４６．起きたときにまた出会える。
そのはかなさと幸せの瞬間が対になってやってくる眠りが僕にとっては至福のとき。
O pot întâlni iar
când mă trezesc.
Somnul este timpul
meu binecuvântat, pentru că evanescența și momentul de fericire mă așteaptă la
sfârșit.
Sunt
o persoană ce doarme puțin. Într-adevăr mă odihnesc doar minimul necesar de
timp, așadar timpul meu pentru somn este foarte scurt. Doar dacă nu sunt cu o
fată, asta. (Când sunt cu o fată), somnul este extrem de ”tanoshii” pentru
mine. Dar nu mă refer la acest ”tanoshii” ca în ”楽しい” (楽-ușor), ci ca ”愉しい” (愉-dulce și plăcut).
De
ce cred că este ”愉しい”? Din cauza evanescenței
sale. De exemplu, este o fată pe care chiar o plac exact în fața ochilor mei,
și adorm gândindu-mă ”Chiar o iubesc pe fata asta”, cu fața foarte aproape de a
ei...dar devin separat de ea în momentul în care adorm, nu?
Indiferent
de cât de mult îmi place de ea, fie trebuie să o las pe ea prima sau mă lasă ea
pe mine. Nu avem de ales, dar să fim despărțiți în timpul somnului pentru că nu
putem împărți visele noastre. Într-un astfel de moment, un râs se naște în
mine. (râde) Mă gândesc ”O iubesc atât de mult, și totuși trebuie să o las să
plece”. Atunci mă trezesc, și uneori ne găsim dormind departe unul de celălalt.
Asta
mă amuză. Indiferent de cât de mult spunem că suntem îndrăgostiți unul de
celălalt, suntem complet singuri în somn. Indiferent de cât de mult spunem ”Nu
am să te părăsesc niciodată”, vă treziți și vă găsiți partenerul dormind
într-un loc inexplicabil sau aruncat pe pat, și eu fac ”Ei, haide acum...”
M-am
gândit că dormim față în față, dar în realitate dormim spate în spate. Atât de melancolic
și de dulce-amar. (râde) Când simt asta, simt o singurătate enormă și mă întreb
ce naiba voiam să fac. Și atunci brusc sunt adus la realitate.
Vedeți
voi, oamenii sunt toți solitari în cele din urmă. Realizați că oamenii sunt
singuri, și astfel putem trăi cu toți surprinzător de bine pe picioarele
noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumiri pentru comentariu!