Pentru DEARS
Primul spectacol
european din Londra s-a terminat cu bine.
Energia dintre membri
trupei a fost un sentiment misterios.
A devenit o zi de
neuitat.
Ne antrenăm cu toți
de dimineață.
Cu toți aleargă în
sala de gimnastică a hotelului fără vreun cuvânt.
În cele din urmă a
început...
Aceasta este genul de
atmosferă ce plutește în aer.
Într-o clipită, era
timpul să părăsim sala.
De la hotel la
locurile unde se țin spectacolele ne ia o oră cu autobuzul.
Simțind vibrațiile
mașinilor, toți și-au continuat conversațiile misterioase.
Cam așa arată
străzile din Londra.
Aliniate în jurul
hotelului erau apartamente liniștite.
În mod neașteptat,
erau mulți oameni de data aceasta.
Nu doar din Anglia.
Dar și din Polonia,
fanii s-au grăbit să mă aștepte.
Țipau disperați
”La mulți ani Gackt”
în japoneză.
”I-am făcut să mă
aștepte”
Am șoptit iar și iar.
Din momentul în care
am intrat,
Un sentiment
nostalgic a revenit la viață.
Îmi amintesc, în
zilele când obișnuiam să mergem în jurul acestor locuri.
Da, semnificația care
o are pentru noi, este să pornești de la zero.
Mă voi opri din a da
detalii din ceea ce a fost și atmosfera de la concert
(pentru că imediat
după, am primit un e-mail de la Midori-san de la ”Arena 37 C”)
Și va apărea sigur în
”Arena 37 C”,
Veți știi dacă veți
citi.
Oricum, a fost cald.
S-a terminat într-o
clipită.
Când toate melodiile
s-au terminat și conștiința mea era încețoșată,
Un steag englezesc cu
mesaje scrise pe el
A fost aruncat pe
scenă de la fani.
Chacha și Junji l-au
desfăcut.
L-au fluturat în timp
ce-l desfăceau
Repede cu mâini
nesigure.
În momentul în care
steagul a fost desfăcut complet,
Un zgomot puternic de
încurajare, destul cât să zguduie pământul,
A umplut sala încă o
dată.
Parcă ne întâmpinau
iar.
Cumva, prima zi s-a
terminat cu bine.
Fără timp pentru odihnă,
ne-am întors imediat la hotel pentru a ne pregăti
Să plecăm spre
Franța.
Înainte să realizez,
am ajuns în Franța
Cu barca și
întâmpinam zorii.
Mireasma nostalgică
readuce amintiri de acum 15 ani.
Legănându-se în
autobuz la 5 dimineața, Izumi a încercat frenetic să facă o poză răsăritului.
E o poză misterioasă.
Dacă mă gândesc, se fac aproape 10 ani
De când e de partea
mea..
Dacă mă gândesc că de
la prima noastră întâlnire,
M-a urmat oriunde.
E puțin ciudat, dar
nu pot să nu-l plac.
Acea primă impresie
despre el nu s-a schimbat nici acum.
E foarte bun la
gătit, dar maturizarea sa ca om
Este excepțională de
înceată.
Ahahahaha.
Ei, presupun că așa
sunt geniile.
După ce spectacolul
s-a terminat, Izumi mi-a șoptit:
”M-a făcut să
tremur...că toți au așteptat atât de mult.”
Așa e.
Am putut în sfârșit
să vin.
Mi-a luat 11 ani.
Oamenii încă așteaptă
în multe locuri.
Mâine e spectacolul
din Paris.
Astăzi, cred că mă
voi duce la o mică plimbare prin Paris.
A trecut ceva timp de
când am mers pe străzile acestea.
GACKT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!