P.S. I LOVE U GACKT - Eternal Affection - Capitolul 3

CAPITOLUL 3 Agrafa

1/5

În aceea zi...

O colegă m-a strigat pe hol.

Colega (C): Maria. Crezi că poți ajunge la barul de noapte după asta? Vor fi și doctorii acolo.

M: Sigur, probabil că pot ajunge.

C: Îți trimit mesaj cu detaliile atunci. Ne vedem acolo.

M: Oh, stai!

Am oprit-o repede să plece.

M: Vine și Dr. GACKT?

C: Dr. GACKT? Ei, părea cam ocupat săptămâna asta, așa că nu am întrebat.

M: Posibil să fie liber, așadar, te superi dacă îl întreb?

C: Deloc, aș fi bucuroasă dacă ar veni...Stai puțin, Maria, nu se întâmplă să fii...

M: Huh? N-Nu, nici vorbă de așa ceva...

C: Oh? Serios?

M: Dacă poate veni, te anunț.

Se părea că subiectul se întorcea împotriva mea, așa că am plecat agitată.

G: Nu pot veni.

M: Ohh...înțeleg.

G: În special săptămâna asta.

(Complet înfrântă. Ei, nu e ca și cum nu mă așteptam ca asta să se întâmple...)

M: Ei bine. Data viitoare, atunci. Acum, te rog să mă scuzi –

G: Stai.

Dr. GACKT m-a oprit din drum.

M: Da?

A scris ceva pe un bilet și mi l-a întins.

G: Aici e numărul meu. Poți să mă suni? Îl voi salva pe al tău așa.

M: Oh...okay.

G: Dacă pare că am să am cum să vin, am să te sun.

M: Bine...

Am luat biletul și am plecat din birou.

(I-am luat...numărul de telefon...)

Dacă vroiam să-i știu numărul, puteam să verific lista cu numere de urgență.

Și totuși, să îl aud de la însuși Dr. GACKT era complet diferit.

(Cu siguranță sunt prea fericită pentru asta...)

Și în timp ce puneam biletul primit de la el în buzunar...

M: Oh!

...mâna mea a atins micul săculeț care îl aveam acolo.

(La naiba, am uitat să-i dau agrafa...)

Atunci când Dr. GACKT m-a chemat să mă mituiască în legătură cu schița lui...

G: ...Acestea sunt chipsuri destul de bune.

M: Așa este. Și prăjiturile erau destul de bune, dar...erau puțin cam moi.

G: Erau? Dar am ținut punga închisă cu elastic.

M: Ei, probabil că elasticul era prea larg. Trebuie să-l strângi destul de tare.

G: Destul de tare, huh...

M: Da.

G: ...

Dr. GACKT a murmurat ceva, arătând destul de îngândurat.

M: Doctore?

G: Să le închid cu un elastic, trebuie să leg mult, huh...

M: Păi...da, probabil că da.

G: Asta sună ca...

M: Ca...?

G: ...o serioasă pacoste.

M: ...

Și așa, când am găsit o agrafă pentru pungi într-un magazin, am cumpărat-o imediat.

(Dar chiar vreau ca primul meu cadou pentru el să fie o agrafă de un dolar...?)

Am ezitat puțin, dar am decis să îi o dau când aveam o pauză.

Cu toate astea...

2/5

Munca m-a ținut ocupată atât de mul timp că nu i-am putut da doctorului GACKT agrafa.

(Presupun că am o las cu un bilet pe birou când mă duc acasă...)

Și exact când m-am gândit la asta.

M: Oh, Dr. GACKT!

De la o fereastră de la al doilea etaj, l-am văzut în fața porții principale.

Părea să-și ia rămas bun de la un băiat care fusese externat în cele urmă.

(Oh, da, acel copil pleacă astăzi.)

Condiția lui era atât de rea că nici un alt spital nu l-ar fi operat.

Dr. GACKT, totuși, l-a luat imediat.

Nu eram în sala de operații în acea zi, dar am auzit de la o colegă...

...că a făcut operația extrem de dificilă fără nici o greșeală.

M: Sunt atât de bucuroasă că este bine acum...

Părea că băiatul nu vroia să plece de lângă doctor și trăgea de halatul lui, plângând.

Văzând asta, am zâmbit.

(Acel copil chiar este atașat de doctor, nu-i așa...)

Alintat de doctor și de părinți, băiatul i-a dat drumul și a urcat în taxi.

Dr. GACKT a privit taxiul până nu s-a mai văzut.

M: ...

Și eu l-am privit pe el în acest timp.

În timp ce mergeam spre sala de operații, șefa m-a strigat.

A.S: Maria, te duci pentru operație?

M: Da.

A.S: Și Dr. GACKT operează?

M: Da.

A.S: Și acum câteva minute...te uitai la el de ceva timp.

M: Huh?!

(M-a văzut șefa...!)

M: O-oh, păi, nu a fost mult timp, dacă te gândești, și...

În timp ce mă încurcam în cuvinte, șefa m-a fixat cu privirea.

A.S: Este ceva ce vreau să-ți spun cât timp mai pot.

M: ...Ce?

A.S: Nu cred că ar trebui să te apropii prea mult de el.

M: Nu ar trebui...?

A.S: Și nu spun asta pentru că sunt răutăcioasă. Te rog să înțelegi asta.

M: ...

Și-a pus mâna ușor pe umărul meu și apoi s-a întors la lucru.

Operația decurgea bine, dar dintr-un anumit motiv, nu îl puteam privi pe Dr. GACKT.

(Dacă stau și mă gândesc...)

A.S: Ce părere ai despre Dr. GACKT?

M: Oh...îl respect, presupun.

A.S: Desigur. Iartă-mă, o întrebare ciudată.

(M-a întrebat asta atunci...dar de ce a...?)

G: Pensetă.

Dr. GACKT a întins mâna.

M: O-Oh, imediat.

Puțin confuză, i-am înmânat penseta chirurgicală.

(Ce fac? Trebuie să mă concentrez pe operație!)

Atentă ca nimeni să observe, am tras aer în piept și mi-am concentrat pe operație.

3/5

Când s-a terminat programul, și eram pe cale să plec acasă...

G: Bună treabă astăzi.

Am dat peste Dr. GACKT.

M: Oh, și tu,...doctore.

Era o conversație simplă, dar încă eram îngrijorată că șefa ne-ar putea vedea.

G: În timpul operației...erai puțin diferită față de obicei.

M: Îmi pare rău. Am făcut ceva greșit? Am crezut că eram atentă, dar...

G: Ei, nu ai greșit nimic, sau altceva.

M: Oh, mă bucur să aud asta...

G: Doar că...

M: ...

G: Ca și cum, nu știu. Ca și cum era acest...perete rece și invizibil în jurul tău.

În timp ce vorbea, și-a mișcat încet mâna ca și cum atingea un perete în fața mea.

M: Un perete...?

Privindu-i gestul, am simțit că chiar era un perete invizibil între noi.

Când am ajuns acasă, cuvintele șefei îmi sunau în minte.

A.S: Nu cred că ar trebui să te aproprii prea mult de el.

(De ce mi-ar spune asta?)

(Pentru că aș putea deveni neatentă la lucru și aș fi o povară pentru pacienți...?

Telefonul meu suna. Aveam un nou mesaj.

L-am scos din geantă. Era de la Yota.

Scria despre cina de care vorbisem în cealaltă zi.

(Joi...ar trebui să fiu liberă în acea seară.)

După ce mi-am verificat programul și i-am răspuns pozitiv, mi-a răspuns imediat.

M: Asta a fost rapid.

Scria ”Poartă ceva frumos!”

N: Poartă ceva frumos? Încearcă să-mi spună că nu fac asta întotdeauna?

Am murmurat pentru mine, dar chiar eram fericită că m-am împăcat cu Yota.

M: Ei bine, timpul pentru o baie bună.

În timp ce mă ridicam, am observat, în geanta deschisă,

Micul săculeț cu agrafa pe care trebuia să îi o dau doctorului GACKT.

(În cele din urmă, nu am mai reușit să îi o dau...)

Cuvintele lui îmi pluteau înainte din mintea mea.

G: Ca și cum, nu știu. Ca și cum era acest...perete rece și invizibil în jurul tău.

Cuvintele scurte pe care mi le-a lăsat au răsunat în pieptul meu.

(Înțeleg acum...e din cauză că am să ajung să fiu prinsă de fiecare cuvânt al lui astfel...)

(Probabil de asta mi-a spus șefa să stau departe...)

M: Nu va mai fi ceva amuzant dacă îmi afectează munca...

(Probabil că nu ar trebui să-i dau cadouri...nici măcar agrafa.)

Am privit micul săculeț cu ochii triști.

...Următoarea zi.

E mai bine că nu aveam nici o operație cu Dr. GACKT.

(Am să stau departe de el cât de mult posibil și o să-mi controlez emoțiile...)

Și totuși, tocmai ce mă hotărâsem, din toate momentele...

G: Neața.

Am dat peste el.

M: Bună dimineața.

G: O vreme destul de frumoasă astăzi, h—

M: Este urgent?

G: Nu?

M: Atunci spune-mi mai târziu.

G: ...Oh, uh, okay.

A fost surprins pentru o secundă, dar...arătând complet netulburat, a luat-o în jos pe hol.

(Ce tot fac? De ce nu mă comport normal? O să creadă că sunt o ciudată.)

Dând- o în bară, primul lucru de dimineață, mi-a făcut emoțiile să îmi scape și mai mult de sub control.

4/5

C: Maria, ești bine? Abia dacă mănânci.

M: Mmm...

Colega împreună cu care luam prânzul mă privea îngrijorată.

C: Îți este rău?

M: Nu, nu este asta.

C: Serios? Haide, să mâncăm bine și să lucrăm din greu.

A râs și m-a lovit peste spate.

M: D-Da...

Am dat din cap în timp ce mă înecam.

(Are dreptate. Trebuie să mănânc bine și să lucrez din greu. Acesta este cel mai bun lucru de făcut.)

Am atacat cu înflăcărare ce mi-a mai rămas din mâncare.

Programul era aproape pe sfârșite.

Aveam colege care aveau grijă de orice problemă din birou...și am evitat locurile unde ar fi putut apărea.

Și reușisem. Nu-l întâlnisem toată ziua.

(Dacă continui să-l evit astfel, atunci chiar dacă dau peste el...)

(...indiferent de ce spune, ar trebui să pot trece peste...cred...)

Și totuși.

Nu eram sigură că puteam sta calmă data viitoare când îl vedeam.

(Mănâncă bine și lucrează din greu. Am să mă concentrez și pe asta mâine...)

Atunci, când am aruncat o privire pe fereastra dinspre aripa de partea cealaltă a grădinii...

...l-am găsit. Dr. GACKT, stând la fereastra biroului.

M: ...

Eu stăteam nemișcată, în fața ferestrei, neputând să-mi iau ochii de la el.

(Ce o face acolo, totuși...?)

Avea o pungă într-o mână și părea că mânca ceva.

(Probabil chipsuri de cartofi iar...)

O pasăre a zburat de pe copacul din grădină și a urmărit-o cu privirea.

Se părea că lua o pauză cu chipsuri de cartofi și privea păsările.

M...Oh!

Am  scos un mic sunet.

Pentru că a închis punga cu chipsuri și a scos un elastic.

(Mă întreb dacă o poate strânge destul de tare...)

M-am uitat intens în timp ce îl legase de două ori.

Și apoi, a dispărut repede de la fereastră.

M: De două ori...? De două ori...?

(Se vor înmuia așa! Ce o fi făcând?)

Am început să râd.

M: Ce e cu el, totuși...?

(De treabă, drăguț, un perfecționist, și un doctor as...

...și totuși își pune elasticul doar de două ori...)

Pur și simplu nu mă puteam opri din râs.

(Primește agrafa aia de la mine. Nici gând să nu o primească, nu când s-a ajuns la asta.)

Am scos săculețul cu agrafa din dulapul meu și m-am grăbit spre birou.

Am țâșnit în biroul ușor luminat de apus.

M: Doctore!

Și acolo era el.

G: Tu ești...asta e brusc.

M: Doctore, te rog, scoate punga cu chipsuri.

G: Ai fugit până aici...doar ca să le mănânci?

M: Doar scoate-o!

G: ...Tch, toată comodă.

A murmurat, dar a scos punga cu chipsuri din sertarul lui.

M: ...Știam eu.

A pus elasticul prea larg, și punga era pe cale să se deschidă.

M: Asta nu o să meargă.

G: Nu?

M: Te rog, folosește asta.

I-am înmânat agrafa, și s-a uitat la ea de parcă era un obiect extraterestru.

G: Ce este asta?

M: Este o agrafă pentru pungi. Uite, doar o prinzi de pungă așa.

În timp ce îi explica, a închis punga.

G: ...

S-a uitat la punga de chipsuri închisă.

M: Ce crezi?

L-am întrebat, și el mi-a zâmbit, părând satisfăcut.

G: Îmi place.

Un zâmbet îmi apăruse pe față.

M: ...Mă bucur să aud asta.

Mi-am dat seama în timp ce mă uitam la zâmbetul lui. Stai...de fapt, știam asta de mult timp.

Mă îndrăgostisem de Dr. GACKT.

5/5

Programul se terminase, și o așteptam pe șefă în spatele spitalului. A venit chiar la timp.

A.S: Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți. Deci, despre ce vroiai să vorbim?

M: Um, ei...

A.S: ...Este despre Dr. GACKT?

M: ...Da.

Am dat din cap.

M: Șefa, mi-ai spus că nu ar trebui să mă apropii prea mult de Dr. GACKT. Dar, nu pot pune această distanță între noi, nu când îl admir atât de mult.

Auzind asta, șefa a oftat.

A.S: Deci, teoretic, te-ai îndrăgostit de el, huh?

M: ...

(Să mint nu ar avea rost.)

I-am spus clar.

M: Da, așa este.

A.S: Înțeleg...

A oftat iar.

A.S: Ar fi trebuit să-ți spun mai devreme.

M: Despre ce?

A.S: Este ceva ce vreau să știi...

(Ceva ce vrea să știu...?)

Șefa mi-a spus încet ceea ce vroia să-mi spună.

În minutul în care am ajuns în camera mea, m-am prăbușit în pat.

(Asta...asta nu poate fi adevărat...)

Încă nu îmi venea să cred ceea ce mi-a spus șefa.

A.S: Pe când era un student la medicină, vezi tu, Dr. GACKT avea o prietenă.

După ce mi-a spus asta, șefa a tăcut.

M: ...Șefa?

(Ei, asta nu era o surpriză. Chiar este chipeș, până la urmă.)

(Una, sau două prietene ar fi de așteptat, nu?)

Și în timp ce mă gândeam la asta, șefa a început să vorbească de parcă luase o decizie grea.

A.S: A murit în spitalul nostru.

M: Poftim...?

(Prietena doctorului GACKT...?)

A.S: Boala ei se declanșase când avea 20 de ani, și a stat mult timp în spital. Dr. GACKT a renunțat la colegiu și a intrat la medicină pentru ea. Dar, nu a devenit doctor la timp pentru a o salva.

M: ...

A.S: Chiar și așa, după absolvire, a venit la spitalul nostru ca intern. Și a rămas aici de atunci.

M: De atunci...

A.S: Exact. Nu contează cât de tentantă ar fi o ofertă de la un alt spital, întotdeauna refuză. Totul pentru a sta în spitalul unde iubita lui a murit.

Șefa nu a mai spus nimic după asta. Dar oricine își putea da seama ce vroia să spună.

(Dr. GACKT nu o poate uita pe prietena lui, așadar continuă să lucreze la acel spital...)

(Dacă mă îndrăgostesc de el, nici gând să pot evita să nu fiu rănită.)

(Șefa doar avea grijă de mine...)

M: Dar...

(Nu îmi vine să cred. Nu vreau să...)

Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mai multă durere simțeam.

M: ...

Dorind să iau o gură de aer proaspăt, m-am ridicat de pe pat și m-am dus pe verandă.

M-am uitat pe cer, dar nu m-am simțit deloc mai bine.

(Mă întreb dacă, chiar și acum...el încă o iubește, și doar pe ea?)

Probabil că va ploua. Nu era nici o stea pe cer.