Requiem et Reminiscence II - Document

1. Prolog

În jurul unui castel vechi construit pe un deal mic, nu sunt alte semne de viață sau clădiri, doar câteva morminte. Pare ca și cum timpul a lăsat în urmă acest loc. În temnița acelui castel, un om stă cu mâinile și picioarele în lanțuri. Întinzându-se din cadavrul bărbatului, care poartă o uniformă a unui ofițer ”Waffen-SS”, sunt nenumărate cabluri. Evident mașinăria atașată de aceste cabluri nu are un scop medical. În spatele unui geam este mult personal militar curios de starea acestui bărbat. În mijlocul lor este un bărbat în scaun cu rotile, purtând haina neagră oficială a unui militar în jurul umerilor săi. Se pare că rangul său este mai mare decât al celorlalți prezenți. Lângă bărbatul din scaunul cu rotile este un bărbat cu mustață albă, purtând ochelari, căruia îi se spune ”Doctorul”. Rezultatele cercetării conduse aici vor fi cunoscute și temute mai târziu sub numele de ”Moartea Nibelungilor”. Va fi nașterea a ceva ce are formă umană, și totuși nu este uman. În același timp, așa începe o poveste a unui lanț de tristețe, nesăbuință și întorsături.

2. Începerea proiectului ЯR

În timp ce războiul înghițea întreaga lume între puterile din Axa centrate pe Germania celui de-al treilea Reich, care țintise să cucerească toată Europa, și Aliații din jurul Americii, Angliei și a Uniunii Sovietice care s-au opus, împrăștiind confuzie, tragedie și ruină, Aliații întâmpinau un scenariu final unde ei dețineau avantajul.

Cartierul general a Armatei care a pierdut mult din puterea militară din cauza operațiunii ”Barbarossa” și ”Cazul Albastru”, au obținut informații de la spionii care i-au trimis prin diverse țări cum că Forțele Aliate plănuiau să dezvolte un al doilea front în Europa, și că ținta acestui lucru era o invazie prin Norvegia și Danemarca. Dar asta era un truc a Forțelor Aliate de a păcăli Armata Germaniei. Din cauza asta, germanii deja au mărit frontul de est, și au avut dificultăți în a muta Armata pe teritoriul francez.

A fost o lipsă copleșitoare de personal militar. Pentru a ține piept Aliaților, care aveau avantajul resurselor, cele mai mari puteri din Armată erau însetate după necesara ”aprovizionare neepuizabilă a potențialului de război”.

Așadar, cartierul general s-a ocupat de un număr de proiecte din Japonia, care a fost recunoscută ca o țară avansată după standardele lumii în domenii ca știința medicală și ingineria umană. Ele erau în principal crearea de arme din însăși soldații. Soldații erau subiecte în mod repetat a multor experimente inumane cum ar fi drogarea și spălarea pe creier pentru a mări puterea armatei.

Totuși, rezultatele anticipate nu puteau fi atinse. Așadar, dezvoltarea armelor robotice a fost avansată din perspectiva unui ”soldat nemuritor”.

Armele robotice erau criticate internațional ca fiind problematice pe nivel practic. Oricum, țara care a ajuns să condcă dezvoltarea, propulsând domeniul sau ingineria robotică și inventând sisteme moderne în număr mare a fost chiar Germania. Așadar, Detașamentul de Apărare (SS) a devenit pionerul roboticii, și această acțiune era singura din lume, guvernată de Rossum Universal & Roidtech Company. Numele de cod a fost anunțat oficial ca fiind ”Proiectul ЯR (ЯR Plaene)”.

Echipa de cercetare centrată în jurul doctorului Harry Gall a reușit să dezvolte Arma de Asalt de Tip Uman Model Inițial ”Unitatea Unu (Ein)”. Imediat a fost testată în luptă care s-a dublat ca cercetare. Însă rezultatele ”Unității Unu” erau teribile. Din cauza acestui incident, dezvoltarea a fost oficial oprită de politica guvernului.

Însă, top secret s-a decis să avanseze ”Proiectul ЯR” la următorul pas.

3. Trecând la faza 2 a ”Proiectului ЯR” top secret

Germania a celui de-al Doilea Război Mondial. Anul este 1944. Înfrângerea lor în luptele din anii trecuți din Salingrad a fost principalul motiv pentru care au fost forțați să deschidă interzisa Cutie a Pandorei. Pe pământul extreme de rece, la -50 de grade, numit Câmpul de Luptă Înghețat, soldații în carne și oase erau extenuați, confuzi și disperați. Cartierul general al Armatei a crezut că dacă nu puteau controla corpurile soldaților, mintea și spiritual lor, nu vor putea să treacă de punctual mort a războiului. În acest punct, cartierul general a încercat deja în mod repetat numeroase experimente haine cum ar fi să mărească puterea armatei prin droguri și spălare de creier.

Era problema că chiar dacă manipulau sistemul nervos medical, încă lipsea ceva. Acel ceva era viața. De la izbucnirea războiului, soldații care au fost programați să nu simtă frică pe câmpul de luptă și să-și atingă scopul au fost trimiși pe diverse câmpuri de luptă, dar viețile lor, toate, fără excepție, s-au sfârșit.

Arma de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Unu” dezvoltată de ”Proiectul ЯR” era complet artificială. Prin urmare, nu se adapta pe câmpul de luptă, și îi lipsea abilitatea de a se schimba în funcție de situație. Public, programul a intrat în impas.

În același timp, tehnica bio-umană de a perfecționa corpul uman, dezvoltată în scop medical de Dr. Domino Hallemeier a captat atenția. Era cercetare promovată pe ideea că viața putea fi îmbunătățită prin transformarea unei părți organice a corpului uman în cyborg. Cartierul general a Armatei a aflat cum că ar fi o posibilitate de a o folosi pentru această cercetare.

Dr. Hallemeier putea îndura restricția teritoriului necunoscut, acuzația de a restructura corpul uman care se impunea ca o blasfemie împotriva lui Dumnezeu, și subordonații săi, soția, fiul și rudele să fie legate în același fel. În schimb, s-a aranjat să fie absolvit de toată responsabilitatea care reiese de la participarea sa în ”Proiectul ЯR”. ”Proiectul ЯR” a fost reluat. Asta era favorabil pentru Dr. Hallemeier. Ceea de ce avea nevoie cel mai mult pentru cercetarea lui erau cadavrele.

Corpuri sănătoase. Cartierul general a Armatei care i-a îndeplinit această dorință era ca un mesia pentru el, care dorea să continue cercetarea. ”Proiectul ЯR” a trecut la faza 2. Însă, era o mare problemă în acest proiect.

Totul a fost cu intenția de a participa la război, în mod natural, și de asemenea, privarea de amintiri și voință. Cu alte cuvinte, ștergerea acelei persoane. Un om care să abandoneze sentimentele și amintirile care l-au făcut uman și să lupte ca un sclav pentru țară. Printre cei care erau forțați să fie aliați, nu își doreau să participe pe frontul de război, nu se adaptau sau nu se supuneau. Proiectul despre care se credea că avea probleme a fost repede dezvoltat de sosirea unui bărbat.

4. Arma de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi” (Zwei) [Proto]

Mulțumită echipei de cercetare centrate în jurul doctorului de știință medical Domino Hallemeier, planul de a transforma un corp uman într-un cyborg, cunoscut sub numele de ”Proiectul ЯR” a putut avansa. ”Unitatea Doi” (Zwei) a luat locul eșecurilor anterioare. Materialele pentru acesta erau majoritatea soldați voluntari din Azerbaijan și Turkmenistan, și de asemenea recruți din teritoriile ocupate. Însă fiecare experiment a eșuat. O ființă umană, în contrast cu părțile mecanice, murea de la șoc, corpul său respingându-le. Operația ar fi fost un succes, dar dacă era un defect, erau cei care nu se mai mișcau deloc, cei care deveneau violenți și erau împușcați de cei din jurul lor și de asemenea, cei care înnebuneau și se sinucideau.

Eventual, doar un singur bărbat a rămas. Era compatibil cu fiecare proces, și arătase progrese formidabile. El era al patrulea corp experimentat. Fusese un ofițer cu legături în ”Proiectul ЯR” încă de la început. Cadavrul numărul 4 a fost numit ”Proto”, însemnând ”prototip”. S-a născut în această lume ca Armă de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi” – Cel mai Puternic Soldat, ”Proto”. Activitatea lui Proto a fost un semn bun pentru situația de atunci a războiului. Cu înfățișarea exterioară și comportamentul unui om, capacitatea de inițiativă, abilitatea de a judeca în mod tactic, perspicacitate și judecarea sincronizării, a depășit enorm abilitatea unui om.

 

5. Amintiri Pierdute, Amintiri Rechemate, Suferința [Proto]

Ceea ce controla întreținerea lui [Proto] era ”Instituția Halemeier”, o instituție medicală supravegheată de Dr. Hallemeier. Ca și comandant a unității, Proto a avut câțiva subordonați umani. A Patra Organizație de Forță Tactică Independentă se ocupa de misiuni speciale, separate și li s-a permis să ia singură decizii. Rangul său a fost promovat de la ”Lider Senior de Asalt” (Prim Locotenent) când era om la ”Căpitan” (Ofițer de Rang Înalt). Rolul încredințat soldaților aparținând unității lui era de a sprijini acțiunile tactice și de asemenea, de a asista pe câmpul de luptă, și de a observa.

A Patra Organizație de Forță Tactică Independentă a trecut prin multe câmpuri de luptă pentru a-și îndeplini misiunile speciale. Și în timp ce luptau, subordonații lui Proto au văzut câteva acțiuni umane de la bărbatul care ar fi trebuit să aibă amintirile și voința șterse. Acelea erau emoții care puteau fi obținute doar prin nașterea și trecerea în timp ca om. Arătând celor din afară un succes tactic pe câmpul de luptă, un zâmbet trecător era pe chipul lui, uneori melancolic. Subordonații săi au hotărât că asta nu obstrucționa executarea strategilor și au decis să amâne raportarea acestui lucru.

Forțele Aliate, executând o strategie în exces, au fost restricționate de două puncte de teritoriu, Pas de Calais, aproape de teritoriul Angliei, și punctul optim din punct de vedere geografic, Normandia. Pe de cealaltă parte, armata germană, citind strategia Aliaților, au apărat în principal aceste două locuri. Divizia a doua SS Panzer Das Reich Proto a fost detașată să fie activă pe frontul de este și să avanseze în nordul Franței cu câteva divizii blindate. A Patra Organizație de Forță Tactică Independentă condusă de Proto a avut de asemenea Pas de Calais ca țintă.

Grupul a trecut prin locuințele vechi care au fost dărâmate. În acel loc, era un număr mare de copii care încercau cu disperare să supraviețuiască războiului. Proto s-a grăbit către o fetiță. În mâna ei micuță era o mică floare albă. Fetița i-a oferit această singură floare lui Proto. Atunci a fost. Subordonații s-au gândit la expresia tandră care apărea brusc pe chipul lui Proto.

Proto privea la chipul fetiței, ochii ei cristalini, și la floare. Atunci, o imagine care nu era în informațiile din mintea lui a apărut înaintea ochilor săi. Un câmp plin cu flori de toate culorile. O singură floare albă în mijloc. Și o tânără femeie frumoasă care semăna foarte mult cu fetița, cu aceeași ochi cristalini, și cu aceeași floare albă în mâini. I-a zâmbit lui Proto, și i-a spus cuvinte blânde. Din ochii umani ai lui Proto, o singură lacrimă a curs. Subordonații săi s-au tulburat, pentru că ceva uimitor avea loc în fața lor. Proto plângea. El s-a așezat în fața fetiței oferindu-i floarea, și imaginea femeii i-a apărut în minte. Și-a rechemat amintirile sale trecute.

 

6. Elena

1939. Acel tânăr bărbat participa la un conservator în Salzburg, studiind cu scopul de a deveni pianist. Avea o iubită frumoasă pe nume Elena. În vacanțe, își petreceau timpul pe malul râului Salzach, și în weekend-uri mergeau să vadă spectacolele de la catedrală. Însă, aceste zile fericite nu aveau să dureze mult. Starea lumii cunoscută sub numele de ”război” a aruncat o umbră întunecată, amenințând să-I despartă pe cei doi. Cu rana serioasă de la ultimul război încă nevindecată, Germania a rupt tratatul de neagresiune dintre Germania și Polonia, și a început invazia în septembrie 1939. Brusc, a devenit stare de război din care nici Austria, forțată să se alăture celui de-al Treilea Reich, nu putea scăpa. Conservatorul fusese și el închis.

Tânărul bărbat s-a oferit voluntar pentru antrenamentul militar. Toată lumea plângea după pierderea geniului său muzical. Chiar și așa, el era încăpățânat de obsedat de a se înrola în armată. Cu o zi înainte de a intra în armată, cei doi s-au întâlnit pe o pajiște de pe malul râului Salzach, unde multe flori colorate înfloriseră. Elena i-a oferit tânărului bărbat o singură floare albă, și el a îmbrățișat-o puternic. I-a promis că atunci când războiul se va termina, cu siguranță vor fi împreună iar.

Terminând antrenamentul ca cel mai bun din grup, avea corpul unui soldat și mintea unui comandant. Așadar, a luptat pe multe câmpuri de bătălie.

7. Despărțirea…și atunci

Elena era mereu în inima lui. Și apoi, câțiva ani au trecut.

Tânărul bărbat a fost admis de la Forța Națională de Apărare în Divizia a Doua Blindată SS ”Das Reich”. A devenit ”Lider Senior de Asalt”, și în același timp a început să participe în ”Proiectul ЯR” top secret. Pentru a o vedea pe Elena, tânărul bărbat s-a întors în Salzberg pentru prima dată după mult timp. Elena era pe pajiște. Cu o expresie inocentă și pură pe chipul ei ca a unui copil, Elena a cules o floare. Ea părea a fi singurul paradis într-o lume plină de distrugeri și tragedii. ”Vreau să o protejez”…a strigat-o pe nume. Întorcându-și capul, părea că lacrimile îi curgeau pe obraz.

 Atunci, cu un sunet puternic, un avion spion care zbura la înălțime mică a apărut brusc, deschizând focul imediat ce a identificat uniforma SS a tânărului bărbat. Asemeni unor valuri haine, armele au tras asupra pământului. Câteva gloanțe au trecut prin corpul Elenei. Tânărul bărbat ținea corpul prăbușit al Elenei în brațele sale. În mâna ei, era puternic ținută aceea floare albă. Petalele au căzut printre degetele ei una câte una în timp ce ea își pierdea conștiința, de parcă viața ei se risipea.

Din disperarea de a pierde ceea ce el ar fi trebuit să protejeze, a început să-și dorească să nu mai fie uman, și astfel a ales calea de a nu mai fi om, să-și abandoneze ”amintirile” și ”voința” și să devină un cyborg.

8. Evadarea lui [Proto]

Amintirile despre Elena au fost recuperate din ochii puri ai fetiței. Proto a experimentat gândurile Elenei strânse de aceea singură floare. Și atunci a ales ceea ce putea face. ”Grădina Secretă” (Geheimer Garten). Acela era ultimul paradis căutat de oameni. Totuși, pentru că era un paradis, putea fi transformat într-un iad prin schimbarea unei singure rotițe.

În lumina fulgerului și în ploaia ce cădea, Proto mergea, ținând un buchet de flori asemănătoare cu floarea albă a Elenei. Un vechi castel putea fi văzut pe vârful unui mic deal.

Acela era ”Institutul Hallemeier” care îl controla pe Proto. Privind în jos de la castel, erau câteva morminte. Proto s-a oprit înaintea unuia dintre ele. Numele gravat pe el era vechiul său nume de pe când trăia ca om.

9. [Proto] Dispărut în misiune

Cartierul general și ”Institutul Hallemeier” a pierdut urma lui Proto. După aceea zi, în care a plâns în fața fetiței, a mai luptat pe câteva fronturi, și a dispărut brusc de pe câmpul de luptă pe care îl transformase într-un iad. Armata, care nu putea face publică existența lui Proto, a trimis echipe top secrete să caute pe fiecare câmp de luptă. Însă, nu a putut fi localizat.

Pierzându-l pe Proto, a Patra Organizație de Forță Tactică Independentă a fost anihilată în lupta de la Caen, în nord-est-ul Franței. Divizia specială, a Patra Organizație de Forță Tactică Independentă, atașată Diviziei a Doua Blindată SS ”Das Reich”, a fost certificată în înregistrări ca ”dispărută în misiune”, lăsând doar un singur ofițer în urmă.

Și liniștea s-a așezat pe câmpul de luptă pe care l-a lăsat în urmă.

10. ”Proiectul ЯR”, spre faza 2β

Creat pentru a fi arma supremă, Arma de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Unu” (Ein) a fost adusă la viață ca o armă simplă robotică a ”Proiectului R”, însă în realitate, a fost limitată pentru uz general. Din acest motiv, ”Unitatea Doi” (Zwei), fiind transformată dintr-o ființă umană într-un cyborg, a avut înfățișarea unui om, și de asemenea și abilitatea de a întrece nivelul uman, la mișcări, tactici, perspicacitate și judecarea sincronizării.

Însă, adevărul era că, modificările corpului uman care a violat teritoriul lui Dumnezeu erau acte inumane. ”Proiectul ЯR” a avansat spre faza 2β top secret, și Arma de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi” care a fost ștearsă din istorie a fost adusă pe partea întunecată a istoriei.

Și așa Arma de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi” (Zwei) a fost adusă la viață. Singurul corp perfect care a supraviețuit, care a dus rezultatele războiului pe câmpul de luptă I s-a dat numele de ”Proto”. Conducând cea de-a Patra Organizație de Forță Tactică Independentă, ”Proto” a lăsat multe misiuni îndeplinite pe câmpul de luptă. Însă, s-a pierdut brusc în bătălia din Franța. În înregistrări, s-a certificat ca fiind ”dispărut în misiune”, și deși se părea că cea de-a Patra Organizație de Forță Tactică Independentă va fi dezmembrată, s-a decis să-și continue misiunile speciale ca și unitate. În înregistrări, Proto era certificat ca fiind pierdut în bătălie, dar, câteva luni mai târziu, numele lui a apărut în registrele militare. A Patra Organizație de Forță Tactică Independentă ce părea dezmembrată continua în aceea stare. Mai mult, folosind informațiile lui ca sursă secretă, producția în masă a Armei de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi” a avut în cele din urmă succes.

Continuând în mod secret, ”Proiectul ЯR” a fost avansat la faza 2β fără participarea cartierului general de Apărare Națională. Ceea de ce se temeau supraveghetorul militar, ofițerul de rang înalt ”Colonelul Tehnic Archeist” și supraveghetorul tehnic ”Dr. Domino Hallemeier” era o interogare cu privire la management-ul nivelurilor înalte militare. ”Proiectul ЯR” era un proiect top secret menit să schimbe starea războiului într-un avantaj a armatei germane. Cartierul general își pusese mari speranțe în ei. Dacă eșuau, Colonelul Tehnic Archeist și Dr. Hallemeier nu ar fi scăpat de o investigație și era inevitabil să nu fie pedepsiți fără curtea marțială. În special cu greutatea tuturor experimentelor inumane în spatele lor, ”Rossum Universal & Roidtech Company”, de asemenea și ”Institutul Hallemeier” erau mai mult ca sigur să fie șterse.

Pentru a evita acest lucru, ei râvneau să reconstruiască o nouă Armă de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi” și de asemenea de a perfecționa producerea în masă a unităților ca arme practice.

Divizia specială atașată Diviziei a Doua Blindate SS ”Das Reich”, a Patra Organizație de Forță Tactică Independentă a fost redenumită ca a Patra Organizație de Forță Tactică Independentă  ”Mecanizată”. Noul lor lider era numit ”Zero”.

11. [Proto] și [Zero]

”Zero” arăta cu siguranță ca anteriorul bărbat cunoscut sub numele de ”Proto”. Avea de asemenea cunoștințe și experiențe a lucrurilor pe care nimeni nu le putea ști decât Proto. Nimic nu s-a schimbat în înfățișarea externă de la Proto la Zero. Chiar și vocile erau similare. În ochii cartierului general, ei erau unul și același, și el a fost retras de pe front din cauza unor avarii. După asta, repararea sa unică a fost tratată într-un document oficial numit ”Regenerare proprie”. Șocul de când asistentul Dr. Domino Hallemeier, ”Asakura” l-a văzut pentru prima dată pe Proto, nu putea fi uitat. Asta din cauză că semăna atât de mult cu prietenul lui Asakura. Scânteia de răutate din ochii Dr. Hallemeier când i-a spus acest lucru a fost ceea ce a guvernat soarta lui Asakura de atunci încolo.

Ceea ce a decis atașarea lui Asakura în echipa de cercetare a ”Proiectului ЯR” a fost când personalul laboratorului trebuia mărit pentru a se pregăti pentru producția în masă a ”Unității Doi” (Zwei) după dispariția lui Proto. El locuia în Germania de când era student la inginerie mecanică, și atunci când a izbucnit războiul, a refuzat să se întoarcă în țara lui și s-a angajat ca cercetător într-o țară aliată. Dr. Hallemeier a căutat în baza de date pentru informații despre prietenul lui Asakura. Tânărul bărbat era membru a Diviziei 17 SS Panzergrenadier ”Götz von Berlichingen”. Cu siguranță arăta ca Proto, mai degrabă, se putea spune că era un candidat mort. Informațiile lui Proto, amintirile, monstrele la nivel genetic a celulelor din sistemul său nervos, totul. Pe scurt, un recipient convenabil care lor le era necesar.

Câteva zile mai târziu, numele prietenului lui Asakura a dispărut din înregistrările militare.

12. Cei trei. Și cu [Maria] 

                Când Asakura studia ingineria mecanică la Universitatea Imperială a Imperiului Japonez, a fost decis de către Dr. Domino Hallemeier, care venise în Japonia ca invitat, ca el să meargă la Munich, Bavaria ca student la schimb.

Chiar dacă era o țară aliată, asiaticii erau rari, și Asakura era tot timpul singur. Cea care a fost îngrijorată pentru el a fost Maria. Zâmbetele ei erau mereu ca floarea soarelui. Într-o eră întunecată, ele luminat momentele când erau împreună. Asakura s-a îndrăgostit de ea. Însă, era deranjat de bărbatul care era mereu lângă ea. Tânărul bărbat părea să fie asiatic. Era o persoană cu descendent japonez născut în Germania. Dar eventual el, care vorbea japoneză, și Asakura au început să vorbească. La început, l-a tratat cu o atenție născută din gelozia care o înconjura pe Maria, dar a ajuns să-i placă de sinceritatea și onestitatea tânărului bărbat.

Reședința lui Asakura era lângă galeria de artă Pinakothek der Moderne. Casa era lui era cu două etaje, în stil gotic. Într-o zi, Asakura și tânărul bărbat ieșise împreună să bea. Tânărul bărbat i-a spus că, deși se născuse ”japonez”, suferea de persecuție în propria sa țară. Era ceva întunecat în inima lui pe care Asakura nu o putea înțelege. Într-o cameră de la al doilea etaj, era un pian vechi care fusese lăsat de fostul chiriaș. În timp ce apăsa clapele pianului pe care era prea beat ca să cânte, tânărul bărbat l-a întrebat pe Asakura despre sentimentele lui pentru Maria. Desigur, Asakura o iubea. Dar în aceea zi, au făcut o promisiune sinceră ca să nu o fure unul de la celălalt.

Din aceea zi, cei trei erau mereu împreună. Dar viața lor fericită s-a schimbat complet când a început războiul cu invazia Poloniei în 1939. Chiar și în Munich, unde colegiile onorau tinerii, războiul a aruncat o umbră întunecată. Informațiile despre planul de a coloniza regiunile de est și acțiunea AB s-au aflat chiar și pe vremea când ei erau studenți, și chiar și activitățile Diviziei 12 SS Panzer, compusă din tineri, au devenit pronunțate. Tânărul bărbat voia și el să se înroleze, dar contrar așteptărilor sale, a fost respins de toate trupele germane pentru că era de descendență din Japonia.

În iunie 1941, Germania a început brusc operația de invazie cunoscută sub numele de ”Barbarossa” împotriva Uniunii Sovietice care era legată de pactul de neagresiune german-soviet. În concordanță cu asta, chiar și mai multe recrutări s-au făcut din interiorul Germaniei. Chiar și persoane din alte țări s-au strâns fără a se gândi a doua oară. Desigur, nu conta dacă era japonez. Pentru a scăpa de dezonoarea de care suferise până atunci, tânărul bărbat s-a oferit voluntar pentru Forța de Apărare. În același timp, Asakura a fost invitat de Dr. Hallemeier să devină membru al echipei de cercetare a ”Proiectului ЯR”.

În ziua în care fiecare au pornit pe calea sa, Maria le-a dat un buchet cu flori. Florile erau albe, înflorind frumos. În timp ce îi dădea buchetul tânărului bărbat, Asakura nu a putut să nu vadă tristețea din ochii ei.  

13.Moartea Nibelungilor, Renăscută. Tip [Zero]

Toată experiența de luptă a lui ”Proto”, informațiile despre bătălii și de comportament au fost salvate. Pe scurt, toate informațiile pe care Proto le-a făcut au fost lăsate în laboratorul ”Institutului Hallemeier”. Ceea ce îl definea. Acelea erau ”amintirile” sale și ”conștiința” sa. Dacă Proto însuși a existat, erau acolo. Așadar, ce să se folosească ca recipient pentru renașterea lui Proto? Asta era singura întrebare.

Tânărul bărbat a fost legat de un scaun. Încă nu era lumină în ochii săi, și un număr de cabluri erau instalate în corpul său. Întrerupătorul era în mâinile unui bărbat solitar care purta un halat alb de laborator, și într-o clipită, întreg corp al bărbatului s-a tensionat. Electricitatea a trecut prin tot corpul său. Corpul său a fulgerat, și în proporție inversă cu puterea sa, convulsiile sale au început să slăbească. Aici, viața ”Morții Nibelungilor” a revenit în acei ochi care au fost resuscitați.

Nu era doar forma sa ce semăna cu a lui Proto, la nivel fizic erau la fel. Acel tânăr bărbat, prietenul lui Asakura și rivalul romantic, o iubea pe Maria la fel de mult pe cât își iubea țara. Își iubea țara, pătată de tiranie, fără a suspecta pe nimeni din ea. Niciodată nu a știut, așadar, că odată cu corpul lui, avea să-și piardă amintirile și trecutul.

Asakura era în laborator. Când Dr. Hallemeier l-a adus pe prietenul său apropiat ca subiect de experiment pentru a crea un nou Proto, în neliniștea sa a apărut un act răutăcios. El o iubea pe Maria. O voia pentru el. Dacă el putea dispărea…

Pentru că tânărul bărbat semăna cu ”Proto”, pentru a acoperi dispariția lui Proto prin înlocuire, modificările corpului uman care nu aveau nici o legătură cu acel individ vor fi avut loc. Crimele de război inumane care erau adevăratul scop a avut loc în proiectul care se desfășura în secret. ”Proiectul ЯR”. ”Amintirile” lui, ”voința” și fericirea i-au fost luate. Toate astea din cauza ”actelor” comise de oameni și de război.

Abilitățile excepționale și amintirile lui Proto au fost transferate lui Zero. Amintirile sale de pe când era om au fost șterse și rescrise cu informațiile lui Proto. Vulnerabilitățile descoperite în trecut implicând adaptabilitatea și defectele au fost reparate și luate de la zero, iar el a fost transformat într-un model de tip Zero (Art Null). După asta, producția în masă a început cu același sistem și informații.

14. A Patra Brigadă Independentă ”Mecanizată” [GHOST]

Compusă colectiv din producția în masă a Armelor de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi”, era acum noua a Patra Brigadă Independentă. Oficial, era divizia specială a Diviziei a Doua SS Panzer Das Reich, a Patra Brigadă Independentă ”Mecanizată”, poreclită ”GHOST”. Din cauză că proiectul se desfășura în secret, numele de exterior era desemnat ca ”A Patra Brigadă Independentă”, dar cu ofițerul de comandă ”Zero” primul pe listă, era o unitate complet mecanizată, compusă din Arme de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi”.

Cu misiuni speciale fiind drept scopul lor, cu dedicare completă au continuat să ofere ajutor pe câmpul de luptă. Aceste acțiuni au fost temute nu doar de cei din propria lor țară, ci și soldații inamici erau siguri de GHOST.

GHOST, cele mai puternice trupe conduse de ”Moartea Nibelungilor”, doar ca un singur pluton au făcut munca unui întreg batalion. În decembrie 1994, cele mai mari divizii a cartierului general de Apărare Națională a trimis GHOST în prima linie a operațiunii ”Păzirea Rinului”, o înaintare pe pădurea Ardenne a Belgiei.

15. Elementele lui Proto. Fragmente din amintiri. ”Cine…sunt eu?”

A Patra Brigadă Independentă Mecanizată, o divizie atașată diviziei a Doua SS Panzer Das Reich. Cunoscută în mod obișnuit ca ”GHOST”. Chiar și printre aceste ”Unități Doi” (Zwei), în această brigadă, Zero, care ar fi trebuit să fie sub controlul directivelor sale programate era singurul care primea mult din ”Proto”. Ceea ce cartierul general a Armatei și Dr. Domino Hallemeier nu au reușit să vadă era că Proto avea până și emoțiile sale plantate în Zero. Emoțiile care au rămas de asemenea și în ceilalți.

Ianuarie 1945. În operațiunea cunoscută sub numele de ”Păzirea Rinului”, armata germană a înaintat în Europa împotriva resurselor copleșitoare a armatelor Aliate. Operațiunea a fost marcată cu eșec, și Germania însăși a devenit un câmp de luptă în curând. Când divizia a Doua SS Panzer, incluzând GHOST, au început marșul spre Ungaria în martie pentru începerea unei operațiuni, și-au făcut tabăra în Munich. Sub cerul înnourat ce părea că o să cadă, chiar acum erau forțați să rămână pe loc temporar. A Patra Brigadă Independentă Mecanizată și-a făcut tabăra într-o casă veche din apropierea galeriei de artă Pinakothek der Moderne. La al doilea etaj al casei era un pian mare. Un sentiment de nostalgie a apărut în Zero, chiar dacă ar fi trebuit să fie indiferent la asemenea lucruri cum ar fi muzica. A atins ușor clapele. Instrumentul suna plăcut. S-a așezat și a cântat câteva note din curiozitate. Ceilalți membrii ai brigăzii care își curățau pistoalele s-au oprit. A început stângaci, dar încet a început o interpretare lină care lăsa un ecou în cameră. Un timbru frumos. Cumva efemer. Zero a uitat de timp cât cânta. Și în timp ce cânta, a realizat că exista o a doua conștiință în el.

Brusc, ochii săi au dat peste o poză de lângă clape. Poza fusese ruptă, cu o parte lipsă. Era un bărbat asiatic cu o femeie frumoasă. Privind poza, o imagine care nu fusese înregistrată i-a apărut înaintea ochilor. O femeie, aproape, zâmbindu-i. Ochiul său a început voluntar să caute informații despre femeia din viziunea sa. ”Căutare” a apărut pe o parte a monitorului. ”Elena”.

Când aceea frază a fost introdusă, diverse momente petrecute cu o femeie pe care nu o cunoștea apăruse înaintea ochilor săi și au dispărut. Ultima era cu o femeie într-o pajiște ținând o floare albă în mână, prăbușindu-se sub focul gloanțelor. Sentimentul brusc de disperare care l-a asaltat pe Zero i-a confirmat că era un lucru real. Apoi câmp static i-a umplut monitorul, urmat de o imagine complet diferită. O femeie diferită de ceea de dinainte, ținând în mână un buchet de flori. Era femeia din poză. Zero a început o căutare a femeii din poză. Maria.

Atunci, în ochii săi artificiali, o lacrimă a început să cadă. Membrii de brigadă care îl verificau s-au apropiat de el. Zero a încercat să se controleze, și a întors poza cu fața în sus în mâna sa. O ploaie puternică cădea pe pietrele străzilor din oraș. Mergând pe picioare nesigure printre acele străzi era Zero. Asemeni unor valuri, imagini și informații îi apăreau în minte. Imagini de la ”Proto” și de pe timpul când era om. Moartea Elenei. Zilele cu Maria. Un mormânt cu numele său pe el.

”Cine sunt eu?”

Zero s-a prăbușit pe loc. A văzut, ieșind printr-o crăpătură a străzii, o singură floare albă. Se ținea strâns de aceea floare. Amintindu-și totul, Zero și-a recuperat amintirile de dragoste pentru Maria, amintirile lui Proto pe care le moștenise, și nașterea a ceva ce nu era el.

Blestemând tot din lume, a urlat într-o furie nebunească.

În același timp, toți membrii ”GHOST”, a Patra Brigadă Independentă Mecanizată au trecut de amintirile false care au fost transcrise peste cele reale, și și-au amintit complet.

16. Amintiri recuperate. Lupta ca ”Om”.

               

Elementele lui ”Proto” care rămăsese în subconștientul său neatinse au început să iasă la suprafață, de parcă acționau în concordanță cu trezirea lui ”Zero”. Cei din ”GHOST”, compusă din Arme de Asalt de Tip Uman ”Unitatea Doi”, au început să-și recupereze amintirile lor reale. Deși, din cauza a unui lucru ar fi trebuit să se opună și să scape de ele, în inimile lor nu voiau să facă asta. Ultima lor fărâmă de voință rămasă se va opune. Nu voiau să-și piardă amintirile. ”Amintire” și ”Voință”. Asta este ceea ce îi va ține pe cei dragi și amintirile din timpul petrecut cu ei în inimile lor pentru totdeauna. Așadar, nu puteau fi abandonate.

Oamenii, nu contează cine sunt, fug de suferință. Chiar încearcă și să-și uite trecutul. Un membru din brigadă își oferise corpul ca plată pentru ca familia sa și cei dragi să fie feriți de focul războiului. Un alt membru a ales asta decât să înfrunte viața grea. Altul s-a abandonat pentru că nu putea îndura teroarea războiului. Dar acum și-au recuperat ”Amintirea” și ”Voința”. Știau ceea ce era cu adevărat important. Să fi lângă cei pe care îi iubești. Să reziști împotriva durerii și a suferinței.

Însă, doar situația lui Zero era diferită. El nu își dorise soarta pe care o primise. Dar asta era tot în trecut. A acceptat toată ”tristețea” și ”coruperea” pe care o ducea. A început acum. Ar fi luptat de acum încolo pentru a face ceea ce trebuie. Și-a observat foștii subordonați, comarazii lui actuali adunându-se în jurul său. Nici unul nu a spus un cuvânt. Dar toată lumea a înțeles, și au jurat să lucreze împreună.

Unitatea specială ”GHOST” avea să atace ”Institutul Hallemeier” condus de ”Colonelul Tehnic Archeist” și ”Dr. Domino Hallemeier”, pentru a aduce la lumină actele inumane a ”Proiectului ЯR” care s-a desfășurat în secret. Misiunea de rebeliune a roboților distruși corupți a început.

Nici un bărbat nu a ezitat. Aveau să lupte ca oameni.

Și așa, a început ”recuperarea” de către oamenii împovărați de tristețe.

Fișele militare

”Proiectul ЯR” – Unitatea Doi – PROTO

Nume de cod: Proto

Data nașterii: 4 iulie 1917

Grupa de sânge: A

Înălțime: 180 cm

Greutate: 57 kg

Născut: 1917

Locul nașterii: Salzburg, Austria

Date militare

Înrolat în armată în 1939 ca ofițer a trupelor voluntare.

Admis în Divizia a Doua SS Panzer Das Reich.

La recomandarea Generalului de atunci Paul Hausser

A fost repartizat proiectului responsabil pentru crearea armei decisive de Tip Uman.

Rangul său de atunci era Lider Senior de Asalt.

Înregistrările militare pentru conducere și judecată…

Cu A+ în tot incluzând…

”Proiectul ЯR” – Unitatea Doi – ZERO

Nume de cod: Zero

Data nașterii: 4 iulie 1917

Grupa de sânge: A

Înălțime: 180 cm

Greutate: 65 kg

Născut: 25 decembrie 1918

Locul nașterii: Munchen

Descendent japonez

Date militare

Dispărut în misiune iunie 1944

Repus în registrul militar în septembrie în același an.

Căpitan a Diviziei Speciale a celei de-a Patra Organizație Independentă ”Mecanizată” [GHOST].

Rang de Căpitan.

Ca membru al celei mai puternici unități de Apărare Națională, [GHOST]

Au efectuat misiunile unui întreg batalion cu o singură unitate.

Când [GHOST] ocupa câmpul de luptă, iadul se dezlănțuia

Nearătând nici un pic de milă.

Era cunoscut ca ”Moartea Nibelungilor”.

A mărit linia de front în operațiunea ”Păzirea Rinului” pentru a avansa.

De atunci încolo a avut câte o înregistrare strălucitoare în fiecare operațiune.

PIERDUT în 1945 în timpul unui marș spre Ungaria pentru o operațiune militară.

P.S. Născut pe 25 decembrie 1918 în Munich.

Naționalitate: Japonez-German

Recrutat din trupele voluntare ca recrut de urgență pe timp de război în iunie 1941.

Membru a Forței Naționale de Apărare din Brigada 9 de instrucție a Batalionului 92 de infanterie mecanizat.

Rang de Lider Senior de Trupă.

Înregistrările militare listează gradul A pentru judecată, executarea misiunilor, A pentru abilitățile în luptă.

Oficial, aceste înregistrări anterioare nu mai există.