N/S Eyes on 2008 – Interviu cu Ken Ogata despre Gackt

Când am aflat că Gackt a fost ales pentru rolul lui Nagao Kagetora în drama Taiga de anul acesta ”Fuurin Kazan”, m-am gândit că alegerea neașteptată era interesantă, dar sincer să fiu nu prea știam multe despre el. Când mi s-a cerut să apar ca strategist-ul lui Kagetora, Usami Sadamitsu, era destul de târziu când producătorul a venit la mine, era un lucru brusc, și sentimentul meu real era egoismul prin dorința de a-l întâlni pe Gackt înainte de a decide. Totuși, din moment ce impresia mea despre el, creată atunci când l-am mai văzut la televizor era bună, am spus ”Da, accept.” și în cele din urmă, intuiția mea nu a greșit, percepția mea a fost bună.

După ce am decis să joc alături de el, îi ascultam CD-urile tot timpul în mașină și mă gândeam că are o voce bună, relaxată. Când l-am întâlnit prima dată în camera de repetiții de la NHK, mi-am zis ”Ah, persoana aceasta este șeful meu pentru următoarele trei luni.” și am început cu ”Bună”, dar impresia mea despre el pe atunci era de o mare admirație a felului său de a începe a comunica cu toată lumea prin a le strânge mâna, bunele sare maniere, și felul său de a crea legături cu oamenii din jurul său. În a face o dramă, desigur că scenariul și directorul sunt importanți, dar sunt și lucruri aduse la viață datorită celorlalți membrii din casting, eu personal cred că comunicarea dintre noi este un aspect foarte important. Poate că la început, cred că am pornit cu o conversație ca ”Să iau câteva băuturi?”, dar pentru mine, în timp ce mă uitam la Gackt, care avea o barieră de a mă vedea ferm ca actorul opus lui, și o expresie la fel de aspră ca rolul pe care îl juca, i-am spus ”Zâmbește puțin mai des.” și el a râs ”Desigur.” De când s-a întâmplat asta, cred că am putut fi mai puțin rezervați unul cu celălalt.

Când am terminat de filmat scena unde Kagetora vine să mă convingă, pe Usami Sadamitsu, să devenim aliați, Gackt mă privea de parcă întreba ”A fost bine?”, așa că am aprobat ridicând degetul mare și i-am zâmbit, ca să spun ”Da”, ca mod de a răspunde; de la mine asta însemna că era destul de bun. Pentru că am simțit că Gackt singur putea deja să prezinte părți din Kagetora care ar fi trebuit portretizate. Un cuvânt, altul, în a ne spune replicile împreună, era ceva ce se vedea în privirea lui. Clar de pe atunci, nu ca un părinte și copil, nu ca prieteni, nu ca profesor și elev, nici superior și subordonat, o atmosferă bună imposibil de descris s-a născut între noi, o bună relație a început.

Apoi, până la filmarea finală Gackt își verifica propria interpretare prin a reviziona pe propriul său ecran de test imaginile înregistrate pe o cameră digitală, verificând sentimentul din vocea lui spunând lucruri ca ”Ah...” tare, sentiment ce a crescut treptat – se simțea ca și cum simțul lui de sincronizare ca actor se potrivea perfect cu al meu. Chiar dacă explic, ar putea fi un mod de a ne observa apropierea pe care doar cei implicați o pot înțelege, iar din moment ce a fost un sentiment foarte bun, am devenit atașat de Gackt.

Bărbatul pe care l-am interpretat, Usami Sadamitsu, nu apare în lucrarea originală. Pentru că, comparat cu apropierea de vârstă dintre Takeda Shingen și Yamamoto Kansuke, Nagao Kagetora și Usumi Sadamitsu sunt extrem de departe; mai degrabă decât să încerce amândoi să prezinte ceva cu corpurile lor, m-am gândit că ar fi bine să joc ca un strategist care folosea intelectul și un simț de pace interioară, mișcând piesele pe tabla de șah. Cred că a mers destul de bine între mine și Gackt. Ca scenă simbolică unde amândoi lucrăm împreună, este o scenă unde mergem amândoi ținând mărgelele pentru rugăciune. Interpretarea lui Gackt a personalității lui Kagetora ca o persoană care folosește războiul nu pentru scopul de a-și mări teritoriul, ci pentru a-și proteja țara sa, a decurs bine. Așadar, rolul meu a fost pentru a-l împinge de la spate, un lucru semnificativ. Sunt multe scene care mi-au făcut impresie, dar una care îmi place în special este, înainte de prima luptă a lui Kagetora la Kawanakajima, o replică pe care el o spune în fața vasalilor săi: ”Cei care vor lupta până la moarte vor trăi, cei care vor lupta să trăiască vor muri cu siguranță.” A nu o exprima de parcă o exprimi, a o exprima de parcă nu o exprimi – m-am gândit că aceste puncte subtile sunt felul în care replica se schimbă dacă o spune un cântăreț, iar Ichiwaka Kamejiro în rolul lui Shingen spune o replică ușor diferită, dar ca rezultat, cred că Kagetora a fost foarte bine interpretat de Gackt.

Pe parcurs, am făcut multe lucruri, cum ar fi să luăm prânzul împreună la locația filmărilor și am devenit prieteni destul de apropiați ca să-i pot spune lui Gackt ”Gakkun”, și de ziua mea, când am făcut 70 de ani, mi-a dat o brichetă. Pentru că am încercat să renunț la fumat și am eșuat, mă întrebam dacă era bine sau nu să încep iar să fumez, dar era un Dupont auriu, gravată cu ”Usami Sadamitsu, Ogata Ken, Kagetora” pe ea, avea un sentiment puternic în ea. Nu spun asta din cauză că era un cadou, să facă asta pentru mine a fost drăguț. Oamenii diferă complet, bazat pe faptul dacă sunt sau nu drăguți.

Gakkun are tot ce nu am eu. Vocea lui, ochii și forma sunt frumoase. În dramă, părul lui este mai tot timpul desfăcut, doar când merge la capitală pentru o audiență cu împăratul și conducătorul regiuni Kantou, are părul aranjat și prins, și îi se vede întreaga față, dar când își trage părul în spate strâns, e ca un tânăr plin de demnitate, și asta a fost considerat bun.

De acum încolo, Gackt probabil că va accepta iar provocarea unei drame, și își va aduna aparițiile pe scenă, și pentru că sursa însăși este de ajuns de bună, cred că ar fi bine să-l văd puțin mai mult natural.

Dacă aș fi avut șansa să joc iar alături de ei, cred că ar fi interesant ca Gackt să aibă un rol puțin mai special. De exemplu, ca Abe no Seimei, un rol care inspiră. Pe atunci, nu știu ce rol voi putea lua, dar cu siguranță ar fi amuzant să ne întâlnim și să facem schimb de replici. Chiar dacă acum s-au terminat filmările, noi încă mai vorbim prin e-mail-uri. Cred că întâlnirea cu Gackt a fost într-adevăr una bună.