P.S. I LOVE U GACKT - P.S. Merry Xmas (Special Story) - Capitolul 3

CAPITOLUL 3 Programul lui GACKT

1/5

Ultima operație de pe ziua aceasta s-a terminat.

M: Bună treabă astăzi, doctore.

G: Și tu.

Exact când am ieșit din sala de operații, am strigat-o pe Maria.

G: Maria.

M: D-Da?

Maria mă privea, cu ochii mari de uimire.

Când nu era nimeni în jur, îi spuneam pe nume – chiar și în spital.

Pentru că era amuzant să o văd cum tresare la auzul numelui ei.

G: Te duci acasă, nu?

M: Mă duc.

G: Și eu tocmai am terminat.

M: Wow, asta e devreme.

G: Da. Așa că vino astăzi pe la mine.

M: Sigur…stai, ce?!

Credeam că a sunat normal, dar…

M: L-L-La tine…?

Maria părea atât de surprinsă, că am început eu să mă agit.

Dar, fără a lăsa să se vadă asta…

G: Da. La mine. E ceva în neregulă cu asta?

…am vorbit de parcă nimic nu se întâmplase.

M: Adică…acum?

G: Ei, am fost prea ocupați să ne vedem în ultimul timp, nu?

M: Asta…așa este.

G: Așteaptă aici puțin. Să mergem cu mașina.

M: Huh? Împreună?

G: Da.

M: Dar, dacă cineva de la lucru ne vede…

G: Haide. Am terminat programul, nu?

M: Ei bine, da…

Oricum se auzea despre noi, indiferent de cât de mult am încercat să ascundem asta.

Voiam să fiu deschis în legătură cu asta, dar Maria părea să nu vadă lucrurile la fel.

(Ea…are îndoieli în legătură cu noi? De aceea e atât de…?)

(…îngrijorată că ar putea fi văzută, și ezită atât de mult cu faptul de a veni la mine…?)

Anxietatea a început să mă cuprindă.

Dacă asta continuă, probabil că va decide să nu mai vină…

…și, nedorind să se întâmple asta, am forțat puțin lucrurile.

G: Deci, ce spui de cină? Am putea mânca în oraș, sau să cumpărăm ceva, dacă vrei.

M: E-E în regulă orice – să mergem cu ce vrei.

G: Bine, să lăsăm decizia asta pe mai târziu.

M: Bine...

G: Am doar șampon pentru bărbați la mine – nu te superi, nu?

Am lansat un atac. Și când am făcut asta...

M: D-Deloc!

Maria a crescut volumul.

G: ...Whoa.

Eram destul de agitat de la început, așa că asta nu îi făcea bine inimii mele deloc.

(Șocurile neașteptate chiar îmi cutremură pieptul, doamne...)

G: Acela a fost un volum surprinzător.

Probabil că păream destul de exasperat din cauza șocului.

M: S-Scuze...este, doar, um...

(Nu pare prea dornică, dar cel puțin nu a refuzat...)

Mă uitam la ea, ușurat.

Și chiar atunci, telefonul meu de servici a sunat.

G: Ah, stai o secundă.

Am scos telefonul din buzunarul halatului și am răspuns.

Apelul era despre un pacient recent externat și care a trebuit să fie reinternat de urgență.

Numerele pe care asistenta mi le-a spus nu erau prea bune.

(Asta...nu este de bine.)

G: Am înțeles. Aplicați primul ajutor până ce ajung eu acolo, atunci.

Închizând, m-am întors spre Maria.

G: ...Scuze, ceva s-a –

M: Te rog, grăbește-te la pacient. Au nevoie de tine.

Înainte de a termina, m-a îndepărtat.

(Ea...nu pare prea dezamăgită de faptul că nu mai poate veni la mine.)

G: Da. Îmi pare rău pentru asta.

M-am întors și am început să merg.

În timp ce eram recunoscător pentru faptul că era de acord cu această bruscă anulare...

(Nu putea părea puțin mai dezamăgită...?)

Cu gânduri egoiste în minte, m-am grăbit în jos pe hol.

2/5

În cele din urmă, am ajuns acasă noaptea târziu.

G: La naiba, nu am nimic de mâncare.

Frigiderul meu era aproape gol.

Să fiu sincer, mă gândeam să o invit pe Maria de trei zile.

Intenționam să iau cina cu ea în seara asta, sau să cumpăr ceva și să vin acasă.

Asta nu s-a întâmplat. M-am târât în sufragerie cu o sticlă de Perrier și un pahar.

Stând pe canapea, am tras aer în piept.

Voiam să pun muzică, dar nu aveam chef să mă ridic să iau telecomanda.

(...Sufrageria asta chiar e mai mare decât ar trebui să fie.)

Faptul că nu am adus-o pe Maria acasă probabil m-a făcut să mă gândesc la asta.

(A fost doar o singură dată...înainte de accident, huh.)

Sunt bucuros că s-a recuperat destul cât să lucreze atât de mult, dar...

...nu era puțin prea ocupată? Pe lângă munca mea interminabilă, desigur.

(Poate ar trebui să o sun...)

Cu gândul acesta în minte, m-am uitat la ceasul de pe perete.

G: ...Dar la ora asta?

Am renunțat la a-i auzi vocea și am început să lucrez la documentele pentru conferință.

Câteva zile mai târziu.

În drum spre birou, am văzut-o pe Maria din spate.

(Maria...? Ce face?)

Cu fișele medicale în mână, mergea în jos pe hol, legănându-se în stânga și în dreapta.

(...Arată ca un hoț de la bancă în mașina de scăpare...una foarte înceată...)

Abținându-mă nu râd, m-am apropiat de ea.

M: Ha...

G: Ce s-a întâmplat? Fața ta arată îngrozitor de încordată.

M: Huh?...Wah!

Observându-mă, ochii ei s-au mărit de uimire.

M: N-Nimic!

G: Acum toată fața ta e roșie.

M: Ai putea te rog să o iei mai ușor cu comentariile legate de față?!

Obrajii ei roși s-au umflat.

(Asta este...adorabil.)

Uimitor de relaxat la văzul obrajilor ei umflați, nu mă puteam abține să nu râd.

M: ...Um...

G: Ce este?

Am reușit să îmi controlez râsul.

M: Trebuie să lucrezi de Crăciun și de Ajun, doctore?

G: Da, probabil. De ce?

M: ”De ce”!...Eu...voiam doar să știu.

G: Oh.

M: ...

Și doar cu asta, nu a mai spus nimic.

În timp ce mergeam în jos pe hol, unul lângă celălalt, am aruncat o privire la ea, dar...

...ea nu se uita deloc la mine, părând să se gândească la ceva anume.

(Mă întreb dacă am spus ceva...rău? Vreau să spun, doar am confirmat faptele, deci...)

Și așa, pentru că am simțit asta, trei zile mai târziu...

A.S:  Doctor Camui.

Asistenta șefă a venit la biroul meu, cu chipul blând.

G: Ah, asistenta șefă. Ai nevoie de ceva?

A.S: Am ceva să vorbesc cu tine.

G: Cu siguranță.

A.S: Ceva de vorbit cu tine...afară.

G: ...?

(E din cauză că mai sunt și alte persoane aici? Huh. Acest ”ceva” e atât de...?)

3/5

Am ieșit pe hol cu asistenta șefă.

Odată ieșiți, nu a pierdut timp și a început să vorbească.

A.S: Lucrezi de Crăciun și de Ajun, doctore?

G: Poftim?

(Nu am mai auzit asta înainte...? Oh, da, Maria m-a întrebat.)

G: Da, probabil.

Asistenta șefă s-a încruntat la răspunsul meu.

A.S: ...Doctore. Am auzit că ai fost absent de ziua domnișoarei Ursu, și de Ziua Muncii...nu ai făcut nimic pentru ea.

G: E-Ei bine...ce e cu asta?

Mă simțeam puțin vinovat că am fost absent de ziua Mariei, Ziua Muncii nu a fost pe radarul meu, dar...dar...

G: ...Hm?

Dintr-un anumit motiv, asistenta șefă părea șocată.

A.S: Lipsa asta de considerație fără nici o conștiință...oh, e mai rău decât am crezut.

G: Mai rău decât ai crezut? Ce, eu?

A.S: Și cel mai bun cadou ar fi prea puțin, prea târziu...

G: Pardon?

A.S: Doctor Camui.

Ochii ei duri erau fixați pe mine.

G: ...Da?

A.S: Te rog să-ți iei liber de Ajun și de prima zi de Crăciun.

G: Asta nu se poate întâmpla.

A.S: Atunci, fă să se întâmple.

G: Dar asta nu se poa –

A.S: GACKT!

G: D-Da?

M-am retras, simțindu-mă ca un student la medicină care e certat iar.

A.S: Dacă nu profiți de ocazie pentru a face ceva, înainte de a realiza, va fi prea târziu!

G: Huh?

A.S: Ca și căsătoria mea!

G: Pof-Poftim?!

Câteva zile mai târziu.

Programul meu era să lucrez de Ajun, dar nu și de Crăciun.

(Nu am ambele zile...asta o să o facă pe asistenta șefă să țipe la mine...)

Am cumpărat două doze de cafea de la automat și m-am întors în birou.

G: Poftim.

Am pus o doză pe biroul colegului, în timp ce se uita la câteva documente.

D: Oh, îmi dai mie asta?

G: Da. Tocmai am cumpărat una, dar a mai căzut încă una.

Am mințit.

D: Ce bine, norocos.

G: Și am văzut-o și m-am gândit, vreau să îi o ofer cuiva pe care îl respect...și tu ai fost prima persoană la care m-am gândit.

D: E-Ei bine...apreciez gândul.

G: Deci...ai Ajunul liber, nu?

D: Da, soția a fost foarte fericită. Tocmai mi-a scris că a făcut o rezervare pentru cină. Atât de drăguță, îți spun.

G: Te-ar deranja să-mi dai mie ziua ta liberă?

F: Ai auzit ce ți-am spus mai înainte?

G: Dacă îmi o dai, am să am Ajunul și prima zi de Crăciun libere.

D: Dacă nu e asta drăguț. Dacă îmi anulez planurile de Ajun acum, am să pierd câteva puncte SERIOASE.

G: Ei, ești deja căsătorit, așa că de ce te mai îngrijorezi?

D: De ce mă mai...? Uite, nu îți dau ție ziua mea liberă, și punct.

G: ...

(Persoana asta e greu de convins...)

D: ...S-Să mă privești așa nu ajungi nicăieri.

(Da, e greu de convins...în cazul acesta, timpul pentru arma mea secretă.)

G: ...Hey...

D ...C-Ce e?

G: Ce îți place, sărat sau dulce?

D: Huh?

4/5

Am venit până la camera asistentelor pentru a reporta cum a decurs lupta.

G: Asistenta șefă!

Am strigat-o de la ușă și a ieșit.

A.S: Am încredere că totul a decurs bine...

Era o enormă presiune în vocea ei.

Și, în timp ce mă gândeam că a ajuns să semene puțin cu un șef în crima organizată...

G: Desigur.

...am exclamat mândru.

G: Am reușit să-l conving să-mi dea ziua lui libere – acum am ambele zile libere.

A.S: Bun.

G: De asemenea am reușit să-mi dea și rezervarea la cină a soției.

A.S: Huh? Poftim?

G: Am negociat direct cu soția la telefon.

A.S: Ai mers atât de departe?

G: Ei bine, s-a plâns că tocmai s-au căsătorit.

A.S: Ai luat absolut totul...wow, GACKT, chiar ești un perfecționist. Dacă stau să mă gândesc, întotdeauna ai dus totul până la capăt...

G: Heh, destul de mult.

Complimentul ei m-a făcut să mă fălesc puțin.

(Chipul ei pare puțin terifiat, totuși...)

G: Ei bine, m-am asigurat că le-am oferit un aranjament mult mai bun în altă zi drept cadou...așa că erau destul de fericiți la urmă.

A.S: În...țeleg. Ei, presupun că asta e mai bine...

G: Presupui?

A.S: Oh, nimic. Și lasă zilele libere a domnișoarei Ursu pe mine. Deja mi-am găsit ținta.

A chicotit răutăcios.

Acum, simt un abuz de putere aici, dar...

Totul era pentru mine și Maria, așa că am tăcut.

(Da...totul e pentru noi. Nu este nici măcar un pic de merit pentru asistenta șefă.)

A.S: Ei atunci, doctor Camui, mă întorc la munca mea.

A trecut înapoi la asistentă de la șefa crimei organizate și s-a întors, dar am strigat-o.

G: De ce faci asta pentru noi?

A.S: Ei bine...pentru că vreau ca relația voastră să funcționeze.

G: Să funcționeze...?

Văzând nemulțumirea la răspunsul ei, a zâmbit.

A.S: ...Sunt foarte fericită, să știi. Fericită să te văd zâmbind atât de mult zilele acestea.

Și cu asta, s-a îndreptat spre camera asistentelor.

G: Asistenta șefă...

Am crezut că înduram asta singur în tot timpul acesta, dar...

G: ...

Am făcut o plecăciune către ea în camera asistentelor și am început să o iau în jos pe hol.

Următoarea zi.

M: Biiiiiiiiiiiiiine!

G: V-Volumul, volumul...

Țipătul Mariei a atras multă atenție.

M: Ah...Î-Îmi pare rău...

A făcut câteva plecăciuni, cerându-și scuze.

Nu m-am gândit că o să fie atât de fericită doar pentru că am două zile libere.

La naiba, un zâmbet mi-ar putea apărea pe față.

G: Deci, tu cum stai? Pare că o să ai liber?

Am întrebat, știind că da.

M: O-Oh, de fapt, și eu am ambele zile libere! Ce coincidență, nu?

Văzând entuziasmul și fericirea ei, aproape că m-am mișcat să o mângâi pe cap....

...dar văzând asta nu ar fi potrivit pentru conduita de la serviciu, așa că m-am abținut.

G: Se pare că...

M: ?

G: Avem două zile întregi pentru noi.

M: ...!

Brusc, Maria s-a clătinat și aproape a căzut, dar s-a prins de biroul meu.

G: H-Hey, ești bine?

M: Sunt bine...doar puțin amețită.

Chipul ei era incredibil de roșu, totuși.

(Presiunea mică a sângelui...? Nu, nu pare...)

M: ...

Nu părea palidă sau bolnavă, dar când și-a retras mâna de pe biroul meu...

...s-a oprit puțin, lăsându-mă puțin îngrijorat.

5/5

Chiar când să plec acasă...

A.S: Doctor Camui.

Asistenta șefă a venit la biroul meu, cu chipul blând.

G: Ah, asistenta șefă. Ai nevoie de ceva?

A.S: Am ceva să vorbesc cu tine.

G: Cu siguranță.

A.S: Ceva de vorbit cu tine...afară.

(Huh? Iar? Dar am obținut zilele libere.)

Asistenta șefă m-a condus spre colțul de pauză.

G: Deci, ce este?

Și la întrebarea mea...

A.S: ...

...mi-a făcut un gest tăcut cu ochii, către canapea, spunându-mi să mă așez.

(Guh, iar e în starea de șefă a crimei organizate!)

M-am dus încet până la canapea și m-am așezat.

A.S: Este ceva ce aș vrea să confirm.

Se uita de sus la mine, nederanjându-se să se așeze.

G: Bun...

A.S: GACKT, nu te-ai culcat pe o ureche doar pentru că ai obținut zilele libere, nu?

G: La ce te referi?

A.S: Ai un. Plan. De întâlnire. Pregătit.

A lovit grămada de fișe din mâna ei cu fiecare cuvânt.

G: Poftim...?

(Se comportă prea înfricoșător...)

G: Ei bine...am deja rezervarea la cină, și mă gândeam să improvizez.

A.S: Pardon?

G: Ei bine, mă gândeam să –

A.S: Te gândeai să ”improvizezi”?! Tu chiar crezi că asta va funcționa?!

G Atunci, ce spui doar să folosesc –

A.S: Doamne! Când a devenit geniul nostru Dr. GACKT o pasăre?!

Ochii ei mă priveau de sus cu o forță îngrozitoare.

G: ...Îmi pare rău. Am să mă gândesc la un plan...

A.S: Mă bucur că am ajuns la o înțelegere.

A zâmbit luminos și s-a așezat pe canapea.

A.S: Să facem un plan căreia îi va plăcea domnișoarei Ursu, împreună.

G: Huh? Împreună?

A.S: Desigur. Mai bine să vezi lucrurile din punctul de vedere al unei fete, nu?

G: Dar, voi două sunteți din altă generație de vâr –

A.S: Pardon?!

G: Uh, ei bine, vezi tu...

A.S: O fată este o fată indiferent de ce vârstă are!

G: Așa este. Îmi cer scuze pentru asta.

Am plecat capul.

A.S: ...A lucrat din greu, așa că ai grijă să se simtă bine.

G: Huh?

A.S: Lucrează atât de mult, că a spus că își prețuiește cel mai mult odihna, îți vine să crezi?

G: În..țeleg...

A.S: Acum, să începem.

Cu sfaturile ei și cu ajutorul internetului, am făcut un plan puțin afară din zona mea de comfort...