Analiza melodiei "Kalmia"

Titlu: Kalmia

-          Kalmia este o floare. Deși Gackt a spus că nu are o legătură anume cu melodia, ci doar avea nevoie de o floare oarecare, tot cred că este ceva cu acest tip de floare.

Prima strofă

Boku wa tada yugande yuku machi o tooku kara nagamete ita

(boku – eu (masc); tada – normal (în siguranță); yugande – yugamu – a fi distorsionat, pătat; machi – oraș, stradă; tooku – de departe; nagamete ita – nagameru – a privi, a se uita la; yuku – denotă mișcare;)

Oto wa nani mo kikoenai

(oto – sunet; nani mo – nici un; kikoenai – kikoeru – a se auzi, a se putea auzi;)

Kubi no nai ningyou ga takusan waratteru

(kubi – cap, gât; ningyou – păpușă, figurină; takusan – multe; waratteru – warau – a râde;)

Priveam de departe orașul ce se distorsiona

Fără a auzi vreun sunet

Multe păpuși fără cap râd.

Am să presupun că cel care privește orașul cum se schimbă în liniște este undeva ascuns, sau este prea mic pentru a fi observat. Încă nu sunt sigură dacă, orașul se schimbă fără vreun sunet și păpușile râd, sau păpușile râd fără a scoate vreun sunet, de exemplu că li se mișcă doar gurile ca și cum ar râde. Totuși, am să merg pe prima idee, pentru că după ce cântă aceste versuri, se aude un râs sinistru. De asemenea, ultimul vers pare imposibil, cum să râzi fără cap, doar dacă, fiind mic, nu le vede capurile, ceea ce oferă o tentă sinistră melodiei.

A doua strofă

Sora/uchuu e kaete iku

(sora – cer; uchuu – univers, spațiu; kaette iku – kaeru – a se întoarce, a veni acasă;)

Subete wa sora/uchuu e

(subete – tot, complet;)

Kimi mo umareta basho e

(kimi – tu; umareta – umareru – a se naște; basho – loc;)

Nakisakebi nagara

(nakisakebi – nakisakebu – a plânge și a țipa, a striga; nagara – în timp ce (kana);)

Se întoarce la cer

Totul către cer,

Chiar și tu, către locul unde te-ai născut

În timp ce plângi și țipi.

*Cântă ”cer”, dar scrie ”univers” în versurile oficiale.

Ceva se întoarce la cer, însemnând că aparține acelui loc, iar faptul că totul se întoarce la cer mă face să cred că acest lucru se întâmplă...mereu. De asemenea, ”tu” se întoarce în locul în care s-a născut, iar faptul că în versurile oficiale este scris ”univers”, implică ideea că ar fi ceva mai profund decât suprafața cerului. Ultimul vers ar zice că acel ”tu” nu vrea să-l părăsească.

A treia strofă

Kimi no sakebigoe ga kotori no mure ni

(sakebigoe - țipăt (sakebi - țipăt; goe – koe – voce;); kotori – pasăre mică, tril; mure – grup, stol;)

Karamu rasen no mama subete wa kiete yuku

(karamu – a încâlci, a fi influențat, a dezvolta o legătură cu; rasen – spirală; mama – așa cum este, pentru că; kiete – kieru – a dispărea;)

Vocea ta ce țipă, cu un stol de păsări

Ca o spirală încâlcită, totul dispare.

Din nou, lucruri ce țin de cer: stolul de păsări. Este clar că lucrul ce dispare aparține cerului. Îi aseamănă vocea cu țipătul pe care îl fac păsările când sunt într-un stol. Nu știu dacă să spun sau nu că ar putea avea ceva sinistru în el, dat fiind și faptul că se creează o spirală, ceea ce indică haos. Sau așa vede el dispariția?

Refren

Koboreta namida o uketometa toki ni kudake yuku oto made

(koboreta – koboreru – a cădea, a se revărsa (kana); namida – lacrimi; uketometa – uketomeru – a prinde, a opri (căderea); toki ni – când; kudake (familiar) – kudakeru – a se sparge în bucăți, a se sfărâma; oto – sunet, zgomot; made – până;)

Boku no karada ni nagare ochita

(karada – corp, piept; nagare – curent, curgere, șiroi; ochita – ochiru – a cădea (ploaia), a cădea pe (exemplu: a cădea razele de soare pe ceva);)

Când lacrimile vărsate se opresc pe pieptul meu șiroi,

Curg și curg până ce se aud sparte în bucăți.

Versurile acestea au fost puțin cam dificil de tradus, în sensul de a le oferi o logică. Așadar, ea plânge deasupra lui, și lacrimile curg fără oprire, lovindu-se de pieptul lui, scoțând sunete de parcă s-ar sparge ceva, oferind o sonoritate lacrimilor.

După pauză

Karumia no tasogare wa tokeau hodo atsuku natte

(karumia – kalmia; tasogare – amurg; tokeau – a topi împreună; hodo – indică limita; atsuku – atsui – cald, fierbinte; natte – naru – a devini;)

Amurgul kalmiei devine atât de cald până ce topește totul împreună.

 Pentru mine, logic ar suna...amurgul kalmiei...kalmia fiind o floare...faptul că floarea este atinsă de soare, făcând să devină cald și ca lacrimile vărsate să devină una cu razele fierbinți.

A patra strofă

Boku no waraigoe wa kigeki no you ni

(waraigoe – râs (warau – a râde; goe – koe – voce;); kigeki – comedie, spectacol amuzant, farsă; no you ni – asemănător, în același mod;)

Yoake no mabataki wa dare yori yasashikute

(yoake – zori de zi; mabataki – a clipi din ochi, a străluci (stelele); dare – cine; yori – din, decât; yasashikute – yasashii – tandru, gentil, grațios;)

Vocea mea râde, de parcă ar fi o comedie

Strălucirea zorilor e mai tandră decât oricine.

Este un râs involuntar, ca și cum brusc ar fi înnebunit. Ultimul vers sugerează că ar fi petrecut o perioadă de timp în întuneric (noaptea) și când în sfârșit se ivesc zorile, le simte tandrețea, salvarea.

Refern

Tobichiru garasu no kanaderu neiro ni

(tobichiru – a zbura în jur, a împrăștia; garasu – sticlă; kanaderu – a cânta la instrument (cu coardă); neiro –nuanță;)

Nemuri o jama sareta tsumetai tsuki ga naki sakebu

(nemuri – somn; jama – obstacol (+sareta – forma pasivă a lui ”suru” – a vizita;); tsumetai – rece (la atingere); tsuki – luna; naki – a se plânge, a smiorcăi; sakebu – a țipa, a plânge;)

Saigo no inori wa hitoshizugu no ame

(saigo – ultimul moment din viața cuiva; inori – rugăciune; hitoshizugu – picătură (substantiv temporal); ame – ploaie;)

Yoake no sayonara wa ima no boku ni wa kanashisugite

(yoake – zori de zi; sayonara – la revedere; ima – acum; kanashisugite – trist, dureros (kanashi + sugiru – excesiv, a fi prea mult, a fi prea...);)

Somnul deranjat de melodia stricată a sticlei împrăștiate

Luna rece plânge,

Ultima rugăciune, o picătură de ploaie

Este prea dureros pentru mine acum, să-mi iau rămas bun în zori.

Noaptea a trecut, iar luna trebuie să facă loc soarelui, din nou. Somnul i-a fost deranjat de sunetul sticlei (lacrimi?) și își trimite ultima rugăciune înainte de a dispărea. Cuvântul folosit pentru ”picătură” este un substantiv temporal, sugerând poate că picătura de ploaie a ajuns sau nu la el? Însă nu reușesc să îmi dau seama de la cine își ia rămas bun.

Melodia face parte din albumul ”Rebirth” și este interpretată în turneul Requiem et Reminiscence I și turneul Drug Party. În ambele cazuri, comportamentul lui Gackt este cel al unei persoane care și-a pierdut mințile.

 Tot ascultând-o, m-a dus cu gândul că ar fi vorba despre o floare și soare/lună. Floarea, mică și fragilă, vede cum soarele apune, se întoarce la cer, pentru a lăsa luna să-i ia locul, dar soarele se lasă cu greu convins să plece, vărsând lacrimi, făcând să fie o ploaie de vară, udând floarea complet. Dar până la urmă, vine noaptea și floarea își petrece timpul în întuneric, ducând astfel la nebunie (râsul) și așteptând zorile. Iar când acestea vin, floarea pare atât de binecuvântată, salvată. Dar când îi vine rândul lunii să plece, ea nu varsă decât o singură lacrimă, dar în care se află totul (fiind ultima picătură din viața ei) și astfel, floarea, înnebunită, îi este mult mai greu să-i spună adio pentru totdeauna. Practic, floarea a suferit o schimbare.

Dacă ar fi să mă iau după tematica turneului RR, în care are loc un război, aș crede că floarea este martoră la un atac (prima strofă), iar în timpul acestui atac cineva moare, și altcineva îl plânge. Viața sa se scurge încet cu încet, dându-și sufletul când vin zorile.

Am mai rămas blocată pe o idee, nu știu cât la sută are legătură kalmia. Kalmia este o floare cu cinci petale, așezate în formă de stea (la Drug Party, se văd modele de kamlia pe ecran), și este toxică. Încă nu reușesc să-mi dau seama de ce a ales kalmia, și nu o altă floare.