8.言う訳の材料はかりそろえたって何も始まらない。
Nimic nu se
împlinește prin strângerea de scuze.
Oamenii
care au eșuat la ceva întotdeauna spun mai întâi ”Nu vreau să mă scuz, dar...”.
Oamenii găsesc scuze cumva pentru a se proteja și a confirma. Chiar dacă este
clar că ei sunt vinovați, vor începe să încerce să se afirme complet în aceste
situații (unde ar putea fi acuzați). Ei vor să spună ”Am avut dreptate. Nu am
greșit, dar am făcut o greșeală din cauza unor greșeli de proiect.”. Dar nu
contează dacă erau sau nu entuziasmați. Ceea ce eu vreau să aud nu sunt scuze.
Vreau doar să aud ce planuri au de a se revanșa pentru greșelile lor. Cum au de
gând să treacă peste obstacole? Acestea sunt lucrurile pe care vreau să le
știu, nu scuze pentru greșelile făcute. Deja știu că o greșeală a fost făcută,
și de ce s-a întâmplat. Și, ce facem acum? Fără un plan, nimic nu începe. Dar
când întreb ”Deci, ce o să faci mai departe?”, deseori nu au un răspuns. Asta
este la ceea ce ei au nevoie să se gândească înainte de a veni cu scuze.
Cei
care nu sunt grozavi sau nu pot obține o promovare au un obicei de a se
înconjura cu scuze pentru greșelile lor.
Dar
cei care reușesc în slujbele lor nu strâng nici un material pe care să-l
folosească pentru a se proteja de greșelile lor. Ei doar se înconjoară cu
materiale pe care le pot folosi pentru a se salva. Când sunt certați, își cer
iertare fără protest, spunând ”Îmi pare rău”. Vor asculta cu răbdare și vor
aștepta momentul în care sunt întrebați ”Și, ce ai de gând să faci?”. Ei
așteaptă acest semn. Momentul în care primesc acest semn, vor spune ”Am o idee!”.
Asta va face ca cealaltă persoană să spună ”Bine. Atunci, dă-i drumul.”. Acum,
asta este ceva isteț.
Aceasta
este diferența mare dintre cei care pot și cei care nu pot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!