P.S. I LOVE U GACKT - P.S. Merry Xmas (Special Story) - Capitolul 5

CAPITOLUL 5 Amintirile noastre

1/5

După ce am lăsat-o pe Maria la apartamentul ei, m-am îndreptat direct spre spital.

A.S: Doctore?! De ce ești aici?

Am dat peste asistenta șefă când am ieșit din camera de schimb.

A.S: Dar ce este cu întâlnirea ta?! Cu domnișoara Ursu?!

Mă întreba cu chipul șocat.

G: S-a terminat.

A.S: S-a ce?

G: Așa că mă gândeam să lucrez. Ei bine, am plecat.

Terminând conversația repede, m-am îndreptat spre birou.

Nu era nimeni.

M-am așezat la biroul meu și am deschis cadoul pe care mi l-a dat Maria.

G: Hey, un stilou.

Exact ce aveam nevoie – arcul vechiului meu stilou tocmai era pe cale să se rupă.

(Totuși, îmi dă agrafe pentru chipsuri și stilouri...)

(Întotdeauna ceva practic, huh.)

În timp ce râdeam de unul singur, mi-am amintit că nu era timpul pentru asta.

(Doar...ce ar fi trebuit să fac astăzi...?)

Revedeam evenimentele în mintea mea, dar nu era nici un mod de a da înapoi cele întâmplate.

Am început chiar să mă gândesc că faptul că am obținut zilele libere nu a fost o idee bună.

Dar atunci, îmi amintisem de bărbatul pe care l-am zărit în restaurant.

Părea fericit. Entuziast.

Probabil că o știa destul de bine pe Maria, și nu ar fi încurcat lucrurile astfel.

(...Ei, gândurile astea nu ajung nicăieri.)

Hotărând să încep să lucrez, am deschis sertarul de la birou.

Nu am scos nimic. Mintea mea continua să se gândească la Maria.

Maria chiar a spus ceva ciudat. ”Perfectă, asemeni lui Kayo”...?

A văzut-o pe Kayo doar pe ecran, așa că de unde o putea cunoaște...? Oh, stai...

Amintirea de când mi-a dat versurile lui Kayo mi-a apărut în minte.

A spus că Kayo i le-a lăsat ei...îmi amintesc asta.

(Kayo...i le-a lăsat ei...)

Maria evita întrebarea ori de câte ori am cerut detalii.

Și tot nu știam ce voia să spună.

(Nici vorbă...nu ar putut să o întâlnească pe Kayo, nu...)

Și chiar atunci, când clătinam din cap la cât de imposibil era.

Am observat iepurașul de pluș de pe biroul meu.

G: Hm...?

Împreună cu fustița cu model înflorat, avea un cardigan roșu, de fetru...

...și purta și o căciulă ce semăna cu a lui Moș Crăciun.

G: Maria a...? Când a...?

Primind un schimb de haine noi, călduroase de Crăciun, iepurașul părea fericit.

(S-a gândit până și la Crăciunul iepurașului, huh?)

Maria s-a gândit la iepurașul de pluș....chiar și la Kayo.

Nu m-a spus niciodată să o uit pe Kayo, nici măcar o dată.

Chiar și cu amintirile mele cu Kayo, ea...

Și totuși, eu, doar pentru că o întâlnire nu a decurs bine, încerc să evadez în muncă...

G: ...Demn de milă.

Cu șoapta asta, m-am ridicat de pe scaun.

Ieșind din camera de schimb, am dat peste asistenta șefă iar.

A.S: Hm? Nu te duceai să lucrezi la ceva?

G: Mi-am dat seama că nu trebuie, mai ales că este ziua mea liberă.

A.S: Bine, desigur. Te rog, mergi acasă și odihnește-te.

G: Nu pot face asta. Am un cadou de livrat.

A.S: Ai?

G: Am primit unul fără a da înapoi.

A.S: Înțeleg...

Atunci, a zâmbit ușor.

A.S: Baftă, GACKT.

2/5

Continuam să mă uit la fularul pe jumătate croșetat.

(Poate ar trebui să-l desfac tot...)

Fularul era doar jumătate din cât trebuia să fie...

...am ajuns la jumătate. Aș putea la fel de bine să-l termin...

Stai, nu, am făcut doar jumătate, așa că ar trebui să-l desfac....

Inima și mintea mea nu se înțelegeau.

Și chiar atunci, telefonul meu a sunat.

M: !

(Ar putea fi...?)

Cu nervi pulsând, am ridicat telefonul să văd...

M: Oh, Yota...

Era de la el.

Amintindu-mi ce s-a întâmplat, în restaurant, m-am grăbit să răspund.

M: Alo?

Y: Hey. Scuze pentru confuzia de astăzi.

M: Ah, e în ordine. Ea e bine?

Y: Da, am ajuns la ea la timp...plângea. Chiar am făcut-o de oaie.

M: Oh...

Y: Nu am observat deloc ceea ce simte.

M: Deloc?

Y: Deloc.

M: Nici măcar faptul că a venit din America cu tine?

Y: ...Da.

(Presupun că asta îi se potrivește lui Yota...)

Y: Mă simt cam prost pentru asta...

M: Mm...

(Nici eu nu am observat sentimentele lui Yota, așa că nu sunt eu persoana care să vorbească despre...)

Y: Nu pot lua nici o decizie acum, dar mă gândesc să continui. Chiar e o fată bună.

M: Pun pariu...

Mi-l puteam imagina zâmbind la capătul celălalt al telefonului.

Y: O să ieșim mâine împreună. Dar tu? Oh, lucrezi?

M: O-Oh, nu...am ziua liberă...presupun, că am să fac ceva...

Y: Ei, orice merge. Oricum , asta e tot ce am vrut să-ți spun.

M: Bine. Mulțumesc pentru telefon, eram foarte îngrijorată.

Y: Oh, eu ar trebui să-ți mulțumesc. Oricum, să ne bucurăm de Crăciun, okay? Ai grijă.

M: Bine, mai vorbim...

Închizând, mă uitam la telefon.

M: Yota...sper ca totul să meargă bine.

Chiar când m-am întins să pun telefonul la loc, a sunat din nou.

(De-De data asta este...)

M-am uitat la ecran. Era asistenta a cărei zi liberă o primisem.

M: Huh...? S-a întâmplat ceva la spital?

Secunda în care am răspuns confuză, colega mea a început să vorbească repede.

3/5

C: Maria! E aici, în sfârșit e aici!

M: Huh?

C: Primăvara!

M: Stai, e Crăciunul, nu –

C: Astăzi am primit o confesiune de nicăieri!

M: Stai...poftim?

C: De la un bărbat de 30 de ani, grupa de sânge O, care este internat momentan pentru o fractură de gleznă!

M: Stai, e prea multă infor –

C: A spus că s-a îndrăgostit de mine la prima vedere în timpul operației. Și că dacă o să mă mai revadă iar de Ajunul Crăciunului, o să fie mai curajos...Oh, e o persoană atât de minunată! Am să ți-l prezint când vii la servici.

M: O per –

C: Mai vorbim!

M: S-Stai. Ah, a închis...

(Nu am putut nici măcar să o felicit sau altceva...)

Mi-am pus telefonul la încărcat.

M: ...

Mi se părea doar mie sau toată lumea mergea direct pe scara spre fericire?

(Sincer, simt că sunt lăsată în urmă aici...)

M-am scufundat pe partea mea de canapea.

M: Mâine e zi liberă...huh, ce să fac...

Dr. GACKT a spus că aveam două zile întregi pentru noi...

...dar probabil că nu mai voia o altă zi.

Deloc.

A făcut un plan și restul, iar eu am stricat totul.

Normal că s-ar sătura de compania mea.

Întâlnirea era un lucru, dar...nici măcar cadoul nu a mers bine.

În cele din urmă, i-am dat un stilou normal...și câteva haine pentru iepurașul de pluș...

Să cos hainele a fost greu. Nu aș putea concura cu Kayo.

Am stat noaptea să croșetez fularul, dar nu însemna nimic, și eram o idioată.

Kayo ar fi profitat de șansă și s-ar fi distrat enorm cu Dr. GACKT.

Ea cu siguranță i-ar fi făcut și un cadou mai minunat.

Dar când venea vorba de mine? Lucrurile nu mergeau bine...

Și asta probabil însemna că nu eram un partener potrivit pentru el.

(Da...să destram fularul acesta. Nu aș fi reușit încă de la început...)

Lacrimile îmi curgeau pe față.

Nu țipam sau jeleam.

Lacrimile doar continuau să cadă.

Și disperarea de a plânge din cauza asta mi-a făcut lacrimile să nu se oprească.

Nu știu cât de mult am plâns...

Totuși, urechile mele amorțite păreau să audă soneria.

M: Huh...?

(Hey...chiar sună.)

Am răspuns timid la interfon.

M: Da...?

G: Eu sunt.

(Huh? Doctore?)

M: ...S-a întâmplat ceva?

G: ...

O pauză.

G: ...Nu e nevoie să îmi calci verbal curajul pe care l-am adunat.

M: Huh? Poftim?

G: ...Înțeleg. Voi pleca...

M: H-Hey, stai!

4/5

G: ...Ce e aia?

Doctorul, stând pe canapea, a vorbit imediat ce a observat fularul pe jumătate făcut.

M: N-Nu este nimic!

L-am aruncat grăbită în coș și l-am împins într-un colț al camerei.

M: A-Am să fac o cafea.

G: Ah, mulțumesc.

M: ...

(Despre ce ar trebui să vorbesc...? Vreau să spun, după ce ne-am despărțit pe ACEL ton...?)

În timp ce gânduri sălbatice îmi treceau prin minte, am scos o cană din dulap.

G: Maria...

M: D-D-D-Da?

G: Mulțumesc pentru stilou. Exact când aveam nevoie.

M: Oh...serios? Mă bucur să aud asta.

G: Și...mulțumesc că i-ai oferit și iepurașului un cadou.

M: O-h, da...

(Hm? Când a văzut iepurașul?)

Am adus hainele la birou ieri seară.

Dar fără ca el să fie prin preajmă, i-am pus chiar eu hainele iepurașului.

G: Mulțumesc...serios.

Se uita la mine și vorbea de parcă savura oportunitatea de a se simți recunoscător.

M: Nu-Nu a fost ceva greu, chiar...

Nu am putut să nu mă abțin să mă fac mică pentru faptul că îmi mulțumea pentru cadoul făcut stângaci.

(Totuși...sunt bucuroasă.)

Atmosfera rea de la întâlnire a dispărut.

(Am crezut că Ajunul Crăciunului se va termina doar cu această ceartă nerezolvată...)

Mă gândeam să-mi cer scuze pentru astăzi. Să-mi cer scuze cum se cuvine.

Nici nu voiam să fie vreo neînțelegere despre Yota. Da. Era timpul să –

Când m-am oprit să pornesc filtrul de cafea și să mă uit în sus, Dr. GACKT era chiar acolo.

M: !

G: Te miști încet.

M: Huh?

G: O fac eu.

M: O-Oh...cum vrei...

Dr. GACKT a schimbat locul cu mine și a început să facă cafeaua cu mâini pricepute.

Cafeaua a curs în cană, umplând camera cu aroma ei.

(Dr. GACKT îmi face cafea...asta nu este prima dată, nu-i așa.)

Când am fost să o vizitez pe Kayo, mi-a făcut și atunci, când încă era student la medicină...

M: Doctore, te pricepeai să faci cafea chiar și atunci, nu?)

G: ...

M: Ah...

Vorbisem dar...

Dar Dr. GACKT doar mi-a zâmbit și ne-a pus cafea amândurora.

Stăteam pe canapea și savuram cafeaua.

G: Am să merg pe presupunere aici, dar ne-am...

Cu cana în mână, Dr. GACKT se uita direct la mine.

G: ...întâlnit înainte, în trecut?

M: ...

G: Și...Maria, o cunoști pe Kayo?

M: ...

De unde să încep.

Întâlnindu-i pe Dr. GACKT și Kayo în spital când eram elevă de liceu...

Fiind implicată în accident și întâlnindu-i iar...

Și...Kayo care mi-a încredințat versurile melodiei...

...nu simțeam că aș putea să-i spun asta încă.

Nu cum eram acum, nici măcar ca înlocuitor al lui Kayo.

M: Încă nu îți pot spune asta.

G: ...Când îmi poți spune?

M: ...Când...am să ajung în punctul în care să ai încredere în mine...cred că o să pot.

G: Oh...

A zâmbit confuz.

G: Deși, deja am.

M: Poftim...?

5/5

Dr. GACKT  a pus cana pe masă și a căutat prin buzunarul jachetei.

Atunci, a scos ceva și mi l-a oferit.

G: Acesta este...cadoul meu de Crăciun pentru tine.

M: Doctore...

Dr. GACKT ținea ceva familiar în mână.

Cardul de acces de la apartamentul lui.

M: ...

Mi-a luat mâna și mi-a pus cardul în palmă.

G: Îmi pare rău, asta e tot ce ți-am luat.

M: Oh...mulțumesc...

Voiam să-i mulțumesc și chiar să exprim cât de recunoscătoare eram, dar nu îmi găseam cuvintele.

G: Acesta a fost doar un cadou de moment – să mergem să cumpărăm unul real mâine.

M: Unul ”real”...? Oh, doctore, sunt mulțumită de acesta.

G: Dar, haide, doar să primești un card de acces e puțin...și în plus, asistenta șefă o să te întrebe probabil ce ți-am dat...

M: Șefa?

G: Ah, nimic.

Dr. GACKT părea ciudat de agitat.

(Oh...așa este...sunt sigură că i-a spus multe șefa...)

Mi-am dat seama că chicoteam de la gândul acesta.

M: Bine. Ia-mi un cadou foarte frumos mâine, okay?

G: Contează pe mine.

M: Nu am să renunț nici eu la cadoul tău real.

G: Huh?

M: Deși, al meu ar mai putea dura ceva timp...

Probabil că știa despre ce vorbesc.

G: Mm. Abia aștept.

Se uita cu o privire tandră la coșul cu fularul pe care îl împinsesem.

G: ...Când am fost cu tine astăzi Maria, m-am gândit.

M: Oh?

G: Ar trebui să o iau ușor și să te cunosc, de acum încolo.

M: Doctore...

G: Dar am uitat repede și am devenit agitat...și gelos...și încăpățânat...astăzi, tot ce ți-am arătat a fost partea mea mai puțin frumoasă.

M: Oh, doctore...

Și eu eram vinovată. Forțând lucrurile, aruncându-mi emoțiile asupra lui...

Nici eu nu mi-am arătat partea mea frumoasă. (Dar...)

El o să o ia ușor ca să mă cunoască, și eu ar trebui să fac la fel.

(Deci...nu aveam nevoie să mă întreb ce ar fi făcut Kayo când ar fi ieșit cu el.)

M: Pariez că o să privim în urmă la asta și vom râde de întâlnirea asta peste câțiva ani.

G: Am auzit asta.

Ne-am zâmbit unul celuilalt.

Dar atât de multe s-au întâmplat astăzi. Deja simțeam că pot zâmbi puțin la gândul acesta.

Am crezut că întâlnirea a fost dezastruoasă, dar Dr. GACKT a venit, și a făcut să fie mai bine.

G: Maria...

Și-a pus brațul în jurul umărului meu.

M: ...

Și eu mi-am lăsat capul pe umărul lui.

M: ...Așa am dormit tot timpul în cinematograf?

G: Da, și cu gura deschisă. Un chip destul de haios când dormi.

M: Haios...

G: Glumesc. Erai foarte drăguță.

M: Haioasă sau drăguță – care dintre ele?

M-am uitat la el, cu capul încă pe umărul lui.

G: Ambele...

Brusc, chipul lui s-a apropiat de al meu, și...

M: Oh, da!

M-am ridicat în picioare, brusc, amintindu-mi ceva important.

M: Doctore! ...Doctore?

G: Tu...

Dr. GACKT se ținea de piept.

G: Ai putea face ceva în legătură cu obiceiul tău de a țipa?

M: Ohhh? Oh, scuze, scuze. Dar mai important...

G: ...Mai important?

M: Am doar șampon pentru femei la mine – nu te superi, nu?

Poza vocală: Zutto kimi dake omote iru yo. Merry Christmas. (Întotdeauna mă gândesc doar la tine. Crăciun Fericit.