GACKTIONARY - Capitolul 46 (Iubire)

４６．起きたときにまた出会える。

そのはかなさと幸せの瞬間が対になってやってくる眠りが僕にとっては至福のとき。

O pot întâlni iar când mă trezesc.

Somnul este timpul meu binecuvântat, pentru că evanescența și momentul de fericire mă așteaptă la sfârșit.

Sunt o persoană ce doarme puțin. Într-adevăr mă odihnesc doar minimul necesar de timp, așadar timpul meu pentru somn este foarte scurt. Doar dacă nu sunt cu o fată, asta. (Când sunt cu o fată), somnul este extrem de ”tanoshii” pentru mine. Dar nu mă refer la acest ”tanoshii” ca în ”楽しい” (楽-ușor), ci ca ”愉しい” (愉-dulce și plăcut).

De ce cred că este ”愉しい”? Din cauza evanescenței sale. De exemplu, este o fată pe care chiar o plac exact în fața ochilor mei, și adorm gândindu-mă ”Chiar o iubesc pe fata asta”, cu fața foarte aproape de a ei...dar devin separat de ea în momentul în care adorm, nu?

Indiferent de cât de mult îmi place de ea, fie trebuie să o las pe ea prima sau mă lasă ea pe mine. Nu avem de ales, dar să fim despărțiți în timpul somnului pentru că nu putem împărți visele noastre. Într-un astfel de moment, un râs se naște în mine. (râde) Mă gândesc ”O iubesc atât de mult, și totuși trebuie să o las să plece”. Atunci mă trezesc, și uneori ne găsim dormind departe unul de celălalt.

Asta mă amuză. Indiferent de cât de mult spunem că suntem îndrăgostiți unul de celălalt, suntem complet singuri în somn. Indiferent de cât de mult spunem ”Nu am să te părăsesc niciodată”, vă treziți și vă găsiți partenerul dormind într-un loc inexplicabil sau aruncat pe pat, și eu fac ”Ei, haide acum...”

M-am gândit că dormim față în față, dar în realitate dormim spate în spate. Atât de melancolic și de dulce-amar. (râde) Când simt asta, simt o singurătate enormă și mă întreb ce naiba voiam să fac. Și atunci brusc sunt adus la realitate.

Vedeți voi, oamenii sunt toți solitari în cele din urmă. Realizați că oamenii sunt singuri, și astfel putem trăi cu toți surprinzător de bine pe picioarele noastre.

Vicious - iunie 1998

Eşti fericit?

Intervievator:Hiroko Yamamoto

În mod normal, când te simţi fericit?

Când mă gândesc " Gee sunt fericit"? u~n, probabil mă simt fericit atunci când  termin de făcut ceva  care să mulţumească pe altcineva. De exemplu, îmi place să surprind oamenii aşa că uneori le aduc cadouri neaşteptate...

Cum ar fi cadourile pentru zilele de naştere?

Dap! Dar nu doar atât. Sunt tipul de cumpărător impulsiv, aşa că dacă stau în faţa unei florării şi mă gândesc "Ce flori frumoase..", atunci le cumpăr pentru cineva. Sau atunci când vizitez un bărbat obişnuiesc să aduc vin. Îl cumpăr în drum spre casa lui; a devenit important pentru mine să fac asta. Atunci când îmi spun "mulţumesc" şi par bucuroşi, mă fac să fiu fericit. Presupun că îmi place şi să văd feţele surprinse ale oamenilor. În afară de asta îmi mai place să ies afară să privesc cerul noaptea, aşa că indiferent dacă o persoană este femeie sau bărbat, dacă sunt importanţi pentru mine vreau să le arăt şi lor. Dar în mod normal sunt multe lucruri pe care le poţi dărui. Nu mă gândesc de la început să cumpăr ceva anume, dar dacă trec printr-un magazin şi văd ceva care se potriveste cuiva îl voi cumpăra. Totuşi în ultima vreme nu prea am mai avut timp să fac asta.

Dimpotrivă, îți place să primești cadouri?

Da! Asta este partea mea egoistă, dar când primesc ceva ce nu vreau, mă strâmb (râde). Așadar, oamenii mă întreabă mereu ce vreau, dar dacă ar fi să spun ceea ce chiar vreau, ar fi ceva ca ”timp” sau ”mașină”. Așa că voi spune că vreau lucruri realiste în schimb, cum ar fi un card de autostradă…

Când le primeşti devii realistic.

(râde) Am spus eu asta? Bine, dacă îi dau altcuiva un cadou pentru ziua de naştere, îmi place să le dau ceva ce îşi doresc. Dar deasemenea îmi place să-i surprind chiar dacă le dau doar un cadou. Aşa că voi folosi magia ca să le dau cadoul la momentul în care arată ca şi cum aş putea să-i surprind (râde).

Ca și cum ai da drumul porumbeilor asupra lor? (râde)

 (râde) Nu, nici chiar aşa. În continuare, probabil sunt fericit atunci când fac baie. Mai ales atunci când sunt într-o baie mare (ofuro). Din cauza asta chiar urăsc baia de la mine de acasă. Când sunt acasă nu fac decât duş.

*Ofuro este o baie japoneză. Japonezii fac duş, se spală şi apoi fac baie. Apa este încalzită și este mult mai adâncă decât în alte ţări. Pentru că sunt deja curaţi când intră în baie nu e nevoie ca apa să fie schimbată după fiecare folosire. Din acest motiv, de obicei, este schimbată săptămânal. Astfel se economiseşte apă.

Te referi la căzile mari, ca cele de la băile publice?

Dap! Ca un jacuzzi. Uneori merg la hotel ca să fac baie.

Doar ca să faci o baie?

Da. De asta merg la love hotel* de unul singur. În hotelurile oraşelor, băile sunt foarte mici şi camerele sunt deasemenea înguste, dar camerele din love hotel-uri sunt spaţioase nu-i aşa? Stau acolo de la 5 dimineaţa până după amiaza târziu. De multe ori merg acolo când sunt nervos. Umplu cada şi sar în ea, mă întind în pat şi mă relaxez şi apoi fac baie din nou sau aşa ceva. Când merg acolo, pierd noţiunea timpului din cauza întunericului, lucru care îmi place foarte mult. Merg să văd şi filme sau pentru a scăpa de stres.

În ultima perioadă, nu prea am mai putut să fac asta, dar mergeam des înainte. Intram într-un jacuzzi şi  cântam (râde). Din cauza asta eu am folosit întotdeauna diferit love hotel-urile față de alţi oameni. Aşa că, fie dacă merg singur sau cu cineva, le văd întotdeauna diferit (râde). Nu cred că sunt atât de ecchi*. Ele sunt doar locuri unde te poţi relaxa.

* Love hotel-urile de obicei sunt folosite pentru ceea ce ne spune si numele. Cuplurile pot să închirieze camere pentru perioade scurte de timp şi să facă tot ce vor ei. (poţi vedea asta în anime-ul "Love Hina")
*Ecchi  este felul în care japonezii pronunţă litera "h". Este prima literă din cuvântul "hentai", care înseamnă ”pervers” sau la orice cu conotații sexuale și a ajuns să însemne același lucru.

Deci eşti fericit acum?

u~n...nu, Nu sunt!

De ce ?

Din cauză că nu sunt?

??? Ce nu sunt?

Condițiile mele pentru fericire.

Şi care sunt ele?

Pentru mine, am nevoie de timp liber, bani cât să pot să trăiesc cum vreau eu şi să fiu cu prietenii care au şi ei timp liber şi bani. Fără aceste trei lucruri nu pot să fiu cu adevărat fericit.

Deci dacă ai bani şi nu ai timp liber nu înseamnă nimic pentru tine?

Nimic. Pe de altă parte, dacă am doar timp liber, tot nu înseamnă nimic pentru mine. În condiţiile mele pentru fericire le am pe ambele, atât bani cât şi timp liber dar, dacă sunt singurul care le are, chiar nu contează. Când găsesc prieteni care să le aibă pe ambele, atunci cred că pot fi fericit*. De asemenea sunt multe alte bucurii mici.

*”Malicetachi wa”s-ar traduce ca ”persoanele din Malice”, dat fiind că ”tachi” desemnează pronumele la plural. S-ar părea că Gackt nu se înțelegea prea bine cu membrii în perioada când i-a fost luat interviu, dar nu putem știi sigur.

Cum ar fi să surprinzi oamenii şi să faci baie, cum ai spus mai devreme?
Da, da.

Şi dacă le ai pe ambele, atât timp liber cât şi bani?

Ar fi drăguţ dacă aş avea timp să fac ceea ce vreau chiar acum şi dacă banii nu ar fi fost o problemă. În lumea asta, banii sunt absolut necesari. Ai nevoie de ei pentru a face orice. Bineînțeles sunt şi moduri de a face lucrurile fără bani, dar asta necesită mult timp. Când vreau să merg într-un loc anume pentru a face ceva, nu vreau să pierd timpul cu planificările sau cu grijile în legătură cu banii. Dacă aş putea să fac lucruri nesemnificative fără să mă îngrijorez, m-ar face fericit, deşi asta ar putea suna un pic prostesc. Deci, aş putea să-i cer unui prieten să meargă cu mine, într-o zi, să vizităm obiective turistice dacă peisajul este frumos dar, uneori nu poate să vină pentru că nu are destul timp sau trebuie să câştige bani şi asta e oribil. Nu ar trebui să fie simplu să mergi să priveşti natura? Orice alege o persoană să facă, chiar dacă nu are rost, ar trebui să poată face asta fără să fie controlată de bani. Nu-i aşa?

Înțeleg dar, trebuie să fie greu să găseşti prieteni care să aibă aceleaşi idei despre fericire .

Da, chiar este.

Dacă ai deveni bogat ce crezi că ai face? Vei intenţiona să dai bani celorlalţi care au nevoie?

Dacă ar fi să-i spun unei persoane '' Îţi dau ţie asta'' iar ei să îi refuze, cred că ar fi în regulă. Cred că dacă o persoană își permite să dea bani, ar trebui să o facă. Dar de fiecare dată când spun că nu mă gândesc la ce se va întâmpla, oamenii tind să se simtă inconfortabil cu ideea asta. După aceea, lucrurile pot deveni destul de incomode. Am vorbit de multe ori cu prietenii mei despre aceste lucruri dar, nu știu dacă suntem de acord. Ce este cu adevărat fericirea? Cum vor sta lucrurile peste 10 ani? Lucruri de genul acesta. Poate vor avea toţi destul timp şi eventual şi bani, mă gândesc. Când spun că vreau să merg de-a lungul graniţei Elveţiei anul viitor toată lumea spune '' Nu ai timp pentru asta'' sau ''Nu ai destui bani pentru asta''. Dacă aşa stau lucrurile, trebuie doar să găsesc timp şi bani pentru a face asta. Într-adevăr asta e tot.

Deci spui că nu vrei să fii constrâns de timp sau bani?

Aşa e. Asta e tot ce vreau. Nu vreau sa fiu constrâns de ele.

Cu toate acestea, e rău să fii restricţionat.

Corect. În concluzie nimeni nu e cu adevărat liber. Chiar dacă toţi cred că pot să facă orice vor de fapt, ei sunt constrânşi de felul în care lumea funcţionează şi trebuie să înţeleagă asta pentru a avea succes. Îmi doresc să mă pot elibera din toate astea. Asta m-ar face cu adevărat fericit.

Deci din cauza asta nu eşti fericit acum.

Da. Sunt împiedicat de timp şi bani.

Mereu ai simţit în felul acesta?

Simt asta de mult timp. De când aveam 17 ani. Am simţit că nu aş fi putut să fiu fericit dacă aş fi fost singurul cu timp şi bani. Probabil că oamenii vor crede că spun că nu am niciun vis pentru viitor după ce vor citi acest interviu. Sună foarte realistic, dar cred că toți căutăm felul acesta de fericire. Încă nu am terminat de realizat cele trei condiţii şi probabil voi începe altceva în curând... Vreau să îmi îndrept atenţia spre realizarea lucrurilor pe care le-am creat în inima mea, aşa că atunci când mă gândesc că voi fi afectat dacă aş merge într-un anumit loc aş vrea să fiu în măsură să spun ''Ei bine, am plecat!” Urăsc să termin lucrurile cu ''Îmi doresc să pot merge...''

Sunt probabil multe situaţii în care nu poţi să spui pur şi simplu ''să mergem!''

Este enervant (râde). Serios, este enervant. Dar, chiar acum continui să urmăresc următorul lucru şi nu plănuiesc să spun nimic despre asta. Sunt fericit şi atunci când cânt, dar tipul acesta de fericire este total diferit. Sunt lacom la urma urmei (râde).

Când ţi-ai dorii să ai aceste trei lucruri?

Cu cât mai repede cu atât mai bine. Dar nu e timp... O să fac 70,80 de ani şi nu voi mai putea să schiez (râde). Chiar acum aş vrea să merg în Franţa dar, în realitate este imposibil. Chiar dacă e vorba doar de 14 ore cu avionul trebuie să lucrez ziua următoare aşa că nu pot să fac asta...

B=Pass – februarie 2009

Interviu cuvinte-cheie

Și am putut vorbi cu Gackt despre multe lucruri, inclusiv cuvintele-cheie din viziunea asupra lumii din versurile single-ului ”GHOST” (”Zeu”, ”Cruzime”, ”Fericire”), și de asemenea despre ”Progresul în lume” și ”Ambițiile pentru 2009”.

                ”Zeu”

Î: Crede Gackt în Dumnezeu sau are vreo credință în orice fel de religie?

G: Dacă spui zeu, ceea la ce se gândește toată lumea ar putea fi zeu din religii, cum ar fi creștinismul (Dumnezeu), dar în cazul meu, este probabil aproape de un zeu al naturii.

Î: Un zeu al naturii.

G: Da. Nu neg nici o religie, dar cred că se apropie de un zeu al naturii, și acest fel de a gândi este puțin special. Oamenii nu pot deveni zei. Dar în munți, păduri, copaci, diferite lucruri naturale, există zei și spirite, și sunt persoane care predică acel mesaj. Mă întreb dacă sunt mesageri ai zeului?...Acel fel de sentiment.

Î: Cu ce fel de sentiment a fost scris ”zeu”, care apare în single-ul ”GHOST”?

G: Acela a fost cu sentimentul de zeu care a creat oamenii.

Î: Înțeleg. Totuși, religiile sunt misterioase. Deși se spune că salvează oamenii, pe de altă parte sunt rădăcinile războaielor și conflictelor religioase.

G: Da. Nu crezi că să lupți în numele unui zeu este ciudat?

Î: Da, așa cred. Sunt foarte în contradictoriu.

G: Sunt în contradictoriu. Să faci un război să vezi care zeu este corect sau greșit, cred că este într-adevăr ciudat. Deși războiul, indiferent de ce motive ai, nu este decât război, nimic mai mult decât să măcelărești oamenii și să distrugi lucruri, ei folosesc cuvântul ”zeu” pentru a se justifica. Este o scuză convenabilă. Pentru că, iar, poți simți ipocrizia.

Î: Atunci, tu spui ”un zeu al naturii”, dar...

G: Aș putea îndrăzni să spun, dar doar să spun.

Î: Dacă îmi amintesc corect, am un presentiment că ai mai spus asta înainte Gackt, vroiai să urci pe muntele Fuji de Anul Nou, este asta un mod de a comunica cu zeul naturii?

G: Nu, nu are nici o legătură. Este doar pentru că îmi place priveliștea din vârful muntelui. Uneori când mă îngrijorez, urc pe munte singur, dar este din cauză că mă simt mic când fac asta. Pentru că nu există munții și natura împreună de zeci de mii de ani? Dacă mă duc pe un munte astfel, mă gândesc, wow, viața mea chiar nu e nimic decât o clipită. Și am mai făcut asta înainte. Când eram puțin îngrijorat, mă întorceam în Kyoto dintr-un moft și urcam pe muntele meu preferat. Dacă stăteam o zi întreagă privind peisajul de acolo, simțeam că grijile mele erau foarte mici.

Î: Um, este okay și așa, dar porți ghete pentru urcat pe munte în astfel de momente?

G: Uh, merg cu mașina. Pentru că pot merge până în vârf astfel.

Î: Cu mașina! Deci nu este pentru că îți place să te cațeri pe munte, ci mai degrabă îți place să privești peisajul din vârf?

G: Da. Nu îmi place să merg pe jos pe munte. (râde) Îmi place să hoinăresc. Îmi place să merg pentru o plimbare, dar...de multe ori, vezi tu, nu sunt persoane care să le placă să meargă pe munte. Pentru că nu am nici un interes în a mă cățăra. (râde) Îmi place doar să rătăcesc prin munți.

Î: Înțeleg...ei bine, mi-am făcut imaginea asta cu tine cu un rucsac și pălărie, purtând ghete pentru cățărat. Și m-am gândit că asta chiar nu îi se potrivește lui Gackt. (râde)

G: Aah, chiar nu pot face asta. În mod normal merg pe munte fără un scop anume, găsesc un loc bun de stat și pierd vremea, să continui să merg și să tot merg neîncetat este pur și simplu imposibil cu personalitatea mea. (râde)

(Mare parte din confuzia celui care îi ia interviul poate fi atribuită faptului că expresia japoneză folosită poate însemna ”a te cățăra pe munte” sau ”a urca un munte”. Bineînțeles, Gackt s-a referit la a doua interpretare, dar persoana care îi ia interviul s-a gândit la prima interpretare.)

                ”Cruzime”

Î: Ce îți vine în minte când te gândești la cruzime?

G: Hmmm, cred că ar fi existența oamenilor. Pentru că nu este o creatură vie la fel de crudă ca omul. Cuvântul ”crud” chiar nu se aplică animalelor, nu?

Î: Așa este. Chiar și cei puternici care îi mănâncă pe cei slabi este un act de supraviețuire.

G: Da. Este ceva ce cineva mi-a spus acum mult timp, dar oamenii trăiesc prinși între un complex de superioritate și unul de inferioritate. Nu contează cine este persoana, pentru că ei trăiesc în spațiul dintre sentimentele de superioritate și inferioritate, ei deleagă persoane în jurul lor ca superiori și inferiori, și se simt superiori față de cei inferiori și inferiori față de cei superiori. Așadar, nu va exista niciodată o lipsă de bârfă în această lume, și oamenii nu se vor opri niciodată din a se critica unul pe celălalt. Când am auzit asta, m-am gândit că probabil așa este, dar asta se întâmplă și pentru că oamenii sunt creaturi slabe. Cât despre o persoană care a trăit fără sentiment de superioritate sau inferioritate ar fi o persoană bună, nu se poate nici măcar limita la asta. De data asta, nu ar fi nici o voință în ei, și ar fi ca o carapace goală. Nu au nici un interes în nimic din jurul lor. În cazul acesta, ei nu ar părea umani. Ceea ce păstrează echilibrul momentelor disperate compuse din părți rele a balanței, ar putea fi creaturile cunoscute ca oameni.

Î: Ah, înțeleg.

G: De exemplu, nu cumva lucrurile ca 2ch (forum foarte popular în Japonia, 2chan), unde nu îți arăți chipul sau să specifici cine ești și poți face orice anonim, au crescut? Ar putea fi persoane care să creadă că din cauza lucrurilor făcute de 2ch, numărul de persoane necinstite a crescut, dar nu este așa. Aceasta este realitatea. A oamenilor. Locurile unde asta poate fi expusă tocmai au crescut. Când o persoană este față în față cu altcineva, ea va încerca să arate motive și amabilitate și reținere, dar într-o situație în care chipul persoanei nu este arătat, poate spune lucruri crude, ridicole și egoiste. 2ch este dovada acestui lucru.

Î: Mă întreb dacă japonezii au mai multe locuri ca acesta? Nu pot spune direct, față în față, dar când este anonim, reacția iese la suprafață.

G: Da. Japonezii au o cultură de ”Dacă este la fel ca ceilalți, este OK”. Dacă întrebi de ce, este din cauză că să te gândești la lucruri ca un ”echilibru” este baza Japoniei. Așadar, evident, când sunt față în față cu o persoană bogată, au idei ca ”Cum de este atât de bogată? Probabil că a făcut ceva rău, nu?”

Î: Probabil că nu este un fel de a gândi ca ”Oamenii sunt diferiți în mod natural unul față de celălalt”, ci pare un fel de a gândi că ”Toată lumea este la fel”. Așadar, când oamenii sunt diferiți, sunt intimidați.

G: Așa este. Dacă sunt simpli, sunt intimidați. Dacă sunt drăguți, sunt intimidați. Dacă sunt deștepți, sunt intimidați. Dacă nu sunt, sunt intimidați.

Î: Este chiar și acel proverb ciudat, ”Cuiul care iese este bătut cu ciocanul înapoi”.

G: Da. Dar nu este așa în America. Din cauza mediului ce s-a creat în America, nu există o societate uimitor de diferită? Sau ar trebui să spun, nu este doar America, majoritatea țărilor din întreaga lume sunt societăți diferite, acum se spune că chiar și Japonia a devenit diferită, dar se pare că nu. Asta are merite, dar de asemenea și mari defecte...Cred că avem nevoie să înțelegem asta. Din cauza lipsei unor semnificații diferite, o pace necondiționată a minții poate exista aici. Dar este o poveste, este aceea ”pace a minții” o pace a minții indiferent de circumstanțe? Nu este cazul unei împăcări a conștiinței că lucrurile vor decurge normal indiferent de cât de mult rezistă țara noastră sau ceea ce facem noi. Dar sunt atât de multe persoane ce nu înțeleg asta. De exemplu, nu spun oameni ”Nu contează dacă nu găsesc alt loc de muncă, pot face doar muncă simplă”. Dar în alte țări nu poți nici măcar să faci asta. Pentru deocamdată, funcționează în Japonia. Ceea la ce vreau să te gândești este că, de acum înainte...chiar dacă în momentul de față, populația Japoniei este undeva între 110 milioane și 120 milioane, în 30 de ani, vor fi cu 70 milioane mai puține persoane. Populația Japoniei va scade la 70 milioane...sau chiar și 60 milioane?

Î: Rata natalității care scade.

G: Exact. Și pentru că va scade cu 60 milioane de persoane, va lăsa o copleșitoare deficiență în forța de lucru. Multe persoane de peste hotare doritoare să lucreze pentru salarii mici vor veni. Când asta se întâmplă, locurile în care japonezii să lucreze vor dispărea rapid. În progresia acestei dispariții rapide, chiar dacă te gândești că vei lucra doar simplu, pentru că normal, este mai bine să angajezi persoane care vor lucra pentru mai puțin, când asta va deveni normal, locurile libere vor dispărea. Ceea ce se va întâmpla după asta, este că va fi o imensă răsturnare de persoane tinere care nu pot obține o slujbă pe care să o facă singuri, care nu pot face lucruri, care nu pot crea lucruri. Și dacă te gândești la unde va izbucni frustrarea lor, va fi că eventual vor fi ofensați de adulți care fac această situație în momentul de față.

Î: Hmmm. Dar dacă privești Japonia acum, oamenii încă nu au acel sens al pericolului iminent, cu siguranță.

G: Deloc. Majoritatea oamenilor încă cred că nu este nici un motiv de îngrijorare. Dacă privești la restul lumii, nu suntem noi o țară mică? Chiar și așa, încă sunt multe persoane care cred că ”Economia Japoniei este prima din lume”. Chiar dacă nu mai este de mult timp așa.

                ”Fericire”

Î: Gackt, când sunt momentele în care simți fericire?

G: Hmm, recent, referitor la copii tinerei generații, când cred că am putut să le ofer un brânci din urmă, chiar și puțin, simt că, cumva am dat ștafeta mai departe, și asta cu siguranță mă face fericit. M-am gândit că asta înseamnă să devii adult. Ei, chiar și acum sunt multe lucruri copilărești la mine, dar ca adult, cred că trebuie să mă gândesc dacă pot sau nu să ofer ceva mai departe copiilor. Pentru că nu este cineva care poate face asta ca adult?

Î: Tocmai ai pronunțat cuvântul ”adult” acum, dar am un presentiment că în Japonia, chiar dacă luăm lucrurile imature ca fiind bune, sunt multe persoane, atât bărbați cât și femei pentru care voința de a fi adult este slabă.

G: Dacă îi numim pe cei cu rolul de a construi un pod pentru următoarea generație ”adulți”, cu siguranță sunt câțiva adulți în această generație. Sunt mulți bunici și bunicuțe, dar nu mulți adulți. Dar pentru că cei care vor face viitorul sunt copii, mă întreb, ce se va întâmpla dacă nu sunt adulți care să-i împingă înainte!

                ”Progresul în lume”

Î: În interviul de luna trecută, ai vorbit despre faptul că te gândești să vorbești despre un progres asupra lumii.

G: Ei, nu sunt sigur că ”progres” este cuvântul corect. Dar pentru că eu cred că japonezii ar trebui să iasă în evidență mai mult pe scena lumii, cred că ar fi bine dacă aș putea face o șansă pentru asta. Nu am nici o anxietate în a fi activ în jurul lumii, cred că o pot face ca de obicei. Așa că nu am nici un sentiment cum că-mi întind energiile, ca și cum ”Am să încerc!” sau ceva de genul acesta. Mai degrabă este ”Huh? De ce nu aș fi capabil să reușesc peste hotare?” Nu este nerelevant fie că am să o fac în Japonia sau în altă parte?

Î: Să fii activ în jurul lumii, pentru tine Gackt, este ceva foarte natural, nu? Vrei să le arăți oamenilor din toate țările ”lumea Gackt” în curând, vrei să o vadă.

G: Așa este. Într-adevăr cred că vor fi uimiți. Nu poți face acest gen de lucruri în mod normal, nu? Vei auzi ”Ești idiot!?” (râde) doar făcând asta.

Î: Treci prin multe probleme, nu?

G: De asta, chiar și acum vin din toată lumea să mă vadă. Vin din locuri ca Spania și Italia.

Î: Chiar și cu avionul.

G: Exact. Cheltuie între 400.000-500.000 de yeni doar pentru a veni la un concert. Uimitor, nu?

Î: Dar nu este că nu le înțeleg sentimentele. Pentru că nu este nimeni altcineva care să facă acest lucru, dacă ei vor să vadă, nu au de ales decât să vină, nu?

G: Dar chiar îmi pare rău, pentru toată lumea. Să cheltuie sute de mii de yeni.

Î: Dar cred că te revanșezi pentru asta.

G: Desigur, și eu cred asta. Dar chiar vreau să merg la ei. Nu înseamnă că toată lumea poate veni. Este doar o mică proporție de fani. Care plătesc 400-500 de mii de yeni pentru a veni. Trimise spre calculatorul meu sunt e-mail-uri trimise prin pagina oficială, dar în acel fișier sunt e-mail-uri pe care le-am putut sorta automatic din toată lumea, din America de Sud, America de Nord, Africa, Europa, Australia...e-mail-uri sunt trimise din toate țările. Și ceea ce este scris acolo iar și iar este ”Te rog fă un concert în țara noastră”. Când le citesc, cumva mă doare inima. Chiar vreau să răspund repede acestor cerințe.

Î: Ai o viziune concretă de când și unde?

G: Este și faptul că să iau acest turneu cu mine ar fi mai degrabă dificil. Chiar dacă ar fi să fiu doar eu și trupa și să cântăm, aș fi putut merge după plac.

Î: Dar dacă ai fi făcut asta, nu ai fi putut să transmiți ”lumea Gackt” complet, nu?

G: Da. Doar că, să duci totul peste hotare are un număr teribil de dezavantaje. De obicei, la concertele altor muzicieni, ei muncesc din greu pentru ca însuși concertul să scoată un profit, dar la mine, suma strânsă doar îmi acoperă cheltuielile de a face concertul (râs amar), așa că asta e tot ce pot face. Dar cred că este în regulă. Cred că un concert este locul unde toată lumea vine acasă. Nu mă gândesc să încerc să scot un profit aici. Dar chiar dacă este bine dacă pot ajunge la asta în timp ce mă chinui, dacă trec peste asta, nu mai pot continua deloc, și asta nu se merită să vorbim despre. Cred că este o semnificație în a continua prezentarea. Așadar, cred că a transforma lumea într-o scenă ar putea fi făcut ca de obicei, dar în afară de asta sunt probleme ce trebuie să fie rezolvate mai întâi.

                ”Speranțe pentru 2009”

G: Mai întâi, vreau un concert să ajung la fanii care așteaptă peste tot în lume. Este o explozie a ”lumii Gackt”. Sincer, cei care nu vor veni vor regreta. Și cei care vor veni vor fi norocoși.

Î: Da. Dar este o problemă de a vrea să vină, dar de a nu putea lua biletele...

G: Da, chiar este îngrozitor de data asta. (râs amar) Așadar pentru cei care chiar au vrut să vină dar nu au putut lua bilete, am un premiu.

Î: Huh? Un premiu!?

G: Hehehe. Ei, așteptați-l.