Se afișează postările cu eticheta radio. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta radio. Afișați toate postările

luni, 21 martie 2016

Gackt blog - 16 martie 2016

Notă din partea comitetului editorial (discuția 125 a revistei-blog extras)

Dragii mei G-LOVERS

Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,
Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,
Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți
Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”
Dacă determinăm că acel site este neadecvat,
Vom interzice imediat postarea lor.
©G-PRO inc.

De când am venit înapoi în Japonia,
Mi-am petrecut fiecare zi într-o frenezie agitată.
De asemenea, a trecut ceva timp
De când mi-am simțit corpul atât de obosit.

În orice caz, corpul meu este greu.
Iar, dimineața aceasta, m-aș fi putut trezi bine dar,
Interiorul corpului meu se prăbușea atât de mult că nu m-am putut ridica.




Desigur.
Pentru că în cele din urmă,
LAST VISUALIVE începe.

Pentru VISUALIVE-uri,
Acesta chiar este primul după 7 ani.
Situația de față este că sunt atât de multe lucruri de făcut
Că e posibil să nu termin la timp.

Dar singurul lucru care a făcut un progres cu asemenea presiune
Este un VISUALIVE.



Chiar și așa, mă doare corpul.
Totuși, țipetele acestui corp
Vor deveni ovațiile puternice a celor care vor veni și se vor uita la VISUALIVE.
Asta este ceea ce sper.
Acești câțiva ani au fost doar pentru asta.

Într-o zi,
După ce repetițiile s-au terminat, am ieșit să luăm masa împreună
Și mi-am amintit un simț ciudat de nedescris de discomfort
De la ceva ce unul dintre ceilalți a spus.

”Am văzut la televizor.
O să apari la ceremoniile de absolvire să interpretezi
Și ai plătit pentru tot timp de 10 ani.
Ei – asta sigur este uimitor!!”

Aceste cuvinte mi-au lovit inima...

Cei ca noi, care urcăm pe scenă,
Vom avea o anumită parte de influență pentru multe persoane.
Totuși,
Ceea ce este păcat este că această putere de influență
Nu durează până în ziua în care mori.



Depinzând de persoană,
Sunt cei care vor dispărea doar după un an
Și acei artiști norocoși care vor continua timp de 30 de ani.

Acesta sunt doar eu,
Care mereu s-a pregătit pentru
Momentul în care ”data mea de expirare” va apărea brusc,
În timpul în care propria mea dată de expirare
Încă nu se arată nicăieri.

Și,
Până ce aceea ”dată de expirare” sosește,
Lucrurile pe care le pot face,
De fapt nu sunt prea mult.


Lucrul care m-a făcut să încep
Să merg la ceremoniile de absolvire a studenților și să le cânt o melodie,
Este o scrisoare,
Care mi-a fost trimisă pe atunci
Când făceam un program radio.

Conținutul scrisorii care mi-a fost trimisă de către un licean din Kobe
Sună cam așa.

”În acești câțiva ani,
Departamentul școlii noastre s-a confruntat cu problema de a nu îndeplini minimul de studenți.
Dacă va decurge tot așa, vom dispărea.
Te rog să ne ajuți...”

Grupul din care sunt se numește ”Departamentul de prevenție a dezastrului ecologic”,
Și a fost înființat după cutremurul mare Hanshin,
Și era un departament destul de nou pe atunci dar,
Cum era de așteptat,
Asemeni fricii de cutremure și dispariției acelor cicatrici,
Popularitatea acelui departament a dispărut repede.


Desigur,
Nu mă deranja să-i susțin,
Dar în schimb le-am răspuns astfel.

”Nu am nici o problemă să vă ajut dar,
Asta chiar înseamnă ceva pentru voi?
Chiar dacă fac asta,
Pentru ceva timp departamentul va aduna ceva popularitate
Dar problema de lipsă de studenți va apărea iar.
Ce este important,
Dacă voi însuși
Puteți să vă transmiteți entuziasmul,
Și să atrageți liceeni care sunt pierduți pe ceea ce să studieze
Și către părinți lor
De ce departamentul de prevenire a dezastrului ecologic
Este necesar în aceste zile și această eră, nu?
Oricum, acționați.
Dacă,
Prin eforturile voastre,
Studenți admiși din anul următor trece de limită,
Voi merge la ceremonia voastră de absolvire.”

Cu acest schimb făcut la radio,
Am făcut o promisiune între liceeni și mine.

De atunci încolo, cu ei în centru,
Au făcut eforturi iar și iar pentru a promova departamentul.
Și impresionant,
Au oprit problema de a nu întâlni condițiile minime care au fost în timpul anilor,
Și cu propriile lor mâine,
Au reușit cu succes să facă numărul de aplicații să treacă de capacitatea lor.

Pentru asta,
Am fost de asemenea surprins,
Este ceva ce a devenit realitate
Pur și simplu ca rezultat al acțiunilor lor.



Eu,
Pentru a-mi ține promisiunea făcută lui,
Am scris melodia
”No ni Saku Hana no You ni”,
Am ținut legătura în secret cu școala lui
Cu scopul de a face o surpriză,
Și am atins împlinirea acestei promisiuni
Cu mine participând la ceremonia lui de absolvire.

Pe atunci,
Și eu, am învățat multe lucruri.

Sincer,
Chiar și printre voi
Cred că sunt probabil câțiva dintre voi care își pot aminti clar
Amintirile bine a ceremoniei voastre de absolvire din școală.
Totuși,
”Momentul special” din ceremonia de absolvire
Va exista mereu.



Dacă în timpul acestui ”moment special”,
Îi pot motiva
Cu o năvală enormă de emoție,
Printre ei probabil că cineva, peste 10 sau 20 de ani,
Va deveni o altă persoană
Care va motiva noua generație de tineri...

Am simțit asta din plin.



Întotdeauna am în minte intenția
De a motiva pe toată lumea de pe scenă.

Totuși,
Acest act de ”motivare”,
Fără condițiile corecte și sincronizarea dintre motivator și cei motivați,
Acompaniați de ”năvala grozavă de emoție”,
Rareori va avea succes.

La o ceremonie de absolvire,
Aceste condiții sunt în special bine aliniate,
Și am simțit puternic că
Se crează un mediu care ușurează motivarea.

Dacă acesta este cazul,
Nu înseamnă asta că
Alte persoane în poziția mea
Ar trebui să facă un pas către asta mai mult...?
Pentru această întrebare,
Aici încep cu al meu ”ego”.

Îndrăznesc să spun,
Că folosind cuvântul ”ego”,
Înseamnă că
”O fac pentru că vreau să o fac”.

Nu o fac pentru că vreau să fiu lăudat de cineva,
Sau pentru că vreau să fiu recunoscut.




În interior,
Sunt cei care ar numi-o chiar și un mod de publicitate.
În acest punct,
Nu am nevoie să-mi fac singur publicitate.

Este pur și simplu,
Ego-ul meu.
Trăind ca un artist,
Am și eu mândria mea.

Dacă ziua când am să ard se apropie,
Chiar dacă este doar pentru o singură dată,
Este ceva ce vreau să fac
Ca artist.

Acesta este ego-ul meu.

Acel discomfort pe care l-am simțit mai devreme
Este din cauză că eu cred că nu este nevoie de cuvinte de laudă
Pentru acest ego al meu.



Probabil că îi face pe oameni să creadă că sunt sucit.
Înțeleg și asta.

Dacă nu sunt sucit,
Nu pot fi artist.
Pentru că simt discomfort din multe lucruri,
Pot scrie lucrări, crea lucrări,
Și apoi să le exprim.

Noi artiști,
Avem multe nemulțumiri și discomforturi
În legătură cu societatea, oamenii și uneori țara,
Așadar, să spun cu aceste elemente periculoase,
Probabil că sunt multe persoane
Care au minți distorsionate.

Last Visualive-ul de data aceasta este la fel.
Este produsul plânsurilor inimii mele.



Țipetele sale constante
Despre societate,
Despre oameni,
Despre lume,
Despre existența oamenilor.

Se poate spune că
Scena mea este maniacă.

Desigur,
Nu am să neg.

Pentru că lumea lui GACKT este,
O lume extraordinar de maniacă.



În primul rând, lumea maniacă pe care am creat-o
Nu este obișnuită,
E posibil să fiu nevoit să o fac într-un teatru mic.

Șansa mea,
Când am început să apar la televizor
Numele de GACKT s-a întins în toată țară.
Și, cu alte cuvinte, a devenit ”public”.

Dacă este dificil pentru societate să înțeleagă dacă este bine sau rău
Să devină public,
În curând vei deveni o țintă de lovit.

În primul rând,
Eu chiar cred
Că nu este necesar ca existența mea să devină publică.

Că tot veni vorba, sunt probabil prea multe persoane care nu înțeleg,
Și este lumea pe care am creat-o potrivită pentru audiența publică?
Sincer,
Chiar și eu cred că este prea maniacă...

Să pot continua să fac asta timp de 20 de ani,
Întotdeauna am crezut că este aproape ca un miracol.
Și asta,
Este rezultatul sprijinului vostru.
Sunt enorm de recunoscător...


Chiar acum,
Îmbrățișez speranța din voi toți.
Dacă pot transmite plânsul inimii mele
Chiar și unei singure persoane care vine și ne vede,
Acest suflet ar putea fi purificat...

Ei bine,
De acum încolo sunt repetiții iar.
Voi face ceea ce trebuie să fac.
În orice caz,
Voi face orice pot,
Cu toată energia vieții mele.

”Visează de parcă ai trăi pentru totdeauna,
Trăiește de parcă ai muri astăzi.”

Pentru a-ți îndeplini visele,
Trece prin ele cu determinație puternică.

Acest moment, acum și aici,
Este viața mea.

GACKT


Puteți citi recentele mele cuvinte
Pe revista-blog GACKT.
Așadar, cei care doresc să o citească toată, verificați-o.

*Acesta este un extras de pe Canalul GACKT.

(Postările sunt de 3 ori pe lună)

Referitor la imaginile din blog-ul oficial GACKT,
Permitem să fie folosite pe site-uri media, blog-uri personale și social media,
Cu excepție făcând folosirea lor în scop comercial, site-uri pentru adulți
Și site-uri cu acumulare de link-uri.

Când faceți acest lucru, rog să scrieți ”Original postat pe blog-ul oficial GACKT la GACKT.com”
Dacă determinăm că acel site este neadecvat,
Vom interzice imediat postarea lor.
©G-PRO inc.

joi, 30 aprilie 2015

81.3 FM J-Wave – Interviu ”Portofel”

Î: Tematica conversației de astăzi este ”portofele”. Ce fel de portofel folosești zilele acestea, Gackt?
G: Am cam 20 de modele, așadar... Presupun că unul care să se potrivească ocaziei, locului și perioadei.

Î: Când alegi un portofel, pe ce puncte te concentrezi?
G: Hmm...hainele mele! Și sentimentul pe care îl oferă!

Î: Apropo, cât de mult ai în portofelul tău astăzi?
G: Dacă vorbim despre bancnote, cam 200.

Î: Este ceva ce ții în portofelul tău în afară de bani și carduri?
G: Da...o amuletă! (o-mamori – amuletă pentru protecție)

Î: Este vreo caracteristică pe care ți-o dorești să o aibă portofelul tău?
G: Cred că ar fi fost bine dacă ar fi avut funcție GPS. Aș fi fericit, dacă l-aș uita, să spună ”Nu mă lăsa în urmă!”

Î: Ei, din moment ce vorbim despre portofele... Noul single Gackt ”Flower” a fost lansat pe 1 iulie. Când compari această lucrare cu un portofel, ce sentiment te încearcă?

G: Ei....Este un portofel pierdut, dar s-a întors. Ei, această melodie, într-un fel, în zece ani, au fost multe lucruri, multe experiențe. Pare că, abia am reușit să ajung unde sunt acum. Așa că, da, e ca un portofel pierdut care mi-a fost returnat.

*Interviul nu mai este valabil pe site.

marți, 14 ianuarie 2014

Yellow Fried Chickenz Blog - 1 iunie 2012

A trecut ceva timp, nenorociților!!! OSU!!!

Aici e Căpitanul Studenților Juku GACKT, nenorociților!!!

A trecut ceva timp, nenorociților!!
Iată și de ce.

De când m-am întors din Okinawa, am fost într-o fugă continuă,
Dar sunt și bătut la cap de studenți Juku care se supără
Că nu mi-am updatat blog-ul.
Așadar, să aruncăm o privire în backstage-ul
Celui mai recent NicoRadio YFC de vineri ”Sunt o găină deoarece casa mea e întunecată”.

Mai întâi...


Întotdeauna facem lucruri ciudate aici.
Studio-ul este împărțit în Studio-ul Cocorului și Studio-ul Țestoasei
Și întotdeauna folosim unul dintre ele, depinzând de ceea ce facem.
Deși, ei bine....numirea lor....
Ei....


Ne mutăm în studio în timpul melodiei.
Din moment ce TAKUMI și Chacha intră tiptil,
Am un presentiment despre un plan ridicol pe care îl pot dezvălui.
Sincer, eram beat și nu prea îmi amintesc. Iertare!!!


TAKUMI a râs amar ”Iar cutia asta...?”
Încă nu știm ce era în ea.
Ei, până aflați, să știm nu ajută.
Ahahahaha.


”Dacă nu o să o faci rapid, melodia se va terminat!!!”
I-am sfătuit subtil.
Interiorul studio-ului e mult mai frenetic decât te aștepți.
Ei, presupun că e din cauză că este făcut cu puține persoane.


TAKUMI care era pe cale să izbucnească în râs de frică.
Înnebunește complet.
Ei, e una din trăsăturile lui drăguțe.


În cele din urmă, melodia părea să se termine.
Ei, ei, timpul terorii a sosit.
Ahahahaha.

Începe~~~!!!


Întotdeauna mă gândesc la asta,
Dar nu pot să nu mă gândesc că poza asta a flautului pare obscen.
Pare cumva ceva sexual.
Mă întreb dacă motivul pentru care îl văd este dorința nesatisfăcută...?


”Nuuuuuuu!!!!” spune mătușa Chacha prinzându-se de TAKUMI.
Am să-i spun Bunica Plâns-De-Bebeluș (*)


Când le spun ”Hey, hey, începe difuzarea!!!”
Se adună și iau o poziție de semnătură.
Ahahaha. O fac greșit.

Mi-a plăcut atmosfera așa că am decis să fac și eu poză cu ei.


Făcând-o bine!!!!

La acel punct difuzarea s-a reluat.


Am reînceput difuzarea cu această stare de spirit.
Fără să-mi pese, am încercat să învârt camera.
Ei, nu poți face asta la TV.
Așa că am făcut-o la NicoRadio.


În acel moment, nu mi-a venit să cred, ”Gândaci????????? Adică gândaci??????”
Dar mulțumesc lui Dumnezeu că era un alt fel de insectă.
Atât timp cât nu e un gândac, probabil l-aș mânca. Ahahaha.


Chacha își introduce capul.
Ahahahaha.

E ca o creatură-ciupercă.
Ce faci?


Uggghhh scârbos...
Grăbește-te și mănâncă-i, TAKUMI!!!!


Astea au urmat.
Hey, ce naiba faci? Dă-mi ceva entuziasm!!!!
Serios.

Mai lasă-mă. Nu este timp să te agăți de perete!!!


Și lovitura finală, viermi de mătase.
Odată ce ajungi la asta, nu poți face nimic, doar să râzi.
Ei, de asemenea, e și pentru că eram beat.
Uggghhhh....Îmi e rău. Ahahahaha.

YFC e întotdeauna așa.

Recent, adulți au zguduit YFC-ul.
Oricând se întâmplă, țip la ei.
”Spun că asta e o joacă serioasă, nenorociților!!!”

Mă enervez, întrebându-mă de ce
Lumea e plină de idioți,
Dar am tehnica mea mortală specială
”Am să mă comport ca un râzgâiat, nenorociților!!”
Ei, se schimbă complet și se termină.
Așa că de acum încolo YFC tot o să
Se joace așa ca niște adulți serioși,
Așa că urați-ne noroc!!!!

Căpitanul Studenților Juku GACKT

*Konaki Baba, o piesă despre Konaki Jiji, este un spirit în folclorul japonez care arată ca un om bătrân, dar plânge ca un bebeluș.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Scurt interviu la radio

Cina de ieri seară?
Salată.

Vis din copilărie?
Să fiu sănătos.

Prima întâlnire cu muzica?
Pianul, când aveam 3 ani.

Ceva la care nu ești bun, indiferent de situație?
Femeile, probabil.

O provocare pe care vrei să o accepți de acum încolo?
Bowling.

În momentul de față, abia aștepți…?
Turneul european.

În momentul de față, de ce ești legat?
De înregistrări.

Unde vrei să mergi cel mai mult acum?
America de Sud.

De ce ești îndrăgostit în momentul de față?
Muzica.

Link site