1.
De mult timp, Mononoke au existat
în această lume.
Unii dintre ei au luat forme ce
nu se puteau destinge de oameni, în timp ce altele au luat forma bestiilor, și
unii chiar au luat forme ce nu erau vizibile oamenilor.
Mononoke, care aveau puteri
supranaturale ce le lipseau oamenilor, erau temuți ca fiind o cauză a
calamităților și dezastrelor, admirați de frică, și eventual au ajuns să fie
venerați ca reîncarnări a zeilor. În acest fel, Mononoke și oamenii au
coexistat pentru o perioadă lungă de timp, și eventual o nouă existență, nici
Mononoke nici umană, s-a născut în lume.
Cei ce s-au amestecat cu
Mononoke, și le-au moștenit sângele și puterile supranaturale. Au devenit
cunoscuți ca fiind ”Mononofu”, însemnând ”Cei ce nu sunt umani”. Puterile
supranaturale ale unui Mononofu sunt la fel de numeroase ca Mononofu în sine.
Erau cei care aveau puterea să distrugă bolovani, și cei care vindecau răni cu
o atingere. Cei care puteau vedea viitorul, și cei care puteau citi mințile.
Cei care puteau manipula focul sau apa așa cum doreau, și cei care puteau pluti
în aer.
Mononofu au crescut în număr, și
au început să-i domine pe oameni cu puterile lor unice.
Între timp, și-au extins
influența lor peste întreaga Japonie, și un anumit clan a înflorit ca un grup
de războinici ce îl serveau pe împărat, în timp ce ceilalți au devenit clanuri
puternice ce și-au întins rădăcinile peste o arie vastă.
Timpul trece, și acum este o
târzie eră Heian.
Două clanuri Mononofu poartă
sângele regal al familiei – Heike și Genji. Și-au mărit puterea vastă ca și
clanuri de războinici, și influența lor s-a extins eventual până la curtea
imperială. Puterea crescândă a fiecărei case a devenit o ambiție, ”Noi vom fi
cei care conduc lumea”, și a dezvoltat un conflict între însăși Mononofu.
În 1156, primul an al erei
Hōgen, a avut loc rebeliunea Hōgen, o luptă între Heike și Genji în care s-au
format și destrămat alianțe. Următoarea rebeliune Heiji, în 1159, primul an al
erei Heiji, a dat naștere unei lupte de puteri între Taira no Kiyomori și
Minamoto no Yoshitomo, și s-a sfârșit cu victoria lui Kiyomori și moartea lui
Yoshitomo. După această luptă, Genji a pierdut din putere, și a sosit era de
aur a lui Heike în Kyoto.
Fiul lui Yoshitomo, Yoritomo,
care avea paisprezece ani pe atunci, trebuia să fie ucis, dar, datorită
rugăminților mamei vitrege a lui Kiyomori, Ike no Zenni, a fost scăpat de
decapitare și exilat în provincia Izu. Cam după două decenii, în august 1180,
al patrulea an al erei Jishō, cu sprijinul familiei Hōjō, care deținea puterea
în provincia Izu, Yoritomo a ridicat în sfârșit o armată pentru a-i înfrânge pe
Heike.
Kiyomori a fost înfuriat de
această trădare de către omul căruia i-a fost milă, dar în următorul an, în
martie 1181, al cincilea an al erei Jishō, a fost doborât de febră și a plecat
din această lume plin de furie. Porunca sa pe patul de moarte a fost ”Puneți
capul lui Yoritomo pe mormântul meu ca ofrandă.”
Heike și Genji.
În acest fel, lupta dintre
Mononofu a fost înghițită de un curent și mai violent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!