Gackt blog – 26 iulie 2017

Să o întâlnesc pe Meg Ryan...

Ca de obicei, m-am trezit în mijlocul nopții.

Când am stat și chiar m-am gândit la asta, am realizat că în primul rând, am dormit doar 3 ore,

Și că asta se întâmplă pentru că pur și simplu adorm prea devreme,

În loc să fie din cauza fusului orar.

Și în primul rând.

Nu sunt ferestre în casa mea din Japonia...

Poate pentru că asta este prima dată după ceva timp când am astfel de ferestre,

Și am locuit cu draperiile trase

Și nu mai observ dacă este noapte sau zi.

Presupun că oamenii sunt astfel de creaturi.

Dacă trăiești cu draperiile trase,

Vei observa peisajul de afară chiar dacă nu îți place.

Desigur, asta include și lumina soarelui.

Este asta ceea ce este...

Cu siguranță asta.

Hmm, mă întreb de ce nu am realizat.

Oricum,

Clădirea Empire State ce poate fi văzută de la fereastra mea este ireală...

Mă gândeam să o vizitez dacă pot termina de lucru înainte ca să vină dimineața...

Și m-am pus pe muncă.

Cum era de așteptat, diferența de timp dintre America și Japonia este prea mare,

Și în cele din urmă este prea mult pentru toate părțile din ambele țări.

Dacă mă gândesc, prietenul meu care este agent bursier întotdeauna se trezea în mijlocul nopții,

Și părea că îi este greu în fiecare zi...

În concluzie,

Nu pot trăi ignorând diferența de fus orar.

Chiar acum lucrez după programul staff-ului meu japonez, dar

Dacă aș locui în America,

Tot staff-ul meu va trebui să se adapteze după programul meu.

Ugh------...

Doar să mă gândesc la asta este groaznic.

Cred că voi primi un număr exagerat de plângeri.

Doar cu asta va fi imposibil pentru mine să stau într-o țară cu o diferență de fus orar până la urmă...

Este posibil doar dacă mă retrag de la muncă sau las toată munca complet altcuiva.

Până înainte de amează, am fost în contact cu partea din Japonia, aranjând asta și aia,

Și până ce am terminat lucrul, era înainte de seară.

Mă întreb dacă este în regulă să merg la Clădirea Empire State la timpul acesta...

Practic, pentru mine,

Nu am nici un interes în astfel de lucruri turistice.

În schimb,

Ce îmi place cel mai mult este să petrec fiecare zi normală fără o nevoie de a face ceva,

Și să mă gândesc la ”Ce ar fi dacă aș fi trăit aici?”,

Practic fără vreo destinație chiar dacă aș fi mers pe stradă sau aș fi urcat într-o mașină.

Doar că,

Văzând clădirea Empire State de la fereastra mea în fiecare zi mi-a trezit interesul,

Și personal, am amintiri cu această clădire.

În trecut...nu, chiar și acum presupun.

O iubesc pe Meg Ryan de mor.

Mm, asta s-ar putea înțelege greșit...cred.

Am iubit zâmbetul lui Meg Ryan enorm de mult.

Existența cuiva care poate zâmbi atât de minunat

Este un antipod comparat cu cineva ca mine, care nu se pricepe la a zâmbi.

Dacă aș fi întâlnit pe cineva care poate zâmbi atât de minunat,

Probabil că m-aș îndrăgosti imediat...Asta este ceea ce am crezut toată viața mea, dar

Încă nu am întâlnit pe cineva cu un asemenea zâmbet.

Considerând asta, poți de asemenea spune că zâmbetul ei este minunat de prețios.

În filmul ”Nopți albe în Seattle”,

Îl întâlnește pe Tom Hanks pe puntea de observare a clădirii Empire State.

Când am văzut filmul atunci,

Nu m-am gândit deloc la clădirea Empire State, dar

Când am venit aici, am început, in mod ciudat, să devin curios,

Și să mă întreb cum arăta locația de filmare.

Este o locație atât de minunată pentru ”întâlniri”?

Oricum, am decis să confirm asta cu proprii mei ochi,

Și mi-am aranjat repede lucrurile înainte de a sări în mașină.

Când am sosit de fapt la intrarea în clădire,

”Chiar e aceasta locația?”

Înfățișarea sa simplă și lipsa mulțimii m-a făcut să mă întreb.

Oricum, o să intru și o să arunc o privire.

Nu, am greșit.

Când am intrat, era deja aglomerat cu persoane.

Am un sentiment aiurea despre asta.

Presimt că probabil este o coadă...

Mm-----Mă gândeam...nu vreau să stau la coadă, dar

Tot m-am îndreptat spre zona de bilete.

Începe să mi se facă rău...

Este deja o coadă la cumpărat bilete.

Dar venind tocmai până aici, să mă întorc mă va face să simt că am pierdut.

Mă gândeam...ce naiba fac, în timp ce mă așezam la coadă.

Numărul de persoane de aici este teribil.

Am ajuns la motivul aglomerației de persoane.

Este chiar și un punct de verificare...

Ei bine, asta este de așteptat...

Gândindu-mă la asta, liniștea Turnului Tokyo și Sky Tree...

După ce am trecut de securitate, am sosit în cele din urmă la zona de bilete.

Am cumpărat biletul, și m-am întors, și mi s-a făcut și mai rău.

Ce e cu coada asta...

Antropofobia mea a început complet.

Chiar nu mă pot descurca cu vortexul acesta de oameni.

Îmi este rău.

Apoi, neputând ignora faptul că arătam că îmi e rău,

Mi-au vorbit un grup de fete,

”Ești bine??”.

Ugh----complet neplăcut.

Să te îngrijorezi pentru așa ceva este atât de negrozav.

”Sunt bine...Îmi e doar rău de la mulțime...mulțumesc...”

Am zis, gândindu-mă că probabil nu arătam bine deloc.

Păreau îngrijorate când au privit în direcția mea.

Atunci,

Din spate, un australian mi-a vorbit.

Ceea ce mi-a spus a fost extrem de lung

Încât am putut uita de amețeală cât timp am vorbit cu el.

Mulțumită lui, cam după o oră de stat la coadă, am ajuns în cele din urmă la puntea de observare.

Este etajul 80.

Atunci,

Am urcat până la etajul 86 unde a avut loc aceea scenă.

”Aici e!!!” mă gândeam, în timp ce ieșisem să arunc o privire.

Toată lumea privea la peisajul de afară dar eu continuam să mă uit

Înăuntru, întrebându-mă ”Unde a fost filmat...”.

Se pare că a fost aici...

Mmm...destul de emoționant...

Apoi am urcat până la etajul 102.

Peisajul de la fereastră probabil că este destul de frumos dacă era noapte...

Sunt lucuri pe care nu le voi ști

Decât dacă am venit aici să văd, până la urmă...mă gândeam, și în timp ce coboram

Un angajat negru din fața lifului m-a strigat.

”GACKT??? Dumnezeule!!!!”

Am fost întrebat ce făceam într-un asemenea loc, și

Am răspuns fără a gândi.

”Uh----m, să o întâlnesc pe Meg Ryan...”

”Huh????”

Se uitau la mine cu o expresie confuză.

Desigur, asta este. Acel fel de răspuns este ceva ce poate veni doar de la un pervers.

Este un mod mai bun de a o spune, nu?

Oricum, am ajuns jos în siguranță

Și am putu să ajung la cafenea.

Whew~~~

Dar presupun că a fost bine că am mers.

Este o diferență între film și realitate, și mi-a reîmprospătat memoria acelui moment.

Dacă cineva vine în New York,

Cu siguranță voi recomanda să meargă acolo noaptea.

Oricum,

Ar trebui să fiți pregătiți pentru coada aceea teribilă...

Gackt blog – 25 iulie 2017

Jurnal de călătorie cu jet lag – Arta aduce pâine –

Astăzi m-am trezit iar la 4 dimineața.

Cam e o rutină anuală, sau, mai degrabă, o rutină a găinii...

Sau ai putea spune că este un fenomen cu mine care devine un boșorog bătrân la cât de bine mă trezesc.

Clădirea Empire State, care poate fi văzută de la fereastra mea de hotel, este frumoasă.

Ar fi frumos să merg acolo dacă vremea era frumoasă, dar plouă ici și colo...

Dacă se oprește ploaia, s-ar putea să merg...

Am rămas acolo și mi-am terminat munca.

Pe la ora 10, m-am pregătit să ies.

În cealaltă zi, mi-am reparat telefonul în Times Square, dar era într-o condiție așa de proastă

Că este la fel de bun ca mine care nu poate lucra deloc.

Am deci să merg la un alt magazin să mi-l repare.

Ar putea fi din cauză că ecranul ce a fost schimbat este un produs de o terță parte,

Cu alte cuvinte ”Nu este original, ci un produs inferior din China”.

La naiba...M-au prins...

Ei chiar credeau că nu știam despre aceste lucruri și au făcut-o.

Sunt enervat...

Am mers să caut un alt magazin de reparații pentru telefoane mobile.

Dar...la intrare,

”Cum astăzi este dumincă, nu este deschis”

Spunea semnul, și am fost respins.

Așa că am început să merg și să caut un alt magazin.

Am auzit că este un magazin de reparații capabil în autogară

Așa că am decis să merg și să-l văd oricum.

Nu era nici un magazin care să arate astfel.

Când am întrebat polițistul de afară, a spus că este la un chioșc în clădire

Așa că am intrat iar.

M-am gândit că l-am găsit în sfârșit, dar pare mult prea suspicios...

”Chiar pot să o facă??”

Nu mă puteam abține să nu mă îndoiesc.

Oricum, i-am pus o varietate de întrebări.

”Am schimbat ecranul acum câteva zile și

Funcția 3D Touch nu răspunde bine, dar care crezi că ar fi motivul pentru asta?”

A răspuns direct.

”Ecranul ar putea fi un produs de pe piața secundară sau placa de bază are probleme...”

Am fost puțin surprins că a răspuns corect.

Este la fel cu ceea ce am suspectat...

De fapt, eu, GACKT, îmi pot desface propriul iPhone în bucăți și să-l modific,

Apoi să-l asamblez înapoi la forma lui originală...

Ai putea de asemnea spune că sunt singurul muzician in această industrie.

Pot să rescriu și programul puțin.

Cu alte cuvinte, sunt cam un tocilar.

”Cât de mult va costa?”

Am întrebat,

”Va costa în jur de 130 de dolari să-l schimb la un ecran original...”

Mi-a dat repede și direct o replică dar

Este un preț destul de rezonabil...

”Ei bine, atunci poți încerca să o schimbi pentru mine? Cât de mult va dura?”

Am întrebat,

”Poate în jur de 15 minute...”

Hey hey hey hey, 15 minute?

Chiar și pentru cei care sunt foarte experimentați va dura în jur de 20 până la 25 de minute,

În această industrie.

În timp ce acest gând îm trecea prin minte, i-am dat telefonul si el nu s-a așezat să lucreze,

Ci în schimb a rămas în picioare, și în timp ce vorbea la telefon cu o ureche, a început să lucreze.

Și atunci,

A lăsat șuruburile mici lejer pe o parte a masei.

În timp ce priveam de pe o parte, mă gândeam, dacă lasă șuruburile așa la întâmplare,

Nu îi va scădea eficiența în munca sa?

Șuruburile folosite la un iPhone sunt mai degrabă mici, și sunt destul de multe,

Și la o simplă privire par la fel, dar nu este adevărat.

Mai mult, sunt mulți reparatori care nu știu destul de bine încât să o facă corect,

Și le pun în locurile greșite

Pentru că sunt atât de mici.

În timp ce priveam la șuruburile plasate peste tot pe masă,

”Asta cu siguranță va dura mai mult de 15 minute, nu-i așa....”

Mă gândeam, în timp ce îl priveam cu o expresie dubioasă lângă el...

Gândindu-mă la asta cu calm, te face să te gândești ce naiba fac

De a trebuit să vin tocmai până în New York..

Totuși,

Cu o viteză la care nu m-am așteptat niciodată, nu, una pe care nimeni nu și-a imaginat-o vreodată,

Într-o clipită, a îndepărtat ecranul, apoi părțile importante,

Apoi a pus noul ecran.

Mai mult, când îl priveam curățând piesele scoase cu cârpa până ce erau complet curate,

Am descoperit că are de fapt o personalitate mai degrabă meticuloasă.

”Tipul acesta...o poate face...”

Am continuat să-l privesc cum lucrează de pe o parte fără a-mi arăta surprinderea.

Și mai mult.

Clienții veneau unul după altul.

Și fără ca mâinile lui să se oprească, a răspuns corect la întrebările clienților de parcă era ceva natural.

”Tipul acesta, e ca un maniac...!!!”

Pronunția sa în engleză sunase puțin diferit, așa că am întrebat de unde a venit, și

”Taijkistan...”

A fost cea ce a șoptit.

Înțeleg, asta are sens.

Dacă vii într-o țară necunoscută și nu poți lucra astfel,

Nu vei putea mânca...m-am gândit,

Și din nou am meditat la semnificația cuvintelor ”arta aduce pâinea”.

Nu contează ceea ce faci, dacă o poți face corect și ai ceva special în felul în care o faci,

Cu siguranță o vei putea face munca ta și vei putea face bani din ea.

Și pentru el, comparat cu a fi angajat să lucreze, fiind într-un astfel de mic magazin ca acesta,

De exemplu, și facând lucruri de unul singur probabil că îi aduce mai mulți bani.

Chiar și așa, abilitățile sale sunt bune.

În timp ce priveam în interior și verificam,

”Placa de bază nu are probleme,

Ecranul era un produs de terță parte rău, asta...”

A spu el, arătându-mi spatele ecranului.

Într-adevăr, era unul rău.

La naiba cu acel reparator...ce m-a enervat...

Apoi,

Abilitățile sale erau precise, indicând șuruburile greșite.

”Nu poți pune șurubul acesta aici...”

A spus, arătându-mi micile greșeli.

Este prea grozav...

În 15 minute, mi l-a returnat într-o condiție curată și terminată.

”Dacă nu funcționează după asta, spune-mi.

Voi verifica mai detaliat...”

Abilitățile sale erau atât de bune că am aplaudat.

Mai mult.

În această perioadă de lucru, câteva persoane diferite și-a lăsat telefoanele stricate

Cu vreo 3 sau 4 așteptând pentru reparare.

Probabil,

Știau că acest bărbat este abil,

Și toată lumea s-a adunat aici pentru reparații.

Minunat!!

Cât de neașteptat,

Să întâlnesc un asemenea artizan într-un asemenea loc!!!

Voi veni aici iar să schimb ecranul unui alt telefon.

L-am aplaudat, și i-am spus că am fost impresionat de el,

Și a zâmbit pentru prima dată.

”Dacă mai este vreo problemă, vino oricând...”

Lumea e mare.

Sincer.

Sunt tot felul de persoane în jur.

Sunt multe persoane talentate în jur.

Am urcat apoi în mașină,

Și de acolo am mers la magazin pentru hainele pe care le voi folosi când călătoresc în jurul Europei.

Recent îmi place poker-ul pentru ținuta vestimentară de poker,

Așa că am mers să arunc o privire.

Am sosit la Dolce & Gabbana

Și lângă el, din coincidență era Turnul Trump.

”Deci Turnul Trump este atât de mare...?”

Mă gândeam, eram ca un complet țăran venit în oraș.

Mă așteptam să mă decid rapid asupra hainelor mele când am intrat, dar

Ritmul staff-ului era încet...

A durat destul de mult timp pentru ei doar să pregătească lucrurile.

În timp ce priveam prin magazin, am descoperit o geantă ce mi-a sărit în ochi.

”Să te gândești că Dolce & Gabbana are așa ceva...”

Mă gândeam pe când îmi făceam poza privind în oglindă.

Destul de frumos.

Dacă cureaua poate fi ușor detașată cu o cataramă

Aș cumpăra-o imediat...m-am gândit, atras de culoarea grozavă a pielii.

Asta chiar este o piele minunată.

Nu am văzut niciodată o asemenea geantă de piele...

”Să te gândești că Dolce & Gabbana are așa ceva...”

Continuam să spun aceeași replică iar și iar.

Nu m-am putut decide dacă să o cumpăr sau nu.

Când a venit staff-ul către mine, am întrebat de preț.

”Cât de mult este aceasta??”

”Eeeehhhhmm, 27.000 de dolari.”

”Hah?”

Am crezut că am auzit greșit, și am întrebat de mai multe ori, dar tot primeam același răspuns.

Îți bați joc de mine,

Geanta asta este aproape 3 milioane de yeni???

Periculos, periculos!!!

Eram pe cale să mă las purtat de val și să o cumpăr...

Mai lasă-mă~~~~

Nu e ca și cum sunt Michael Jackson sau ceva.

Îți bați joc de mine...mă iei peste picior...

În timp ce mă gândeam la asta, încă eram indecis dacă să o cumpăr sau nu.

Ei bine,

Presupun că din moment ce sunt lucruri pe care nu îmi plac, nu este nevoie să le cumpăr...

M-am gândit, și cu o ezitare dureroasă, am ieșit din magazin.

În timp ce luam o pauză la o cafenea, m-am gândit la geanta de mai devreme.

Sunt multe lucruri șocante astăzi, dintr-un anumit motiv...

Se pare că încă mai sunt multe care se vor întâmpla astăzi.

Ei bine atunci,

După ce mânânc, poate că mă voi duce să și beau puțin...

Chiar și așa, 3 milioane de yeni...

Naaah, nici gând, nici gând...