GACKTIONARY - Capitolul 15 (Acțiune)

１５．究極の快楽とは究極の中にこそ存在する。

Plăcerile supreme există în suprem.

Cu toți iubim lucrurile care sunt amuzante și ne fac să ne simțim bine, nu-i așa? Dar deseori simt că oamenii se distrează doar pe jumătate. De exemplu, oamenii se dedică doar pe jumătate dragostei, sexului, etc și este păcat. Mai mult decât orice, aleg să trăiesc o viață interesantă. Alerg după lucruri până la sfârșit, am dorințe profunde, și sentimentele mele sunt intense. Contorul meu întotdeauna urcă până la capacitate maximă.

Este amuzant să trăiești o viață cu un contor la maxim. Dacă găsiți ceva ce vă face să vă simțiți bine, ar trebui să-l urmați. Atunci veți ajunge să vedeți multe lucruri pe care alți nu le văd. Asta se poate spune despre orice fel de interes. Dacă îl urmați și mergeți cât de departe puteți cu el, veți realiza pentru prima dată că sunt noi căi de a vă bucura. Asta înseamnă a fi serios. Asta este la ceea ce mă refer când spun ”Comportă-te ca și cum ar însemna ceva!” Fiți sinceri în relațiile voastre cu distracția, munca, femeile și/sau bărbații. Fiți serioși în dragoste, sau orice este.

Oamenii au o rațiune care spune ”Așa ar trebui să fie!” undeva în capul lor. Noi venim cu un limitator. Mașinile japoneze sunt interesante. Sunt echipate cu un limitator, care reține puterea motorului pentru a preveni accelerația odată ce viteza ajunge pe la 180-190 km/h. Este rațiunea la lucru. Dar mașinile europene nu au un limitator din cauza zonelor, cum ar fi autostrăzile, unde poți conduce foarte repede. Acolo, o mașină rapidă poate ajunge la viteze destul de mari, cum ar fi 280 km/h – 300 km/h. Când intrați în această lume de dincolo, începeți să vedeți peisaje pe care în mod normal nu le puteți vedea. Acea lume este foarte înfricoșătoare. Trebuie să fiți prudenți. Și totuși, este deseori o experiență de neprețuit, o experiență pe care nu ați da-o pe nimic.

De aceea aș vrea ca voi toți să vă dedicați complet. De exemplu, sunt mulți dintre voi care spun ”Viața nu este amuzantă...” sau ”Nu am un scop”, nu? Nu este amuzant pentru că nu sunteți prea dedicați. Limitatoarele voastre sunt instalate la niveluri foarte joase. Vă lasă doar să ajungeți la 30 km/h. Atât de negrozav. Trăiți-vă viața ca dedicare. Când o să o faceți, o lume uimitoare pe care nu ați mai experimentat-o înainte vă va aștepta cu siguranță.

GACKTIONRY - Capitolul 14 (Acțiune)

１４．危険というのは最大の娯楽。

Pericolul este cel mai grozav entertainment.

Știu că acest concept este respins de mulți. Dar îmi place să merg în locuri periculoase. De exemplu, când merg în locuri etichetate ca ”zone pe care ar trebui să le evitați” în ”Globe Trotter” (ghid turistic), nu mă satur de intensitatea pe care o simt acolo. Mă face să mă simt viu.

Când am venit prima dată în Tokyo, am văzut de aproape un chinez alergând cu o Guandao (sabie chinezească) în Shinjuku, și m-a luat cu fiori de agitație gândindu-mă ”Ce oraș intens este!”. De aceea încă mă duc în Shinjuku ocazional. Presupun că îmi place aerul de acolo.

Întotdeauna mă gândesc că viața fără intensitate este nesănătoasă. Din cauză că acest lucru crează oameni care nu pun pacea la îndoială. Cel mai înfricoșător lucru este ca toate lucrurile să devină normale. Fără entuziasm, noțiuni oarbe că nimic rău nu se va întâmpla. Unii oameni ar spune ”Asta nu s-ar putea întâmpla niciodată”. Dar de fapt este opusul. Percepția importantă pe care ar trebui să o perfecționa este ”S-ar putea întâmpla ceva?!”.

Oamenii care conduc mașini, dar nu au avut niciodată un accident sau să-i agite pe ceilalți în legătură cu modul în care conduc, posedă o abilitate superb de excepțională de a detecta pericolul. Oamenii cu o astfel de abilitate slabă vor cauza accidente chiar și după ce li s-a spus să aibă grijă. Trebuie să fiți capabili să conduceți în timp ce vă imaginați fără efort diverse lucruri ce apar pe neașteptate după vreun colț, și cu abilitatea de a vă descurca în orice criză în orice moment.

Același lucru se poate spune și despre viață. Trebuie să fiți pregătiți pentru multe posibilități, doar în cazul în care se întâmplă în viitor. Și dacă, cumva ceva chiar s-a întâmplat, veți putea să vă descurcați dacă l-ai prevăzut și ați făcut pregătirile necesare.

Dacă sunteți nepregătiți, veți fi șocați, spunând ”Oh, nu!”. Și în timp ce vă panicați, totul se va termina chiar înainte de a face ceva.

De aceea este necesar să aveți un simț de tensiune ca și obicei.

GACKTIONARY - Capitolul 13 (Acțiune)

１３．自分の意志で戦って敗れたのなら納得もできる。

戦うことも許されず、戦おうともせずに負けを認めるのは嫌なんだ。

僕は戦って死にたい。

Pot accepta înfrângerea într-o bătălie în care am ales să lupt.

Dar urăsc să o accept într-o bătălie în care nici măcar nu mi s-a dat voie să lupt sau să încerc să lupt.

Mai bine aș muri luptând.

Aceasta este atitudinea mea absolută în viață. Să pierzi într-o bătălie este rezultatul tău de a nu fi făcut destule eforturi. Este probabil indiferența asupra sănătății tale, sau antrenamentul zilnic insuficient, ce duce la un asemenea rezultat. Așadar, pot accepta o asemenea înfrângere ca fiind propria mea vină.

Pe de altă parte, nu pot niciodată accepta situațiile în care cineva nici măcar nu încearcă să lupte sau doar trebuie să îndure totul. Deseori mi se spune ”Te rog să înțelegi/să faci un compromis” din diverse motive ale adulților. Dar chiar dacă aș fi făcut un compromis aici, aceeași problemă se va întâmpla iar mai târziu, dar ca o problemă și mai mare. Așadar, este necesar să schimbați cursul într-o direcție mai avantajoasă prin a gândi înainte, cât timp problema încă este mică.

Aceasta are legătură cu atitudinea în viață. Cum a putut un birou mic independent ca al nostru să continue să înainteze în ultimii 10 ani? Asta din cauză că am făcut o învoială completă la a lupta, în loc de a fugi. Și aceasta nu a fost doar învoiala mea, ci a întregului meu staff.

Puteți să vă luați mâinile și picioarele imediat în timp ce lăsați pe altcineva să treacă pe lângă voi (se referă la o etichetă a samurailor, unde oamenii obișnuiți trebuiau să le facă drum imediat când vedeau un samurai, prin a se pune în genunchi și a atinge pământul cu fruntea), sau îl puteți lăsa să dea mai întâi peste voi și să spuneți ”Ei, nu mi-ai putut spune să mă dau deoparte mai întâi?” înainte de a-l lăsa să treacă pe lângă voi. Aceste două situații vor rezulta în relații foarte diferite mai târziu. Cum ne vom referi una la cealaltă mai târziu este definit de primul concurs, atitudinea inițială. Așa luptă adulți.

De asemenea, trebuie să fiți atenți și când vine vorba de cedări. Nu ar trebui să cedați prea mult, și atunci când o faceți, să faceți un pas greșit poate duce la un eșec. Când cineva vă spune ”Hey, dă-mi locul tău mie”, ar putea să se așeze pe locul vostru de parcă ați fi renunțat, dar ar fi o diferență majoră dacă, după cuvintele ”dă-mi locul tău”, ați putea obține cuvintele ”Mulțumesc că mi-ai dat locul tău”. Este o diferență enormă între a obține aceste cuvinte și a nu le obține. Uneori este necesar să lupți doar pentru a obține aceste cuvinte.

GACKTIONARY - Capitolul 12 (Acțiune)

１２．目的地を定めるためには考古学的な考え方でいる。

Pentru a decide destinația, gândiți în stilul vechi. 

Se spune că o destinație ține de viitor. Și se spune că stilul vechi avea un sentiment de istorie academică, însă toată lumea se aștepta să-și facă un viitor fericit, să înainteze, și totuși de ce nu privim istoria? Deși avem modele bune.

Cum de la cursuri, istoria, în special, este necesar să fie aprofundată? Cu siguranță, istoria este o greșeală din trecut, greșeli normale din trecut ce au fost strânse. Ar trebui să avem de învățat din asta, să avem o carte de reguli folositoare.

Pentru a-l urma pe director, sau pentru a deveni o persoană bogată, printre altele, secretul este de a învăța multe dintre obiceiurile bune, deși acesta este un stil de viață fără scop. Vă rog să învățați mai degrabă din obiceiurile care se spun că sunt greșite și rele. Așadar, decât să învățăm din nimic, este mai bine să privim istoria.

La școală profesorul vă învață istorie, dar acela este studiul asupra greșelilor normale, studiu ce va fi folositor în viața voastră, sau după cum se spune, așa ar trebui. De ce în perioada Heian s-a terminat imediat intrarea în Kamakura? Ce naiba a fost cu acest motiv? De ce doar stabilitatea/puterea shogunatului din Edo a ajuns să fie făcută bucăți? Oricum.

Istoria este doar viață. Este enorm de folositoare și să conduci o companie. Construirea unei companii și a unei societăți sunt identice. Politica de astăzi este aceeași cu modul de înfrângere a shogunatului din Edo. De aceea, chiar dacă înțelegeți doar asta, în mintea voastră spuneți ”Acele butoane sunt identice, dar acela este periculos!”, și veți trimite un semnal.

Oamenii care nu învață istorie nu au un mod de gândire ce să ducă doar la sursă, ci se gândesc întotdeauna la lucrurile din trecut, gândindu-se ”De ce am greșit?”. De aceea, trebuie să treceți drumul de greșeli cu un pas sincer. În special, când nu este nevoie să ”călcați” pe o capcană. Aceasta este problema cu abilitatea de a trece peste o criză. Așadar, înainte de a trece peste o criză, studiați textele valoroase.

GACKTIONARY - Capitolul 11 (Acțiune)

１１．記録より記憶で残す方を僕は選ぶ。

Aleg să-mi folosesc memoria în locul înregistrărilor.

Când oamenii merg într-o excursie, le place să-și atârne aparatele foto la gât, știți? Și unor membrii din trupa mea le place acest stil de a călători, dar cred că le scapă ceva aici. Aș vrea să le spun să deschidă ochii minții lor, în loc să se uite prin obiectiv. Asta e una bună.

Oamenii chiar nu se uită des la pozele pe care le-au făcut. Nu sunt foarte necesare, dar oamenii vor să facă multe poze dintr-un anumit motiv. Presupun că le oferă un simț de asigurare. Dar din cauza acestui simț, ei nu încearcă să privească cu inimile lor.

Același lucru poate fi spus și despre oamenii care iau prea multe notițe în timpul întâlnirilor sau a cursurilor. Sunt concentrați pe a scrie, și actul de a scrie îi face să se simtă mai bine. Pentru că sunt preocupați cu scrisul, deseori eșuează la a prinde informații importante. Confund actul de a scrie cu înseși munca, sau lucrurile care ar trebui să le facă.  Asta nu va funcționa. Nu merge pentru că sentimentul de asigurare îi va ține deoparte de la a memora cu adevărat lucrurile.

În schimb, dacă chiar vă concentrați pe a vă aminti informația cu un simț de tensiune, gândindu-vă că l-ați putea uita dacă nu-l notați, abia atunci nu îl veți uita, și nu veți rata nici o informație importantă. Asta este același lucru.

Trebuie să vă dedicați unui peisaj pentru a vi-l aminti, gândindu-mă ”Nu îl voi mai putea vedea vreodată...”.

Dacă peisajul chiar vă impresionează, ar trebui să-l priviți cu adevărat. Nu este timp de făcut poze. Atât timp cât chiar îl priviți, ”poza” pe care ați făcut-o cu ochii minți nu va dispărea niciodată.

GACKTIONARY - Capitolul 10 (Acțiune)

１０．臆病なんだ。

自分に負けたらどうしようっていう不安がある。

だから負けないために、とにかく勝てる体を作っている。

Sunt un fricos.

Îmi este teamă să pierd în fața mea.

Așadar, pentru ca asta să nu se întâmple,

Continui să construiesc un corp ce poate câștiga.

”De ce ești așa de stoic?”, oamenii mă întreabă asta des la interviurile revistelor. Din cauză că sunt un fricos. Și speriat. Cunosc lenea din mine. Nu o pot controla la fel ca ceilalți.

Dar întotdeauna mă gândesc că ar fi un lucru bun să fii puțin fricos. Pentru că atunci veți ști punctele voastre slabe, și veți depune eforturi pentru a le compensa. Dacă nu le știți, veți putea să vă păcăliți gândindu-vă că sunteți puternici, și când pierdeți, nu vă puteți da nici măcar seama de motiv, punând întrebarea ”De ce am pierdut?”. Întotdeauna sunt conștient de lașitatea din mine și știu care îmi sunt slăbiciunile. Acesta este și motivul principal pentru care vreau să îmbunătățesc acele părți din mine fără vreun compromis.

Motivul numărul unu pentru antrenamentul meu face parte din filosofia mea, care este aceasta ”Dacă nu poți lupta ca un bărbat, nu mai ești bărbat”. Partea din estetica mea spune ”Cum te poți numi bărbat dacă nu poți nici măcar proteja femeia pe care o iubești?” Dacă am eșuat vreodată la a proteja pe cineva pe care iubesc, chiar în fața ochilor mei, nu cred că voi mai putea trăi în această lume.

Știu că vorbesc despre o situație extremă aici, dar nu este 100% imposibil ca așa ceva să nu se întâmple, nu? Oamenii deseori spun ”Asta nu se poate întâmpla.” Aici este unde sunt slabi. Nu s-au gândit niciodată la posibilitatea ca așa ceva chiar să se întâmple. Dar dacă v-ați gândit ”S-ar putea întâmpla...”, atunci v-ați pregăti pentru asta, nu?

Lucrul important este să fiți pregătiți pentru ceva, chiar dacă posibilitatea de a nu se întâmpla niciodată este mai mare decât opusul. Asta este ceea ce au făcut samuraii. În timpul perioadei de pace din Edo, cum credeți că samuraii au putut rămâne samurai în absența luptelor? Antrenându-se zilnic, pregătiți de bătălie în orice moment, chiar și în lumea cea fără de război. Oamenii care și-au protejat lorzii astfel, aceia erau oamenii numiți samurai.

Atunci, care este datoria mea ca bărbat acum? Gândindu-mă la o situație periculoasă, ce se poate întâmpla o singură dată în viață, mă antrenez în fiecare zi ca să pot lupta ca bărbat, ca samurai, să-mi protejez persoana cea mai importantă pentru mine. Asta este tot. Doar îmi protejez castelul prețios.

O femeie este un castel. Pentru a proteja castelul, un bărbat își fortifică corpul prin antrenament zilnic. De aceea suntem numiți samurai. Mă întreb câți samurai mai există pe lume astăzi.

GACKTIONARY - Capitolul 9 (Acțiune)

９．瀀しさを勘違いしている人間が多い。

相手が傷ついたとき、その傷を舐めることで相手の痛みは確に和らぐかもしれない。

でも決してその傷はふさがらない。

たとえ相手が痛みに悲鳴を上げようが傷を縫ってやる行為、それが結果として傷をふさぐことのできる、唯一の真の瀀しさなんだよ。

9. Multe persoane sunt confuze în legătură cu ce înseamnă bunătatea.

Când cineva este rănit, ai putea să le ușurezi durerea prin a le linge rana.

Dar asta nu va închide niciodată rana.

Actul de a-și coase rana chiar dacă e posibil să țipe de durere, asta este singura adevărată bunătate unde rana poate fi închisă la sfârșit.

Există o expresie ”a linge rănile unul altuia”, dar oamenii deseori au idei greșite despre cuvântul ”bunătate”.

Prea multor persoane le pasă de cum sunt percepuți după așa zisul act de ”bunătate” pe care l-au făcut. Dar asta nu este adevărata bunătate. Este doar satisfacție proprie, indulgență proprie și regie proprie.

Când cineva este rănit, o persoană cu bunătate adevărată se gândește înainte la condiția rănii care a fost vindecată.

Actul de a coase rana acompaniază durerea. Așadar, când rana este cusută, persoana rănită ar spune ”AU, AU”. S-ar înfuria, spunând ”De ce îmi faci asta?” Ar putea chiar să vă urască sau să devină violent. Dar când rana a fost vindecată, va realiza ”Nu aș fi aici astăzi dacă rana mea nu ar fi fost cusută atunci. Sunt recunoscător”.

Totuși, persoanele care nu vor să fie văzute ca persoane egoiste, în timpul acestui proces vor face actul de ”a linge rana” pentru că nu rezistă la comentarii cum ar fi ”De ce îmi provoci atât de multă durere?”, ”De ce mă rănești?” ”De ce nu mă înțelegi?”. Când le lingeți rana, va mai atenua din durere, așa că vă vor spune că sunteți drăguți.

Dar, ca și consecință, rana rămâne deschisă. Nu se va închide deloc, și va rămâne și o cicatrice curată.

Aceasta este diferența. Când cineva este rănit, sunt mereu conștient de cum să le cos rana. Voi spune lucrurile clar, indiferent de cât de dur ar putea fi. Și întotdeauna mă gândesc că ”Cu timpul, vor înțelege semnificația acestui lucru. Dacă încă nu înțeleg, și asta e bun. Poate au nevoie de ceva mai mult timp.”

Cred că va fi un moment în timp când vor înțelege și vor aprecia acest act de ”coasere”. Se scurtează timpul de vindecare, și îi ajută să crească mai repede. Îi va ajuta să nu fie confuzi în legătură cu viața. Aceasta este bunătatea mea.

GACKTIONARY - Capitolul 8 (Acțiune)

８．言う訳の材料はかりそろえたって何も始まらない。

Nimic nu se împlinește prin strângerea de scuze.

Oamenii care au eșuat la ceva întotdeauna spun mai întâi ”Nu vreau să mă scuz, dar...”. Oamenii găsesc scuze cumva pentru a se proteja și a confirma. Chiar dacă este clar că ei sunt vinovați, vor începe să încerce să se afirme complet în aceste situații (unde ar putea fi acuzați). Ei vor să spună ”Am avut dreptate. Nu am greșit, dar am făcut o greșeală din cauza unor greșeli de proiect.”. Dar nu contează dacă erau sau nu entuziasmați. Ceea ce eu vreau să aud nu sunt scuze. Vreau doar să aud ce planuri au de a se revanșa pentru greșelile lor. Cum au de gând să treacă peste obstacole? Acestea sunt lucrurile pe care vreau să le știu, nu scuze pentru greșelile făcute. Deja știu că o greșeală a fost făcută, și de ce s-a întâmplat. Și, ce facem acum? Fără un plan, nimic nu începe. Dar când întreb ”Deci, ce o să faci mai departe?”, deseori nu au un răspuns. Asta este la ceea ce ei au nevoie să se gândească înainte de a veni cu scuze.

Cei care nu sunt grozavi sau nu pot obține o promovare au un obicei de a se înconjura cu scuze pentru greșelile lor.

Dar cei care reușesc în slujbele lor nu strâng nici un material pe care să-l folosească pentru a se proteja de greșelile lor. Ei doar se înconjoară cu materiale pe care le pot folosi pentru a se salva. Când sunt certați, își cer iertare fără protest, spunând ”Îmi pare rău”. Vor asculta cu răbdare și vor aștepta momentul în care sunt întrebați ”Și, ce ai de gând să faci?”. Ei așteaptă acest semn. Momentul în care primesc acest semn, vor spune ”Am o idee!”. Asta va face ca cealaltă persoană să spună ”Bine. Atunci, dă-i drumul.”. Acum, asta este ceva isteț.

Aceasta este diferența mare dintre cei care pot și cei care nu pot.

GACKTIONARY - Capitolul 7 (Acțiune)

７．何に対しても逃げない。どんなことに対しても向き合う。

Nu fug de nimic. Înfrunt totul, indiferent de ce este.

Chiar dacă am avut o problemă uriașă în viața mea, și m-am înfruntat cu ceva ce nu pot să mă descurc singur, niciodată nu am fugit de ea. Dacă este chiar și o mică neînțelegere în ceva în care sunt implicat, niciodată nu mă voi preface că nu am văzut-o, chiar dacă nu este neapărat nevoie de ajutorul meu pentru a fi rezolvată. De fapt, caut să rezolv asemenea probleme.

Știu că aleg un stil de viață foarte enervant. Mă întreb de ce nu fug, nu evit sau să las pe altcineva să aibă grijă de lucruri. Dar asta este ceea ce face ca răsplata să fie atât de valoroasă. După ce rezolvați o problemă, întotdeauna vor fi persoane care spun ”Nu era nevoie să te deranjezi cu un asemenea lucru. Mulțumesc”. Eventual, vor răspunde la acțiunea mea prin a spune ”GACKT rămâne cu noi și ne ajută, chiar și la astfel de lucruri minore. Așadar, și noi ar trebui să dăm ce avem mai bun!”. Și pentru că eu înfrunt și mă implic aproape în orice, culoarea lui GACKT pătrunde cu însuflețire toate lucrările mele și viețile.

Mai este cineva care și-a pictat împrejurimile cu propria sa culoare atât de însuflețit și frumos? Vreau să spun, nimeni altcineva nu ș-ar implica de bunăvoie nici în cea mai mică problemă (asemeni mie). Dar asta este de fapt ceea ce duce la o mare diferență în cele din urmă.

GACKTIONARY - Capitolul 6 (Acțiune)

６．パワーのある人、魅力のある人は世の中に必ずたたかれるけれども、支援してくれる人も多い。

Oamenii care sunt puternici sau magnetici întotdeauna vor fi hăituiți de lume, dar de asemenea vor avea mulți suporteri.

Să luăm școala de exemplu. Un student care iese în evidență în clasă este displăcut de ceilalți. Lumea este construită pe balanța dintre simțul superiorității și simțul inferiorității. Toată lumea se simte superior față de ceilalți asupra unui lucru, și inferior față de ceilalți asupra altui lucru...Oamenii se clasifică singuri pe marginea acestor simțuri. Prin a se compara cu alți, oamenii își mențin simțul lor. Acesta este un instinct animal.

Cum putem urca în rang? Cum ne putem menține de la nu a fi respinși de ceilalți? Cum putem continua fără a ne urî pe noi înșine? În fiecare zi, oameni se gândesc la aceste lucruri, sau le procesează serios, bazându-se pe echilibrul complicat. De aceea, oameni care sunt puternici sau magnetici devin ținte de invidie. Dacă cineva spune ”Să o facem”, și restul lumii spune ”Nu vreau”, o bătălie deja a început în acel punct. Oamenii deseori ar ridiculiza persoana, spunând ”Ei haide! El deja e pregătit să înfrunte lumea de unul singur”. Sunt de fapt un număr decent de persoane care ar fi învinse de asemenea lucruri și ar renunța.

Când energia implicată în ”Să o facem” este comparată cu energia implicată în ”Să nu o facem”, energia din ”Să nu o facem” este mult mai puternică, din cauză că este energie negativă. Energia din ”Să o facem” este o forță de atracție.

Să fiți o forță de atracție în mijlocul unei energii masive negative este un act ce necesită o enormă capacitate de putere. Dacă continuați să emiteți o forță de atracție la capacitate maximă, asta eventual va elibera câteva persoane de energia negativă. Și înainte ca să realizați, ei vă vor sprijini.

Dar asta nu se întâmplă imediat. Va fi un timp de decalaj. După ce este generată în continuu, forța de atracție anulează eventual energia negativă și apoi încet, se manifestă singură. Întrebarea este dacă continuați sau nu să emiteți forța de atracție până atunci. Dacă puteți, veți avea o ambundență de suport înainte de a vă da seama, și lucrurile încep să meargă mai bine după calea voastră.

Oamenii deseori renunță înainte de a ajunge în acest punct. Ei vor spune ”Am încercat, dar nu am putut”. Dar nu este adevărat. Ei nu încearcă cu adevărat. Nivelurile lor de ”încercare” sunt prea scăzute.

A încerca (頏張る) înseamnă ”a insista (張る) asupra voinței tale cu încăpățânare (頏)”. Este un act unde mai întâi vă stabiliți voința voastră clar și apoi să continuați să înaintați. Dacă puteți face asta, vor fi persoane care vă vor accepta.

O persoană cu o puternică personalitate este grozavă. Pe de altă parte, cineva care spune ”Să o facem” și apoi renunță imediat este cea mai negrozavă persoană. Este o persoană cu jumătate de suflet. Oamenii ar spune ”Numai gura e de el”. Acesta este ciclul cel mai jenant. Dacă decideți să faceți ceva, trebuie să mergeți până la capăt.

GACKTIONARY - Capitolul 4 (Acțiune)

４．料理はアルバムを作るのと同じ、やるとこだわるけど、毎日作るのは嫌（笑）。

A găti este la fel cu a face un album.

Odată ce am început procesul, devin foarte dedicat, dar nu aș vrea să o fac în fiecare zi.

Urăsc să gătesc cu pasiune, și la fel simt și în legătură cu muzica. Iubesc să ascult muzica, și de asemenea iubesc să mănânc. Dar urăsc să le produc. Motivul? E din cauză că devin prea mofturos cu ele. Mă cufund în ele. Sufăr pentru că pun atât de mult din mine în ele. Gătitul și muzica seamănă una cu cealaltă. Vii cu o idee, strângi ingredientele necesare, și ceea ce faci continuă să-și schimbe forma în timpul procesului. Uneori, fac ”Wow, deci așa iese?” în mijlocul procesului, și sunt multe cazuri în care procesul merge bine până ce ultimul ingredient este adăugat și strică totul.

 Când te gândești la asta, femeile casnice sunt incredibile. Sunt toate ca Tetsuya Komuro la începutul carierei sale. E ca și cum, imaginile apar în mintea lor, și ceea ce fac este destul de bun! Sunt cu adevărat uimitoare.

GACKTIONARY - Capitolul 3 (Acțiune)

３．自信は自分の中から振り絞るもので、人から与えられるモノじゃない。

 Încrederea în sine este ceva ce obții de la tine, nu ceva ce îți este oferit de alți.

Fanii îmi spun deseori ”Te rog, dă-mi curaj. Nu am încredere, te rog să-mi dai”. Dar nimeni nu ar avea probleme dacă ar fi ceva ce se poate da ușor. Asta ar fi prea convenabil. De ce spun cu toți ”dă-mi, dă-mi”?

Vreau să le spun ”Nu spune ”Dă-mi!”. Nu așa funcționează, nu?”.

Când ceva vă este dat pe gratis, nu puteți găsi valoarea în el, decât dacă este ceva de care aveți nevoie. Este același lucru și la ”curaj” și ”încrederea în sine”. Dacă cineva vi le dă în mână, vor fi asemeni hainelor cu o mărime greșită. Nu le puteți purta, și nu vor arăta bine pe voi. Nu le puteți face ale voastre. Ar fi ca o armură de mărime greșită.

Ideea este că, fiecare are propriul său loc pentru curaj și încrederea în sine.

Curajul și încrederea în sine nu au nici o semnificație decât dacă vi se potrivesc vouă. Trebuie să le croiți după voi. Altfel, nu vor fi armuri care le puteți purta.

Însuși kanji-ul este scris astfel: ”自(însuși)信(încredere) – Crede în tine. Nu puteți crede în voi însăși dacă încrederea vă este dată de altcineva, pentru că ceea ce puteți crede este rezultatul propriilor voastre acțiuni. Veți putea crede în voi înșivă doar după ce experimentați rezultatele, nu?

Cu alte cuvinte, încrederea în sine nu este rezultatul a ceva ce vă este oferit de alți, ci ceva ce se naște dintr-un ciclu deprins în care, după ce treceți printr-o experiență rezultată din propria voastră acțiune, puteți ajunge să credeți în voi înșivă pentru prima dată.

Și asta e ceea ce devine curajul vostru și încrederea în sine.

GACKTIONARY - Capitolul 2 (Acțiune)

２．一度やってみたいのはマクドナルドの店員。スマイルなしで。

Vreau să încerc să lucrez la McDonald. Fără zâmbete.

Obișnuiam să nu știu cum să zâmbesc. Nu îmi puteam exprima bine zâmbetele, și doar foarte recent am învățat să zâmbesc corect. Am început să zâmbesc foarte conștient încă de când l-am întâlnit pe Ogata Ken-san în drama Taiga ”Fuurin Kazan”.

Așadar, impresiile pe care oamenii le au probabil că s-au schimbat în ultimul timp. Obișnuia să fie imposibil pentru mine să zâmbesc la diverse emisiuni, dar zâmbesc mult mai mult acum în cărțile-foto, reviste, etc. Chiar am realizat necesitatea zâmbetelor. Și îi sunt dator pentru asta lui Ogata-san.

Nu este vorba că nu râdeam înainte. Doar că nu o puteam exprima în afară. Și cuvintele erau exprimate de către mine pe atunci ca și sarcasm. Din cauza incapacității mele de a zâmbi, am zis pur și simplu că vreau să încerc să lucrez la McDonald dacă nu ar fi fost necesar să zâmbesc.

Puterea unui zâmbet este destul de incredibilă. O poți simți atunci când interacționezi cu oamenii. Zâmbetele sunt asemeni unui drog special care vindecă cu adevărat inimile oamenilor.

Membrii tineri ai staff-ului meu încă au multe de învățat despre slujbele lor. Dar deseori le spun asta. Aș prefera să fie incompetenți și să zâmbească decât să fie încruntați în timp ce își fac treaba cu jumătate de suflet.

Zâmbetele nu pot crea stres. Este mult mai benefic pentru oameni să continue să zâmbească în timp ce greșesc decât să continue să se încrunte în timp ce lucrează.

Vindecă și inima mea. Cred că acest sentiment este împărtășit de toți proprietarii de afaceri și de oamenii care sunt în poziție de conducere.

Te simți mult mai bine în jurul fetelor cu zâmbete drăguțe și a tinerilor care pot împărți zâmbete grozave spre deosebire de țâfnoși care continuă să se încrunte în timp ce lucrează pe jumătate dedicați. Toată lumea ar trebui să-și dea seama de puterea zâmbetelor mai mult.

GACKTIONARY - Introducere + Capitol 1 (Acțiune)

GACKTIONARY

GACKT 1999 – 2009

Introducere – Poem

君が生まれたのは奇跡

僕と出逢ったのは運命

そしてこの出逢いに

心からありがとう

神威楽斗

Nașterea ta a fost un miracol

Întâlnirea ta cu mine, un destin

Și pentru această întâlnire

Ofer cel mai profund Arigato

Kamui Gackt

Capitol  ACȚIUNE （いかに行動するか？）

１．夢は見るものじゃなく、叶えるもの。

夢を叶えること、それは強い意志を貫くこと。

Visele sunt acolo pentru a fi realizate, nu pentru a fi visate.

Pentru a realiza un vis, trebuie să rămâi de neclintit în voința ta puternică.

Am participat la o ceremonie de absolvire a liceului ca și invitat surpriză, și acestea sunt cuvintele care le-am spus tuturor studenților de acolo.

Abilitatea de a visa este oferită fiecăruia dintre noi în această lume. Dar visele nu sunt acolo pentru a fi visate, ci pentru a fi realizate. Actul de a realiza un vis este îndeplinit prin voința puternică a unei persoane și acumularea de acțiuni. Dacă nu înțelegeți asta, visele vor fi întotdeauna ceva ce pur și simplu vă puteți imagina.

Puteți spune că un vis este asemeni unui set de cuburi. De exemplu, imaginați-vă că puneți 100 de cuburi unul peste altul. Dacă puteți vizualiza în capul vostru cum vor arăta cuburile la sfârșit, atunci tot ceea ce puteți face mai departe este să continuați să îl construiți cu atenție, piesă cu piesă. Asta este. Un vis este o imagine completă. Odată ce aveți o imagine completă, vă puteți gândi la cum îl puteți completa și începeți să-l construiți.

Dar o persoană care nu poate ajunge la visul ei este genul de persoană care s-ar opri și s-ar întreba în mijlocul drumului ”Voi putea să o fac? Poate că nu?” Fie că puteți face ceva sau nu, nu știți până ce nu chiar încercați, și ceva ce este prea greu de făcut poate fi deseori ușor îndeplinit într-o etapă mai târzie a procesului.

Sunt cuvinte de care sunt foarte atașat. Au devenit într-un fel principiul meu în viață, și au de a face cu genul de oameni care reușesc și care nu reușesc în viață.

Cineva care nu reușește va ajunge să știe (shiru 知る) despre ceva, și apoi să-l memoreze. (oboeru覚える) Și apoi, majoritatea oamenilor vor începe să se gândească imediat. Acest act de gândire (kangaeru 考える) este asemănător cu îngrijorarea. (nayamu悩む) Dar câteva dintre aceste persoane vor dori să accepte provocarea și vor acționa. (koudousuru 行動する) Dar, din moment ce acțiunea vine după actul gândirii, are loc foarte încet.

Acum, modelul de succes este acesta. Acest model este același cu modelul de eșec prin procesele de ”a ști” și ”a memora”. Dar următorul proces merge direct la ”a acționa”. Imediat ce acționați, obstacolele vor începe să apară. Așadar, cum scăpați de aceste obstacole? Unii vor încerca să se ”gândească” la idei, și vor ”gândi” creativ. Atunci e când actul de ”a gândi” apare pentru prima dată.

Care credeți că este cel mai important proces dintre cele patru: ”a ști” (知る), ”a memora” (覚える), ”a acționa” (行動する) sau ”a gândi” (考える)? De fapt, răspunsul este deja scris în ele. Dacă citiți acești kanji, 知る, 覚える, 動く (ugoku =行動する) și考える, împreună se citesc ”tomo(知) kaku(覚) ugo(動) kou(行). (Tomokaku ugokou = Pur și simplu să înaintăm.) (Fiecare kanji are mai mult de o citire.)

Nu este interesant? Cu alte cuvinte, lucrul important este să ”înaintăm pur și simplu!” Am auzit asta prima dată când aveam 19 ani, și am fost copleșit de asta. M-am gândit ”Trebuie să acționez, am nevoie doar să îi dau drumul și să o fac!”. Nu vă puteți gândi mereu ”Nu asta, nu aia” în capul vostru. Ar trebui pur și simplu să-i dați drumul și să încercați. Trebuie să faceți asta. Mai întâi faceți o încercare, și vă gândiți după la soluții și îmbunătățiri, și vă întrebați ”De ce nu am realizat un asemenea lucru simplu înainte?”.

Acum, mă întreb când veți ajunge în acest punct.