joi, 19 iunie 2014

Gackt blog - 18 mai 2014

Reset forțat (discuția 62 a revistei-blog extras)

Dragi mei LOVERS

Am decis să postez iar postarea editorială de pe revista-blog.
Încercați să citiți.

*Acest articol a fost postat pe de-a întregul în revista-blog GACKT ”OH! MY! GACKT!!!”

Filmul ”Akumu-chan” este gata în cele din urmă.


Asta nu înseamnă că filmul în sine s-a terminat.
Filmul este difuzat acum pentru a strânge recenzii.

Vreau să spun că toată munca asociată cu filmul este terminată.

Este un sentiment de singurătate.
Pentru că amm lucrat la el atât de mult timp,
Sunt strâns legat de staff și de ceilalți
Ca echipă.


Nu doar filmarea a durat mult timp.
Sunt puternic emoțional implicat în proiectul acesta.

Dar,
Astăzi voi termina de scris amintirile
Referitoare la proiectul ”Akumu-chan”
Ca pagină din istoria GACKT.


Dacă nu fac asta,
Nu pot trece la următorul meu proiect.

În trecut,
După ce un turneu lua sfârșit,
Eram prea mult implicat emoțional în acel turneu
Și de multe ori nu puteam trece mai departe.

Când se termina,
Ajungeam într-o stare dărâmată.
Și mulți dansatori erau așa de asemenea.


Apariția din Tokyo nu a fost ultima,
Dar a fost o atmosferă bună.
Aplauzele au fost minunate.

Urmând aceea apariție,
Toată lumea asociată cu filmul s-a adunat,
Și am avut un fel de petrecere de adio.


Stau prost la a spune un discurs la astfel de lucruri.

Urăsc să devin sentimental.
Presupun că ar fi bine dacă aș putea spune ceva amuzant...

Nu sunt genul de persoană care să știe să spună lucrul potrivit.

Am glumit despre cum,
Exact la începutul filmării emisiunii,
Am fost deranjat de zvonurile ridicole ale tabloidelor legate de un atac,
Și de acuzații fără bază a evaziunii fiscale.


Am spus că asta cu siguranță era ”Micul meu coșmar” (Akumu-chan)

În ciuda acestui lucru, am putut să mă bucur de filmare,
Și sunt recunoscător din adâncul inimii că
Producătorii de la Nippon TV m-au sprijinit
În fața acelui atac media.

Vreau să-i ofer dl. Toda, producătorul acestei emisiuni
Un mare, mare mulțumesc pentru că a fost un sprijin emoțional enorm pentru mine.

Sunt sigur că citește această revistă-blog.
Mulțumesc atât de mult.
Mulțumesc că îmi ești prieten.

Ei,
Nu este timp să mă înec în sentimentalisme.
Următorul meu proiect se apropie cu rapiditate.
Data limită se apropie repede.


În aceea noapte, am avut o petrecere cu dansatorii asociați piesei de teatru
Și mă pregătesc pentru următorul lucru.


Dar este ridicol de cât de multe probleme apar.

Să rezolv aceste probleme este primul lucru de făcut.
Mă gândesc serios la ele la o cană de ceai.


Poziția pe care staff-ul o adoptă față de proiect,
Descurcându-se cu cei care nu își îndeplinesc pe deplin rolurile,
Cei care nu își înțeleg propia poziție,
Lipsa comunicării,
Slăbiciunea oameniilor de a nu putea înainta decât dacă îi împingi..,
Este o listă înfinită de probleme.

Putem înainta așa?
Nu, să ne oprim.


Să ne oprim din a înainta astfel
Cu persoanele care nu îți cară greutatea lor.

Dacă nu putem reconstrui o organizație solidă,
Să începem cu o pagină nouă.

Cu siguranță vreau să impresionez persoanele care vin să vadă spectacolul
Mai mult decât au fost vreodată impresionați în viața lor.
Pentru a face asta,
Vreau să lucrez cu profesioniști adevărați.

Nu contează cât de mult moral ridicat au cei care sunt pe scenă,
Dacă staff-ul și producătorii sunt amatori,
Proiectul va fi ruinat.

Au fost multe proiecte ruinate înainte.


Din păcate,
Kato-chan, care a fost mâna mea dreaptă pentru producție până acum,
Nu e aici.

S-a prăbușit din cauza bolii și e sub tratament urgent.
”Fără el, nu pot face piesa...”
Nu vreau să spun așa ceva,
Dar asta va avea un mare efect
Asupra liderilor din fiecare secție.

Prezența lui era importantă,
Era un lucru foarte important.

Înainte ca el să se întoarcă,
Voi reface această echipă slabă.

Dacă nu o fac,
Atunci această echipă de producție chiar că va slăbi de tot.

Printre acești oameni, sunt și idioți care spun
”Ahhhh, GACKT a început iar”

Am să mătur cu ei pe jos.
Nu am nevoie de oameni pe care nici măcar nu le pot spune aliați,
Cei care mă vor împușca în spate imediat ce mă îndrept spre câmpul de bătălie.

Am să reorganizez cu comarazii în care am încredere să-mi păzească spatele.
Înainte ca Kato-chan să se întoarcă.

Așadar,
Voi reuși la timp,
Sau nu..

Va începe piesa,
Sau se va anula...

Voi face ceea ce trebuie să fac acum.

Numele meu este GACKT
Motto-ul meu este ”MR. RESET”

Cei care nu își pot reseta sentimentele
Vor deveni rapid neatenți.
Dacă ei o fac,
Atunci îi voi reseta eu.

Nu e un reset normal
Este un ”reset forțat”.

Pregătiți-vă.
Nenorociților!

Sunt mereu serios.
Nu fiți nerespectuoși față de GACKT.
Nu fiți nerespectuoși față de fanii lui GACKT.

Prezentarea
Înseamnă să fii serios,
Înseamnă să îți dai viața pentru asta.

AȚI ÎNȚELES?

Editor

GACKT
Kamui Gakuto




*Acest articol a fost postat pe de-a întregul în revista-blog GACKT ”OH! MY! GACKT!!!”

miercuri, 18 iunie 2014

Canalul GACKT - discuția 62 a revistei-blog 14.05 (17 mai 2014)

Poveștile idioate ale lui GACKT nr.14

Bzzz Bzzz Bzzz...
Bzzz Bzzz Bzzz...

Da...

Hm?
Se pare că e greu să vorbesc?

Da, tocmai am ajuns în Hong Kong...

Încă sunt în avion.

Așa e.
Sunt pe cale să cobor.


Asta fiind spusă...
Astăzi a fost o zi tragică.

Huh?
”De ce?”, întrebi?

Am ratat zborul spre Hong Kong...
Multe lucruri s-au întâmplat.

Huh?
Întârziat?

Eu?

Mmm,
Strict vorbind,
Nu a fost vina mea...

Oricum...
Nu mai contează.
Să îmi aduc aminte mă face să mă enervez.

Asta fiind spusă, interiorul avionului este înghesuit.
Felul în care clasa business a Cathay-ului este aranjată
Este interesant, dar este o pierdere.

Dacă ar fi fos puțin mai mare, nu ar fi fost vreo problemă.

Este prea simplu să-i săui clasa business.

Ce păcat...

Huh?
Este în regulă să vorbesc în avion astfel?

Nu mai sunt în avion.
Am coborât acum ceva timp.


Huh?
Nu, merg singur.
De ce?

Nu iau staff-ul cu mine
Când doar ies să iau masa cu cineva...

Huh?
Așa e.
Am venit să iau masa.

Nu, nu, e ceva normal.
Nu e mare lucru.


Și nu sunt prea multe persoane pe aeroportul din Hong Kong acum.
Pot trece nevăzut.
Dacă merg repede, nu e nici o problemă.

Dacă să-mi iau bagajul decurge bine,
Atunci nu va fi nici o problemă.


Așa că m-am gândit,
Dar sunt multe persoane de fapt...
Serios, renunț...

Se pare că va dura ceva timp până ies de aici.

Ei atunci...
Am să chem un taxi...


Huh?
Ce?

Chem taxiurile singur?

Pot cel puțin să chem un taxi singur.
De fapt,
Sunt mai bun la asta decât oricine altcineva din staff-ul meu.


Nu are rost să aduc staff-ul
Care nici măcar nu poate vorbi limba
Și doar să se panicheze, nu?

Nu sunt o dădacă.

Așa că dacă mă duc singur,
Mă pot mișca mai repede fără probleme.

Vreau un staff pe care să-l pot lua cu mine peste hotare...
Serios.


Am tot spus asta de 7 ani...

”Cu siguranță voi fi activ global.
Cei care nu pot vorbi nici engleză nici chineză
Nu vor putea să mă urmeze.
Dacă chiar vreți să continuați să lucrați cu mine,
Atunci studiați, la naiba!”

Când am spus asta, au răspuns

”Ai dreptate, vom lucra din greu”

Dar realitatea este că nici unul dintre ei pot vorbi corect.

Ce naiba?
Nu e bine, nu?

Dacă vroiau serios să continue să lucreze cu mine,
Nu ar fi studiat mai sârguincioși?


În ciuda acestui fapt,
Au ajuns să spună scuze ca
Nu am timp...
Nu fac nici un progres nici măcar când studiez...
Aș fi putut-o învăța dacă aș fi trăit peste hotare...

Este asta în ordine?

Nu sunteți jenați?

Întotdeauna mă gândesc la asta când sunt într-un taxi singur.

Nu sunt destule persoane care să fie serioase.
Ei, asta este.

Toată lumea e bună la prefăcut.

Se prefac că o fac,
Se prefac că lucrează din greu,
Se prefac că nu au timp,
Etc...

Nu îmi pasă ce te prefaci că faci.
Dar totul se va întoarce asupra ta.

Îți trăiești viața prefăcându-te?

Înțeleg.
Ei,
Nu pot ști cât de mult încerci.
Huh?
Dar nivelul la care spui și simți că încerci din greu,
Posibil să nu însemne același lucru pentru altcineva, nu?

Ce decide asta
Nu ești tu sau ceilalți.

Este rezultatul.

Gackt blog - 8 mai 2014

Sărbătoriri (discuția 61 a revistei-blog extras)

Dragi mei LOVERS

Vă voi prezenta puțin din ce am postat pe revista-blog de data aceasta.
Încercați să citiți.
Mergeți aici ca să citiți tot.

Poveștile idioate ale lui GACKT nr. 13

RRRRRRRRRRRRRing...
RRRRRRRRRRRRRing...

...Da, alo...

Ohhhh, tu.

Ce e?

Da, sunt bine.
Sunt pe cale să mă îndrept spre casă la aeroportul Haneda.

Peste hotare?
Nu.

Kogoshima.
Am avut ceva lucruri personale.
Am făcut o călătorie surpriză la o nuntă.

Chiar nu am timp liber în acest moment,
Așa că m-am grăbit.

Dar a fost interesant să mă distrez
Cu prietenii apropiați în scurtul timp liber pe care îl am.

Asta fiind spusă,
Avioanele de la zborurile domestice(?) sunt foarte aglomerate.


Simt că mă usuc.
Chiar dacă te aștepți ca să fie mai multe persoane avute în Japonia,
De ce nu este nimic mai bun decât acest serviciu făcut pe jumătate...?

Chiar dacă trebuie să mărească prețul,
Nu ar trebui să facă mai multe locuri de clasa I și de afaceri...?

Înghesuie prea multe persoane în aceste avioane mici...

Huh?
Este în ordine să sun?
Încă nu zburăm.
Urcă oameni.

Din moment ce au înfrumusețat facilitățile de la aeroportul Narita,
Cred că ar fi drăguț dacă ar îmbunătăți și avioanele.

Poți primi un serviciu mai bun în aeroport acum,


Au o intrare dedicată acum.
Dar acest sistem e doar în Haneda...

Se usucă...

Vreau ca toate aeroporturile din Japonia să încerce mai mult.


Ei,
Presupun că e greu cu economia Japoniei așa cum e acum...

Vor trebui să încerce mai mult.


Huh?
E frig în Japonia?
Da.

Nu e ciudată temperatura?

Este mai deja.
De ce e atât de frig?
Oare anotimpurile sunt cu o lună în urmă,
Sau mi se pare doar mie?

Hm?
Kagoshima?

A fost bun.
Îmi place Kagoshima.


Străzile erau mai vii decât mă așteptam.
Să fiu sincer,
Cred că viața în Kyushu are o energie mai bună
Decât viața în Tokyo.


Este adevărat că Tokyo are mai multe persoane,
Dar nu asta este problema.
Este vorba de energie.

Energia pe care oamenii o oferă.


Asta este ceva ce nu pot explica bine în cuvinte,
Este ceva ce trebuie să simți.

Mâncare?
Da, Kagoshima are mâncare delicioasă.
Se potrivește gustului meu.
Am mâncat la restaurantul unui prieten.


A fost delicios, și un loc drăguț.
Și oamenii de acolo erau buni.

Din moment ce șederea mea a fost foarte scurtă,
Nu am putut face nimic de data asta.

Dar am reușit să văd unele lucruri pe care am vrut să le văd,
Așa că am fost fericit.


Da, așa e.
În timpul meu liber am vrut să văd niște olărie Chin Jukan.
Îmi plac lucrările de sticlă Satsuma,
Și iubesc aceste feluri de piese?

Huh?
Ce este ”Chinjukan”?


Presupun că va trebui să te învăț, atunci.

Este ”Chin Jukan”.


Este un fel de olărie Satsuma creată acum 400 de ani
De către familia Chin, care au fost aduși în Japonia
De către trupele Toyotomi Hideyoshi trimise în Koreea.

Ai auzit de Satsuma Alb și Satsuma Negru?

Nu?

Pentru numele lui...

ORICUM, este o tradiție!
Ai auzit măcar de lucrările de sticlă Satsuma?


Le iubesc.
Îmi place să beau sake fierbinte din ele.

Ei, este o tradiție japoneză. O tradiție.
Asta fiind spusă, este scumpă.
Prețurile sunt foarte mari.


Mai degrabă le-aș primi cadou de la cineva
Decât să le cumpăr pentru mine.

Huh?
Nu spun că trebuie să le cumperi...

Este bine.
Le voi cumpăra eu...

Ei, am fost foarte fericit că am reușit să le văd în Kagoshima.

Asta fiind spusă,
Efectele cenușii vulcanice sunt peste tot în Kagoshima.


Nu înțeleg de ce podeaua era atât de murdară la început,
Dar asta e toată cenușă vulcanică.

Chiar și în Japonia, sunt multe diferențe...

Noaptea,
Am ieșit să iau cina cu prietenul meu căsătorit și familia lor
Și am spus câteva cuvinte să-i felicit.

Au pregătit și un vin minunat pentru mine.
Sunt atât de fericit.


Au știut că beau vinuri DRC,
Așa că mi-au luat un Saint Vivant.
A fost atât de bun.


Nu e frumoasă culoarea?
Este greu să pui mâna pe una din astea.
Zilele astea,
Majoritatea vinului bun se duce în China.

După cina din aceea zi,
Am condus prin oraș puțin,
Și am găsit un semn interesant.


Ce naiba vor să spună prin ”FUCK”...?

Avionul meu pleca devreme în următoare zi,
Așa că mi-am luat la revedere de la călătoria mea din Kagoshima
Și m-am îndreptat spre aeroport



Dacă un mesaj de la mine
Poate adăuga o cireașă în vârful
Zilei speciale a cuiva
Atunci o voi face cu cea mai mare plăcere.

Așa mă simt și la concertele-surpriză de la ceremoniile de absolvire.

Prin a felicita pe cineva într-un eveniment important,
Primesc zâmbetele lor în schimb.
Acesta este cel mai bun lucru pentru mine.

Ei,
Schimb subiectul dar,
Pe 10 mai este audiția finală pentru eroina din ”Secretul lui Yoshitsune”
Locul a devenit și mai mare; de data asta este Shibuya AX.

Este o audiție publică pentru
Toată lumea să privească și să examineze împreună.
Voi participa și privi cu toată lumea.

Abia aștept să descoper un nou talent
Și să joc alături pe scenă.

Detaliile sunt pe site-ul oficial

Ei,
E timpul.

Ne mai vedem

GACKT