Pentru DEARS
Sunt acasă~!!!
Corpul meu este epuizat, dar cumva am ajuns viu acasă.
Ei, presupun că câțiva dintre voi au ascultat la radio și
știți,
Dar vocea mea încă nu și-a revenit complet,
Iar întrebarea e dacă am să o recuperez până la Sendai.
Nu doar eu sunt epuizat, chiar și calculatorul pe care
l-am luat cu mine este.
S-a stricat din cauza umidității de la ploaie,
Din camerele mele de hotel din Europa.
Mi-a luat ceva timp să-l repar.
Trebuie să scot informațiile din el
Și să le pun pe un alt Mac, dar...
Mi-am făcut cumva un obicei să le stric întotdeauna
astfel...
Ei bine...ultimul concert din Germania,
Cumva, am reușit să terminăm concertul din Bochum fără
vreun incident,
Deși presupun că mulți dintre voi v-ați uitat la
emisiunea live de la Nico Nico.
A fost foarte greu, dar sunt bucuros că am făcut-o.
Simt asta din adâncul inimii mele acum.
În Europa, încă o dată, am sfârșit prin a face multe
promisiuni
Chiar dacă o să-mi ia ceva timp, sunt persoane
Care mă fac să vreau să-mi țin promisiunea.
Sunt foarte bucuros.
Oricum, ziua de după concertul din Bochum...
Eram treaz de dis de dimineață așa că
Am decis să ies să mă plimb sau să fac ceva.
Întotdeauna am avut pe altcineva cu mine în călătoria
asta,
Așa că de data aceasta m-am furișat să mă plimb singur.
Când am ajuns la stația din centru și am privit în jur,
nu erau oameni deloc.
M-am plimbat prin jur, gândindu-mă ”Este Bochum un oraș
atât de liniștit?...”
Nu erau oameni deloc...
”Mă întreb de ce...e duminică, dar nu sunt deloc
oameni...”
Pentru că abia dacă era cineva, m-am simțit bine.
M-am simțit ca șo cum era propria mea grădină.
Oamenii care treceau ocazional păreau turiști.
Am mers la Starbucks și am comandat un cappuccino.
Când am întrebat ”De ce sunt atât de puține persoane în
oraș?”
Mi-a răspuns ”Pentru că toate magazinele sunt închise
duminica, în acest oraș...”
Am înțeles...
Cu toate acestea...
Având aparența stilată, doar germană scrisă pe pahar,
Mi-a dat un sentiment complet de control. Cool.
Deseori, americanii cărora le plac kanji-urile și vin în
Japonia
Vor purta tricouri cu kanji-uri pe ele ce te vor face să
spui ”Waaaaa???”
Este probabil un femomen similar.
Că veni vorba, prietenul meu care a venit din America,
Avea un kanji uriaș ”testicule”, atârnând pe pieptul său.
Aparent, bătrânele din cartier i-au tot spus în japoneză
”Nu mai purta tricoul acela”,
Dar nu am înțeles.
Am auzit clopote.
Atras de acel sunet, am mers spre el,
Și am găsit la o fereastră multe lucruri mici expuse.
Apropo, v-am spus că iubesc scaunele enorm de mult?
Oricum, îmi plac scaunele atât de mult
Că cumpăr prea multe care mă atrag
Și acum camera mea e plină cu scaune.
Design-ul german e destul de grozav.
Sunt și câteva brand-uri care îmi plac.
Dacă vorbești de mobilă,
Spania, Germania și Italia sunt pe primul loc la
calitatea mobilei.
Desigur, prețurile sunt incredibil de mari.
Așa că mă duc la magazinele de mobilă locale și cumpăr de
acolo.
Pot scădea prețul cu 30% în comparație cu Japonia.
Dacă sunt norocos, pot lua la jumătate de preț.
Oricum, pentru că durează 10 luni să sosească când o
trimiți cu un vas.
Nu e ceva anormal să fi cumpărat altă mobilă până
sosește.
Mobila a trecut dincolo.
Acum mult timp, mă gândeam să-mi deschid un magazin de
mobilă.
Erau multe lucruri drăguțe și mici.
Chiar dacă mă gândeam ”Vreau aici~”
Magazinul era închis pentru că era liber.
Mi-aș dori să fi venit aici în ziua în care am
ajuns...m-am gândit cu regret.
Voi veni iar la Bochum să cumpăr ceasul acesta.
Când am trecut pe aceea stradă, părea că clopotele veneau
de la o biserică.
Cum mă așteptam, erau multe persoane.
Probabil vroiau să se roage.
Am mers pe străzile acestea gândindu-mă ”Îmi e foame...”
Astea fiind spuse, am mers la un restaurant tailandez în
ziua în care am sosit.
În această călătorie, staff-ul mergea împreună.
Întotdeauna am fost înconjurat de camere.
Cameramanul căruia îi spunem CRAZY D, în mod obișnuit
este cunoscut ca Tanimou.
Întotdeauna face poze pe furiș a mișcărilor mele.
Ca răzbunare pentru că sunt fotografiat chiar și când mă
duc la toaletă și în timpul meu privat
I-am umplut rulada doar cu ardei iuți,
Și, noșalant, l-am filmat cu telefonul în timp ce mânca.
A fost destul de amuzant, așa că am să vă arăt.
Apropo, el e vrăjitorul editor care a făcut editarea
pentru DVD-ul Otoko Matsuri.
Ei, este evident doar de la o singură privire la editarea
sa
Că el e întotdeauna la o aruncătură de băț deasupra
nivelului de geniu.
După un scurt timp de plimbare prin oraș,
Am urcat în autobuzul ce a venit să mă întâlnească
Și ne-am îndreptat spre Amsterdam în drum spre Japonia.
Am găsit ceva interesant pe drum, așa că am să vă întreb
Am aplaudat acest sistem, dar...
Ei, ce fel de intrare credeți că apare în poză?
Răspunsul este...
Uimitor...e o intrare plătită, dar ideea este că
toaletele sunt curate.
În Japonia, noi privatizăm autostrăzile și le facem intrări
cu plată.
Ar trebui să ne gândim serios la ce s-ar putea întâmpla
dacă faci autostrăzile gratuite.
Dacă nu o facem, atunci nu vom putea niciodată să
îmbunătățim sistemele în această țară.
Nu am avut mult timp la aeroport
Și nu am cumpărat suveniruri.
Înainte să realizez, într-o clipită eram în Japonia.
Este rar pentru mine să simt că timpul e scurt.
Când am sosit în Japonia, erau multe chipuri pe care eram
obișnuit să le văd.
Unii fani au venit să ne întâmpine.
După un moment scurt de gândire ”Sunt înflăcărați”
Am mers direct la masă.
Hide-kun (Hidehiko Yoshida) a vrut să-mi ureze la mulți
ani,
Așa că a trecut pe la mine.
Mulți prieteni au venit și am avut o petrecere modestă.
Sunt recunoscător.
După asta, am ieșit să bem.
Și atunci am fost lovit de epuizare.
KAZUYA a venit mai târziu
Și mi-a urat la mulți ani pentru a doua oară.
Ca pedeapsă că a venit mai târziu, am să postez o poză cu
el strâmbându-se.
M-a cam iritat că numele meu era scris cu litere mai mici.
După asta, nu îmi amintesc prea mult pentru că eram prea
somnoros.
Încă sufăr de epuizare,
Dar ar trebui să-mi revin până ce turneul începe.
Sunt îngrijorat că membrii nu au participat la
antrenament.
Nu mai e mult până la Sendai.
Turneul încă continuă.
Trebuie să-mi repar gâtul repede.
Sunt agitat pentru că vocea mea nu mai revine,
Dar fericit când mă gândesc la cum îi pot vedea pe toți.
Intenționez să filmez în Sendai,
Așa că trezește spiritul tău de luptă!
Nu mă fă să spun vreo frază de genul ”Așa sunt
japonezii!!!”
Pentru că am să te lovesc cu tot ce am.
Să ne ciocnim forțele la maxim.
Am să spun asta
”Abia aștept...” (stilul NEMURI)
GACKT
P.S.
Când m-am întors, cadouri au sosit de la toți.
Mulțumesc.
Printre ele, erau multe poze, așa că am să vă arăt
câteva.
Uitați-vă.
Pare că s-a stricat, dar...
Asta e făcută din multe poze mici aranjate împreună
Multe au venit de peste hotare
Astea sunt doar o parte.
Serios, vă mulțumesc tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!