CAPITOLUL 2 Cadoul meu
1/5
În cele din urmă, a venit ziua.
Înflăcărarea mea pentru ziua de astăzi și
de mâine mă făcea să tremur de emoție.
Așteptam în fața apartamentului meu cu
mult timp înainte de ora stabilită.
Vreau să spun, venea să mă ia cu mașina.
Nici gând să ratez aceea priveliște rară.
(Să-și aducă mașina după ce s-a plâns de
consumul de benzină...oh, e ca un vis!)
(Mă întreb de fel de Ajun de Crăciun
minunat va fi...?)
În timp ce mă lăsam fermecată de situație,
am auzit un zgomot de motor.
M: E aici...
Mașina pe care doar am zărit-o în parcarea
spitalului era înaintea ochilor mei.
Ușa s-a deschis, și Dr. GACKT a coborât.
M: Bună dimineața!
G: Neața. Aștepți de mult timp?
M: Nu, deloc!
G: Mai întâi, să mergem la cumpărături și
să-ți luăm cadoul.
M: Huh? Cadoul meu...?
G: Apoi mergem să luăm prânzul.
M: Prânz...?
G: Apoi, mergem să vedem ce film vrei.
M: Film...
G: Și după asta, am o rezervare pentru
cină.
M: Ci...
(...Oh doamne, a plănuit totul...)
M: Doctore...
G: Hm?
M: Vezi, poți să o faci dacă încerci!
G: Gah?!
Cu un amestec de fericire și uimire, l-am
lovit ușor peste spate.
M: ...Îmi pare rău.
G: Nu...îți fă griji pentru asta.
Am plecat din magazin, fără a cumpăra
nimic. Acesta a fost al cincilea.
Am început această întâlnire toată
emoționată, dorind să o fac să meargă indiferent de ce se întâmplă.
...Și totuși, chiar de la început,
lucrurile mergeau prost.
G: Nu ai văzut nimic care să-ți placă?
M: Păi, uh...nu m-am putut hotărî.
G: Înțeleg...
Se simțea puțină dezamăgire în vocea lui.
M: ...Îmi pare rău.
G: Nu...îți fă griji pentru asta.
Mi-am cerut scuze, și el mi-a oferit
zâmbetul meu preferat...acest model s-a repetat de prea multe ori astăzi.
(Aww, chiar îl dezamăgesc...)
Toate magazinele în care am fost cu el
erau cele pe care le-am vizitat cu Yota deja.
Până acum, m-am gândit că doar aruncam o
privire după noaptea filmelor.
Dar acum am observat că chiar a încercat
și m-a dus la câteva magazine destul de cunoscute.
(Cu siguranță am cam profitat de bunătatea
lui...)
Cu asta în minte, cam ezitam puțin să aleg
primul meu cadou de la doctor.
(Poate ar trebui să mă forțez să aleg
ceva.)
G: ...Atunci, ce spui să luăm prânzul mai
întâi, și să îți luăm cadoul mai târziu?
M: ...Bine.
G: Am auzit că este un loc pe aici – bar
noaptea, dar servește prânzul ziua. Nu am mai fost niciodată acolo, dar am
auzit că pastele sunt foarte bune.
M: Oh, paste? Abia aștept.
G: Și eu.
În sfârșit, un zâmbet între noi.
(Oh, da, suntem la o întâlnire, așa că...)
M: ...
Am întins mâna ușor și l-am luat pe Dr.
GACKT de mână.
(Cel puțin trebuie să ne ținem de mâini,
trebuie să mă revanșez pentru tot eșecul acesta...)
(Trebuie să fac această întâlnire să
funcționeze, trebuie să mă revanșez pentru cum m-a sprijinit șefa...)
(....Și să o fac și pentru Kayo. Nu pot
eșua, de dragul ei.)
G: A-Au...!
A scos brusc un sunet de durere.
M: Huh?
G: Chiar strângi puternic.
M: Oh!
Puțin prea zeloasă, îl strângeam de mână
pe Dr. GACKT cu tot ce aveam.
M: S-Scuze!
Mi-am retras mâna imediat.
G: Se pare că eu ar trebui să țin mâna ta
în schimb.
Și cu asta, mi-a oferit mâna lui.
M: ...Doctore.
Mi-am pus mâna într-a lui.
Și atunci, cu mâinile împreunate, am
început să mergem...dar....nici măcar după zece pași, Dr. GACKT s-a oprit.
G: Oh, aici este.
(A-Asta a fost rapid...stai, hey, acesta
e...)
2/5
G: Nu...prea pari încântată.
Dr. GACKT a vorbit direct, după ce a
înghițit pastele.
M: Huh? Eu? N-Nici gând! Deloc!
Aproape am scăpat furculița.
G: Mă întreb...e așa tot timpul, șt..
M: ...
Ezitarea mea se citea pe față probabil.
Pentru că, restaurantul acesta? Am venit
aici cu Yota, tot timpul.
M: ...Îmi pare rău.
G: ...
Neștiind despre ce să vorbesc în starea de
spirit care era, am privit în jos.
Și atunci, Dr. GACKT...
G: Deci, am auzit că filmul pe care o să-l
vedem are un sfârșit diferit de cel original.
...a ales un subiect pentru mine.
M: D-Da, abia aștept să-l văd. Îmi
amintesc că originalul era...
Dr. GACKT mă asculta vorbind cu un zâmbet
tandru.
Și în timp ce maturitatea lui m-a lovit,
am simțit o urmă de vinovăție în același timp.
(Pun pariu că Kayo ar fi ținut totul sub
control...nu i-ar fi forțat amabilitatea, sigur.)
Ignorând ceaiul neatins, în curând rece,
am vorbit mai departe despre film, cu pasiune.
Nu mai puteam fi surprinsă sau dezamăgită.
Pentru că, desigur, cinematograful era cel
la care am mers cu Yota. Dar, nu mă deranja.
Vreau să spun, voiam să văd filmul –
trebuia să știu cum se termină.
Și pe lângă asta, Dr. GACKT era chiar
lângă mine.
M: Nu-i așa, doctore?
G: Huh?
M: O-Oh, nimic. Hey, filmul e pe cale să
înceapă.
G: Da.
M: Oh, whoops!
(Nu pot uita să ne ținem de mână!)
Mi-am pus mâna peste mâna stângă a
doctorului GACKT care se sprijinea pe spătarul scaunului.
(E timpul să-mi răscumpăr greșelile! Șefa,
doar privește-mă! Sau, dacă mă gândesc mai bine...)
M-am uitat pe furiș la doctor, și dintr-un
anumit motiv, chipul său era contorsionat.
(Huh? Ce se întâmplă?)
Chiar atunci, când mă gândeam la asta,
luminile s-au diminuat...
(Ah, în fine.)
...și m-am întors spre ecran.
M: Eu...Huh?
Mi-am deschis ochii din cauza zgomotului
mulțimii.
(...Dacă mi-am deschis ochii, asta
înseamnă...huh? Că ochii mei erau închiși?)
M: ...
Capul meu se rezema de ceva.
M: ...H-Hey, asta e...
(Umărul doctorului GACKT!)
Am ridicat capul de parcă am respins un
magnet.
M: S-S-S-Scuze!
G: Neața.
M: B-Bună dimineața...S-Stai, am dormit?
Și fil –
G: S-a terminat.
M: Terminat? Stai, serios, de ce? De ce nu
m-ai trezit?
G: Dormeai foarte bine.
M: Serios?! Dar abia așteptam să văd
filmul! Nu îți amintești de ce am discutat la prânz?
G: Păi, da. Dar –
M: Nu îmi vine să cred...Oh, voiam să știu
cum se termină! Acum trebuie să închiriez DVD-ul –
G: Se pare că eroina avea o soră geamănă.
M: La-la-la nu te aud!
Mi-am acoperit urechile și am țipat, dar
era prea târziu. Am auzit totul.
G: Ce e cu tine?
Se uita la mine, uimit.
M: Tocmai...mi-ai dat spoiler...
G: Păi, tu spuneai că vrei să știi cum se
termină.
M: ...
(Nu...Nu îmi vine să cred...)
Știam că asprimea se citea pe chipul meu.
El a continuat.
G: ...Eu sunt de vină?
M: Oh, nu spun asta.
G: ...
M: ...
G: Să...mergem la cină. Am rezervare.
Probabil că nu mai vrei să mergi.
M: Vreau să merg.
G: Oh, mă îndoiesc.
M: ...
Dr. GACKT s-a ridicat și a plecat, și eu
l-am urmat.
Simțeam că lucrurile deveneau din ce în ce
mai rele. Nu, știam că erau.
Și dacă am ajuns până aici, următorul
lucru trebuie să fie...
3/5
Da, așa este.
Restaurantul la care m-a dus era același
în care Yota m-a cerut în căsătorie.
M: Acesta...cu siguranță este un
restaurant frumos!
Am încercat să par entuziastă, dar...
G: Mie mi se pare normal.
...am primit un răspuns fără vreo emoție.
M: Guh...
(Vede exact prin fațada mea...)
G: ...În orice caz, noroc.
Dr. GACKT a ridicat paharul.
M: O-Oh, da...
Mi-am ridicat și eu paharul.
(Aș fi vrut să ciocnim paharele, dar asta
nu se cuvine, huh...)
Y: Într-un restaurant de mare clasă,
ridici pur și simplu paharul când spui noroc. Să le ciocnim nu este corect. Ai
înțeles?
Aici, pe atunci, Yota m-a învățat eticheta
pe care trebuia să o știu la vârsta mea.
(Mulțumesc, Yota...asta mi-a fost de
folos.)
În timp ce mă scufundam în nostalgie, Dr.
GACKT și-a dres vocea.
M: Ah, îmi pare rău.
G: Pentru ce?
M: Uh...
Mi-am cerut scuze din reflex.
(Ugh...se pare că astăzi sunt dependentă
de scuze...)
M: Oh...ei bine, doctore, sunt singura
care bea alcool, așa că...
Dr. GACKT a oftat sceptic.
G: ...Mintea în altă parte, huh?
M: ...Asta nu este –
Chiar atunci, i-am auzit telefonul
vibrând.
M: ...
G: ...
L-a scos și s-a uitat la ecran.
G: E de la spital. Lasă-mă o secundă.
M: ...Bine.
S-a ridicat și s-a dus pe hol.
(Probabil vreo urgență.)
M: Presupun că acesta este finalul
întâlnirii noastre...
Fiind atentă la cum bate vântul, am băut
vinul dintr-o înghițitură.
? : Huh? Maria?
M: ...?
Am pus jos paharul și m-am întors, timid,
către vocea familiară.
Și stând în spatele meu era...
M: Yo –
Y: Ce surpriză să te întâlnesc aici.
M: Yota! Poftim, nu ar trebui să fii în
New Y –
Y: Înapoi în Japonia pentru vacanța de
Crăciun.
M: O-Oh...Stai, cine e?
Am observat o femeie blondă, drăguță,
stând în spatele lui.
Y: Ah, e o colegă din New York. A venit cu
mine, spunea că voia să vadă Japonia. I-am spus că ar trebui să o vadă cu
prietenii ei, dar...ciudată fată, huh?
A accentuat asta cu un râs.
M: D-Da...
Femeia, probabil de origine din America,
mă privea cu ochi duri.
Y: Deci, ești la o întâlnire, spre
deosebire de noi?
M: D-Da...ai putea spune asta...
Y: Cu doctorul?
M: D-Da...
Y: Lucrurile merg bine?
M: Ele...
(Mă întreb și eu...MERG bine?)
Y: Cam șocant, să ai o întâlnire unde
te-am cerut în căsătorie.
Atunci, chiar când a vorbit cu un oft
fals...
M: H-Hey, în...în...
Voiam să spun ”în spatele tău”, dar nu am
mai reușit să-l opresc.
G: ...
Terminând conversația, Dr. GACKT stătea în
spatele lui Yota, fără vreo expresie pe chip.
Y: Ah, nu îți fă griji. Am trecut peste
destul cât să aduc o colegă.
M: În...în...
Y: Dar hey, spune-mi când lucrurile nu mai
merg bine cu doctorul ca să te pot cere iar în căsătorie.
M: !!
G: ...
4/5
Dr. GACKT s-a întors la 180 de grade și
s-a dus înapoi pe hol.
Și atunci...
Femeia blondă a ieșit repede, mușcându-și
buzele.
Y: Ah, doar glumesc cu tine.
Yota m-a lovit ușor peste spate.
M: Y-Yota...femeia aceea – înțelege
japoneză?
Y: Cine, Liz? Da, în mare parte...hey,
unde s-a dus?
M: A ieșit ca o furtună de aici!
Y: Huh? De ce?
M: Uite ce e, doar du-te după ea!
Grăbește-te!
Y: Ai dreptate, nu a mai fost niciodată în
Japonia, nu o pot lăsa să se piardă în –
M: Nu asta e problema! E îndrăgostită de
tine, Yota!
Y: ...Pardon?
Yota, complet prostit, se uita la mine
uimit.
M: Grăbește-te!
Y: Bi-Bine.
În sfârșit, s-a întors și a ieșit fugind.
M: Sper să o ajungă din urmă...
Eram îngrijorată pentru cei doi.
(Dar...presupun că nu pot să mă îngrijorez
pentru alți acum...)
Dr. GACKT încă nu s-a întors.
(Mă întreb dacă îi pot da cadoul, când
lucrurile decurg astfel?)
Plănuiam să-i dau după cină.
Fularul nu l-am mai terminat.
Așa că, după ce m-am gândit mult și mi-am
făcut griji în legătură cu cadoul lui, am ajuns...
...să îi iau un scump dar totuși extrem de
remarcabil stilou.
(Pare, ca un prim cadou de servici,
dar...e drăguț, nu? Adică, e folositor...)
Sau, cel puțin, așa îmi spuneam mie.
(Dar, dacă a fost o urgență, atunci
întâlnirea e...)
M: Ah...doctore.
S-a întors în cele din urmă.
G: Ați terminat de vorbit?
Acestea au fost primele lui cuvinte când
s-a așezat.
M: D-Da...ei bine...doctore, nu a fost o
urgență?
G: Nu, voiau doar să confirm câteva
documente pentru următoarea conferință.
M: Oh, bine...
(Phew, se pare că întâlnirea continuă...)
Și totuși, când am spus că eram relaxată.
G: El a fost cel care te-a cerut în
căsătorie?
A întrebat asta.
M: ...Da.
G: Voi doi păreți compatibili.
M: Huh?
G: Chiar. Aveți amândoi un sentiment
similar.
M: ...
(De ce...de ce ar spune asta?)
G: Arătați bine împreună. În mod obiectiv
vorbind.
(Arătam bine împreună...? În mod obiectiv...?
Poftim?)
M: ...Mulțumesc.
Am dat un răspuns, rănită și confuză.
Mâncarea a sosit și ne-a găsit pe amândoi
în liniște.
Și cu asta, nu am mai scos nici un cuvânt
până ce am plecat.
5/5
Mașina a oprit în fața apartamentului meu.
El a coborât primul și a deschis ușa
pasagerului.
M: Mulțumesc.
G: Da. Bună treabă în seara asta.
M: ...
(”Bună treabă”? Nu a fost astăzi...o
întâlnire?)
G: ...
M: ...
Nu am mai spus nici unul nimic, stând față
în față pe drum.
(Ce e cu liniștea asta jenantă...? Trebuie
să spun eu prima noapte bună?)
G: ...
M: ...
(Guh, nu mai rezist...)
M: Noapt –
Chiar înainte de a termina, am realizat.
(Oh...poate îl pot face să intre...)
M: Um...
G: Hm?
M: Este o parcare cu plată după colț...
G: ...Înțeleg.
M: Ai putea parca acolo.
G: ...
M: Deci...
Se uita direct la mine.
(Se...uită...gah, știam eu, nu merge,
starea lui de spirit e prea rea în seara asta.)
(Cu siguranță o să spună ”Nu, mă duc
acasă. Sunt frânt.” sau altceva.)
(Și dacă spunea asta...nu cred că mă voi
putea aduna...)
G: Deci?
M: Deci...
Am început să caut prin geantă și am scos
cadoul pe care nu i l-am dat.
M: Acesta este cadoul tău de Crăciun.
G: ...Mulțumesc.
A luat cadoul, dar continua să se uite la
mine.
M: Um...?
G: ...Deci, ce era cu acel ”deci” de mai
devreme?
M: Huh?
G: Îmi pot parca mașina. Deci...cadoul de
Crăciun? Nu are sens.
A început să îmi țină predici.
M: Guh..d-dar...
G: Dar...?
(E teribil, e ca și cum...dă vina pe
mine...)
M: ...Deci da! Bine? Deci da!
Am țipat, încercând să mă abțin să nu
izbucnesc în plâns.
G: Huh? ”Deci da, deci da”?
M: ...
Nu m-am mai putut abține la tonul lui
batjocoritor.
M: Dacă nu îmi vrei cadoul atât de mult,
dă-mi-l înapoi!
Am încercat să îl iau, dar l-a strecurat
în spatele lui.
G: Acum, asta nu sună bine. Haide, doar
copii se joacă de-a luatul înapoi.
Părea că o să izbucnească în râs.
M: Da...Sunt un copil...îmi pare rău...că
nu mă comport corect.
Vocea mi-a tremurat. Eram prea supărată
pentru a-mi mai controla cuvintele.
G: Maria...
Văzând cum eram, expresia lui s-a
schimbat.
M: Îmi pare rău că nu sunt perfectă ca și
Kayo.
G: Kayo...?
M: Mulțumesc foarte mult pentru astăzi.
Bună treabă, într-adevăr. Acum, noapte bună.
Lăsându-l cu asta, m-am întors și am fugit
spre apartamentul meu.
Odată ce am ajuns în camera mea, am auzit
motorul lui îndepărtându-se.
M: ...Și aici...s-a dus ajunul...
Eram cu Dr. GACKT de mult timp, și totuși
simțeam că s-a îndepărtat și mai mult.
M: Poate ar fi trebuit să lucrez astăzi...
M-am lăsat ușor în jos, pe podea.
Fularul pe jumătate croșetat era pe masă,
nemișcat, neatins.
M: ...Nu ar fi trebuit să încerc ceva nou,
huh.
În camera luminată doar de lună, mă uitam
la fularul pe jumătate făcut cu privirea goală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!