De la fereastra mașinii lui GACKT. Ediția Ședința Foto pentru Calendar din
Okinawa partea I
TUTUROR DEARS
Cum e toată lumea?
Am fost ocupat în ultimul timp, încă de la ședința
foto pentru calendar.
Nici măcar nu am timp să mă lupt cu cineva.
Așadar,
Îmi pare rău că v-am făcut să așteptați atâta timp
pentru o postare pe blog.
Vă rog să fiți fericiți că postez pentru prima
dată după mult timp.
Ei atunci....
Privind înapoi la ședința pentru calendar din
Okinawa.
A fost teribil.
Ce a fost teribil, întrebi?
Nu mă lua cu ”ce”.
Vremea.
Și-a bătut joc de noi.
Deși era un anotimp unde ar fi trebuit să fie
însorit zile la rând,
Dintr-un motiv, erau condiții meterolologice
neobișnite.
Chiar și așa,
În timp ce spuneam lucruri fără sens, ca de
exemplu,
”Crezi că poți să-l faci pe GACKT să fie atent la
asemenea lucruri?” (Habar nu am dacă e corect)
Am terminat ședința în siguranță.
Motivul pentru care am terminat aceeastă ședință
frenetică în siguranță din Okinawa,
A fost pentru că majoritatea prietenilor mei erau
în Okinawa pentru mine.
Toată lumea a ascultat imposibilul.
Oricum, m-au ajutat.
Chiar am simțit recunoștință din adâncul inimi
mele,
”Ce ar trebui să ai sunt prietenii”.
Mulțuuuuumesc!!!
În timpul ședinței din Okinawa
Am făcut o grămadă de filmări,
Dar acestea vor fi publicate în MGG, așa că
bucurați-vă de ele acolo.
Cred că voi posta mai multe poze aici.
Desigur, este imposibil să le postez pe toate
odată,
Dar le voi separa în două părți și voi continua să
le postez.
Și piesa începe în curând.
Presupun că toată lumea are un munte de lucruri
Pe care vor să le întrebe sau să știe.
Vă voi arăta lucruri aici
Pe care nu le pot arăta pe Twitter.
Cele care nu sunt lucruri DEARS.
Ei atunci....
23 aprilie 2012
Am terminat antrenamentul pe care l-am început
devreme în dimineața aceasta
Și am terminat de împachetat.
Plecând la Haneda.
Chiar înainte de a pleca, sora mea mi-a spus
”Încearcă să nu îți pierzi concentrarea doar
pentru că e Okinawa!!!”
Și i-am răspuns
”Ha....!!!”
Semnificație neștiută de nimeni.
Am un sentiment prost despre asta.
Curgerea timpului este diferită.
Am fost foarte îngrijorat dacă vom reuși să
terminăm bine și în siguranță.
De data asta, programul ședinței a fost foarte
aglomerat.
Am avut atât de puțin timp liber că nici nu am
putut să vizitez mormintele.
Marcarea pozelor s-a făcut în ultimul moment.
În cele din urmă, nu știu dacă a mers bine sau nu.
Din punctul meu de vedere, întotdeauna în mijlocul
a ceva,
Încerc să nu mă gândesc prea mult la asta.
Dacă îți pierzi concentrarea, s-a terminat.
Simțul acestui echilibru subtil este important.
Am sosit la Haneda,
Am fost ghidat în jurul clădirii,
Peisajul nou se întindea înaintea mea.
Această poză neclară.
Poate pentru că le-am făcut în timp ce mergeam,
dar toate sunt neclare...
Acesta este noul Haneda.
În mijloc este un atrium, și s-a creat un spațiu
nou.
Am fost puțin impresionat de acest nou teren
deschis.
Am un punct slab pentru acest fel de clădire...
M-am plimbat iar și iar, filmând activitatea ca o
persoană complet suspicioasă.
Am observat un număr extraordinar de pasageri care
mă priveau de partea cealaltă a ferestrei.
”Presupun că ar fi mai bine să mă opresc acum...”
Până la timpul plecării, voi bântui clădirea.
Încă o dată, este dulce. (Habar nu am la ce se
referă)
În ultimul timp, numărul de librării a scăzut
remarcabil.
Cu siguranță ziua când hârtia va dispărea și totul
va deveni digital e aproape.
Eu personal iubesc senzația hârtiei,
Dar apoi iar, ar putea deveni necesar o schimbare
în eră.
În 30 de ani, lucrurile făcute din hârtie vor
deveni artă ele însuși,
Și de o valoare extraordinară.
M-am gândit să-mi digitalizez toate documentele pe
care le am
Și să-mi curăți camerele de multe ori.
Dar acele cărți fără număr pe care le-am acumulat
Sunt istoria în care am mers,
Și chiar să spun că sunt viața mea nu ar fi prea
mult.
Să le digitalizez
Ar putea fi cu siguranță convenabil
Dar nu aș mai putea vedea aceea istorie cu proprii
mei ochi.
Recent, am ajuns să înțeleg
Că să treci prin viață este însuși o artă și că poate
avea o mare influență asupra oamenilor.
O bibliotecă are această semnificație.
O greutate care nu sunt cuvinte va fi transferată
de la părinte la copil.
Când eram copil,
Erau multe cărți care păreau dificile și nu îmi
puteam da seama despre ce erau.
Mă întrebam de ce le citeați.
Sunt multe semnificații în ele,
Și în procesul de maturizare, le studiez.
Când sunt pierdut,
Multe cărți mă ajută.
Asta cu siguranță este arta vieții.
Pe lângă asta,
M-am urcat în avion și am ajuns în Okinawa.
Am fost urmărit de liceeni și am tot alergat,
încercând să scap,
Și cumva am ieșit în siguranță pe poartă.
La aeroportul din Okinawa, poarta de îmbarcare și
sosire e aceeași
Așa că e ușor să apară panică.
Întotdeauna mă gândesc că ar trebui să
îmbunătățească lucrurile puțin,
Dar...
În Okinawa chiar și asta are o atmosferă de lene.
Mă urc în mașina personală
Și trag aer în piept.
Neștiind că,
Staff-ul pe care l-am adus cu mine
Se agită fără nici un motiv, chiar dacă spui doar
Okinawa...
Hmm, am un sentiment prost.
Ei bine.
Autobuzul ne duce la hotel.
Ziua în care sosesc este frumoasă, și vremea e
perfectă pentru o ședință foto.
Dar nu avem ședință în ziua respectivă.
Plănuesc să mă cazez,
Și apoi să fac o ultimă verificare în camera mea
La ședința foto care începe a doua zi.
Oamenii din autobuz sunt fericiți.
Hey, hey...ai să pierzi timp așa.
Chiar dacă spun asta, mă gândesc
”Ei, e Okinawa...presupun că e în regulă!”
Chiar și eu am trecut în modulul ”fără griji”
Oricum, mi-am făcut o poză.
Ce va fi, va fi,
Am decis să mă bucur și eu de Okinawa.
Atunci, când autobuzul a început să meargă, a
apărut un peisaj nefamiliar.
”Pe unde mergem?”
Am întrebat fără să mă gândesc.
”S-a construit un nou drum.”
A spus staff-ul local.
Un nou drum de-a lungul oceanului a apărut.
”Whoooooa!!!”
A fost un drum atât de frumos că am exclamat.
Cât de frumos ar fi dacă drumul acesta ar merge
până la Nago?
Ei, chiar și până la Chatan ar fi bine.
Nu ar fi aglomerat, și dacă ar merge prin nord,
Mai multe locuri din Okinawa ar fi reînviate,
cred.
Pentru că ceea ce e important sunt autostrăzile
care leagă orașele,
Ar trebui să investească mai mulți bani în
bugetele pentru proiectele la scară largă.
În momentul de față investesc doar în modernizarea
pe jumătate a orașelor.
Sunt multe lucruri în Okinawa la care mă gândesc
zilele astea.
Din cauza modernizării pe jumătate a orașelor
vechi din Okinawa,
Orașele înseși devin fără valoare.
Străzile unice, vechi sunt distruse
Și construcții fără sens se întind.
Ce câștigi prin asta?
Chiar și atmosfera unică din Okinawa este ceva
Ce ar trebui protejat ca o cultură fantastică,
De ce continuă modernizarea până în punctul în
care distrug asta?
Din cauza asta, oamenii fac exact opusul și nu
vizitează.
Sensul de a vizita nu mai este aici.
Orașul Kin este la fel.
Inițial, a fost un oraș cu o mare atmosferă.
Avea aceea atmosferă unică, rareori văzută.
Un aer magnific.
Au fost niște tensiuni acolo,
Nereferitoare la Japonia care nu mai există
nicăieri.
Dar acum se schimbă într-un oraș de nimic.
Ce câștigi dacă faci asta?
Oamenii părăsesc rapid orașul.
Momentan, îl confunzi, că orașul ar deveni mai
ușor de trăit în el.
Pentru că crezi că va fi mai convenabil.
Dar oamenii care trăiesc acolo nu recunosc că
Oamenii pleacă rapid din oraș pentru că nu mai
vine nimeni.
Rezultatul este continuarea construcțiilor într-un
oraș fără viață.
Vreau ca oamenii să observe.
Dacă nu ne protejăm cultura cu conștiință,
Nu o vom mai putea recupera niciodată.
A proteja cultura nu este doar
A proteja lucrurile care sunt ușor de înțeles, cum
ar fi castele și alte clădiri vechi.
Stilul de viață care a fost construit în mai multe
decade,
Și atmosfera care nu s-a schimbat din timpuri
străvechi,
Sunt o cultură unică care nu mai există în alt
loc.
Nu este o întrebare dacă să fie prietenos sau nu.
Cu cât mai prietenos îl faci, cu atât mai mult
pierzi din savoare.
Dacă cauți prietenie, e același cu design-ul
interior a unui magazin dintr-un lanț de magazine.
Nu contează la care magazin te duci, e la fel, și
ușor de folosit.
Dar toată lumea știe
Că este o mare diferență între
Lucrurile care sunt ușor de folosit și lucrurile
pe care vrei să le folosești.
Ei....
Am traversat noua autostradă de-a lungul oceanului
Și ne-am apropiat de hotel.
Astfel de mașini încă circulă.
Nu pot descrie atmosfera.
E prea bună.
Cerul era incredibil de însorit.
M-am rugat pentru vreme însorită și pentru
următoarea zi.
Va urma: Jurnalul Ședinței Foto din Okinawa
GACKT