P.S. I LOVE U GACKT - Eternal Affection - Capitolul 11

CAPITOLUL 11 Destinul

1/5

Examenele s-au...terminat în sfârșit.

Profesor: Foarte bine, da-ți foile cu răspunsuri începând din spate.

Sunete de ușurare și de dezamăgire au umplut clasa.

Prietenă: Maria, cum te-ai descurcat la algebră?

M: Mai trebuie să întrebi? Groaznic.

(În cele din urmă, nu mi-am putut aminti nimic despre materie...)

P: Ei, în fine. Vrei să mergem să mâncăm ceva în drum spre casă?

M: Ah, de fapt, trebuie să merg undeva.

P: Poftim, serios?

M: Îmi pare rău!

M-am uitat la prietena mea dezamăgită și mi-am cerut scuze.

(Nu m-am putut duce în perioada examenelor, așa că a trecut ceva timp de când am văzut-o pe Kayo...)

După externarea mea, am vizitat-o pe Kayo în fiecare zi.

Vorbind cu zâmbăreața Kayo în camera micuță,

Toată anxietatea legată de situația mea a dispărut încetul cu încetul.

Am simțit că mă duceam doar pentru că vroiam să vorbesc cu ea.

Și, cu această ocazie, îl vedeam și pe Dr. GACKT.

Am bătut la ușa lui Kayo.

G: Intră.

(E vocea lui...înseamnă că și el este în vizită.)

Am deschis ușa.

G: Bună.

M: Bună...

Se pare că Dr. GACKT era singur în cameră, învățând.

G: Kayo este la examinare.

M: Oh, înțeleg. Pot să aștept aici, atunci?

G: Desigur. Se va întoarce în orice moment, așa că fă-te confortabilă.

M: Mulțumesc.

În timp ce mă așezam jos pe canapea și m-am uitat spre masă, am văzut un munte de cărți,

Toate deschise și aproape rupte de sutele de bilețele scrise pe ele.

(Chiar muncește din greu...)

G: Vrei ceva de băut?

M: Oh, nu îți fă griji pentru mine. Te rog, continuă să studiezi.

G: Nu este nici o problemă, voiam să iau o pauză oricum.

S-a ridicat și a început să încălzească apa în ceainicul electric.

G: Pare că a trecut ceva timp.

M: Ei bine, tocmai am terminat cu examenele.

G: Ah, înțeleg. Cum a fost?...Ar fi lucrul greșit să întreb, nu-i așa?

M: ...Mulțumesc.

(Da, oamenii deștepți întreabă astfel de lucruri...)

(...cu cât mai puțin înseamnă pentru ei întrebarea aceasta, cu atât mai mult doare...)

G: Maria, vrei cafea sau ceai?

M: Oh, uh...cafea, te rog.

G: Am înțeles, cafea. Știi, sunt destul de bun la făcut cafea.

Mi-a zâmbit ușor.

(Știu. Oh, chiar știu...)

G: Asta e bine. Pentru că sunt destul de bun la făcut cafea.

(Și exact din acest motiv am cerut cafea.)

Mi-am șoptit în suflet.

(Și știu mai multe de atât.)

(Dar chiar și așa...)

(...ce știu despre el este probabil o parte din ceea ce știe Kayo.)

Mirosul plăcut de cafea a umplut camera.

G: Ah, iertare, ai putea să pui cărțile acelea în altă parte, Maria?

M: Sigur.

Am curățat masa, și Dr. GACKT a pus cafeaua pe ea.

G: Poftim.

M: Mulțumesc.

(Cafeaua doctorului GACKT...mă face să-mi amintesc atunci când...)

2/5

M: Whoa, fierbinte!

G: ...Dacă o bei imediat, da, e fierbinte.

Amintirea mi-a apărut brusc în minte, și aproape am izbucnit în râs.

(Era probabil de atunci...când am început să simt ceva pentru el.)

(Sau poate că nu? Când am început...?)

În timp ce sorbeam cafeaua, m-am uitat în liniște la chipul lui.

G: Da, a ieșit bună.

M: Chiar este.

Ne-am uitat unul la celălalt, și nu m-am putut abține să nu zâmbesc.

(Chiar acum, el habar nu are ce simt când mă uit astfel la el.)

De aceea puteam fi liniștită în jurul lui și să îi zâmbesc fără ezitare.

Deși, era puțin trist...

Examinarea lui Kayo s-a prelungit brusc, și am ajuns să nu mă întâlnesc cu ea astăzi.

G: Îmi pare rău pentru astăzi.

M: Oh, am să mă întorc. Dar mai important, cum va fi Kayo...?

G: Va fi bine. Asta se întâmplă tot timpul, așa că nu îți fă griji.

M: ...Bine.

G: Ești sigură că nu vrei să te conduc până la ieșire?

M: Sunt bine. Gândește-te doar cum se va simți Kayo când vine înapoi și tu nu ești acolo.

G: ...Bine spus.

M: Ei, ne vedem data viitoare.

G: Ai grijă.

Despărțindu-mă de Dr. GACKT, am luat-o în jos pe coridor.

Imediat ce am făcut colțul, el încă era în fața ușii.

În timp ce mergeam acasă, mi-am amintit ceea ce s-a întâmplat în camera lui Kayo...

M: Cred că este uimitor.

G: Ce este?

M: Faptul că vrei să devii doctor de dragul prietenei tale.

G: E bine...nu este ca și cum sunt deja doctor.

M: Ei bine, asta este...adevărat, dar tot cred că este uimitor.

G: Știi, știu cât de nesăbuit este. Adică...Chiar dacă devin doctor, ce pot face pentru ea? Lucrul acesta mă sfâșie zilnic.

M: GACKT...

G: Dar totuși...nu cred că este altceva pentru mine.

(Ca să o ajute pe Kayo, a studiat să devină doctor și chiar a devenit unul.)

(Cred că asta este destul de uimitor, dar...era asta calea pe care ar fi trebuit să o urmeze?

(A renunțat la visul lui de a fi muzician...și nici măcar nu a putut-o ajuta pe Kayo...)

Gândul trist s-a scufundat ca o ancoră în pieptul meu.

Câteva zile mai târziu.

Într-una din zilele de vacanță de după examen, am mers la filme cu Yota.

Y: Am luat o găleată mare de popcorn cu numele noastre chiar aici!

Yota s-a așezat lângă mine, ducând popcornul și sucul.

M: Mulțumesc. Oh, cât face?

Y: Fac cinste. Din moment ce ai ieșit din spital și restul.

M: Minunat, mulțumesc!

Mai era ceva timp până ce începea filmul.

Yota, în schimb, își umplea gura cu popcorn și bea sucul.

(Asta...nu este o întâlnire. Oricum te-ai uita la ea, nu este o întâlnire cu siguranță.)

3/5

M: ...Yota.

Y: Ce e?

M: Tu ești cu cineva, nu?

Y: M-am despărțit de ea luna trecută. Îmi tot spunea că ”perioada de probă s-a terminat” și eu i-am spus ”în fine”.

M: Huh...

Dacă stau să mă gândesc, am avut astfel de experiențe.

Să părăsești și să fii părăsit nu părea mare lucru.

Relațiile doar de dragul relației, nimic nu ar putea fi numit dragoste în ochii unui adult.

Y: Nu ești atentă...

M: Huh? Oh, uh...

Y: Ah, am rămas fără popcorn. Dă-mi puțin din al tău.

M: Poftim?

Mi-a luat pachetul de popcorn și l-a vărsat într-a lui.

M: ”Puțin”?! Tu numești asta ”puțin”?!

Y: Puțin...tot...care este diferența?

M: ...

(Ce l-a făcut pe Yota...)

Y: Te căsătorești cu mine?

(...să devină astfel?)

(Yota din fața mea de acum probabil nici nu își imaginează că mă va cere în căsătorie...)

M-am uitat concentrată la el în timp ce mânca popcorn.

(Ce e destinul...?)

M: Hey...

Y: Mm?

M: Crezi că poți schimba destinul?

Y: Așa deodată?

M: Păi, mă gândeam pur și simplu la asta.

Y: ...Sunt probabil părți care le poți schimba și care nu le poți schimba, presupun.

M: Părți care le poți schimba și părți care nu le poți schimba...

Y: Oh, am cam inventat asta. Nu o lua prea în serios.

Și cu asta, s-a întors la devorat popcornul.

(Părți ce le poți schimba și părți ce nu le poți schimba....)

Părți pe care eu le pot schimba. Acelea trebuie să fie...

Următoarea zi

Am venit iar la Kayo.

(Huh? Am bătut la ușă, dar...)

Am auzit de la șefa de pe hol că Kayo era înăuntru, dar nu răspunde.

(S-a...întâmplat ceva...?)

Îngrijorată, am deschis ușa.

Kayo stătea în pat.

(Phew, e în regulă!)

M: Kay –

M-am oprit brusc.

Pentru că chipul ei, privind în jos, părea singur, prea fragil...

(Este prima dată când am văzut-o astfel...)

Diferită de personalitatea ei normală, veselă, arăta ca o sculptură frumoasă, tragică.

Frumoasă, dar prea fragilă, de parcă s-ar fi făcut bucăți la cea mai ușoară briză.

4/5

K: Oh, Maria.

Observându-mi prezența, Kayo s-a întors la starea ei normală.

M: Îmi pare rău, am intrat fără să cer voie.

K: E în ordine, e în ordine. Vino aici.

Veselia ei a făcut ca starea ei anterioară să pară de necrezut.

M: O-Okay.

În timp ce mă apropiam de marginea patului,

K: Ta-da!

Kayo ținea ceva în fața mea în ambele mâini.

M: Oh...iepurele.

În mâinile ei era un iepure de pluș, purtând o fustiță cu model înflorat.

K: Cum arată?

M: E drăguț...chiar foarte drăguț.

Era nou nouț, dar nu era nici o greșeală. Aceasta era jucăria doctorului GACKT.

K: Tot de ce are nevoie acum este o fundiță.

(Se uita la jucărie cu o privire pierdută...)

Când am realizat, m-a lovit brusc.

(Probabil că deja știe...)

(...că acesta va fi ultimul ei cadou pentru el...)

K: Maria.

M: D-Da?

K: Ce părere ai despre GACKT, de faptul că țintește să devină doctor?

M: Oh, uh...cred că îi se potrivește, și că va fi grozav.

Undeva, în interiorul meu, nu puteam accepta că va deveni doctor.

Pentru a ține asta departe de ea, am ales câteva cuvinte simple, de clișeu.

Sau așa am crezut. De parcă îmi putea citi mintea, Kayo a vorbit.

K: Chiar dacă renunță la visul său pentru mine?

M: ...Kayo...

K: Când m-am îmbolnăvit, GACKT a renunțat la școala de muzică și s-a dus la medicină. Doar pentru mine...

M: ...

K: Când GACKT a venit și mi-a spus că va deveni doctor, a durut enorm. Are atât de mult talent, și totuși el a...dat totul deoparte, pentru mine. A durut, dar...

M: ...

K: Eram și foarte fericită.

M: ...

Am simțit că puteam înțelege. Vreau să spun, persoana pe care ea o iubește a mers atât de departe.

K: Cred că GACKT va deveni doctor, fără probleme.

M: Și eu.

K: Dar ști, în ultimul timp, m-am tot gândit că a fost alegerea greșită pentru el.

M: Kayo...

K: Nu ar fi trebuit să-i iau visul. Vreau să spun, uită-te la mine, sunt...

Se uita la jucărie.

K: ...Maria.

M: ...Da?

K: Ești medium, nu?

M: Kayo, iar mă tachine –

K: Îmi poți vedea viitorul?

M: ...

K: ...Glumesc, glumesc. Doar te tachinam iar, haha. Scuze.

Trebuia să-i spun ceva. Și totuși, nu am putut spune nimic.

5/5

După asta, Kayo a obosit și s-a culcat, așa că am decis să merg acasă acum.

Când am închis ușa, l-am văzut pe Dr. GACKT stând în fața mea.

M: GACKT...

G: Hey. Cum este Kayo?

M: A spus că este puțin obosită, și acum doarme.

G: Oh, bine. Atunci am să mai pierd timpul și am să vin mai târziu. Maria, vrei să te plimbi cu mine?

M: ...Sigur.

Am ieșit în grădină.

G: Ce s-a întâmplat? Nu pari energică ca de obicei.

M: ...Um.

G: Hm?

(Cum ar trebui să spun asta...)

G: Dar totuși...nu cred că este altceva pentru mine.

(Dr. GACKT face tot ce poate pentru a deveni doctor pentru Kayo, dar...)

(...la sfârșitul acelui drum, doar durere te așteaptă...)

G: Maria?

(Este prea trist, să-l văd astfel.)

(Dar, dacă își îndeplinește visul de a deveni muzician...)

(...cel puțin va avea muzica să-l țină departe de disperare.)

G: Serios, ce s-a întâmplat?

(Mă întreb dacă îi pot schimba soarta, chiar aici și chiar acum...?)

(Nu știu dacă îi pot schimba soarta, dar...)

M: ...Ești de acord cu asta?

G: Huh?

M-am oprit și m-am uitat la el.

M: Poate că nu este cea mai bună idee?

G: Poftim?

M: Să devii doctor, de dragul lui Kayo.

G: Ce vrei să spui?

M: Nu cred că asta este ceea ce vrea Kayo.

G: ...

M: GACKT, nu poți renunța la visul tău de a deveni muzician. Pur și simplu nu poți. Dacă o vei face, vei avea o viață grea, tristă în viitor.

G: Maria...

M: Iubești muzica, nu? Atunci –

G: O iubesc pe Kayo.

M: ...

Vocea lui era rece.

G: Ce știi tu despre noi oricum?

M: ...

Acestea erau cuvintele pe care nu îmi doream să le aud.

Fără un alt cuvânt, Dr. GACKT s-a îndreptat spre coridoare.

Lăsată în urmă, ca o carapace goală, am stat acolo pur și simplu.