Asta e destul de agitat....(discuția 33 a revistei-blog extras)
TUTUROR DEARS AI MEI
Vă voi prezenta puțin din ce am postat pe
revista-blog de data aceasta.
Încercați să citiți.
Mergeți aici ca să citiți tot.
Sunt aici.
Mă întreb dacă știți unde e asta?
Asta este o poză a străzii Shijo de la
Templul Yasaka (loc faimos în Kyoto)
Acest peisaj îmi aduce amintiri.
S-a schimbat destul de mult de atunci.
Nu o schimbare în clădiri sau magazine,
Ci spiritul orașului s-a schimbat.
Este clar că și-a pierdut vigoarea.
Chiar și așa, am mult amintiri aici.
Templul Yasaka în mijlocul nopții
Are o energie misterioasă.
M-am gândit că nu va fi nimeni aici,
Dar surpinzător, erau mai multe persoane
decât mă așteptam.
Presupun că sunt și alte persoane în afară
de mine
Cărora le place să viziteze templele
La această oră din noapte.
Oricând vin aici, mă simt calm
Multor persoane le este frică să meargă noaptea,
pe întuneric,
Dar mie îmi place.
Deși se vede destul de luminos în poze,
E destul de întuneric pentru ochi și cred
că oamenii normali ar fi speriați.
Nu sunt sigur dacă este noroc sau ghinion,
Dar ochii mei sunt buni în întuneric.
Ei, nu e nimic special cu care mă pot
lăuda,
Dar ochii mei care nu se pot ajusta la
lumină
Sunt nefolositori în timpul zilei,
Și în schimbul acestui lucru, pot vedea
mai bine decât oricine noaptea.
Mulțumită acestui lucru, abia pot fi
speriat de întuneric.
Ce este înfricoșător nu este întunericul,
Ci mintea oamenilor și existența
oamenilor.
Deseori mă gândesc la astfel de lucruri.
Oamenii care trăiesc sunt mult mai
înfricoșători decât fantomele.
Templul Yasaka îmbrăcat în liniște
Câți ani au trecut de la ultima vizită a
mea...?
Presupun că motivul pentru care este
diferit
De imaginea pe care o aveam în cap este că
Probabil au avut în festivalul Gion.
Posibil să nu fie încă gata.
Când vor termina de strâns, acest loc va
fi și mai mult acaparat de întuneric.
Prea nostalgic...
Este ciudat, dar sunt câteva momente când
simt de parcă a fost ieri.
Acest loc este plin cu multe amintiri.
După ce am trecut pe la Templul Yasaka,
În parcul Maruyama, era un sentiment
misterios de parcă era acolo de mult timp.
Exact ca în acest loc, timpul curge într-o
dimensiune separată.
Amintiri de acum 20 de ani au revenit la
viață într-o clipită.
Nu e faptul că vreau neapărat să mă îmbăt
în amintiri.
Doar le organizez.
Îmi organizez reculegerile și amintirile.
Un loc prin care mă plimbam
deseori
Picioarele mele s-au îndreptat singure
Spre locuri cunoscute.
”Încă îmi amintesc...”
În timp ce-mi șopteam asta....
M-am trezit devreme în dimineața aceasta.
Mă întreb la ce oră m-am trezit...
Deși mă culcasem cu puțin timp în urmă.
Ahahahahahaha.
Ei, voi ieși puțin acum.
GACKT
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!