Mr. AMATEUR (discuția 89 a
revistei-blog extras)
Dragii mei G-LOVERS
Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească
toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)
Camera a fost inundată de lumina soarelui
ce trecea prin perdelele întredeschise.
O dimineață orbitoare a sosit.
Ieri,
Am aterizat la aeroport destul de târziu
Așa că m-am prăbușit pe pat și am adormit.
Într-adevăr nu sunt obișnuit
Cu un tranzit de 4 ore de zbor,
Este cel mai rău să stau și să aștept
pentru o perioadă lungă de timp...
E ca un adevărat iad.
Dar,
Minunata dimineață
M-a făcut să uit asta.
Cum mă așteptam, vizitând Barcelona
Pentru prima dată după mult timp se simte
bine.
Nu doar că este cald,
Sentimentul de întâmpinare mă înconjoară.
Imediat,
Am plecat la o plimbare pe străzi.
În alte țări europene este destul de frig
dar
Aici, este doar răcoros.
Ei, pe lângă asta,
M-am gândit că probabil nu pot trăi în
țările nordice
În timp ce mă plimb pe străzi.
Se pare că sunt mai potrivit pentru vremea
din sud.
Lumina soarelui este strălucitoare.
Această lumină este diferită de cea a
Americii,
Este prea strălucitoare pentru mine dar
cred că chiar și așa, este o lumină plăcută.
A trecut ceva timp de când am fost aici
dar sincer,
M-am gândit că chiar este frumos...
Are o altfel de frumusețe comparată cu
Bali.
Cum să spun asta.
O anumită căldură sau
O anumită arșiță.
În timp ce stau la o intersecție,
Într-o zăpăceală,
O oră a trecut.
O stradă care doar să mergi pe dânsa,
Face timpul să treacă într-o clipită,
Este rară în lume.
Doar să rătăcești astfel,
Și să reușești să simți că este o zi
împlinită...
Este probabil o abilitate.
Pur și simplu să mergi,
Pur și simplu să privești în jur...
Recent, am uitat de astfel de lucruri.
Chiar dacă este un lucru important, l-am
lăsat neatent în urmă.
În timp ce rătăceam, am dat peste Arcul de
Triumf.
Este ciudat...
Chiar dacă nu am plănuit să-l caut.
Cu cât m-am apropiat,
Locuitorii din jur se plimbau,
Și copii se jucau.
Desigur,
Deși este o atracție turistică,
Sentimentul neplăcut este practic
neexistent.
Poate pentru că se ascunde printre străzi.
Am devenit conștient de multe lucruri
importante.
Așa cum mă așteptam, chiar îmi place
această stradă.
De fapt, în trecut,
Când am venit aici am văzut câteva
persoane
Și printr-o șansă, i-am întâlnit din nou
și am început o conversație.
”Când am venit aici ultima dată, îmi
amintesc că te-am văzut...”
Începând cu aceste cuvinte,
Nenumăratele momente în care ne-am întâlnit
și cercul meu de prieteni crește.
Oamenii de aici sunt calzi.
Este o căldură care te face să te simți
bine.
Uneori,
Sunt persoane care continuă să vorbească
Chiar dacă le-am spus că nu știu spaniola.
Nu ascultă...
Dar, sunt persoane interesante.
De data asta, o persoană ca mine,
A primit un șoc imens
De la restaurantul japonez recomandat de
hotel.
Portărița nu mi-a spus numele locului
Dar a spus
”Cu siguranță îți va plăcea așa că ar
trebui să-l vizitezi!”
Și continua să insiste cu recomandarea ei
așa că
”Am înțeles...Dacă spui că este atât de
bun, am să încerc...”
Am spus, fără prea multă tragere de inimă
să merg
Și m-am îndreptat într-acolo într-un taxi.
Când am intrat,
M-am gândit, nu prea arată locul acesta că
ar servi ceva japonez...
Atmosfera nu era deloc acolo.
Ei, doar pentru că vând mâncare japoneză
Nu înseamnă că interiorul trebuie să fie
în stil japonez...
Așa cum este arată ca un loc grozav...m-am
gândit,
În timp ce eram condus la o masă.
Poate că din cauză că este încă devreme,
Era doar un singur grup de clienți.
Poate că acele persoane abia venise
înaintea noastră.
Încă se uitau în meniu.
Meniul care mi-a fost dat era în spaniolă
Așa că i-am spus ospătăriței
”Îmi poți servi
Felurile recomandate în restaurantul tău”
Și mi-a răspuns
”Îți place Tempura? Îți place vânăta?
Udon-ul este foarte bun așa că ar trebui
neapărat să-l încerci!
Îți place carnea? Este destul de bună
Așa că ar trebui neapărat să o
încerci!!!!”
Și i-am spus ospătăriței extrem de
emoționată
”Am înțeles am înțeles! Las pe tine...”
Și a plecat imediat după ce am spus asta.
Chiar dacă este cazul........
În ciuda faptului că este vorba de
bucătăria japoneză,
Ospătărița este destul de ciudată...
Aceste haine...
Nu par ca și cum ar fi din altă țară
asiatică?
Ca și cum nu interesează pe nimeni
Sau este o neînțelegere a culturii
japoneze...
Ca și cum chiar nu s-au deranjat cu
asta...
Cu aceste gânduri, am așteptat câteva
minute.
Promp,
Mi-au servit un fel ca fiind tempura.
....................
Cu o expresie ce spune ”Chiar este asta
tempura...?”
M-am uitat la farfurie ciudat,
Și ospătărița a întrebat cu o expresie de
îngrijorare.
”Nu îți place sparanghelul?”
Nu asta este ideea...
Asta nu este tempura,
Ci creveți prăjiți, nu?
Ei, nu am de ales....
Poate că au înțeles ei greșit...
Poate este pregătirea staff-ului lor,
Sau a recunoașterii lor,
Ca proprietarul să își fi făcut o idee
greșită?
Ei, chiar dacă sunt deranjat, nu am de
ales.
Am încercat-o repede.
”Normal...”
Cu un zâmbet voios pe chipul ei,
Ospătărița a adus următorul fel
Plină de încredere.
”Acesta este deliciosul udon!”
Nu este supă...
”Ce naiba este asta???”
Am înțepat cu bețele mele.
Erau diverse lucruri amestecate abundent
înăuntru.
Cum ar fi broccoli,
Și alte legume de neidentificat ce au fost
aruncate împreună.
”Ce este cu...acest restaurant???”
Chiar este ceea ce
Portărița de la hotel mi-a recomandat???
Chiar nu îmi vine să cred.
Și atunci, am decis să gust...
”.................Mâncare
chinezească..................”
A fost singura descriere pe care am
putut-o oferi gustului.
De parcă era prea neobișnuit la gust,
Am pus multe condimente să o fac iute și
am mâncat-o.
Când i-am cerut ospătăriței muștar,
”Asta este destul..??
Dacă nu, spune-mi!”
Mi-a răspuns cu un zâmbet.
M-am uitat la ceea ce mi-a pus pe masă...
Ce naiba este asta??
Am gustat-o...
”Pastă de broad bean cu
chili................” (condiment chinezesc)
Locul acesta, nu servește mâncare
japoneză???
Am venit până aici și am început să mă
întreb cum
Se înțelege Occidentalul cu Orientalul.
Spanioli,
Nu știu de diferența dintre Japonia și
China???
În subconștient iritarea mea se aduna dar
Ei bine, pentru ei probabil că suntem cu
toți la fel....
Aici nu am ce face...
Apoi, ospătărița a venit către noi.
”Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați!
Aici este vânăta!”
Ce naiba....o fi asta?????
Am gustat-o...
”Pui teriyaki................”
Vânăta este pur și simplu adunată
dedesubt...
De ce oare i-ar spune ospătărița ”vânătă”?
În schimb, dacă i-ar fi spus ”pui
teriyaki”, nu ar fi fost mai convingător!
Fără a mă gândi, m-am ridicat.
Ospătărița a întrebat din nou.
”Ce s-a întâmplat???”
I-am spus ospătăriției,
”..............adu-mi un suport pentru
bețe..........”
A fost tot ce i-am spus, și mi-a răspuns
cu un chip plin de zâmbete
”Ah...iertare.
Am uitat!!!!!”
Și a alergat cerându-și scuze.
Sincer,
Presupun că nu am de ales....m-am gândit,
Trebuie să o iert din moment ce zâmbetul
ei este prea strălucitor.
În timp ce își cerea scuze, a adus
suportul pentru bețe....
”Să fie....o farfurie pentru sos....”
Ospătărița a venit zâmbind.
Asta nu este o problemă a spaniolilor.
Japonezii nu au explicat niciodată clar
Ceea ce este exact bucătăria japoneză...
Cu alte cuvinte, recunosc că este vina
noastră.
”Guvernul japonez
Ar trebui să transmită corect bucătăria
japoneză!!”
Este ceva ce trebuie să le spunem.
Ei trebuie să creeze o linie de referință
Pentru ca restul lumii să o urmeze!
Altfel,
Asemenea incidente nefericite
Vor continua să se întâmple...
Apoi ospătărița a adus felul principal.
”Wagyu! Poftă bună”
A spus cu încredere.
Ce este cu acest aranjament...????
Și,
Ce sunt acele decorațiuni puse???
Cum ar trebui să mânânc această carne de
vită crudă?
Când am întrebat ospătărița,
Mi-a spus cu o veselie debordantă
”Nu știi? O prăjești pe piatra de
alături!”
”Piatra este........prea
mică................”
Asta este prima dată când am văzut o
asemnea piatră fierbinte mică.
Am pus carnea pe ea....
Dar, în schimb, sosul care era pe carne
S-a ars pe piatră...
Se presupune că ar trebui să prăjesc toată
carnea asta? Și ce sunt
Acele decorațiuni de pe carne??
Le-am cules...
Arată ca, ”alge”...cred...
De ce este aranjată
Într-o manieră atât de tragică?
Este vreo semnificație?
Este un simbol al Spaniei?? Am încercat
carnea...
”Foarte normal.........”
Și, în cele din urmă, genul de situație
care crezi că nu se va întâmpla niciodată, s-a întâmplat.
”..................Nu se
prăjește.................”
Nu încă.....
Nici măcar să consideri că mai mult de
jumătate de carne încă nu e gata,
Nu pot să fac nici măcar un sunet.
Se presupune că ar trebui să o mânânc
crudă?
Să te temi de Spania!!!
Să te temi de Barcelona!!!
Fără chibzuială,
Am devenit curios referitor la prețul
mâncării
Și i-am cerut ospătăriței să-mi aducă
meniul.
În yeni...
5000 de yeni pentru o farfurie...
”Cineva~~~~~să cheme poliția~~~~~”
Dacă nu aș fi fost eu, cu siguranță
persoana care experimenta asta ar fi strigat asta.
Ce restaurant scump!
Și celelalte feluri aveau prețuri
nerezonabile.
Și, erau multe pe care nu le puteau face
să fie feluri bune!
Să te temi de Spania!!!
M-am adunat și am decis să comand un
desert.
O înghețată normală Matcha....
700 de yeni...
Poftim, poftim...
Pe ce bază s-au făcut aceste prețuri...?
Chiar este potrivit?
Am întrebat-o pe ospătăriță ce îmi
recomandă.
Și mi-a arătat
”Asta presupun...”
În timp ce mi-a răspuns cu un zâmbet.
Am fost fascinat involuntar de zâmbetul ei
minunat....
Și am comandat desertul.
Ce este....acest...
Fel care arată ca o stea de mare moartă!?
Din cauză că sunt într-un loc cu multă
mâncare de mare
De a ajuns la forma asta?
Nu contează cum o privesc, nu arată
bine!!!
Am încercat să o tai cu o lingură...
Nu contează cum o privesc,
Nu pot decât să mă gândesc că mă uit la o
stea de mare moartă pe care am tăiat-o...
Să te temi de Spania!!!!!
Este bine să insulți bucătăria japoneză
până la acest punct?
Am gustat-o...
”.....E ca....un pachet de jeleu...de la
un magazin de stradă.....”
În dezolarea care mă lasă cu nici o altă
descriere,
Nu am de ales decât să mă învinuiesc pe
mine însumi...
GACKT...ești jalnic...
Pe neașteptate, inima mea a fost sfărâmată
de mâncarea servită,
Și am rămas fără cuvinte pentru nota care
a depășit 10000 de yeni.
Am să mă descurc cu acel preț...
Sunt GACKT până la urmă.
Dar,
Cu o asemenea mâncare,
Care poate comanda un asemenea preț,
Cum rămâne cu oamenii care trăiesc în
Barcelona??
Să te temi de Barcelona!!!!!!!!!!!!
Numele meu este GACKT...
Motto-ul meu este ”Mr. AMATEUR”.
Lumea este mare....
Este presărată cu lucruri despre care încă
nu știu...
La naiba...
Încă sunt prea naiv...
Încă o dată, trebuie să o iau de la
capăt...
GACKT
Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească
toată, verificați-o.
(Postările sunt de 3 ori pe lună)
