P.S. I LOVE U GACKT - Eternal Affection - Capitolul 4

CAPITOLUL 4 Iepurașul de pluș

1/5

Ploaia cade de dimineață. Nu prea am dormit în noaptea anterioară.

M-am îndreptat spre birou, să-l întâlnesc pe Dr. GACKT.

Nu aveam ceva anume să-i spun. Vroiam doar să-i văd chipul.

Vroiam să văd dacă era același ca de obicei.

Doctorul de treabă, rezervat pe care îl știam, complet deconectat de acea tragedie.

Am bătut și am deschis ușa de la birou.

M: Scuză-mă...

(Doctore...)

Nu era în birou.

Ceilalți doctori au plecat imediat, lăsându-mă singură în cameră.

M: ...

Pe colțul biroului bine organizat a doctorului GACKT stătea un lucru familiar.

Iepurașul de pluș, cu fustița cu flori.

M: Jucăria asta...

Am ridicat-o.

De aproape, am văzut că era veche – foarte veche, chiar arăta că stă să se rupă.

Mi-am dat seama și că era lucrată manual.

(Ar putea fi...)

Chiar atunci, am auzit o voce din spate.

G: Neața.

Era Dr. GACKT.

M: Bună dimineața...

G: ...S-a întâmplat ceva?

M-a văzut strângând jucăria.

M: Um...

Am venit doar să-i văd chipul, dar gura mea s-a deschis fără permisiunea mea.

M: Jucăria asta a fost...a prietenei tale?

A răspuns, cu expresia complet neschimbată.

G: ...Da.

M: ...

Nu mă mai puteam abține.

M: Doctore...Doctore, stai în acest spital pentru că ea a murit aici?

Timp de o secundă, a zâmbit trist.

G: ...Stau. Și voi sta.

M: ...

(Va continua să stea aici...)

Am simțit cum se scurge energia din corpul meu.

M: ...Înțeleg. Scuză-mă.

Cu tot ce aveam, am spus acele cuvinte și i-am înmânat jucăria.

A luat-o și a pus-o ușor înapoi unde era.

M: ...

Tot ce puteam face era să-i privesc spatele în tăcere.

În cele din urmă, am renunțat să merg la bar și m-am îndreptat spre casă.

(Deși, probabil, ar fi trebuit să merg cu toată lumea...)

În timp ce mă gândeam la asta, mergeam singură pe drumul întunecat în ploaie.

Ploaia de dimineață devenise mai puternică cu timpul.

(Bine că plouă. Nu trebuie să-mi ascund lacrimile...)

Înainte de a realiza, am început să plâng.

G: ...Stau. Și voi sta.

Cuvintele lui mi-au străpuns pieptul, iar și iar.

(Când...când am început să am sentimente atât de puternice pentru el?)

Profitând de ploaia puternică, am lăsat lacrimile să-mi curgă libere în timp ce mergeam.

2/5

Următoarea dimineață.

Soarele puternic de dimineață trecea prin perdeaua mea, și m-am trezit, încă tristă.

(Doar dacă ziua de ieri ar fi fost doar un vis...)

G: ...Stau. Și voi sta.

Nu era un vis. Chiar și acum, Dr. GACKT simte același lucru pentru ea...)

Alarma mea a sunat.

M: Trebuie să...merg la lucru...

Am oprit alarma și m-am ridicat, apoi am deschis fereastra.

(Aceeași priveliște ca întotdeauna...)

În contrast cu sentimentele mele, orașul strălucea în aerul curat al sfârșitului de ploaie.

M: Bună treabă.

G: Și tu. Oh, și operația de la două – să ne întâlnim cu cincisprezece minute mai devreme.

M: Am înțeles, am să-i spun staff-ului.

G: Mulțumesc.

M: ...Am să plec atunci.

G: ...Bine.

De obicei, mai vorbeam câte puțin, nelegat de lucru, dar...

...astăzi, Dr. GACKT și eu ne-am despărțit în liniște.

(Chiar se simte că, între noi...)

(Chiar este un perete rece și invizibil...)

În timp ce mergeam în jos pe hol amărâtă, am văzut verdeața grădinii de la fereastră.

Udă de la ploaia de ieri, verdele strălucea în lumina soarelui.

Radianța sa m-a făcut să vreau să merg afară, așa că m-am îndreptat spre grădină.

Câteva locuri din grădină erau ude, dar aerul curat era reconfortant.

(...E atât de frumos afară. Greu de crezut că ieri a plouat atât de tare.)

Intenționam să privesc cerul, dar am privit fereastra de la birou.

M: ...

Nu era nimeni la fereastră. Am simțit un amestec bizar de tristețe și ușurare.

Și cum râdeam amar, am privit cerul de data asta.

Era dureros de senin.

M: Atât de frumos...

Și chiar atunci, melodia a început să cânte iar în mintea mea.

M: Iar se întâmplă...

În timp ce se întâmpla, simțeam că uitam ceva extrem de important.

(Ca și cum, acum mult timp, am privit acest cer din această grădină, exact ca acum...)

Amintirea vagă părea departe, ca și melodia din mintea mea.

3/5

Eram cu Yota la un anume restaurant de mare clasă, faimos.

Y: ...Da, probabil că ți-ai amintit atunci când erai acolo pentru apendicită.

I-am spus lui Yota despre ceea ce mi se întâmplase astăzi în grădină.

A luat o gură de cafea, și a rămas nemișcat.

M: Pentru apendicită...Ahh...

Y: Stai, nu-mi spune că ai uitat că ai fost tratată în propriul tău spital, nu?

M: Nu, nu este asta, doar că am fost atât de ocupată în ultimul timp.

Nu am timp să-mi amintesc fiecare lucru mărunt de acum treisprezece ani.

Când eram la liceu, am fost la spital pentru apendicită.

(Probabil că mă plimbasem prin grădină și am privit cerul...)

(...Da, îmi pot imagina că asta s-a întâmplat în timpul șederii mele acolo.)

M: Oh...

Exact când eram pe cale să-mi amintesc ceva, Yota a zâmbit și a început să vorbească.

Y: Mai important.

M: ...Huh?

Y: Ce părere ai de acest loc?

M: Restaurantul? Sunt surprinsă, nu mă așteptam la un loc atât de pretențios.

Y: Da, de asta ți-am spus să porți ceva frumos.

A chicotit. Să facă o rezervare în acest loc trebuie să fi fost greu.

M: Peisajul de noapte este grozav, mâncarea este grozavă...Chiar, mulțumesc, Yota.

Y: Mă bucur că îți place.

M: Dacă asta înseamnă să ajung într-un asemenea loc, să ne certăm nu pare atât de rău.

Am glumit, dar chipul lui Yota a devenit serios.

Y: Nu, este de rău. E îngrozitor.

M: Huh?

(Oh, nu, iar l-am supărat?)

Panicată, am aruncat câteva cuvinte.

M: Haide, Yota, era doar o glumă –

Y: Maria.

Se uita la mine, mai serios decât l-am văzut vreodată.

M: ...Yota?

Y: Nu mi-a mai rămas mult timp înainte de a pleca, așa că am să spun asta acum.

S-a uitat direct la mine.

Y: Vreau să vii cu mine la New York.

M: Yota...

(Dar asta înseamnă...)

A vorbit clar, fără pic de ezitare.

Y: Te căsătorești cu mine?

Să merg acasă nu a făcut nimic să-mi ușureze amețeala.

(Am fost cerută în căsătorie...de către Yota...)

În timp ce eram în drum spre casă...

Y: Îmi pare rău să te surprind astfel. Vreau să spun, să te cer în căsătorie când nici măcar nu ne-am dat întâlniri...dar, sunt serios.

Totul a fost prea brusc, așa că Yota mi-a dat timp să răspund.

(Pot spune doar da sau nu, huh...)

Am fost oarbă la sentimentele lui Yota în tot acest timp.

M-am gândit că îmi era doar un bun prieten încă din liceu.

(Căsătoria cu Yota...ar putea să meargă...?)

M-am gândit că simțeam doar prietenie pentru Yota, chiar în toată această perioadă.

Dar, totuși, cu siguranță trebuie să fie fericire într-o căsnicie lungă.

Și asta nu era greșit deloc, m-am gândit.

(Dacă doar am să trec printr-o iubire dureroasă oricum, să plec în New York ar fi fost cel mai bine...)

Propunerea m-a făcut să mă învârt în confuzie.

Ce vroiam să fac...? Nu aveam nici o idee.

4/5

Următoarea zi.

Dr. GACKT opera iar.

M-am gândit să pun pe cineva să stea în locul meu...

Dar m-am răzgândit. Nu e momentul să îmi deranjez colegii cu problemele mele.

G: Ești bine?

Mi-a vorbit pe neașteptate.

M: Doctore...

G: Ești puțin palidă.

M: ...Sunt bine.

G: ...Dacă spui tu. Te îndrepți spre sala de operații?

M: Da.

G: Atunci să mergem împreună.

M: Haide.

Pe drum spre sala de operații, am rămas tăcuți.

Și totuși, să pot merge cu el astfel era destul pentru mine.

(Dar, totuși...)

Ceva mă sâcâia.

Dr. GACKT era îngrijorat pentru mine, dar părea mai palid decât mine.

Probabil că era epuizat. Erau mai multe operații decât de obicei săptămâna aceasta.

(Trebuie să-l sprijin, să mă asigur că îi reduc povara cât de mult pot.)

Și cum mă gândeam la asta, mi-am potrivit ritmul cu al lui și am mers în jos pe hol.

Toate operațiile din aceea zi s-au terminat.

M: Bună treabă astăzi, doctore.

G: Și tu.

(Știam eu, este terminat.)

În timpul operației, era în starea lui normală, dar odată ce a ieșit, vocea lui părea epuizată.

(Ce îi pot spune...?)

M: Te rog să mergi acasă devreme și să te odihnești.

G: Bună idee. A trecut ceva timp de când mi-am văzut apartamentul.

M: ...Atunci, am să plec.

Am dat din cap și eram pe cale să plec când m-a oprit.

G: Ia spune, ai vrea să bei o cafea cu mine? Pentru că simt că am să adorm la volan așa.

I-am dat niște cafea cumpărată la doză doctorului în timp ce se așeza pe canapea.

G: Mulțumesc. Oh, banii...

M: E în ordine – tu m-ai cinstit înainte, acum e rândul meu.

G: Înainte? Oh, când ai venit să vezi luna în timp ce umblai de colo colo?

M: Da, atunci.

Ne-am zâmbit unul altuia.

Îmi cumpărasem ceai cu lapte și m-am așezat la o distanță mai departe de el pe canapea.

Am deschis doza.

G: Până la fund.

Cu asta, și-a deschis și el doza de cafea.

(Aww, m-a așteptat pe mine.)

Toate aceste lucruri mărunte pe care le făcea chiar îmi încălzeau inima.

(Dacă rămân tăcută așa, probabil că am să încep să plâng...)

Cu grija asta în mintea mea, am deschis gura.

M: ...Îmi pare rău pentru ieri.

G: Hm?

M: Ei, am...am întrebat ceva despre viața ta personală.

G: Oh, aia. Nu îți fă griji. Dacă oamenii știu, oamenii știu. Așa că nu te îngrijora.

M: Doctore...

G: Nu vreau să te îngrijorezi în legătură cu mine și să devii distantă...doar din cauza asta.

(Are dreptate...dacă mă îngrijorez pentru astfel de lucruri, am să...)

(...ajung să-l trag în jos iar...)

G: Să păstrăm lucrurile la fel, da?

M: ...Bine.

Auzindu-l spunând asta atât de delicat m-a făcut să vreau să-l întreb.

5/5

M: Um...este ceva despre care aș vrea să vorbesc cu tine.

G: Desigur, ce este?

M: Am o prietenă. Și cumva a fost cerută în căsătorie brusc de un prieten din copilărie.

Am editat toată partea cu ”eu” și i-am spus doctorului GACKT despre cererea lui Yota.

M: Dar, ea s-a îndrăgostit de cineva care nici măcar nu îi aruncă o privire.

G: Înțeleg...

M: ...Ce crezi?

M-a privit domol în ochi.

G: Crezi că poți continua să iubești pe cineva care nu va spune dacă te va iubi înapoi?

M: E-Eu?

G: Da, tu.

M: ...

Nu am putu răspunde, așa că a răspuns el pentru mine.

G: Cred că poți.

M: ...

G: Cred că poți păstra aceea persoană în inima ta și să mergi prin viață singură. Dacă altcineva merge cu tine, va trebui să fie cineva pe care îl poți iubi mai mult decât cel...din inima ta. Pentru că dacă nu, nu va dura.

M: ...

Nu am putut să nu simt că vorbea despre el.

M: Am înțeles...Am să-i spun.

Cum am spus asta, a zâmbit ușor stingherit.

G: Ah, de fapt, probabil nu ar trebui. Bărbații și femeile sunt diferiți, și toate alea. ...La naiba, nu ar fi trebuit să spun ceva atât de iresponsabil.

M: Nu cred că a fost iresponsabil deloc.

G: ...

Chiar nu credeam.

Pentru că așa reușise Dr. GACKT să ajungă atât de departe.

M: Am să-i spun. Cu siguranță.

I-am răspuns, privind înapoi în ochii lui.

Și chiar acolo, știam chiar ceea ce vroiam să fac.

Înainte de a mă schimba în vestiar, mi-am scos telefonul.

M: Trebuie să-i scriu lui Yota.

Am vrut să îi trimit mesaj lui Yota, să aranjez o întâlnire în persoană.

(Dacă îmi ia prea mult să-i răspund, doar am să-l rănesc.)

(Trebuie să-l văd în persoană și să-l refuz ușor.)

Trecându-mi degetele pe ecran, am început să-mi compun mesajul.

(Dacă mă căsătoresc cu Yota, o viață fericită, liniștită și drăguță mă așteaptă probabil. Și totuși...)

Când m-am gândit la viitorul meu, era Dr. GACKT pe care îl vroiam alături de mine.

(Chiar dacă nu pot merge cu el, el este singurul pentru mine.)

Dar atunci, brusc, telefonul meu a sunat. Era șefa.

A.S: Maria, te-am prins într-un moment prost?

M: Deloc.

Era un apel pentru o operație de urgență.

O operație programată pentru săptămâna viitoare a fost brusc reprogramată pentru seara aceasta.

G: Îmi pare rău pentru asta. Și chiar la sfârșitul programului.

M: Sunt mai mult îngrijorată de tine, doctore...

Chiar acum, Dr. GACKT nu avea calmul pe care îl arătase în pauză.

Acum era din nou în starea de doctor as.

G: Haide să dăm ce avem mai bun.

M: Haide.

Operația a decurs fără nici o problemă. Familia pacientului era extrem de recunoscătoare.

M: O treabă extrem de bună astăzi, doctore.

G: Și t—

Înainte de a termina propoziția, Dr. GACKT s-a prăbușit pe podea.

M: Doctore...!