Gackt blog - 19 februarie 2014

Înaintând (discuția 53 a revistei-blog extras)

Dragi mei LOVERS

Vă voi prezenta puțin din ce am postat pe revista-blog de data aceasta.

Încercați să citiți.

Mergeți aici ca să citiți tot.

http://ch.nicovideo.jp/channel/gackt

Poveștile idioate ale lui GACKT

Toată lumea a cumpărat și

A ascultat noua mea melodie,

”P.S. I LOVE YOU”?

Chiar e o melodie bună,

Așa că aș fi cu adevărat fericit

Dacă această melodie ar putea atinge cât mai multe persoane posibil

Și să fie o oportunitate pentru ei

Să devină puțin mai tandri

Cu persoanele iubite,

Cu familia

Cu frați și surorile

Și cu prietenii lor.

Acum câteva zile,

Am încercat să apar la Tsutaya în Shibuya

Ca surpriză, dar...

S-a cauzat o panică...

Ei, sunt fericit că nimeni nu a fost rănit.

Nu mă așteptam să fie atât de multe persoane

Într-o asemenea zi înzăpezită.

De fapt,

Filmam pentru serialul ”Akumu-chan”

Într-un anumit studio.

Apropo,

Ningea teribil afară

Și se aduna mai mult în timp ce priveam.

Ei, personal, îmi place o asemenea zăpadă,

Așa că nu m-a deranjat deloc, dar...

Desigur,

Într-un studio sunt rupt de lumea de afară.

Nu mi-a păsat de ceea ce se petrecea afară.

Când m-am întors în cabina mea în timpul unei pauze,

Și am privit pe fereastră...

Era și mai rău...

Din cauza asta,

M-am gândit că dacă mă duc în Shibuya,

Nu vor fi multe persoane pe zăpada asta...

Așa că am decis să merg la Tsutaya când filmarea era gata.

Când am încercat să intru,

Staff-ul era înnebunit..

Când am ieșit din mașină,

Eram ”Huh???!”

Erau atât de multe persoane...

Gândindu-mă ”Ar putea fi de rău...”

Am încercat să intru în magazin.

Era un număr surprinzător de persoane înghesuite în magazin.

Era complet diferit de ceea ce prevăzusem.

”În orice caz...

Cel puțin voi semna afișul și plec acasă...”

Întrebându-mă dacă aș putea măcar trece,

Am reușit să ajung la afișul GACKT din magazin.

În timp ce semnam pe afiș,

Telefoanele care îmi erau băgate în față

M-au deranjat mai mult decât de obicei...

Ei, nu mă pot enerva la așa ceva.

Oricum,

L-am semnat,

Și m-am gândit că poate voi merge la Starbucks de alături...

Dar nu puteam ieși din magazin...

În momentul în care am ieșit,

Staff-ul m-a forțat să urc în mașină

Și nici nu mai era vorbă să merg la Starbucks.

Ei, sunt fericit că nimeni nu a fost rănit.

Sincer, am fost surprins că atât de multe persoane

Erau acolo în atât de multă zăpadă,

Dar această Japonie mohorâtă de acum

Are nevoie de multe astfel de surprize.

Totuși,

Zăpada a fost chiar incredibiliă în ultimile zile.

Acum câteva zile,

Am mers să vizitez mormântul lui Kami.

Ziua lui de naștere a fost pe la începutul lui februarie

Așa că mă duc în prefectura Ibaraki

În perioada asta în fiecare an,

Dar anul acesta, chiar dacă m-am îndreptat

Imediat ce m-am întors de peste hotare, într-acolo,

Din cauza incredibilei zăpezi,

Toate autostrăzile erau închise,

Și nu știam dacă puteam ajunge acolo,

Chiar dacă mergeam pe alte drumuri...

Calea era complet blocată.

Am plecat de dimineață,

Și când am ajuns practic acolo, era înainte de apus.

Am început să vorbesc cu el puțin.

Mult timp a trecut acum.

Peste zece ani de zile și luni trecute

Au schimbat multe lucruri.

Dar este un lucru important care nu se schimbă.

Este un amestec de multe emoții.

Citiți mai mult la...

În sfârșit am oferit tuturor

Proiectul care mi-a luat jumătate de an,

Nu, de fapt 8 luni să-l termin.

Ați ascultat-o?

Cred că unii LOVERS au observat asta,

Dar recordul meu din topul Oricon

S-a terminat cu această melodie.

Ei, să fiu sincer,

Nu prea îmi pasă de astfel de lucruri,

Și cred că nu e nimic mai mult decât un rezultat simplu.

Sunt într-un fel ușurat, cumva.

De ce?

Pentru că este un rezultat al

Acestei munci importante în care am încredere.

Nu îmi pasă de numărul de vânzări.

Ce e mai important este că chiar a ajuns

În inimile oamenilor.

Asta e ceea ce cred.

Și în această melodie,

Sentimentele unei persoane lăsate în urmă

Sunt neimaginabil de dureroase,

Că e greu să le exprimi în cuvinte.

Dar, ca protagonistul din această melodie,

Sentimentele unei persoane care pleacă,

”Nu vreau ca existența mea să fie uitată”

Sunt sentimente pe care toată lumea le împărtășește.

Dar în același timp,

Cu siguranță își doresc ca cei care rămân în urmă

Să meargă înainte.

Am mulți prieteni care au părăsit această lume înaintea mea.

Din cauză că eu cred că mă privesc de sus,

Că nu mă voi opri,

Că nu mă pot opri.

Întotdeauna voi continua să înaintez.

Chiar și pentru mine,

Să înaintez nu e ușor,

Să trăiesc nu e ușor.

Dar, pentru momentele de fericire ce mă așteaptă înainte,

Și pentru că vreau să văd zâmbetele tuturor,

Pot continua să muncesc din greu.

În această discuție a revistei-blog,

Am scris despre acest lucru

În colțul de discuție,

Așadar, vă rog să-l citiți.

Ei,

E timpul să plec.

Ne mai vedem.

GACKT