UltraVeat - vol.29 - martie 1998 - interviu

Gackt – Interviu “Merveilles”

Acum că ai terminat mult așteptatul album, te simți împlinit sau satisfăcut?

Nu prea. M-aș fi simțit așa doar dacă singurul nostru obiectiv  ar fi fost realizarea albumului, dar noi ne folosim experiențele pentru a crea un concept încă de când am început vara trecută și nu pot spune că este finalizat.

Deci este doar un fragment al unui concept aflat în desfășurare?

Da. Atât single-urile cât și albumul sunt.

Să faci muzică este una, însă înregistrarea ei a fost un proces foarte meticulos, nu-i așa?

Am venit cu această imagine în pre-producție, Desigur, în timp ce înregistram, am început să-mi imaginez lucrurile pe care voiam să le exprim diferit, și am vrut ca și schimbarea lor să fie o parte importantă. Dar am avut o perioadă anormală de timp pentru a face înregistrările, așadar nu am putut. De data aceasta nu am avut destul timp și nimănui nu i-ar fi păsat dacă obiectam, și pentru a face albumul în aceste condiții, a trebuit să facem un program potrivit. În timpul pre-producției am ajuns să facem melodii în ritmul de ”2 pe zi”. Asta pare un ritm insensibil de rapid pentru mine, și din moment ce imaginea nu este plănuită la un anumit nivel înainte de a începe înregistrarea, toată lumea era destul de strictă.

A fost vreun standard după care ați ales melodiile pe care le-ați înregistrat?

După cum știi, marea noastră temă este “ Ningen to wa?” ( Ce este uman?) și aceasta poate fi înțeleasă doar prin intermediul mai multor concepte diferite. De data aceasta, în spatele melodiilor au stat mai multe concepte individuale , așa că poți simți ideile aflate în spatele conceptelor pentru ”Merveilles”* tocmai din aceste cântece.

* a spus “ prin tot trupul”, așa că bănuiesc că este ceva ce se simte la un nivel instinctual prin ascultarea întregului CD, nu prin versuri și celelalte.

Sună de parcă fiecare cântec are standard-ul său. Astfel, când oamenii vor asculta albumul, ce simțăminte vrei ca ei sa aibă?

Sunetul muzicii în album nu este totul, vreau ca oamenii să simtă că este doar poarta spre altceva. Nu este ca și cum ai căuta un cuvânt în dicționar gândindu-te “ Ce înseamnă?”, ci mai degrabă aș vrea ca oamenii să asculte întregul album și apoi să încerce să prindă înțelesul lui colectiv. Ascultând sunetele, cred că oamenii și-au creat lumi individuale ( păreri proprii), dar cu siguranță există și o parte pe care am dorit să o creez în mod personal. Luate împreună, cred că acestea reprezintă tema pentru acei oameni. Există acea parte pe care o caută fiecare om și nu sunt sigur dacă este același lucru cu ce suntem noi, dacă o pot vedea dintr-un unghi diferit  sau dacă urmăresc greșit toate lucrurile.

Deci este intrarea care îngrădește aceste tipuri de gânduri. Ai același gen de trăiri și în ceea ce exprimi în timpul live-urilor?

Ei bine, pe scenă  toți cinci avem lucruri diferite de care ne îngrijim. La fel este și audiența și, pentru că un sentiment de haos circulă datorită numărului mare de oameni, sfârșim prin a avea un spațiu mixt. Dacă am trimite “ valuri electrice” către audiență într-o singură direcție , nu ar mai exista sensul unui live; și noi primim ceva înapoi de la audiență.

În live-uri și în CD cauți răspunsul împreună cu audiența?

Sunt un tip logic ( poate greu de înțeles?), dar problema este că simt cum părți din mine devin goale. De aceea sper că voi înțelege ceea ce îmi lipsește în următorul live sau CD, dar încă nu știu. Consider că sunt multe lucruri care îmi lipsesc. Nu este ca și cum încercăm să facem ceva particular de greu. Dar în această lume sunt mulți oameni și vreau să pot simți că sunt și alți oameni care simt ca mine. Dacă oamenii cărora le place ceea ce facem ajung să și iubească asta, vorbind pe șleau, design-ul este interesant așa că ...dar e bine. Ceea ce vreau este să simt că fanii noștri au un rol important în crearea lumii noastre.

Mă reîntorc la album. Ai spus că această producție este o poartă către...

Este o formă de a înțelege “Merveilles”. De exemplu, mergi la o vânătoare de comori și ai o hartă. Harta a fost tăiată. Aduni toate fragmentele și refaci harta; albumul și single-urile sunt ca acele fragmente. Și noi căutăm o hartă. Poate acum sunt oameni care se vor întreba “Cum, acum trebuie să găsim locul unde se vinde albumul?” (râde)

În cazul lui Malice există o parte în care pari că joci rolul unui actor ce se află în căutarea răspunsului împreună cu ascultătorul.

Da. Așa se dezvoltă relația dintre trupă și ascultător și dacă îi pot prinde pe cei din Malice se va realiza imposibilul.

Aceasta întrebare este legată de versuri și să luăm spre exemplu “ Syunikiss”. Așa se numește, dar este cumva originea titlului “ Întoarcerea la stăpân”?

Ah. Așa ai interpretat-o? Cred că este o modalitate de a o înțelege. Dar sunt și multe alte înțelesuri...

În acest sens folosești versurile?

Exprim în cuvinte toate lumile pe care ceilalți le-au creat din ideile lor. Pentru că ideile celorlalți erau încă neclare, a fost sarcina mea să le iau și să le fac mai puțin vagi. Pentru că scriu versurile, însăși vocea mea este o parte a lor, însă sunt doar ca un filtru care dă ambiguitatea la o parte.

Folosind “Syunikiss” ca exemplu, cum funcționează aceasta?

Când scriu versurile, ascult melodia și vorbesc cu autorul ei, dar este foarte important să aflu care este sentimentul inspirat de melodie și să mă asigur ca acesta se regăsește în versuri. Când încep să întreb “ Este acest sentiment? Este acela?” însăși propriile mele viziuni încep să apară. Pentru acest cântec m-am folosit de această metodă cu compozitorul, Yuuki-chan, dar el avea doar o grămadă de adjective descriptive-emoționale. Totuși, o parte a conceptului Merveilles era acolo și împreună am reușit să-l înțelegem. În timp ce ascultam lucrurile pe care el le simțea, povestea a apărut încet din mine și astfel s-au născut versurile...

Înțeleg. Într-adevăr, ești ca un filtru.

Mai degrabă ca un săculeț de ceai. Dar sunt o persoană oribilă așa că voi face un săculeț de ceai la fel de oribil și apoi ceaiul va avea un gust rău. ( râde) Va fi cu desăvârșire roșu.

Ca și cum melodia devine apa fierbinte și scriitorul adaugă ce aromă de ceai dorește el?

Așa este. Asta dacă persoana care și-a scris sentimentele și alte lucruri nu alunecă și ea în el.

În legătură cu cântecele, sunt toate cântecele care au fost acceptate, însă nu cumva ai intenționat să scapi și altceva în ele de asemenea?

Asta este “ikouru”, eu sunt. Depinde de cântec, săculețul de ceai colorează în mod diferit apa, dar, în funcție de cum am scris versurile și melodia, bănuiesc că am lăsat să se strecoare și alte lucruri.

În tot ceea ce scrii există vreo conexiune delicată între ele?

Da, există. În album nicio poveste nu este ca cealaltă. Tot felul de marionete apar în poeme, dar când scriam, întreaga distribuție a apărut din melodii și i-am scris pe toți.Oh, nu se mai întâmplă asta și în alte dăți? Este ca o colecție de povestiri scurte într-o revistă manga unde, cu toate că personajele desenate de autor au cam aceleași fețe, titlul , numele și personalitățile lor le fac diferite. Cam așa este și la mine.

“Brise” pare cel mai vesel cântec din album, dar contrar melodiei, versurile par foarte serioase și imaginea are un înțeles profund, nu-i așa?

Ah...ei bine, am  fost internat în spital pentru o perioadă mai lungă de timp. Când sunt cu prietenii pe care i-am cunoscut acolo și ascultă cântecul, spun că îi face să plângă. Partea legată de camera albă a venit de la spital.Versurile creează tot felul de situații diferite dar pentru mine camera albă are aceeași semnificație.

Înțeleg. Este o cameră de spital...

Pentru noi cel mai important lucru este ce devin cântecele pentru oamenii care le ascultă, de aceea încerc să folosesc cât mai puține substantive distinctive pe cât posibil, dar când spun ceva intenționat, aceea vreau să spun... în acea perioadă, singura libertate pe care o aveam era să privesc cerul pe fereastră.

Cerul. Folosești acest cuvânt des. Când ai anunțat primul cântec coordonat de tine “Le ciel”, în timpul live-ului, ai vorbit despre cer, nu-i așa?

Există o scenă pentru film pe care am filmat-o în Franța, “ Bel Air”, unde îmbrățișez actrița. În timp ce așteptam să filmez, lumea lui “ Le Ciel” a coborât în mine. Cred că cei care au văzut videoclipul vor înțelege, cerul și pământul continuau să se vadă până în îndepărtări. Doar atunci m-am putut vedea căzând din ceruri. Mă gândeam că eu nu am nimic ce să scriu pentru Malice, dar am fost în stare să scriu un cântec cu idei foarte importante în el.

În final, ne poți da niște sugestii despre ce vor putea vedea câștigătorii biletelor norocoase în cadrul performanței de la Budoukan, de 1 aprilie?

Este în regulă dacă vorbesc despre “Le Ciel”? Gândiți-vă de ce am pus în album cântecul acolo unde este și ce sentiment ar avea la Budoukan. Are un anumit înțeles și cred că va fi greu de deslușit.

Apropo, acum ceva timp ai spus că ești un tip logic, dar oamenii pe care îi cunoști îți spun adesea asta?

Nu, vezi tu, în privat sunt o grămadă de lucruri care se schimbă în interiorul ascultătorului și nu am prea mult despre ce să vorbesc. Chiar dacă femeile vor să mă cunoască, prefer să le ascult pe ele primele înainte de a vorbi. Din cauza asta fetele spun adesea “ Nu știu nimic despre tine...”. ( râde) Dar, sincer, ce crezi? (râde)