Titlu: Kalmia
-
Kalmia este o floare. Deși Gackt a spus că nu
are o legătură anume cu melodia, ci doar avea nevoie de o floare oarecare, tot
cred că este ceva cu acest tip de floare.
Prima strofă
Boku wa tada yugande yuku machi o tooku kara nagamete
ita
(boku – eu
(masc); tada – normal (în siguranță); yugande – yugamu – a fi distorsionat,
pătat; machi – oraș, stradă; tooku – de departe; nagamete ita – nagameru – a
privi, a se uita la; yuku – denotă mișcare;)
Oto wa nani mo kikoenai
(oto – sunet; nani
mo – nici un; kikoenai – kikoeru – a se auzi, a se putea auzi;)
Kubi no nai ningyou ga takusan waratteru
(kubi – cap,
gât; ningyou – păpușă, figurină; takusan – multe; waratteru – warau – a râde;)
Priveam de departe orașul ce se distorsiona
Fără a auzi vreun sunet
Multe păpuși fără cap râd.
Am să presupun că cel care
privește orașul cum se schimbă în liniște este undeva ascuns, sau este prea mic
pentru a fi observat. Încă nu sunt sigură dacă, orașul se schimbă fără vreun
sunet și păpușile râd, sau păpușile râd fără a scoate vreun sunet, de exemplu
că li se mișcă doar gurile ca și cum ar râde. Totuși, am să merg pe prima idee,
pentru că după ce cântă aceste versuri, se aude un râs sinistru. De asemenea,
ultimul vers pare imposibil, cum să râzi fără cap, doar dacă, fiind mic, nu le
vede capurile, ceea ce oferă o tentă sinistră melodiei.
A doua strofă
Sora/uchuu e kaete iku
(sora – cer;
uchuu – univers, spațiu; kaette iku – kaeru – a se întoarce, a veni acasă;)
Subete wa sora/uchuu e
(subete – tot,
complet;)
Kimi mo umareta basho e
(kimi – tu;
umareta – umareru – a se naște; basho – loc;)
Nakisakebi nagara
(nakisakebi –
nakisakebu – a plânge și a țipa, a striga; nagara – în timp ce (kana);)
Se întoarce la cer
Totul către cer,
Chiar și tu, către locul unde te-ai născut
În timp ce plângi și țipi.
*Cântă ”cer”,
dar scrie ”univers” în versurile oficiale.
Ceva se întoarce la cer, însemnând
că aparține acelui loc, iar faptul că totul se întoarce la cer mă face să cred
că acest lucru se întâmplă...mereu. De asemenea, ”tu” se întoarce în locul în
care s-a născut, iar faptul că în versurile oficiale este scris ”univers”,
implică ideea că ar fi ceva mai profund decât suprafața cerului. Ultimul vers
ar zice că acel ”tu” nu vrea să-l părăsească.
A treia strofă
Kimi no sakebigoe ga kotori no mure ni
(sakebigoe -
țipăt (sakebi - țipăt; goe – koe – voce;); kotori – pasăre mică, tril; mure –
grup, stol;)
Karamu rasen no mama subete wa kiete yuku
(karamu – a
încâlci, a fi influențat, a dezvolta o legătură cu; rasen – spirală; mama – așa
cum este, pentru că; kiete – kieru – a dispărea;)
Vocea ta ce țipă, cu un stol de păsări
Ca o spirală încâlcită, totul dispare.
Din nou, lucruri ce țin de cer:
stolul de păsări. Este clar că lucrul ce dispare aparține cerului. Îi aseamănă
vocea cu țipătul pe care îl fac păsările când sunt într-un stol. Nu știu dacă
să spun sau nu că ar putea avea ceva sinistru în el, dat fiind și faptul că se
creează o spirală, ceea ce indică haos. Sau așa vede el dispariția?
Refren
Koboreta namida o uketometa toki ni kudake yuku
oto made
(koboreta –
koboreru – a cădea, a se revărsa (kana); namida – lacrimi; uketometa –
uketomeru – a prinde, a opri (căderea); toki ni – când; kudake (familiar) –
kudakeru – a se sparge în bucăți, a se sfărâma; oto – sunet, zgomot; made –
până;)
Boku no karada ni nagare ochita
(karada –
corp, piept; nagare – curent, curgere, șiroi; ochita – ochiru – a cădea
(ploaia), a cădea pe (exemplu: a cădea razele de soare pe ceva);)
Când lacrimile vărsate se opresc pe pieptul meu
șiroi,
Curg și curg până ce se aud sparte în bucăți.
Versurile acestea au fost puțin
cam dificil de tradus, în sensul de a le oferi o logică. Așadar, ea plânge
deasupra lui, și lacrimile curg fără oprire, lovindu-se de pieptul lui, scoțând
sunete de parcă s-ar sparge ceva, oferind o sonoritate lacrimilor.
După pauză
Karumia no tasogare wa tokeau hodo atsuku natte
(karumia –
kalmia; tasogare – amurg; tokeau – a topi împreună; hodo – indică limita;
atsuku – atsui – cald, fierbinte; natte – naru – a devini;)
Amurgul kalmiei devine atât de cald până ce
topește totul împreună.
Pentru mine, logic ar
suna...amurgul kalmiei...kalmia fiind o floare...faptul că floarea este atinsă
de soare, făcând să devină cald și ca lacrimile vărsate să devină una cu razele
fierbinți.
A patra strofă
Boku no waraigoe wa kigeki no you ni
(waraigoe –
râs (warau – a râde; goe – koe – voce;); kigeki – comedie, spectacol amuzant,
farsă; no you ni – asemănător, în același mod;)
Yoake no mabataki wa dare yori yasashikute
(yoake – zori
de zi; mabataki – a clipi din ochi, a străluci (stelele); dare – cine; yori –
din, decât; yasashikute – yasashii – tandru, gentil, grațios;)
Vocea mea râde, de parcă ar fi o comedie
Strălucirea zorilor e mai tandră decât oricine.
Este un râs involuntar, ca și
cum brusc ar fi înnebunit. Ultimul vers sugerează că ar fi petrecut o perioadă
de timp în întuneric (noaptea) și când în sfârșit se ivesc zorile, le simte
tandrețea, salvarea.
Refern
Tobichiru garasu no kanaderu neiro ni
(tobichiru – a
zbura în jur, a împrăștia; garasu – sticlă; kanaderu – a cânta la instrument
(cu coardă); neiro –nuanță;)
Nemuri o jama sareta tsumetai tsuki ga naki sakebu
(nemuri –
somn; jama – obstacol (+sareta – forma pasivă a lui ”suru” – a vizita;);
tsumetai – rece (la atingere); tsuki – luna; naki – a se plânge, a smiorcăi;
sakebu – a țipa, a plânge;)
Saigo no inori wa hitoshizugu no ame
(saigo –
ultimul moment din viața cuiva; inori – rugăciune; hitoshizugu – picătură
(substantiv temporal); ame – ploaie;)
Yoake no sayonara wa ima no boku ni wa
kanashisugite
(yoake – zori
de zi; sayonara – la revedere; ima – acum; kanashisugite – trist, dureros
(kanashi + sugiru – excesiv, a fi prea mult, a fi prea...);)
Somnul deranjat de melodia stricată a sticlei
împrăștiate
Luna rece plânge,
Ultima rugăciune, o picătură de ploaie
Este prea dureros pentru mine acum, să-mi iau
rămas bun în zori.
Noaptea a trecut, iar luna
trebuie să facă loc soarelui, din nou. Somnul i-a fost deranjat de sunetul
sticlei (lacrimi?) și își trimite ultima rugăciune înainte de a dispărea.
Cuvântul folosit pentru ”picătură” este un substantiv temporal, sugerând poate
că picătura de ploaie a ajuns sau nu la el? Însă nu reușesc să îmi dau seama de
la cine își ia rămas bun.
Melodia face parte din albumul
”Rebirth” și este interpretată în turneul Requiem et Reminiscence I și turneul
Drug Party. În ambele cazuri, comportamentul lui Gackt este cel al unei
persoane care și-a pierdut mințile.
Tot ascultând-o, m-a dus cu
gândul că ar fi vorba despre o floare și soare/lună. Floarea, mică și fragilă,
vede cum soarele apune, se întoarce la cer, pentru a lăsa luna să-i ia locul,
dar soarele se lasă cu greu convins să plece, vărsând lacrimi, făcând să fie o
ploaie de vară, udând floarea complet. Dar până la urmă, vine noaptea și
floarea își petrece timpul în întuneric, ducând astfel la nebunie (râsul) și
așteptând zorile. Iar când acestea vin, floarea pare atât de binecuvântată,
salvată. Dar când îi vine rândul lunii să plece, ea nu varsă decât o singură
lacrimă, dar în care se află totul (fiind ultima picătură din viața ei) și
astfel, floarea, înnebunită, îi este mult mai greu să-i spună adio pentru
totdeauna. Practic, floarea a suferit o schimbare.
Dacă ar fi să mă iau după
tematica turneului RR, în care are loc un război, aș crede că floarea este
martoră la un atac (prima strofă), iar în timpul acestui atac cineva moare, și
altcineva îl plânge. Viața sa se scurge încet cu încet, dându-și sufletul când
vin zorile.
Am mai rămas blocată pe o idee,
nu știu cât la sută are legătură kalmia. Kalmia este o floare cu cinci petale,
așezate în formă de stea (la Drug Party, se văd modele de kamlia pe ecran), și
este toxică. Încă nu reușesc să-mi dau seama de ce a ales kalmia, și nu o altă
floare.
