10.臆病なんだ。
自分に負けたらどうしようっていう不安がある。
だから負けないために、とにかく勝てる体を作っている。
Sunt un fricos.
Îmi este teamă să
pierd în fața mea.
Așadar, pentru ca
asta să nu se întâmple,
Continui să
construiesc un corp ce poate câștiga.
”De
ce ești așa de stoic?”, oamenii mă întreabă asta des la interviurile
revistelor. Din cauză că sunt un fricos. Și speriat. Cunosc lenea din mine. Nu
o pot controla la fel ca ceilalți.
Dar
întotdeauna mă gândesc că ar fi un lucru bun să fii puțin fricos. Pentru că
atunci veți ști punctele voastre slabe, și veți depune eforturi pentru a le
compensa. Dacă nu le știți, veți putea să vă păcăliți gândindu-vă că sunteți
puternici, și când pierdeți, nu vă puteți da nici măcar seama de motiv, punând
întrebarea ”De ce am pierdut?”. Întotdeauna sunt conștient de lașitatea din
mine și știu care îmi sunt slăbiciunile. Acesta este și motivul principal
pentru care vreau să îmbunătățesc acele părți din mine fără vreun compromis.
Motivul
numărul unu pentru antrenamentul meu face parte din filosofia mea, care este
aceasta ”Dacă nu poți lupta ca un bărbat, nu mai ești bărbat”. Partea din estetica
mea spune ”Cum te poți numi bărbat dacă nu poți nici măcar proteja femeia pe
care o iubești?” Dacă am eșuat vreodată la a proteja pe cineva pe care iubesc,
chiar în fața ochilor mei, nu cred că voi mai putea trăi în această lume.
Știu
că vorbesc despre o situație extremă aici, dar nu este 100% imposibil ca așa
ceva să nu se întâmple, nu? Oamenii deseori spun ”Asta nu se poate întâmpla.”
Aici este unde sunt slabi. Nu s-au gândit niciodată la posibilitatea ca așa
ceva chiar să se întâmple. Dar dacă v-ați gândit ”S-ar putea întâmpla...”,
atunci v-ați pregăti pentru asta, nu?
Lucrul
important este să fiți pregătiți pentru ceva, chiar dacă posibilitatea de a nu
se întâmpla niciodată este mai mare decât opusul. Asta este ceea ce au făcut
samuraii. În timpul perioadei de pace din Edo, cum credeți că samuraii au putut
rămâne samurai în absența luptelor? Antrenându-se zilnic, pregătiți de bătălie
în orice moment, chiar și în lumea cea fără de război. Oamenii care și-au
protejat lorzii astfel, aceia erau oamenii numiți samurai.
Atunci,
care este datoria mea ca bărbat acum? Gândindu-mă la o situație periculoasă, ce
se poate întâmpla o singură dată în viață, mă antrenez în fiecare zi ca să pot
lupta ca bărbat, ca samurai, să-mi protejez persoana cea mai importantă pentru
mine. Asta este tot. Doar îmi protejez castelul prețios.
O
femeie este un castel. Pentru a proteja castelul, un bărbat își fortifică
corpul prin antrenament zilnic. De aceea suntem numiți samurai. Mă întreb câți
samurai mai există pe lume astăzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!