonezii iau cina destul de târziu.

Indiferent de care restaurant este, sunt plini chiar și după 10 sau 11 seara...

Când am ieșit afară, în sfârșit se mai întunecase.

Chiar dacă era deja trecut de ora 10.

Chiar și așa, este friiiiiig!!!!

În ciuda faptului că încă este iulie.

De data aceasta, când am spus ”Este frig! Este frig!”,

Au fost idioți care mi-au trimis mesaje anumea spunând

”GACKT exagerează! Nici gând să fie atât de frig!” așa că

O să fac o poză a ceea ce lumea poartă în oraș de data aceasta.

Priviți.

Asta nu este ceea ce porți în iulie, nu-i așa?

Dacă este Japonia, asta cu siguranță ar fi ce ai purta la sfârșitul toamnei.

Sunt terminat!

Oricum,

Luminile nopții în Londra sunt chiar frumoase.

Ei bine atunci...

O să merg să rătăcesc puțin.

Pe mâine.

Gackt blog – 29 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag ~Pentru prima data în Londra după ceva timp~

Sosit în Londra.

Am simțit că am ajuns într-o clipită, dar a fost un zbor de 7 ore.

Pentru mine, un zbor de o asemenea durată este unul suportabil.

Cu zborul de această data, am sentimental că jet lag-ul meu a dispărut complet.

Cel mult, este doar un ”sentiment” totuși…

Am plecat din New York la 22:00 și am ajuns în Londra la 10:00.

Din cauză că este o diferență de timp, chiar nu îmi pot da seama câte ore am stat de fapt în avion.

Pe baza informației de mai devreme, am auzit că aeroportul Heathrow a fost destul de aglomerat și că

La imigrări va fi desul de rău dar,

De fapt, m-am pus la coadă și am așteptat doar în jur de 5 minute la imigrări.

Asta este destul de rar…

A fost grozav până am trecut de imigrări cu ușurințî și am chemat un Uber,

Când nu aveam nici o idee unde ar trebui să aștept pentru el, deloc,

Și am tot continuat să merg în cercuri.

Ei bine, se întâmplă des.

Am decis ca, oricum, să întreb oamenii din jurul meu și încet m-am îndreptat spre destinația mea

Fără a mă agita,

Dar nu era nimeni din staff-ul aeroportului în timp ce mă apropiam de această parcare.

Și majoritatea persoanelor erau turiști, așadar erau doar multe persoane care erau pierdute, ca și mine.

Cu alte cuvinte, răspunsul pe care l-aș obține întrebându-i s-ar putea să nu fie corect.

Acest lanț negativ de evenimente a început, și eram cu toții în situația de a merge în cercuri

În același loc.

Atunci toată lumea a început cumva să meargă în spatele cuiva, ca din instinct,

Când această persoană a greșit și ea în primul rând, făcând să fie mai rău.

Acesta este un lanț haios.

În asemenea momente, cel care ia o direcție care este diferită de a celorlalți

Tinde să ajungă în mod neașteptat la destinație mai repede.

Am urcat în siguranță în mașina care am chemat-o, și ne-am îndreptat spre centrul Londrei.

Fiecare din clădirile excepțional de frumoase ce se aliniau pe străzi erau cu toate de bun gust.

Se poate spune că aceasta este cultura și rezultatul

Din reglementarea fermă a țării asupra aspectului clădirilor.

Renovarea a interiorului unei clădiri în timp ce îi păstrează istoricul, făcând mai ușor de locuit în ea.

Am mai spus asta înainte dar,

Dacă Japonia face ceva asemănător, la fel de ferm cu legea,

Cred că Japonia ar deveni una din cele câteva destinații de turism fără precedent in lume,

Și efectul economic din acest turism ar fi incomparabil cu ceea ce este acum.

Chiar este păcat.

Dacă o parte din Tokyo ar fi făcut ceva asemănător cu străzile din Kurashiki sau Kyoto,

Unde se păstrează aspectul istoric al străzilor în timp ce se modifică doar interiorul clădirilor,

Cred că ar deveni un oraș minunat de pitoresc.

Încă de după război până acum câteva decenii, Japonia a intrat într-o modernizare rapidă

Și a schimbat constant toate străzile vechi.

Cred că Japonia trebuie să reglementeze asta de aici încolo dar

Ei bine, presupun că nu sunt politicieni care să promoveze asta într-un mod serios.

Pot doar să spun că este păcat.

Dacă vom continua cu modernizarea, atunci, asemeni lui Dubai,

Va trebui să creem deseori drumuri noi tot timpul.

Toată munca este de fapt mai multă bătaie de cap dar...

Ei bine, in fine.

Spunând asemenea lucruri,

Presupun că comentarii de genul ”GACKT vorbește cu un aer de orgoliu...”

Vor apărea din nou pe 2ch și ziarele de bârfe de mâna a treia se vor lăsa duse de val

Și vor fi alimentate de asta, așadar

Voi încheia aiureala mea aici.

Acesta sunt doar eu spunând ceea ce vreau să spun.

Pentru că eu sincer, chiar cred că este o pierdere.

Ei bine,

În timp ce rezolv aia și aia, am ajuns în centrul Londrei.

După ce m-am cazat la hotel și am făcut un duș,

Am decis să merg pur și simplu afară și să arunc un ochi.

Este minunat să te simți atât de impresionat doar mergând prin oraș.

M-am gândit la asta în timp ce luam un ceai la o cafenea apropiată.

Ar fi grozav dacă ar putea face o mâncare delicioasă...

Multe persoane spun că mâncarea în Anglia este extrem de neconsumabilă.

Asta nu este ceva ce este limitat doar în Anglia totuși.

Desigur,

Din moment ce aceasta este doar o singură opinie, mi-ar plăcea să-l găsesc.

Un loc cu mâncare extrem de delicioasă.

Și în New York, am intrat într-un anumit restaurant thailandez să mânânc

Și am fost surprins de cât de delicios a fost.

Atunci, când am vorbit despre acest restaurant thailandez

Cu prietenii mei locali care locuiesc acolo de multă vreme,

Au spus ”Dacă ești un thailandez în New York, cu siguranță știi de el!”

Așadar se pare că e atât de delicios încât e faimos.

Dacă caut, cu siguranță va fi unul.

Voi merge să caut un loc delicios în timp ce cred în asta.

În timp ce savuram ceaiul, am privit în sus și

Am văzut doi bărbați care pur și simplu vorbeau despre ceva

Dar m-am gândit că era atât de frumos că am făcut din instinct o poză.

”Arată atât de pitoresc...”

Aceste cuvinte s-au revărsat.

Oricum, este atât de frig...

De ce este atât de frig deși e doar iulie?

Este uimitor de frig.

Oricum, am decis să merg și să cumpăr o geaca groasă.

Dacă rămân cu geaca mea subțire, care e potrivită pentru vară, o să răcesc.

Am mers și m-am îndreptat spre Dolce & Gabbana.

Mă gândeam să îmi iau o geacă grosuță, dar

Primul D&G era cu un concept nou și aveau doar linia oficială,

Și nu am putut găsi nimic.

Pe de altă parte, am găsit ceva interesant.

Cumva...

Este o frizerie în Dolce & Gabbana...

Nu am mai văzut niciodată așa ceva înainte.

Am întrebat staff-ul magazinului,

”Este pur și simplu de design sau

Chiar mă pot tunde aici?”

Și atunci,

”Desigur că tundem!”

Au răspuns, plini de încredere.

Sincer...mă gândeam, în timp ce vorbeam cu staff-ul puțin.

Aparent, este un alt magazin în Milan care este la fel ca aici,

Și acesta este al doilea în care au decis să-l creeze cu același concept.

O asemenea combinație este probabil o idee a erei moderne.

Hm, interesant.

Londra este interesant.

Sunt cumva entuziasmat.

Simt că știu de ce îi place lui Hotei-san acest oraș...

Cum era de așteptat din partea lui.

Mă întreb dacă ar trebui să încerc să merg în Zona 3...

Ei bine atunci, pornesc în explorarea orașului.

Gackt blog - 17 iulie 2010

De la fereastra mașinii lui Gackt din Paris

Pentru DEARS

Primul spectacol european din Londra s-a terminat cu bine.

Energia dintre membri trupei a fost un sentiment misterios.

A devenit o zi de neuitat.

Ne antrenăm cu toți de dimineață.

Cu toți aleargă în sala de gimnastică a hotelului fără vreun cuvânt.

În cele din urmă a început...

Aceasta este genul de atmosferă ce plutește în aer.

Într-o clipită, era timpul să părăsim sala.

De la hotel la locurile unde se țin spectacolele ne ia o oră cu autobuzul.

Simțind vibrațiile mașinilor, toți și-au continuat conversațiile misterioase.

Cam așa arată străzile din Londra.

Aliniate în jurul hotelului erau apartamente liniștite.

În mod neașteptat, erau mulți oameni de data aceasta.

Nu doar din Anglia.

Dar și din Polonia, fanii s-au grăbit să mă aștepte.

Țipau disperați

”La mulți ani Gackt” în japoneză.

”I-am făcut să mă aștepte”

Am șoptit iar și iar.

Din momentul în care am intrat,

Un sentiment nostalgic a revenit la viață.

Îmi amintesc, în zilele când obișnuiam să mergem în jurul acestor locuri.

Da, semnificația care o are pentru noi, este să pornești de la zero.

Mă voi opri din a da detalii din ceea ce a fost și atmosfera de la concert

(pentru că imediat după, am primit un e-mail de la Midori-san de la ”Arena 37 C”)

Și va apărea sigur în ”Arena 37 C”,

Veți știi dacă veți citi.

Oricum, a fost cald.

S-a terminat într-o clipită.

Când toate melodiile s-au terminat și conștiința mea era încețoșată,

Un steag englezesc cu mesaje scrise pe el

A fost aruncat pe scenă de la fani.

Chacha și Junji l-au desfăcut.

L-au fluturat în timp ce-l desfăceau

Repede cu mâini nesigure.

În momentul în care steagul a fost desfăcut complet,

Un zgomot puternic de încurajare, destul cât să zguduie pământul,

A umplut sala încă o dată.

Parcă ne întâmpinau iar.

Cumva, prima zi s-a terminat cu bine.

Fără timp pentru odihnă, ne-am întors imediat la hotel pentru a ne pregăti

Să plecăm spre Franța.

Înainte să realizez, am ajuns în Franța

Cu barca și întâmpinam zorii.

Mireasma nostalgică readuce amintiri de acum 15 ani.

Legănându-se în autobuz la 5 dimineața, Izumi a încercat frenetic să facă o poză răsăritului.

E o poză misterioasă.

Dacă mă gândesc, se fac aproape 10 ani

De când e de partea mea..

Dacă mă gândesc că de la prima noastră întâlnire,

M-a urmat oriunde.

E puțin ciudat, dar nu pot să nu-l plac.

Acea primă impresie despre el nu s-a schimbat nici acum.

E foarte bun la gătit, dar maturizarea sa ca om

Este excepțională de înceată.

Ahahahaha.

Ei, presupun că așa sunt geniile.

După ce spectacolul s-a terminat, Izumi mi-a șoptit:

”M-a făcut să tremur...că toți au așteptat atât de mult.”

Așa e.

Am putut în sfârșit să vin.

Mi-a luat 11 ani.

Oamenii încă așteaptă în multe locuri.

Mâine e spectacolul din Paris.

Astăzi, cred că mă voi duce la o mică plimbare prin Paris.

A trecut ceva timp de când am mers pe străzile acestea.

GACKT

Gackt blog - 15 iulie 2010

De la fereastra unui hotel din Germania, complet obosit

Neața.

Cât e ceasul acum în Japonia?

Aici tocmai s-a făcut 6.

Sunt treaz de la 2 noaptea, citind e-mail-uri care s-au strâns.

Am venit în Olanda imediat ce concertul din Osaka s-a terminat.

Și de atunci am filmat în fiecare zi...

Nu am putut merge nicăieri.

Și am fost atacat de oboseală pentru prima dată după mult timp.

M-am închis complet la 10 seara.

Ei, cred că cineva ca mine care nu se tolănește în lumina soarelui să filmeze în mijlocul zilei

Consumă foarte multă energie psihică.

Totuși, tot mă trezesc în mijlocul nopții la ora două.

Când mă trezesc, oftez greu ”Ahhhh~~~iar am făcut-o”

Desigur, am încercat să alerg ieri în mijlocul nopții.

Nu era nimeni.

Cu excepția a câtorva bețivi.

Toate magazinele erau închise.

Chiar și în acest oraș ce e plin de oameni în timpul zilei, e liniștit noaptea.

Și poți spune că nu întâlnești pe nimeni.

E ceva obișnuit...?

Huuuuu~~~~~

Am anticipat că condiția trupului meu s-ar întoarce

Dar nu s-a întors deloc.

Ei bine, este fără speranță, când întotdeauna mă mișc astfel

Într-un astfel de moment fără zile libere.

O să fiu obligat să trec prin cu mult KiAi.

Ei bine, din moment ce este o dispoziție de tensiune când corpul meu e așa,

E în regulă pentru mine.

În timp ce hoinăresc prin jur până în zori,

Am făcut o poză și la hotel.

Ei, nu e nimeni prin jur pentru că e dimineață.

Filmarea din Olanda ar fi trebuit să se termine ieri într-un fel sau altul.

Așa că plec la Londra acum.

În sfârșit...

Deși, din câte am auzit, echipa a ajuns.

Presupun că pregătirile sunt în progres.

De data aceasta, timpul de deplasare este rezonabil de lung.

Chiar și așa, presupun că va fi gata înainte să știu.

De data aceasta, cu toți au lăsat câteva cuvinte amuzante pentru mine.

Am mers la un restaurant...

G: Hey Junji, încearcă să comanzi asta spunându-i numele cu accentul local...

J: Desigur...acum, cum să pronunț asta...

”Noten Parfait”...

Scuzați-mă, um...una din acestea...

Vârful capului Par-Fight (”nouten parfaitou”)

Chelner: ????? Ohhhh, parfait...

G: Hey Izumi, întreabă dacă putem sta la masa aceea.

I: Scuzați-mă....ummmm....ummmm...”acchi no tou”! (”ca aceea”)

G: Asta e...japoneză, nu?

Ei, este inevitabil când suntem ocupați cu alte lucruri.

Chiar și așa, cu toți aveau un aer întunecat pe chipul lor

Ce nu putea fi îndepărtat.

Am fost contactați de staff-ul din Japonia,

SIVA, care a fost asociat cu noi ca dansator până la RR II,

A fost arestat pentru posesie de stimulente.

Sau oare ar trebui să spun ce naiba face?

Fiind doborât psihic și fiind bolnav până la punctul în care să reziste în mijlocul turneului RR II,

Trebuie să fi pierdut complet din punct de vedere psihologic.

Chiar și așa...

Ce naiba face?

Nu mai e un copil.

Patetic.

Dacă oamenii lucrează într-o slujbă ce îndeplinește vise,

E de neiertat să faci ceva ce distruge vise.

Aș vrea să-i iau locul și să-mi cer scuze în locul lui.

Îmi pare foarte rău.

Dar vreau ca toți cei care citesc acest blog să înțeleagă.

Este o tendință în publicul general să creadă că mulți dintre noi, muzicienii și dansatorii, luăm droguri.

Cu siguranță, în ultimii zece ani au fost câțiva.

Atât timp cât îi privește pe membrii din trupa și staff-ul meu, ei înțeleg

Personalitatea mea strictă, și astfel

Nimeni nu a fost implicat cu droguri.

Desigur, nici unul nu a ales să facă asta

Pentru că ei înțeleg că vor cauza probleme tuturor.

Din cauza acestui incident, am primit un telefon internațional de la toți dansatorii.

Fiecare a spus măcar o dată

”Ne pare rău pentru deranj”

Nu e ca și cum au deranjat,

Dar pentru că toți dansatorii vor fi puși în aceeași lumină.

Sentimentul de a-ți cere iertare se revarsă.

Nu am auzit cum SIVA a ajuns în aceea situație,

Nu contează dacă este vorba de condiția lui fizică sau psihică,

E de neiertat.

E ceea ce urăsc mai mult decât orice.

Oricum, fie că da, fie că nu, trebuie să stau în fața voastră.

Aș vrea să-mi cer iertare în locul lui

Pentru că v-a făcut să vă îngrijorați.

Îmi pare foarte rău.

În același timp, în care sper la reabilitarea rapidă și

Recuperarea fizică și psihică a sa,

Sper din adâncul inimii că oamenii care se implică cu drogurile astfel să dispară din lume.

Am plecat la Londra.

Să vă impresionez.

GACKT