Gackt blog – 23 iulie 2017

E ceva măreț până la urmă, acest oraș

Oboseala de la fusul orar încă nu dispare.

Mm,

Asta ar putea să nu fie de la fusul orar, ci în schimb sunt doar eu buimăcit.

Să ne gândim la asta în felul următor.

Chiar dacă mă lupt cu asta, nu are rost.

În schimb, ar trebui să mă bucur.

Când m-am trezit la 4 dimineața, am privit în jos la oraș.

Nu e rău.

Înainte de antrenament,

Am decis să beau o cafea și să-mi termin lucrul așa că am ieșit afară.

Este un Starbucks în fața hotelului.

Pur și simplu minunat.

Mă gândeam la savurarea cafelei așa că am deschis ușa și am privit înăuntru, dar

Dintr-un motiv necunoscut, era o coadă lungă și starea mea de spirit s-a înrăutățit imediat...

Nu am văzut niciodată un asemenea Starbucks aglomerat.

Ce naiba este asta?

Chiar dacă este doar 7:30 dimineața...

Dezgustător.

M-am întors la hotel, am stat la bar

Și mi-am terminat lucrul.

Când am privit în jur, erau câteva persoane pe ici colo în ciuda faptului că era 7:30...

Desigur, barul nu este deschis.

Ce fac aceste persoane mai exact...

Ei bine, din perspectia unei a treia persoane, eu sunt la fel ca și ei presupun...

Este un bar cu o ambiență bună dar

Noaptea, este atât de aglomerat că nu mai sunt locuri.

Doar dacă aș putea găsi un loc bun.

Mi-am terminat repede lucrul și m-am dus să mă antrenez.

Ei bine,

Este întotdeauna așa dar, chiar dacă mă antrenez

În sălile de gimnastică a unor asemenea hoteluri de tip boutique,

Nu prea ajung să cunosc pe cineva.

Presupun că toată lumea joacă cu disperare.

Am fost surprins de cât de bine erau setate aparatele din sală.

Ce pierdere.

Pentru că nu le folosește nimeni.

După ce mi-am mișcat corpul în sală timp de 2 ore,

Mi-am schimbat hainele și am ieșit la o plimbare.

Gustul orașului New York este similar cu al celui pe care îl caut.

Îmi place această atmosferă...

Mă întreb ce este.

Ce îmi place la asta.

Hmm,

Chiar și când mă gândesc la asta, încă nu știu, dar

Poate că este sentimentul de energie care îmi place.

Dar, este prea departe pentru mine ca să stau aici.

Și este atât de uscat că îmi face pielea să crape, este groaznic.

Concluzie.

Vizitele ocazionale sunt destul.

Pielea mea nu rezistă dacă stau aici...

Dar...

Să fiu în New York pentru prima dată după așa mult timp, locul acesta chiar este grozav.

Presupun că îmi place sentimentul acesta haotic de adunare de rase, într-un fel.

Când mă gândesc la asta, cred că America de Sud

Va fi chiar pe placul meu.

Este păcat totuși,

Nu sunt zboruri directe din Japonia către America de Sud.

Chiar dacă trec prin Los Angeles sau San Francisco,

Cred că îmi va lua peste 24 de ore de călătorie chiar și cu cel mai mic timp de trecere și de așteptare.

Este de asemenea prea departe pentru mine ca să stau.

Deși mă gândesc la a sta permanent aici.

Atât timp cât lucrez, asta cu siguranță nu este posibil.

Mă întreb dacă ar trebui să stau în America de Sud după retragere...

Locul de care sunt cel mai interesat este în Costa Rica.

Traseul meu a inclus Costa Rica de data aceasta, dar

A avut loc un schimb de program, și am fost forțat să o scot.

E așa păcat.

Data viitoare, voi merge în Costa Rica.

Fără a mă decide asupra destinației mele, pur și simplu m-am plimbat.

Artiștii de pe stradă vorbeau tare,

Comunicând cu publicul.

Este o formă de entertainment bine stabilită.

Este de o calitate înaltă.

Vorbesc mai mult despre calitatea lor de a face spectacol și de abilitate.

Ar fi grozav dacă și Japonia ar fi avut mulți din aceștia pe străzile sale.

Pe de-o parte, vorbind de atragerea turiștilor,

Artiștii de stradă sunt excepționali de duri la a prelua controlul.

Echilibrul este cumplit.

În ciuda faptului că interpretarea pe stradă este de asemenea parte din cultura Japoniei,

Chiar și istoric vorbind,

Este teribil că acum, dacă cineva începe să interpreteze pe stradă, poliția va sosi în curând.

De parcă, mă întreb de ce...

În trecut,

Când spectacolele pe stradă erau populare,

Când zonele fără mașini erau populare,

Orașul era plin de viață indiferent de eră.

Acela fusese trend-ul care a devenit cultură.

Asta e ceea ce cred totuși.

Acum, poți spune că chipurile utilizatorilor de internet sunt ascunse,

Și ei doar mormăie ceea ce vor să spună.

Înlătură stresul,

Sau este pur și simplu ceva ce ei vor să spună.

Chiar și așa,

Asta a devenit un stimul...

Și să poți aduce bucurie oamenilor este o tehnică.

Mai mult, dacă tehnica ta este nesatisfăcătoare, publicul va deveni rece.

Este ceva măreț până la urmă,

Acest oraș.

Ei bine,

Poate că ar trebui să mă mai plimb ceva timp...