P.S. I LOVE U GACKT - Eternal Affection - Capitolul 9

CAPITOLUL 9 Reuniunea

1/5

Șalul albastru a zburat în vânt și s-a oprit înaintea mea.

L-am ridicat...exact așa cum îmi aminteam.

?: Scuze!

M-am uitat în sus spre voce, să văd că de la etajul trei, o femeie era la fereastră.

?: Îmi pare rău, este al meu. Poți să-l lași pe bancă? Am să vin jos să-l iau.

M: Probabil că îl va lua iar vântul, așa că am să ți-l aduc.

? : Serios? O să mi-l aduci? Mulțumesc!

Mi-a zâmbit luminos.

Destul de luminos cât să te facă să uiți că avea o boală necruțătoare.

Da. Aceea era Kayo.

După ce mi-a spus numărul camerei ei, m-am îndreptat spre ea.

(Am să o întâlnesc în sfârșit...adevărata Kayo...)

G: Kayo s-a îmbolnăvit la douăzeci de ani, și a tot fost internată și externată de atunci.

Pare sănătoasă, dar până atunci, fusese în spital de foarte multe ori.

(Mă întreb care sunt simptomele ei? Pare....relativ de plină de energie, dar...)

G: Kayo scria versurile pentru ea.

Mă întreb dacă Dr. GACKT deja a lăsat-o să asculte...aceea melodie.

Și dacă ea deja a început, chiar și puțin, să scrie versurile.

M: Camera 302...aici este.

(Frate, sunt agitată...)

Am tras aer în piept și am bătut la ușă.

?: Intră!

Am auzit doar ceea ce am presupus ca fiind vocea ei din aceea cameră.

Imediat ce am intrat în cameră, am putut simți aroma plăcută de ceai.

K: Mulțumesc că ai venit până aici.

O femeie înaltă s-a întors spre mine. Nu era alta decât Kayo.

M: Oh, nici o problemă...

Punea ceai în două cești.

K: Te rog să iei loc.

M: Oh, uh...o-okay...

M-am așezat pe canapea la îndemnul ei.

Camera lui Kayo era specială.

Avea o canapea, un televizor, o veioză...tot de ce aveai nevoie era în cameră.

K: Am fost închisă aici de mult timp, plictiseala mă omoară. Așa că te rog, simte-te ca acasă. Oh, e bun ceaiul?

M: Da, îmi place ceaiul.

Kayo a zâmbit de ușurare.

(Locul acesta pare prea vesel și confortabil ca să fie o cameră de spital.)

(Pare ca și cum ai venit acasă la un prieten sau ceva de genu.)

K: Poftim.

Kayo a pus o ceașcă cu ceai pe masă.

Era o ceașcă drăguță.

M: Mulțumesc...oh, um, șalul tău...

Șalul albastru chiar scotea în evidență pielea ei albă și frumoasă.

(E atât de frumoasă...)

M-am uitat la ea în timp ce se așeza grațios lângă mine.

2/5

K: Nu a fost prea obositor să ajungi aici, nu? Te-am întrebat pentru că pari destul de sănătoasă.

M: Sunt bine. Plec mâine. Complet sănătoasă, serios.

Imediat după ce am spus asta, ochii mei s-au făcut mari.

(Oh, ”plec mâine”? ”complet sănătoasă”. Eu...)

M-am simțit atât de ușurată de briza veselă, că nu știam totul despre boala lui Kayo.

Kayo, totuși, părea complet nederanjată.

K: Pleci mâine? Felicitări.

Părea încântată.

K: Atunci nu este nimic ce nu poți mânca, nu? Așa că servește-te!

A scos o tavă plină cu dulciuri.

(Wow, chiar este o persoană drăguță.)

Cu o mulțime de gesturi, a început să vorbească zâmbind.

K: Mă uitam pe fereastră și deodată a bătut vântul! Chiar m-a surprins și bietul meu șal a fost luat de vânt...Dar mulțumită acestui lucru, mi-am făcut o nouă prietenă. Am să consider acesta un lucru bun!

Mi-a zâmbit larg.

Nu era nici o fărâmă de tristețe pe chipul ei.

(E atât de puternică și frumoasă...)

Nu e de mirare că Dr. GACKT nu a putut-o uita.

K: Oh! Dacă stau și mă gândesc, noi nici măcar nu ne-am prezentat încă.

M: Oh, da.

(Asta a fost pe aproape...aproape i-am spus pe nume fără ca măcar să-l aud!)

Ne-am prezentat una celeilalte.

K: ...Oh, deci ești la liceu, huh?

M: Da...sunt.

K: O adolescentă...mă face să simt că chiar este o diferență de vârstă între noi.

M: Oh, deloc! Nici măcar puțin!

K: ...

Pentru că am vorbit brusc, Kayo s-a uitat la mine surprinsă.

M: Oh, uh, ei bine...am multe prietene mai în vârstă, ahaha.

În timp ce îmi căutam cuvintele panicată, Kayo a râs.

K: Ești puțin ciudată...într-un sens bun totuși.

M: Haha...serios?

(De fapt, suntem cam de aceeași vârstă...)

(...Dar nu mă simt la fel de feminină ca ea, trebuie să o spun...)

K: Elevă de liceu. Tinerețea, huh? Fiecare zi trebuie să fie distractivă, nu?

M: Da, ai putea spune asta...

Am încercat cu disperare să-mi amintesc zilele de liceu.

Momentele când ieșeam cu prieteni, fără nici o grijă pe lume.

Momentele când mă înecam în durere la lucrurile mărunte...

Momentele în care mă gândeam că fiecare zi era la fel.

Și totuși, acum, privind înapoi, m-am gândit că acele momente erau importante. Fericite.

M: Sunt urcușuri și coborâșuri, dar...da, distractive.

Kayo a dat din cap ca fiind de acord.

K: Și eu eram așa. Doar gândindu-mă la viitor, la toate posibilitățile...Ei, asta până ce am renunțat la școala de muzică din cauza acestei boli.

A ridicat din umeri.

(Din cauza boli, huh...)

(Și trebuie să-și fi dorit să devină ceva.)

Expresia mea era probabil întunecată.

Și-a cerut scuze că a adus vorba de asta și a schimbat repede subiectul.

3/5

K: Hey, Maria, te întâlnești cu cineva?

M: O-Oh, acum? Cu cineva...ei bine, sunt boboc la liceu acum, așa că...nu cred că mă întâlnesc cu cineva.

Kayo a început să râdă la răspunsul meu bizar.

K: Chiar ești interesantă, Maria.

M: Îmi pare rău, doar că a fost atât de brusc...

(Argh, se pare că doar devin din ce în ce mai ciudată...)

K: Dar este cineva pe care îl placi, nu?

M: Huh?

K: Vreau să spun, ești în liceu, normal că este.

Kayo a vorbit de parcă era evident, așa că eu doar am...

M: Este...cineva pe care îl plac.

...spus-o cu voce tare.

K: Ce fel de persoană este?

M: Ce fel...huh...păi, este...

K: Haide, spune-mi totul despre el.

Cu ochii strălucindu-i de interes, s-a uitat fix la mine.

M: Ei bine, este...nu știu dacă îl pot descrie prea bine dar...

K: Este în ordine, dă-i drumul. Cum este?

Luată puțin prin surprindere, am început să vorbesc.

M: ...Este...

M: ...capabil să facă orice, foarte talentat, strict cu el însuși și cu alți...și totuși, începe brusc să vorbească despre macrou din toate lucrurile posibile...nu are nici o problemă să mănânce chipsurile de cartofi moi...și are și părți ciudate...nu îl poți lăsa singur pur și simplu, și spune lucruri ciudate uneori, dar...chiar este o persoană drăguță.

(Mă întreb dacă l-am descris destul de bine...)

M-am uitat la Kayo să o văd cu brațele încrucișate, gândindu-se.

Părea că nu m-am exprimat bine. Am lăsat capul în jos.

(Era probabil imposibil de la început, să descriu pe cineva atât de bizar...)

Înainte de a realiza, Kayo se uita la mine cu milă.

K: ...Tu chiar te-ai îndrăgostit de o pacoste, nu?

M: ...Se pare că da.

K: Dar...

M: Dar?

K: Dar, sună interesant. Simt că vreau să-l întâlnesc.

A râs, fericită. Ca un copil care a găsit o bilă de sticlă pe stradă.

(Știam eu. Ne place de aceeași persoană.)

Acum, sigură de acest lucru, am râs împreună cu ea.

4/5

K: Dacă stau și mă gândesc, prietenul meu e cam la fel.

M: Oh...s-serios?

Cuvintele ei m-au făcut să mă agit puțin.

(Probabil că are o intuiție puternică.)

K: Astăzi vine să mă viziteze. Ar trebui să-l întâlnești!

M: ...

Inima a început să o ia la trop. Nu puteam vorbi, așa că am dat doar din cap.

K: Numele lui este GACKT.

M: GACKT...

(Știam de dinainte să-mi spună că Dr. GACKT va veni în această cameră.)

(Să o viziteze pe ea.)

Știam că va veni să o vadă în timp ce eu vorbeam cu Kayo – trebuia.

K: Nu că m-aș da mare, dar chiar e chipeș.

M: Serios?...Mi-ar plăcea să-l întâlnesc.

Chiar atunci, s-a auzit o bătaie în ușă, și aproape că am sărit ca să mă uit la ea.

(Doctore...?)

Știam că vine, dar vroiam să fug de agitată ce eram.

(C-Ce mă fac acum...?)

K: Intră!

Ignorând complet panica mea, Kayo i-a răspuns vizitatorului.

Ușa s-a deschis.

M: ...

Și înăuntru a intrat...

A.S: Kayo, referitor la următoarea ta examinare...

...șefa.

Aproape am căzut.

M: ...Șefa?

K: Șefă?

M: O-Oh, nimic.

A.S: Oh? Hey, voi două vă cunoașteți?

K: Da, de puțin timp. Vântul a adus-o aici pe Maria.

A.S: Vântul?

K: Da, vântul. Nu-i așa?

Kayo mi-a zâmbit.

A.S: Înțeleg. Ei bine, mai aduce vântul pe altcineva?

K: Huh?

A.S: Păi, când am intrat pe ușă, părea incredibil de dezamăgită.

S-a uitat la mine ușor îngrijorată.

M: Nu vroiam să –

K: Maria, credeai că vine GACKT?

M: ...Da.

K: Ei bine, l-am prezentat ca fiind chipeș.

A.S: Ooh, înseamnă că am luat-o prin surprindere, atunci.

Cele două au început să râdă ușor.

A.S: Ei bine, am să-ți spun ce trebuie să-ți spun, apoi această doamnă se va duce în treaba ei...

Șefa i-a spus lui Kayo de următoarea examinare și a ieșit.

(Deci, șefa a venit înaintea doctorului...am uitat câteva mici detalii.)

Nu îmi aminteam nici că camera lui Kayo era atât de feminină...)

În colțul ochiului, am observat un coș pe dulăpiorul ei.

Și înăuntru era ceva familiar.

(Hey, acela este...)

5/5

O parte mică din materialul înflorat ieșea din coș.

(...Acel material, acel model...trebuie să fie...)

M: Um, aceea de acolo...

K: Oh, aia?

Kayo s-a dus la dulăpior și a luat coșul.

Înăuntru erau instrumente de cusut și material gata tăiat.

K: Doar m-am gândit într-o zi, știi tu, că vreau să fac o păpușă.

A scos material alb pe care tocmai începuse să-l coase și mi l-a arătat.

(După mărimea asta, și modelul înflorat, trebuie să fie...)

M: Se întâmplă să fie...un iepuraș de pluș?

K: C-Ce...

Ochii ei s-au mărit de uimire.

K: Wow! Uimitor! Cum ți-ai...abia am început, cum ți-ai dat seama?

M: Ei, am avut un presentiment...deci, Kayo, te pricepi la cusut?

K: Nu chiar. Dar când îl termin, vreau să-i îl dau lui GACKT. Un mic cadou.

M: Un...cadou...

M: Animăluțul acesta a...fost al prietenei tale?

G: Da. A fost.

(M-am gândit că Dr. GACKT l-a luat după ce ea a murit.

Dar de la început, ea i-l-a dat lui ca și cadou...)

K: ...Deși, nu pot spune dacă va avea grijă de un cadou atât de copilăresc.

M: ...

Știam cât de multă grijă va avea de el.

Dar nu îi puteam spune. Deloc.

M: ...Cred că îi va plăcea.

Am putut spune doar un clișeu.

K: Sper că da. Oh, fac asta în secret, așa că să nu-i spui lui GACKT, da?

M: Bine.

M: Doctore...Doctore, stai în acest spital din cauză că ea a murit aici?

G: ...Stau. Și voi sta.

(Îmi doresc să-i fi putut spune...)

Să-i spun că Dr. GACKT nu s-a oprit niciodată să o iubească.

K: Cusutul meu este groaznic, așa că cine știe cum va ieși fața acestui biet iepure.

M: Sunt foarte sigură că va fi drăguță.

La asta, Kayo mi-a zâmbit fericită.

Chiar atunci, am auzit o bătaie în ușă.

M: Oh...

K: Este GACKT de data asta?

Dr. GACKT este...de partea cealaltă a ușii, chiar acum...)

K: Intră!

Kayo l-a invitat, și ușa s-a deschis încet...