Se afișează postările cu eticheta germania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta germania. Afișați toate postările

marți, 13 ianuarie 2015

Canalul GACKT – discuția 82 a revistei-blog 7.12 (19 decembrie 2014)

Poveștile idioate ale lui GACKT nr. 34

Dururururururu...
Dururururururu...

Alo...?

Oh...
Ce este?? Este destul de devreme.

Eh?
E noapte aici...zici.

Ah...nu asta e ceea ce am vrut să spun.
Acum sunt
În Frankfurt.

Da, așa e.
La aeroport.

Acum? La un ceai.
Este un loc pentru VIP dar,
Cumva atmosfera nu era atât de grozavă așa că
Am ieșit în afara cafenelei.

De asemenea nu este nimeni,
Chiar dacă zona asta este atât de largă.


Locul acesta este uriaș.
Dar deși sunt multe persoane,
Probabil că nu vei avea impresia că este aglomerat...

Este un aeroport frumos.

Eh?
Ce fac în Germania?...întrebi.

Nu, nu am venit în Germania.
Am fost în Polonia.

Așadar, acum petrec câteva ore aici în aeroport în tranzit.


Sunt într-un loc numit Krakow dar
Acesta este avionul.
Am râs la cât de mic este.

Am început din Warsaw
Și am ajuns în Krakow de acolo.
Ei, am fost invitat să privesc un joc așa că călătoresc într-acolo.

Sincer, drumurile din Warsaw
Nu sunt așa de dezvoltate
Pe cât s-ar aștepta cineva,
Așa că am fost puțin șocat...

Mă așteptam la ceva puțin mai mult
Gândindu-mă că ar fi un loc cu mai multă energie dar...


Când am ajuns în aeroport noaptea,
M-am gândit,
Că arată destul de primitiv, și complet altfel decât mi-am imaginat...


Am stat la Hotelul Hilton dar...
Nu era nici măcar un angajat să-mi preia bagajul
Și staff-ul de la recepție avea o atitudine oribilă.

Sincer, a fost o mare dezamăgire...
Dacă la Hilton este deja atât de rău
Celelalte ar trebui să fie...


Ei, din moment ce aveam timp
M-am gândit să ies să rătăcesc puțin pe afară
Și am mers în zona unde ar fi trebuit să fie cluburile dar
Am fost și aici dezamăgit.

Hm, dacă merge astfel
Probabil că nu va mai fi nimic care să mă poată dezamăgi...


Așa cum era,
Am mers la un bar apropiat
Am băut puțin și apoi m-am întors.

Am avut o zi întreagă pentru mine în următoarea zi așa că
Am mers pentru o plimbare pe străzi.

Din cauză că acest oraș este orașul natal al lui Chopin,
M-am gândit să-l vizitez pe Chopin pentru puțin timp.

Acesta a fost singurul lucru care mi-a plăcut.
Apoi, am auzit că era o biserică de-a lungul acelei străzi
Așa că am decis să arunc o privire.


A fost puțin dintr-o dată dar
Este ul loc spiritual
Care pare să fie apogeul inimii Europei.

Am fost impresionat de asta.



Pentru puțin timp
Am stat acolo uimit.

Cumva, doar venind în acest loc, dar
Aparent este o biserică cu o cruce sfântă,
Asta în mod special m-a impresionat.



Apoi, am auzit că este un loc
Unde Chopin a locuit puțin timp cât a trăit
Așa că ne-am îndreptat acolo pentru o privire.


Afară este extrem de frig.
Pielea mea s-a simțit străpunsă de acest frig fără motiv.
Ei, este de înțeles de ce atât de puține persoane ies.

Sincer, nu poate să-mi placă atmosfera acestei străzi.
Asta este ceva ce am auzit dar,
Se pare că 97% din străzile din Warsaw au fost lovite de atacuri aeriene,
Și după asta,
Toate clădirile
Cum ar fi casele și altele
Au fost construinte în principal sub influența Uniunii Sovietice.

După război, toată influența poloneză a fost ștearsă.


După ce am mers puțin timp, era o universitate în apropiere
Numită Universitatea Warsaw.

Seamănă cu Universitatea Tokyo Todai dar
Este puțin prea primitivă.


Aici este locul unde Chopin a locuit...

Sincer,
Nu am putut întreba pentru că erau prea puține persoane în jur.
Cu alte cuvinte,
Am ajuns să intru pentru o privire.


Dintr-o coincidență ciudată,
S-a întâmplat să vorbesc cu un profesor de japoneză
Să-i cer indicații
Despre unde a trăit Chopin.


Chiar acum,
Este folosită ca parte a școlii dar
Realizând că acesta este locul unde a stat Chopin,
Inima mi s-a cutremurat.

Până la urmă,
El este persoana care mi-a trezit interesul în a cânta la pian.
Nu mai este printre noi dar fără el,
Posibil să nu fi cântat melodiile pe care le cânt.


Să mă pot apropia de amintirea lui Chopin
Este motivul principal pentru vizita mea din Warsaw.

În orice caz,
A făcut ca plimbarea extrem de friguroasă prin oraș să merite.


După asta,
Am mai mers pentru puțin timp
Și am intrat într-un mall dar
Nu era nimic care să-mi capteze atenția.

În următoarea zi,


A trebuit să călătoresc din Warsaw
Spre Krakow.

Din cauza impresiei pe care
Primul oraș, Warsaw, mi-a lăsat-o,
Așteptările mele au scăzut semnificant la aproape nimic.


Krakow este al treilea oraș.
Ei, am zburat într-acolo fără a mă aștepta la prea multe.


Așadar, am sosit într-o clipită.

Totuși,
Ceva ciudat care m-a izbit a fost că,
În timpul zborului,
M-am gândit
”Eh? E ciudat cum bate vântul...”

miercuri, 4 iunie 2014

Gackt blog - 19 ianuarie 2014

Sărbătorim numărul 50 a revistei-blog (discuția 50 a revistei-blog extras)

Dragi mei LOVERS

Vă voi prezenta puțin din ce am postat pe revista-blog de data aceasta.
Încercați să citiți.
Mergeți aici ca să citiți tot.

Poveștile idioate ale lui GACKT

Sănătatea mea a fost cam rea în ultimul timp.
Am răcit într-un astfel de moment...
Chiar sunt fără speranță...


Pentru că febra mea a început să crească noaptea trecută,
Am decis să mă duc la spital în această dimineață.
Nu, m-am cărat acolo.

Și,
Am răspuns la toate întrebările care mi s-au pus...
Întotdeauna mă întreb,
De ce când te duci la un spital
Te interoghează ca și cum ar fi poliția
Și tu un criminal notoriu....?

Serios, când sunt răcit
Mă irită și mai mult.


Trebuie să vorbiți așa cu mine?

Ei, nu pot decât să mă enervez.
Partea cealaltă are deja avantajul.

Acei nenorociți...
V-aș fi bătut dacă eram sănătos!

Așa zisul doctor din fața mea
S-a dovedit a fi un bărbat puternic.

Dar,
Din moment ce aș avea probleme dacă mi-ar da medicamente ciudate,
Sunt băiat bun.

Le răspund la toate întrebările
Cu ”da” și ”nu”
Iar și iar
În modul politicos pe care în mod normal nu îl folosesc niciodată.

Mai am cam zece secunde până să devin Hoshi Ittetsu...
(Un personaj din manga ”Star of the Giants”)

În timp ce-mi controlam acel sentiment,
Imediat ce examinarea s-a sfârșit,
Am leșinat și m-am prăbușit pentru puțin timp...


La naiba!
Nu îmi pot arăta slăbiciunea într-un astfel de loc!
În timp ce mă luptam cu mine însumi,
Era o femeie care stătea lângă mine cu o expresie de încruntare...

De ce ajung întotdeauna cu asistente
Care mă privesc de sus?

Fără respecte pentru suferința mea
Mi-a înmânat în liniște un termometru.

”Dacă mă simțeam mai bine, te transformam în praf cosmic!!!”

Am împrumutat ultimele cuvinte de la faimosul Dozle Zabi.

Acum, înțeleg atât de bine sentimentele lui, că mă doare.
Trebuie să fi fost greu pentru el...

A fost nevoit să mergă într-o ”Armura Mobilă” mult mai mică ca a mea...

Gândindu-mă la asta, îmi vine să plâng.

Ei atunci...
Am găsit aceste poze din Germania în timp ce le sortam astăzi.

Presupun că voi vorbi puțin despre asta...


În această poză, mă concentrez să citesc ceva.
Citeam cartea asta constant ori de câte ori era o pauză de la filmare.

Adevărul este că, studiam koreana.

Luasem decizia de a termina cartea cu texte
Pe care o cumpărasem de la aeroportul Narita
Cât timp fusesem în Germania.
Așadar sunt absorbit în a răspunde la teste.

De ce?

Fără motiv.

Pentru că luasem decizia.
Asta e tot.


Șopteam în mod constant vocabularul.


Nu este niciodată un moment
În care să nu am nimic de făcut în timpul pauzelor dintre filmări.
Întotdeauna aleg un subiect,
Și decid să-l fac sau să-l termin
Înainte de sfârșitul excursiei.


E deja discuția 50 a revistei-blog.
Din moment ce conținutul nu este setat în mod special, devine din ce în ce mai greu să o scriu.
Ce e greu este că atunci când scrii o dată la zece zile,
Este o lipsă surpinzătoare de lucruri despre care să scrii.

Nu e vorba că nu fac nimic.
Sunt multe lucruri despre care nu am încă voie să vorbesc.

Acesta este ciclul zilnic.

Mă trezesc dimineața,
Și verific numărul uriaș de grupuri de pe LINE pe care le am și sortez proiectele,
Apoi mă antrenez,
Înregistrez,
Iau cina cu toată lumea,
Și apoi mă întorc în camera mea,
Și verific numărul uriaș de grupuri de pe LINE pe care le am și sortez proiectele care s-au acumulat.

Fac asta iar și iar și iar.

Acel ”număr uriaș de grupuri de pe LINE”
Chiar este un număr uriaș.

Am cam 100 de ferestre deschise.
Ecranul meu e plin de ferestre de la grupurile LINE.

Și atunci calculatorul meu începe să plângă și merge incredibil de încet...

Într-un grup LINE, poți purta o conversație cu un număr mare de persoane deodată.
Lucrurile care ar dura mult timp prin email pot fi făcute într-o clipită.

Așadar, doar într-o oră,
Port conversații cu peste 100 de persoane.

Nu e uimitor?

Ei, contul meu oficial LINE poate vorbi cu un milion de persoane deodată.

Ahahahaha.

GACKT

vineri, 9 august 2013

Gackt blog - 25 iulie 2011

De la fereastra autobuzului lui GACKT Ediția Franța 2011

Pentru DEARS

Noul YFC se mișcă în final.

A durat ceva timp să facem conceptual să devină realitate,
Dar am reușit să ne facem o intrare explozivă.

Voi părăsi șirul de evenimente și sincronizarea
Ce a dus la mine, plănuind noul YFC
Și evenimentele de până acum, până la o dată târzie.

Am terminat spectacolele în Paris,
Am petrecut jumătate de zi în oraș,
Și acum ne îndreptăm spre următorul spectacol, Cologne.

Ei, ca de obicei, timpul meu de somn este extrem de scurt,
Așa că era ceva sigur să întâmpin zorii singur.

Ei, e pentru că e evident că nimeni nu e treaz la ora asta.

Recent, JON m-a întrebat

”G, am tot vrut să te întreb,
Dar poți dormi în autobuz?”

”Umm, să văd...
De obicei dorm foarte puțin
Așa că nu pot spune.”

”Huh...cât de puțin?”

”Cel mult....2-3 ore...”

”Ce????? Chiar poți să trăiești cu atât timp de dormit?”

”Ei, dorm mai mult dacă e o femeie lângă mine.”

”Cu alte cuvinte, faci dragoste?
Chiar dacă nu pari a fi uman.”

”Ce vrei să spui?”

”Se pare că în mod normal bei sânge...”

”Ahahaha, aud asta des.”

Ei, din moment ce nu am cum să aduc o femeie cu mine în autobuz,
Am ajuns să dorm foarte puțin.

Desigur, ar fi imposibil ca doi oameni
Să doarmă pe un pat atât de îngust.
Dar ar putea să nu fie atât de rău.
Ahahahaha.
Să dormi în brațele cuiva într-un loc îngust,
Ar fi destul de dulce.
Aș putea să încerc data viitoare.

De obicei nu fac poze.
De obicei încerc să fac astfel încât peisajul e gravat în mintea mea.
Simt de parcă dacă îl văd printr-o cameră, peisajul nu rămâne în inima ta,
Și doar pentru că l-ai fotografiat nu înseamnă că-l poți vedea iar.

Dar așa, nu pot converti totul pentru DEARS,
La ceea ce mă uit
Așa că încerc să fac cât mai multe poze posibile.

Dar nu e ca și cum frecvența de a le face va crește mult
Așa că vă rog să nu vă așteptați la prea multe.

În noaptea de 19 iulie,
Repetiția a început imediat ce am ajuns în Paris.
Și când spun asta, mă refer, că într-o situație deja dificil.
Pregătirile nu erau încă gata.
A fost pentru prima dată când nu am avut de ales
Să trecem repede de la repetiție la spectacolul real
Cu atât de puțin timp și cu pregătirile neterminate.

Astea fiind spuse, chiar dacă e obositor să te gândești că nu ai ce să-i faci
Trebuie doar să faci ce poți și să nu renunți până la sfârșit.
Nu e nimic ce să faci.
Nimic decât să lupți.

Starea spiritului

Din moment ce am plănuit să stăm într-un hotel
Doar pentru spectacolul din Franța,
Ne-am dus gențile în cameră.

Am stat în aceeași cameră cu JON, care devenea agitat
Așa că am vorbit despre multe lucruri cu el.

”Decât să te agiți în legătură cu lucrurile mărunte,
E mai important să abordezi spectacolul-live, înfățișând o imagine
Care îi va face pe toți fani care au venit să te vadă să se întoarcă acasă fericiți.”

Imaginea este un mod pentru o persoană de a scoate
Aceea putere pe care o au în interior până la sfârșit.
Nu am început niciodată nimic
Fără o astfel de imagine.

Fără îndoială, de la început până la sfârșit,
Schițez o imagine în mintea mea,
Și pictez o pictură în inima mea,
Expresia mea și a persoanei în fața cărui stau atunci.

Dacă faci asta,
Rezultatul cu siguranță se va întoarce spre ceea ce ai pictat cu inima ta.

M-am trezit la 4 dimineața
Și m-am pregătit pentru dimineața matinală în Franța.

Soarele era pe cale să răsară.
Până atunci, am făcut pregătiri să ies
Și să caut o brutărie.

Orașul se trezește

Peisajul matinal de pe stradă când am părăsit hotelul

Asta e rutina mea zilnică în Franța.

Este un obicei de-al meu
Pe care trebuie să-l fac ori de câte ori vizitez Franța.
Desigur, poți lua pâine și din hotel,
Dar e mai degrabă fără gust.
Nu am găsit niciodată pâine delicioasă într-un hotel.

Strada pe care am luat-o hotărât în jos

Era simplu.
Am luat-o în jos pe stradă determinat.

Strada ce se transformă

Când e devreme, abia sunt câteva persoane,
Dar iar, e amuzant.

În populatul Paris,
Iubesc momentul cu abia câteva persoane pe ici colo.

O parcare de stradă în Paris

După zece minute de mers, am găsit o brutărie.

Prima brutărie după o scurtă plimbare de la hotel

O doamnă cu un zâmbet minunat m-a întâmpinat.

Interiorul brutăriei

Nu am putut comunica în engleză,
Dar am comandat 2 croasante cu franceza mea stricată.

”Două domnul Kurosawa....vă rog (”croasant” în japoneză este ”kurowassan”, GACKT scrie aici ca ”kurosawa-san” făcând referire la groaznica lui franceză)

Mi-a răspuns cu un zâmbet.
Când am întrebat dacă coceau pâinea în magazin,
Mi-a răspuns cu cel mai minunat zâmbet,

”O facem înauntru...”

Oricum, zâmbetul ei era frumos.

Micul magazin în interior

Am decis să merg în timp ce mâncam pâinea.

Kurosawa-san în punga sa de hârtie

Strada ce se deschide în fața mea

După 20 de minute de mers,
Strada s-a deschis puțin.
Mașinile au început să treacă repede și sălbatic.

O intersecție aglomerată de dimineață

Regele Malefic rătăcind de dimineață

De data aceasta am găsit o brutărie unde
Un grup de persoane ce păreau a fi indonezi se grăbeau

A doua brutărie

Când am intrat și am privit împrejur,
Cu siguranță erau ocupați...
Am găsit ceva ce părea delicios.

”Ce e asta?”

”E o plăcintă cu mere!!!”

Mi-au spus brusc cu un zâmbet fals.
Nu sunt sigur de ce s-au supărat pe mine de la o plăcintă de mere,
Dar am cumpărat-o să o încerc oricum.
Nu mă așteptam la prea mult,
Dar a fost atât de delicioasă că mi-a întrecut așteptările.
Am decis să cumpăr una ca suvenir pentru JON.

Suvenir pentru JON

Când mergi pe stradă dimineața devreme,
Te poți uita calm la diferite magazine.
În timp ce priveam pozele apartamentelor lipite pe fereastra agentului de vânzări,
M-am gândit serios să mă mut acolo pentru ceva timp.

Fereastra agentului de vânzări

O cameră de care eram interesat

O stradă pitorească

O tutungerie stilată

Erau și multe magazine de mobilă.
Într-un fel foarte franzuțesc, erau chiar și magazine
Ce vindeau doar cuiere și clanțe.
Dar încă o dată, a fost foarte greu să le fac poze.

Un magazin mic de mobilă

Un magazin cu o istorie

Când am mers puțin mai departe,
De data aceasta am găsit un magazin de pâine cu o coadă.
Lucrul ce părea a fi tartă de mere mi-a luat ochii.
Părea foarte dulce,
Dar am decis să o încerc oricum.

O a treia brutărie cu o atmosferă bună

 Fațada surprinzător de bine făcută a brutăriei

Interiorul cu oameni stând la rând

Strălucitor de colorat

A fost atât de delicioasă!!!

”Să te trezești devreme e un profit de un penny”
Acum mult timp a spus cineva foarte bine.
Ziua concertului sigur va decurge bine,
Din moment ce am reușit să găsesc o astfel de brutărie.

Apoi am mers la metrou.
M-am întrebat dacă ar trebui să mai merg prin oraș, mai departe
Dar din moment ce eram sigur că nu mă voi mai putea întoarce,
Am lăsat-o pe altă dată.

Intrarea în metrou



Nu înțeleg deloc...

M-am întors pe drumul de pe care am plecat
Și când m-am întors în camera mea de hotel,
JON încă dormea.

”JON!!!! TREZEȘTE-TE!!!!”

Am țipat, și s-a ridicat încet,
Frecându-și ochii.
Când i-am dat plăcinta de mere,
A încercat să o mânânce pe jumătate adormit.

În momentul în care a luat o gură,
S-a trezit cu un aaaaaa,

”E atât de delicioasă~~~~!!!”

După asta, am alergat cu toți la sală.
Am început să ne antrenăm.

Eu cu JON după antrenament

Ca de obicei, Shin-chan nu a fost
Dar presupun că a fost în camera lui,
Antrenându-se singur în liniște.

Am întâmpinat ziua concertului astfel,
Și în timpul unui program aglomerat, am terminat prima noastră repetiție.
Cu toți puțini agitați,
Am terminat cele 2 zile de spectacole în Paris.

Cred că veți putea simți
Conținutul concertelor din Paris
În blog-urile altor membri
Așa că nu voi scrie aici despre,
Dar a fost un concert ce m-a convins de evoluția sa de acum încolo.

Încă este loc de îmbunătățiri,
Și încă multe de făcut.

Terminând a doua zi,
Toată lumea era obosită.

După ce ne-am întâlnit să revedem concertele,
Am mers împreună la un bar.
Am decis să mergem la un bar cunoscut pentru că e interesant, ”Buddha Bar”.

Într-un bar cu atmosferă

Când am intat, era un bar neobișnuit.
Am intrat cu toți și am sfârșit cea de-a doua zi vorbind despre diferite lucruri.

A treia zi ne-am luat o zi liberă în suburbiile din Paris.

Autobuzul adormit în suburbie

Locul pentru camping

Am plănuit să mânânc împreună cu câțiva prieteni parisieni noaptea respectivă
Dar până atunci am decis să fac câteva cumpărături în oraș.
Nu prea mi-am adus geci cu mine de data asta,
Așa că am decis să caut una frumoasă.

Timpul a trecut într-o clipită.
Noaptea a venit și am mers acasă la prietenii mei.
Cu oamenii pe care îi cunoșteam de peste hotare, inclusiv prin S.Y.H.,
Am întâlnit prima dată un director de film acasă la prietena lui.

L-am adus pe JON cu mine,
Dar oricum, de la prietena care locuia într-o casă din mijlocul Parisului,
Paris-ul părea complet diferit.

O nouă stradă

JON zăbovind

Am vorbit cu directorul de film și cameramanul despre diverse lucruri timp de 2 ore,
Apoi am decis să mergem în altă parte.

M-am întâlnit cu un executiv senior
De la cea mai mare companie de publicitate din Franța
Pentru a mânca,
Și el era de asemenea foarte artistic și interesant.

Încă o dată, peisajul din camerele sale avea o atmosferă specială,
Și nu aveam cuvinte, decât ”ceea ce așteptam”.

O stradă veche vizibilă de la fereastră

Strada își schimbă culorile

Am vorbit în apartamentul său până la ora 11 seara,
Apoi ne-am întors la autobuz.

Și ceilalți membrii
Au mers și au văzut diverse locuri.

Aparent, YOU și U:ZO au băut până la amează.
Când s-au întors la autobuz, au terminat 6 sticle de vin
Și erau fericiți.

L-am văzut pe YOU beat pentru prima dată după mult timp.
Așa s-au sfârșit zilele noastre lungi.

Și încă o dată astăzi,
Începe o nouă zi în Germania.

Dimineața devreme lângă granița din Germania

Ei atunci...să mă pregătesc?
Cu toți ar face bine să se trezească acum!!!

Am să ofer cele mai intense emoți iar în seara asta.

Pe curând.

GACKT