Oricon.co.jp: Gackt privește în urmă la ”nebunia creată de discriminarea din Paris” ”Trăiesc după standardele mele” – 8 iulie 2015

GACKT, care sărbătorește 15 ani de la debutul său solo, a lansat albumul remix ”GACKTRACKS – ULTRA DJ ReMIX”. Astăzi, în interviul ORICON STYLE cu GACKT, am vorbit despre credințele sale și stilul său de viață ca muzician care rămâne fidel stilului său propriu, și opinia sa despre genul rock. De asemenea, am rediscutat subiectul recent despre incidentul din Paris.

Din cauza acestei personalități, începând din jurul meu, trebuie să te descurci cu virușii și materia străină.

Î: Dintre cele 14 persoane implicate în acest remix, au fost membrii cu un profil cunoscut, cum ar fi DJ KOO, Marc Panther, ROCKETMAN și Fukawaryo printre alți. Te-ai întâlnit cu ei înainte de asta?

G: Asta este o neînțelegere generală dar, nu m-am întâlnit niciodată cu ei înainte. Singura persoană pe care o cunoșteam era Marc, dacă ne-am întâlnit, a fost mai mult ca ”A trecut ceva timp, ce mai faci?”, dar doar cu asta nu poți spune că suntem chiar apropiați. De aceea, din cauză că acesta nu este un album care se datorează legăturilor, sunt din contră fericit că au fost dispuși să-l accepte, și eu am fost destul de surprins de produsul final. Chiar și pentru concertele mele, cu alte cuvinte, nu am nici o legătură pentru că nu am avut niciodată un DJ care să facă aranjamentele pentru mine, aș putea să merg și până în punctul în care să spun că am puțini prieteni muzicieni.

Î: Pentru că nu vrei să vorbești despre muzică?

G: Da, nu este interesant, dacă vorbești despre lucruri legate de muzică. Pentru că fiecare are propria opinie, nu vreau să beau ceva în timp ce vorbesc despre ce este corect sau greșit. Dacă asta se întâmplă, cu siguranță îi vei respinge pe ceilalți, și concluziile tale se vor prăbuși, nu? În special odată ce începi să vorbești despre teoria muzicii, din moment ce eu am făcut asta înainte când eram tânăr, când spui ”Nu este așa”, unde greșește cealaltă persoană devine distict. Mai mult, să-i respingi pe ceilalți nu te va face să te apropii de ei. Sincer, dacă puteți ajunge la o concluzie comună, atunci nu mai este nevoie de o asemenea conversație în primul rând. Mai degrabă, persoanele care nu își pot vinde părerile, care sunt sinceri în asemenea conversații. Spunând lucruri ca ”Muzica este...”, atunci cei care vor spune ”Nu e așa, GACKT-san!”, și eu nu am de ales decât să spun ”Hm...asta e în ordine, dacă așa vă place” (râde). Când asta se întâmplă, poziția vorbitorului va fi disființată. De asemenea, industria muzicală este o lume verticală, dar din cauza caracterului meu, eu fac lucruri absurde așa că...presupun că poți spune că începând din jurul meu, va trebui să te înfrunți cu viruși și materie străină...(râde)

Î: Nici gând, nici gând, mai degrabă, persoanele din jurul tău vor fi modeste?

G: Nu...nu este un număr de persoane care cred că sunt o persoană dificilă? Din moment ce toată lumea știe că sunt stoic. Mai mult, chiar acum, sunt mult mai moale, dar pentru că în trecut eram destul de iute la mânie, și pentru că era acest risc, majoritatea nu se gândeau să se apropie de mine. (râde) De aceea, referitor la caracter, cei alături de care mă înțeleg sunt politicienii sau cei care practică artele marțiale, acum mult timp erau și mulți care erau în industria IT sau oameni de afaceri. De aceea, deseori sunt persoane tinere care mă întreabă lucruri ca ”Care e slujba ta?” Deși genul este complet diferit. (râde)

Dacă nu trăiesc cu rock, nu pot trăi ca ”GACKT” (râde)

Î: Cu felul lui GACKT-san de a fi, chiar și persoanele care nu sunt fani vor ști că ești o persoană care să fie apreciată. Ca atunci când ai menționat într-o postare de pe blog despre problema de discriminare pe care ai avut-o într-o cafenea pariziană. Din toată lumea, ai fost rugat să comentezi, dar ce crezi tu despre aceea poziție de ”avertizare”?

G: Pentru mine, nu sunt îngrijorat de cum trend-urile curente a lumii văd ce este corect și ce este greșit. Trăiesc după standardele mele proprii, și chiar dacă oamenii vor privi în urmă peste 50 sau 100 de ani și vor găsi ca fiind interesant faptul că cineva ca mine a fost pe aici, eu mă mulțumesc cu atât. Eu, însumi, nu cred că acțiunile mele au fost greșite. Doar că nici nu poate fi spus că sunt 100% corect.

Î: Deci vrei să spui pe de o parte ”a nu fi greșit=un crez” dar ”corect=aprecierea diversității”?

G: Corect. Pentru mine, este doar un crez de neclintit faptul că nu am greșit. Nu cred că trebuie să trăim în concordanță cu toate valorile unei lume diverse. De fapt, trăiesc cu propriile mele motive. Așadar, sincer, sunt momente unde simt că e greu de înțeles. Din cauză că sunt și o țintă ușoară de atac pentru media, încă sunt persoane care doar atacă, nu? Dar, sunt bine. Totuși, dacă chiar aș fi făcut ceva ce este greșit, aș fi dispărut, nu? (râde) În plus, dacă un muzician nu își poate exprima felul lui de viață, ce fel de muzician este acela. Dacă te ghemuiești și îți trăiești viața ascunzându-te, atunci nu mai fi muzician, pentru că nu despre asta este rock-ul. Asta, probabil, este o parte veche din mine, dacă mă întrebi ”Ce este rock-ul?”, nu voi putea spune ”Eu sunt rock-ul”?

Î: Înțeleg, este rezultatul exprimării felului tău de viață prin a rămâne la propriile tale crezuri ca muzician.

G: Pentru că dacă nu trăiesc cu rock, nu pot trăi ca ”GACKT”. (râde) Pentru că mă gândesc să întru în ochii lumii mai mult de acum încolo, nu trăiesc în Japonia acum. Totuși, făcând asta, privind Japonia de afară, știu foarte bine că ”clima de izolare națională” încă continuă și astăzi, ceea ce ne trage înapoi. Din moment ce aceasta este situația, am decis să încep cu mine însumi în lume ca japonez, așa că acum, am părăsit Japonia. Totuși, acesta cu siguranță nu este un drum ușor. Dacă rămân în liniște în Japonia, nu aș fi atacat, și nici nu m-ar costa bani. Dar aleg cu încăpățânare drumul dificil. Acesta este stilul meu de viață.

Link original

Gackt blog - 18 iulie 2010

De la fereastra mașinii lui Gackt

Pentru DEARS

Încă o dată, experimentez un atac de oboseală.

La ora 11 seara, o somnolență neobișnuită mă pândea.

Ce naiba se întâmplă?

Nici măcar nu pot sta în picioare.

Cumva, m-am întors în camera mea,

Dar spălatul pe față nu a avut efect.

M-am prăbușit pe pat imediat ce am ieșit de la duș.

Ora 2 noaptea.

M-am trezit din cauza umidității excesive din cameră...

Climă de pădure tropicală...

Muson...

O noapte cu o ploaie nesfârșită în Okinawa

Ca și cum ai îndura o saună pentru 40 de minute...

Ce naiba este?

Chiar dacă e pentru gâtul meu, e o tortură.

Cel mai umed loc din toată Europa temperată

Camera lui Gackt...

Din cauza asta, probabil nici o fată nu ar putea fi în camera mea.

Machiajul ei s-ar strica.

Ar trebui să fie foarte încrezătoare fără el.

Mă întreb dacă este o fată care ar suporta asta...

Ei, până să fiu asaltat de somnolență,

Am fost într-o plimbare prin diverse părți ale Parisului.

După ce am mers sub lumini pentru prima dată după mult timp,

Energia mea era epuizată.

Nu contează cât te uiți la ele, străzile sunt frumoase.

Nu am reușit să găsesc haine care să se potrivească corpului meu din ultimul timp..

Singurul care ar putea avea mărimea mea este ”Dolce and Gabbana”.

În timp ce mă îndreptam spre magazin,

Am trecut pe lângă Arcul de Triumf.

Oricum, era închis...

E trist, dar imediat ce sunt în altă țară

Mă duc la ”Dolce and Gabbana” să verific dacă nu au mărimea mea.

Aș fi norocos dacă au.

Cel mai des sunt lucruri ce sunt cu o mărime mai mică sau mai mare.

E dificil...

Mai mult, unele mărimi se schimbă în funcție de țară...

48 e prea mic în Franța, așa că sunt 50.

50 e prea mare în Japonia.

Nu îmi amintesc cum era în Londra...

Nu am putut găsi o geacă bună în Londra.

Dar am descoperit o vestă drăguță.

În timp ce mă uitam la ea,

Asistenta doamnei vânzătoare de vârstă mijlocie din spatele meu a zis brusc ”48!!”

Surprins, în timp ce mă întorceam să văd,

Ea mergea țanțoș ca un model

Și mi-a adus înapoi 3-4 veste cu mărimea 48.

Când le-am încercat, toate erau perfecte.

Și când am șoptit ”Ai știut...”

Mi-a răspuns ”Ceva firesc” cu un zâmbet.

Cum mă așteptam de la ”Dolce and Gabbana” de lângă St. Band.

Acea persoană era absolut o ”fată Bond”.

Când am spus

”Ei atunci, le cumpăr pe toate”

Cuvintele ei la plecare au fost

”Ai un gust fin...”

Am mai văzut undeva scena asta înainte...

Nu erau deloc tricouri cu gâtul în V la ”Dolce and Gabbana”,

Ceea ce eu căutam,

Dar am întâlnit o ”fată Bond”, așa că e în regulă.

Este o frumusețe calculată la gâturile în V de la ”Dolce and Gabbana”.

Ce este misterios este că oricât de groaznică este lumea asta,

Și plină de haine, oricine poate recunoaște că gâtul în V

Este un ”Dolce and Gabbana” doar privindu-l.

E mult mai uimitor decât îți poți imagina.

Nu e nivelul în care să ghicești o melodie doar ascultându-i începutul.

Este o IDENTITATE pe care o poți recunoaște la o privire rapidă dintr-un milion de haine în lumea asta.

Chiar și printre moda de înaltă clasă, e rar pentru un brand să aibă o asemenea prezență

În ciuda faptului că e atât de simplu.

Ei, dacă era un alt design,

Ar fi fost greu să spun sincer că puteai

Recunoaște brand-urile din detaliile fine.

Sau ar trebui să spun, aproape imposibil.

Chiar și așa e diferit dacă îți place brand-ul.

E pentru că fiecare brand încearcă cu disperare să-și stabileze propria IDENTITATE.

Așa că cei care reușesc, supravețuiesc mult.

Dacă brand-ul are o imagine incompletă în timp ce încearcă să se stabilească,

Va dispărea în câțiva ani.

Multe brand-uri atrag o identitate prin logo-ul lor și fluturași publicitari.

Ei, ”Dolce and Gabbana” e la fel.

E doar, dacă privești la gât, unghiul V-ului

Și poți să-ți dai seama care e brand-ul.

E ”Dolce and Gabbana”.

Mă întreb dacă l-au înregistrat, sau dacă pot face asta...?

Ei, oricum, merită respect.

Muzicieni, artiști, talente și actori

Sunt cei care reușesc să-și stabilească

O IDENTITATE ce durează cel mai mult.

Desigur, sunt doar cei care reușesc să o păstreze într-o stare bună.

Dacă IDENTITATEA ta e cea care devine plictisitoare,

Este o mare șansă să devină foarte cunoscută.

Ei, când mă gândesc la astfel de lucruri în această temperatură și umiditate,

Poate că așa voi putea continua să rezist în această căldură.

Este așa multă istorie în tot ce e în Paris,

Pentru care trebuie să oftezi doar mergând pe stradă.

Asta este comoara acestei țări.

De ce a trecut Japonia la construcțiile moderne

Și a renunțat la arhitectura din trecut?

Vreau să vă imaginați.

De exemplu Ginza.

Toate străzile sunt aliniate cu rândurile de case.

Și nu este un număr finit de persoane care vin de peste mări doar pentru a vedea asta,

În alte cuvinte, țara are profit doar din asta.

Franța o duce destul de bine (la capitolul acesta).

Să luăm ”Apple” de exemplu.

Am mers la un magazin Apple să cumpăr un Iphone4,

Dar când am ajuns acolo și am văzut exteriorul magazinului, mi-a scăpat

”Ticăloși!”

Nu contează în ce țară ești, stilul construcției e în IDENTITATEA Apple.

În ciuda acestui fapt, magazinul Apple din această țară e cel mai grozav.

Sau să merg și mai departe, e grozav din cauza acestei țări.

Ar fi cam greu să spun din poze,

Dar oricum, mai mult decât oricare alt magazin din altă țară,

Chiar și când ai o prezență enormă, păstrează simțul demnități.

Când intri, construcția modernă ce e complet diferită de imaginea exterioară e irezistibilă iar.

Nu poți spune decât ”Am fost păcălit”.

Acum ceva timp, am avut o conversație cu un cameraman faimos

Despre arhitectura Japoniei, clădiri și străzi.

”Japonia și-a pierdut IDENTITATEA ca Japonia”

Îmi amintesc cuvintele acestea ieșind din gura lui, iar și iar.

E foarte adevărat.

Printre clădirile moderne japoneze, sunt puține în care poți simți un rest de IDENTITATE.

Cu excepția orașelor în care poți spune că revarsă de clădiri în stilul vechi

Din Kyoto, numărul e chiar mic.

Dacă mergi în orașele mai mari,

E peste tot aceeași culoare și nu se schimbă indiferent unde te duci,

E un fel de imagine fast food patetică.

Oriunde te-ai duce, e același exterior.

Și atunci, ce fel de IDENTITATE avem, ca Japonia, ca japonezi?

Reprezentări a IDENTITĂȚII rămase nouă acum,

Nu sunt clădirile sau peisajul,

Dar doar în inimile noastre, această posibilitate este permisă.

Situația este că chiar și în inimile noastre

Pierdem reprezentările oamenilor japonezi.

Întotdeauna revenind în locuri diverse cu un cuvânt: SAMURAISM,

Dar este o problemă pe care mai trebuie să o iei mult mai serios decât cred ceilalți.

Chiar și în timp ce îi dojeneam pe bărbații de la concertele din acest turneu YFC

Transmițând ideea că vreau ca oamenii să ia atitudine ca bărbați adevărați.

Încă o dată, asta este și o legătură în acțiunile mele de a chema SAMURAISM-ul japonez.

Ei, dacă spun atât de grandios, e cumva necomfortabil.

Dacă spun într-un mod mai ușor de înțeles...

Dacă numărul de bărbați buni crește,

Așa va fi și cu numărul de femei bune.

Dacă numărul de adulți grozavi crește,

Atunci ei pot crește copii minunați.

Cred că dacă voi spune așa ceva, voi mă veți înțelege ”Ohhh, așa este”

Pentru că suntem japonezi.

Serios.

Ei atunci, ce este un japonez??

Poate ar trebui să căutăm răspunsul încă o dată?

Când am deschis fereastra, o briză plăcută a venit.

Să mergem la o plimbare.

GACKT

Gackt blog - 17 iulie 2010

De la fereastra mașinii lui Gackt din Paris

Pentru DEARS

Primul spectacol european din Londra s-a terminat cu bine.

Energia dintre membri trupei a fost un sentiment misterios.

A devenit o zi de neuitat.

Ne antrenăm cu toți de dimineață.

Cu toți aleargă în sala de gimnastică a hotelului fără vreun cuvânt.

În cele din urmă a început...

Aceasta este genul de atmosferă ce plutește în aer.

Într-o clipită, era timpul să părăsim sala.

De la hotel la locurile unde se țin spectacolele ne ia o oră cu autobuzul.

Simțind vibrațiile mașinilor, toți și-au continuat conversațiile misterioase.

Cam așa arată străzile din Londra.

Aliniate în jurul hotelului erau apartamente liniștite.

În mod neașteptat, erau mulți oameni de data aceasta.

Nu doar din Anglia.

Dar și din Polonia, fanii s-au grăbit să mă aștepte.

Țipau disperați

”La mulți ani Gackt” în japoneză.

”I-am făcut să mă aștepte”

Am șoptit iar și iar.

Din momentul în care am intrat,

Un sentiment nostalgic a revenit la viață.

Îmi amintesc, în zilele când obișnuiam să mergem în jurul acestor locuri.

Da, semnificația care o are pentru noi, este să pornești de la zero.

Mă voi opri din a da detalii din ceea ce a fost și atmosfera de la concert

(pentru că imediat după, am primit un e-mail de la Midori-san de la ”Arena 37 C”)

Și va apărea sigur în ”Arena 37 C”,

Veți știi dacă veți citi.

Oricum, a fost cald.

S-a terminat într-o clipită.

Când toate melodiile s-au terminat și conștiința mea era încețoșată,

Un steag englezesc cu mesaje scrise pe el

A fost aruncat pe scenă de la fani.

Chacha și Junji l-au desfăcut.

L-au fluturat în timp ce-l desfăceau

Repede cu mâini nesigure.

În momentul în care steagul a fost desfăcut complet,

Un zgomot puternic de încurajare, destul cât să zguduie pământul,

A umplut sala încă o dată.

Parcă ne întâmpinau iar.

Cumva, prima zi s-a terminat cu bine.

Fără timp pentru odihnă, ne-am întors imediat la hotel pentru a ne pregăti

Să plecăm spre Franța.

Înainte să realizez, am ajuns în Franța

Cu barca și întâmpinam zorii.

Mireasma nostalgică readuce amintiri de acum 15 ani.

Legănându-se în autobuz la 5 dimineața, Izumi a încercat frenetic să facă o poză răsăritului.

E o poză misterioasă.

Dacă mă gândesc, se fac aproape 10 ani

De când e de partea mea..

Dacă mă gândesc că de la prima noastră întâlnire,

M-a urmat oriunde.

E puțin ciudat, dar nu pot să nu-l plac.

Acea primă impresie despre el nu s-a schimbat nici acum.

E foarte bun la gătit, dar maturizarea sa ca om

Este excepțională de înceată.

Ahahahaha.

Ei, presupun că așa sunt geniile.

După ce spectacolul s-a terminat, Izumi mi-a șoptit:

”M-a făcut să tremur...că toți au așteptat atât de mult.”

Așa e.

Am putut în sfârșit să vin.

Mi-a luat 11 ani.

Oamenii încă așteaptă în multe locuri.

Mâine e spectacolul din Paris.

Astăzi, cred că mă voi duce la o mică plimbare prin Paris.

A trecut ceva timp de când am mers pe străzile acestea.

GACKT