CAPITOLUL 3 Programul lui GACKT
1/5
Ultima
operație de pe ziua aceasta s-a terminat.
M:
Bună treabă astăzi, doctore.
G:
Și tu.
Exact
când am ieșit din sala de operații, am strigat-o pe Maria.
G:
Maria.
M:
D-Da?
Maria
mă privea, cu ochii mari de uimire.
Când
nu era nimeni în jur, îi spuneam pe nume – chiar și în spital.
Pentru
că era amuzant să o văd cum tresare la auzul numelui ei.
G:
Te duci acasă, nu?
M:
Mă duc.
G:
Și eu tocmai am terminat.
M:
Wow, asta e devreme.
G:
Da. Așa că vino astăzi pe la mine.
M:
Sigur…stai, ce?!
Credeam
că a sunat normal, dar…
M:
L-L-La tine…?
Maria
părea atât de surprinsă, că am început eu să mă agit.
Dar,
fără a lăsa să se vadă asta…
G:
Da. La mine. E ceva în neregulă cu asta?
…am
vorbit de parcă nimic nu se întâmplase.
M:
Adică…acum?
G:
Ei, am fost prea ocupați să ne vedem în ultimul timp, nu?
M:
Asta…așa este.
G:
Așteaptă aici puțin. Să mergem cu mașina.
M:
Huh? Împreună?
G:
Da.
M:
Dar, dacă cineva de la lucru ne vede…
G:
Haide. Am terminat programul, nu?
M:
Ei bine, da…
Oricum
se auzea despre noi, indiferent de cât de mult am încercat să ascundem asta.
Voiam
să fiu deschis în legătură cu asta, dar Maria părea să nu vadă lucrurile la
fel.
(Ea…are
îndoieli în legătură cu noi? De aceea e atât de…?)
(…îngrijorată
că ar putea fi văzută, și ezită atât de mult cu faptul de a veni la mine…?)
Anxietatea
a început să mă cuprindă.
Dacă
asta continuă, probabil că va decide să nu mai vină…
…și,
nedorind să se întâmple asta, am forțat puțin lucrurile.
G:
Deci, ce spui de cină? Am putea mânca în oraș, sau să cumpărăm ceva, dacă vrei.
M:
E-E în regulă orice – să mergem cu ce vrei.
G: Bine, să lăsăm decizia asta pe mai
târziu.
M: Bine...
G: Am doar șampon pentru bărbați la mine –
nu te superi, nu?
Am lansat un atac. Și când am făcut
asta...
M: D-Deloc!
Maria a crescut volumul.
G: ...Whoa.
Eram destul de agitat de la început, așa
că asta nu îi făcea bine inimii mele deloc.
(Șocurile neașteptate chiar îmi cutremură
pieptul, doamne...)
G: Acela a fost un volum surprinzător.
Probabil că păream destul de exasperat din
cauza șocului.
M: S-Scuze...este, doar, um...
(Nu pare prea dornică, dar cel puțin nu a
refuzat...)
Mă uitam la ea, ușurat.
Și chiar atunci, telefonul meu de servici
a sunat.
G: Ah, stai o secundă.
Am scos telefonul din buzunarul halatului
și am răspuns.
Apelul era despre un pacient recent
externat și care a trebuit să fie reinternat de urgență.
Numerele pe care asistenta mi le-a spus nu
erau prea bune.
(Asta...nu este de bine.)
G: Am înțeles. Aplicați primul ajutor până
ce ajung eu acolo, atunci.
Închizând, m-am întors spre Maria.
G: ...Scuze, ceva s-a –
M: Te rog, grăbește-te la pacient. Au
nevoie de tine.
Înainte de a termina, m-a îndepărtat.
(Ea...nu pare prea dezamăgită de faptul că
nu mai poate veni la mine.)
G: Da. Îmi pare rău pentru asta.
M-am întors și am început să merg.
În timp ce eram recunoscător pentru faptul
că era de acord cu această bruscă anulare...
(Nu putea părea puțin mai dezamăgită...?)
Cu gânduri egoiste în minte, m-am grăbit
în jos pe hol.
2/5
În cele din urmă, am ajuns acasă noaptea
târziu.
G: La naiba, nu am nimic de mâncare.
Frigiderul meu era aproape gol.
Să fiu sincer, mă gândeam să o invit pe
Maria de trei zile.
Intenționam să iau cina cu ea în seara
asta, sau să cumpăr ceva și să vin acasă.
Asta nu s-a întâmplat. M-am târât în
sufragerie cu o sticlă de Perrier și un pahar.
Stând pe canapea, am tras aer în piept.
Voiam să pun muzică, dar nu aveam chef să
mă ridic să iau telecomanda.
(...Sufrageria asta chiar e mai mare decât
ar trebui să fie.)
Faptul că nu am adus-o pe Maria acasă
probabil m-a făcut să mă gândesc la asta.
(A fost doar o singură dată...înainte de
accident, huh.)
Sunt bucuros că s-a recuperat destul cât
să lucreze atât de mult, dar...
...nu era puțin prea ocupată? Pe lângă
munca mea interminabilă, desigur.
(Poate ar trebui să o sun...)
Cu gândul acesta în minte, m-am uitat la
ceasul de pe perete.
G: ...Dar la ora asta?
Am renunțat la a-i auzi vocea și am
început să lucrez la documentele pentru conferință.
Câteva zile mai târziu.
În drum spre birou, am văzut-o pe Maria
din spate.
(Maria...? Ce face?)
Cu fișele medicale în mână, mergea în jos
pe hol, legănându-se în stânga și în dreapta.
(...Arată ca un hoț de la bancă în mașina
de scăpare...una foarte înceată...)
Abținându-mă nu râd, m-am apropiat de ea.
M: Ha...
G: Ce s-a întâmplat? Fața ta arată îngrozitor
de încordată.
M: Huh?...Wah!
Observându-mă, ochii ei s-au mărit de
uimire.
M: N-Nimic!
G: Acum toată fața ta e roșie.
M: Ai putea te rog să o iei mai ușor cu
comentariile legate de față?!
Obrajii ei roși s-au umflat.
(Asta este...adorabil.)
Uimitor de relaxat la văzul obrajilor ei
umflați, nu mă puteam abține să nu râd.
M: ...Um...
G: Ce este?
Am reușit să îmi controlez râsul.
M: Trebuie să lucrezi de Crăciun și de
Ajun, doctore?
G: Da, probabil. De ce?
M: ”De ce”!...Eu...voiam doar să știu.
G: Oh.
M: ...
Și doar cu asta, nu a mai spus nimic.
În timp ce mergeam în jos pe hol, unul
lângă celălalt, am aruncat o privire la ea, dar...
...ea nu se uita deloc la mine, părând să
se gândească la ceva anume.
(Mă întreb dacă am spus ceva...rău? Vreau
să spun, doar am confirmat faptele, deci...)
Și așa, pentru că am simțit asta, trei
zile mai târziu...
A.S:
Doctor Camui.
Asistenta șefă a venit la biroul meu, cu
chipul blând.
G: Ah, asistenta șefă. Ai nevoie de ceva?
A.S: Am ceva să vorbesc cu tine.
G: Cu siguranță.
A.S: Ceva de vorbit cu tine...afară.
G: ...?
(E din cauză că mai sunt și alte persoane
aici? Huh. Acest ”ceva” e atât de...?)
3/5
Am ieșit pe hol cu asistenta șefă.
Odată ieșiți, nu a pierdut timp și a
început să vorbească.
A.S: Lucrezi de Crăciun și de Ajun,
doctore?
G: Poftim?
(Nu am mai auzit asta înainte...? Oh, da,
Maria m-a întrebat.)
G: Da, probabil.
Asistenta șefă s-a încruntat la răspunsul
meu.
A.S: ...Doctore. Am auzit că ai fost
absent de ziua domnișoarei Ursu, și de Ziua Muncii...nu ai făcut nimic pentru
ea.
G: E-Ei bine...ce e cu asta?
Mă simțeam puțin vinovat că am fost absent
de ziua Mariei, Ziua Muncii nu a fost pe radarul meu, dar...dar...
G: ...Hm?
Dintr-un anumit motiv, asistenta șefă
părea șocată.
A.S: Lipsa asta de considerație fără nici
o conștiință...oh, e mai rău decât am crezut.
G: Mai rău decât ai crezut? Ce, eu?
A.S: Și cel mai bun cadou ar fi prea
puțin, prea târziu...
G: Pardon?
A.S: Doctor Camui.
Ochii ei duri erau fixați pe mine.
G: ...Da?
A.S: Te rog să-ți iei liber de Ajun și de
prima zi de Crăciun.
G: Asta nu se poate întâmpla.
A.S: Atunci, fă să se întâmple.
G: Dar asta nu se poa –
A.S: GACKT!
G: D-Da?
M-am retras, simțindu-mă ca un student la
medicină care e certat iar.
A.S: Dacă nu profiți de ocazie pentru a
face ceva, înainte de a realiza, va fi prea târziu!
G: Huh?
A.S: Ca și căsătoria mea!
G: Pof-Poftim?!
Câteva zile mai târziu.
Programul meu era să lucrez de Ajun, dar
nu și de Crăciun.
(Nu am ambele zile...asta o să o facă pe
asistenta șefă să țipe la mine...)
Am cumpărat două doze de cafea de la
automat și m-am întors în birou.
G: Poftim.
Am pus o doză pe biroul colegului, în timp
ce se uita la câteva documente.
D: Oh, îmi dai mie asta?
G: Da. Tocmai am cumpărat una, dar a mai
căzut încă una.
Am mințit.
D: Ce bine, norocos.
G: Și am văzut-o și m-am gândit, vreau să
îi o ofer cuiva pe care îl respect...și tu ai fost prima persoană la care m-am
gândit.
D: E-Ei bine...apreciez gândul.
G: Deci...ai Ajunul liber, nu?
D: Da, soția a fost foarte fericită.
Tocmai mi-a scris că a făcut o rezervare pentru cină. Atât de drăguță, îți
spun.
G: Te-ar deranja să-mi dai mie ziua ta
liberă?
F: Ai auzit ce ți-am spus mai înainte?
G: Dacă îmi o dai, am să am Ajunul și
prima zi de Crăciun libere.
D: Dacă nu e asta drăguț. Dacă îmi anulez
planurile de Ajun acum, am să pierd câteva puncte SERIOASE.
G: Ei, ești deja căsătorit, așa că de ce
te mai îngrijorezi?
D: De ce mă mai...? Uite, nu îți dau ție
ziua mea liberă, și punct.
G: ...
(Persoana asta e greu de convins...)
D: ...S-Să mă privești așa nu ajungi
nicăieri.
(Da, e greu de convins...în cazul acesta,
timpul pentru arma mea secretă.)
G: ...Hey...
D ...C-Ce e?
G: Ce îți place, sărat sau dulce?
D: Huh?
4/5
Am venit până la camera asistentelor
pentru a reporta cum a decurs lupta.
G: Asistenta șefă!
Am strigat-o de la ușă și a ieșit.
A.S: Am încredere că totul a decurs
bine...
Era o enormă presiune în vocea ei.
Și, în timp ce mă gândeam că a ajuns să
semene puțin cu un șef în crima organizată...
G: Desigur.
...am exclamat mândru.
G: Am reușit să-l conving să-mi dea ziua
lui libere – acum am ambele zile libere.
A.S: Bun.
G: De asemenea am reușit să-mi dea și
rezervarea la cină a soției.
A.S: Huh? Poftim?
G: Am negociat direct cu soția la telefon.
A.S: Ai mers atât de departe?
G: Ei bine, s-a plâns că tocmai s-au
căsătorit.
A.S: Ai luat absolut totul...wow, GACKT,
chiar ești un perfecționist. Dacă stau să mă gândesc, întotdeauna ai dus totul
până la capăt...
G: Heh, destul de mult.
Complimentul ei m-a făcut să mă fălesc
puțin.
(Chipul ei pare puțin terifiat, totuși...)
G: Ei bine, m-am asigurat că le-am oferit
un aranjament mult mai bun în altă zi drept cadou...așa că erau destul de
fericiți la urmă.
A.S: În...țeleg. Ei, presupun că asta e
mai bine...
G: Presupui?
A.S: Oh, nimic. Și lasă zilele libere a
domnișoarei Ursu pe mine. Deja mi-am găsit ținta.
A chicotit răutăcios.
Acum, simt un abuz de putere aici, dar...
Totul era pentru mine și Maria, așa că am
tăcut.
(Da...totul e pentru noi. Nu este nici
măcar un pic de merit pentru asistenta șefă.)
A.S: Ei atunci, doctor Camui, mă întorc la
munca mea.
A trecut înapoi la asistentă de la șefa
crimei organizate și s-a întors, dar am strigat-o.
G: De ce faci asta pentru noi?
A.S: Ei bine...pentru că vreau ca relația
voastră să funcționeze.
G: Să funcționeze...?
Văzând nemulțumirea la răspunsul ei, a zâmbit.
A.S: ...Sunt foarte fericită, să știi.
Fericită să te văd zâmbind atât de mult zilele acestea.
Și cu asta, s-a îndreptat spre camera
asistentelor.
G: Asistenta șefă...
Am crezut că înduram asta singur în tot
timpul acesta, dar...
G: ...
Am făcut o plecăciune către ea în camera
asistentelor și am început să o iau în jos pe hol.
Următoarea zi.
M: Biiiiiiiiiiiiiine!
G: V-Volumul, volumul...
Țipătul Mariei a atras multă atenție.
M: Ah...Î-Îmi pare rău...
A făcut câteva plecăciuni, cerându-și
scuze.
Nu m-am gândit că o să fie atât de
fericită doar pentru că am două zile libere.
La naiba, un zâmbet mi-ar putea apărea pe
față.
G: Deci, tu cum stai? Pare că o să ai
liber?
Am întrebat, știind că da.
M: O-Oh, de fapt, și eu am ambele zile
libere! Ce coincidență, nu?
Văzând entuziasmul și fericirea ei,
aproape că m-am mișcat să o mângâi pe cap....
...dar văzând asta nu ar fi potrivit
pentru conduita de la serviciu, așa că m-am abținut.
G: Se pare că...
M: ?
G: Avem două zile întregi pentru noi.
M: ...!
Brusc, Maria s-a clătinat și aproape a
căzut, dar s-a prins de biroul meu.
G: H-Hey, ești bine?
M: Sunt bine...doar puțin amețită.
Chipul ei era incredibil de roșu, totuși.
(Presiunea mică a sângelui...? Nu, nu
pare...)
M: ...
Nu părea palidă sau bolnavă, dar când și-a
retras mâna de pe biroul meu...
...s-a oprit puțin, lăsându-mă puțin
îngrijorat.
5/5
Chiar când să plec acasă...
A.S: Doctor Camui.
Asistenta șefă a venit la biroul meu, cu
chipul blând.
G: Ah, asistenta șefă. Ai nevoie de ceva?
A.S: Am ceva să vorbesc cu tine.
G: Cu siguranță.
A.S: Ceva de vorbit cu tine...afară.
(Huh? Iar? Dar am obținut zilele libere.)
Asistenta șefă m-a condus spre colțul de
pauză.
G: Deci, ce este?
Și la întrebarea mea...
A.S: ...
...mi-a făcut un gest tăcut cu ochii,
către canapea, spunându-mi să mă așez.
(Guh, iar e în starea de șefă a crimei
organizate!)
M-am dus încet până la canapea și m-am
așezat.
A.S: Este ceva ce aș vrea să confirm.
Se uita de sus la mine, nederanjându-se să
se așeze.
G: Bun...
A.S: GACKT, nu te-ai culcat pe o ureche
doar pentru că ai obținut zilele libere, nu?
G: La ce te referi?
A.S: Ai un. Plan. De întâlnire. Pregătit.
A lovit grămada de fișe din mâna ei cu
fiecare cuvânt.
G: Poftim...?
(Se comportă prea înfricoșător...)
G: Ei bine...am deja rezervarea la cină,
și mă gândeam să improvizez.
A.S: Pardon?
G: Ei bine, mă gândeam să –
A.S: Te gândeai să ”improvizezi”?! Tu
chiar crezi că asta va funcționa?!
G Atunci, ce spui doar să folosesc –
A.S: Doamne! Când a devenit geniul nostru
Dr. GACKT o pasăre?!
Ochii ei mă priveau de sus cu o forță
îngrozitoare.
G: ...Îmi pare rău. Am să mă gândesc la un
plan...
A.S: Mă bucur că am ajuns la o înțelegere.
A zâmbit luminos și s-a așezat pe canapea.
A.S: Să facem un plan căreia îi va plăcea
domnișoarei Ursu, împreună.
G: Huh? Împreună?
A.S: Desigur. Mai bine să vezi lucrurile
din punctul de vedere al unei fete, nu?
G: Dar, voi două sunteți din altă
generație de vâr –
A.S: Pardon?!
G: Uh, ei bine, vezi tu...
A.S: O fată este o fată indiferent de ce
vârstă are!
G: Așa este. Îmi cer scuze pentru asta.
Am plecat capul.
A.S: ...A lucrat din greu, așa că ai grijă
să se simtă bine.
G: Huh?
A.S: Lucrează atât de mult, că a spus că
își prețuiește cel mai mult odihna, îți vine să crezi?
G: În..țeleg...
A.S: Acum, să începem.
Cu sfaturile ei și cu ajutorul
internetului, am făcut un plan puțin afară din zona mea de comfort...
