B=PASS Mai 2016

În sfârșit, cortina este pe cale să se deschidă la ”LAST VISUALIVE: Saigo no Tsuki – LAST MOON”, primul turneu original al lui GACKT în 7 ani, care va fi început atunci când această revistă va fi printată. Și pe 27 aprilie, mult așteptatul nou album LAST MOON va fi lansat. Cât despre LAST MOON, m-ai lăsat să ascult melodiile care momentan sunt finisate, dar, incluzând melodiile care au fost deja relansate, fiecare este atât de profundă și am fost copleșit.

Suntem pe cale să terminăm înregistrările, dar cele pe care le creez acum chiar sunt grozave. Au devenit destul de interesante. Cred că toată lumea va fi agitată când le va auzi.

Mai mult decât melodiile pe care le-ai lansat deja?

Noile melodii au o abordare foarte diferită, și sunt melodii amuzante. Le-am creat cu gândul la spectacol.

Abia aștept! Ai spus ”cu gândul la spectacol”, dar albumele tale originale întotdeauna sunt împletite cu VISUALIVE-urile. Așdar, mai întâi, ne poți spune tematica acestui LAST VISUALIVE?

Cred că ar trebui mai întâi să vorbesc despre de ce subtitlul acestui turneu este ”Saigo no Tsuki” (”Last Moon”). Cred cu siguranță că sunt multe persoane care se gândesc că este sfârșitul poveștii ”MOON”, dar asta nu este chiar adevărat. Acesta ar putea fi LAST VISUALIVE, dar însuși povestea ”MOON” nu este finisată cu asta. Încă mai sunt multe în ea. Așadar nu este ”saigo” ca în ”最後” (”ultimul”, ”sfârșit”), ci ”saigo” ca în ”最期 ” (acest kanji poartă nuanța de ”momente finale”, ”zile de sfârșit”). Este ”luna pe care o vede cineva atunci când moare”. Prin luna pe care o văd atunci când mor, o persoană privește în urmă la drumul pe care a mers în timpul vieții…aceasta este semnificația lui ”Saigo no Tsuki”.

Așadar, atunci când public asta, vrei să scriu ”最期 ”, nu ”最後”?

Da. ”LAST MOON” mai înseamnă și ”luna pe care o persoană o vede la sfârșitul vieții sale”. Atât ”LAST MOON” cât și ”LAST VISUALIVE” au același ”LAST” când le scrii în engleză, dar primul lucru pe care vreau să-l înțelegeți este semnificația cuvintelor ”Saigo no Tsuki”. Așadar, albumul LAST MOON are tematica ”la ce se gândesc oamenii când privesc spre lună în momentele lor finale?”.

Înțeleg.

De asemenea, acest LAST VISUALIVE portretizează și o lume mult mai mare, inclusiv povestea lui Yoshitsune. Pentru că am arătat povestea lui Yoshitsune pe scenă prin ”Misterele lui Yoshitsune, Capitolele I și II”, probabil că sunt persoane care se gândesc că LAST VISUALIVE reprezintă părți din ”Misterele lui Yoshitsune, Capitolul III”. Dar nu este așa. De la început, povestea ”MOON” are centrul pe ”Luna întotdeauna vede tragediile pe care umanitatea le repetă”, dar LAST VISUALIVE este de asemenea din punctul de vedere de a privi în jos și a te întreba ”De ce oamenii se rănesc unul pe celălalt, și repetă aceleași greșeli?”, aceasta este marea tematică pe care este creat. Cred că va deveni ceva foarte profund.

Înțeleg. Cred că este profund și merită să-l vezi…Așadar, când ai început să creezi noul album LAST MOON pe baza acelei tematici?

Câți ani au trecut…?

Cea mai veche melodie inclusă este ”RETURNER – Yami no Shuuen –”, care a fost lansat în 2007…

Deci 9 ani. Stupid, huh?

Așa este!

Știi, este puțin greu pentru mine când spun ”Stupid, huh” și tu imediat ești de acord (râde). Ai să-mi distrugi încrederea de sine (râde).

Ahahahaha! Nu, vreau să spun că sunt de acord cu faptul că sunt 9 ani, dar a fost un sincron prost. Îmi pare rău pentru asta.

Nu, nu, nu, chiar este stupid (râde).

”RETURNER – Yami no Shuuen –” a fost lansat acum 9 ani, asta înseamnă că chiar și înainte de lansarea albumului tău original anterior ”RE:BORN” (2009), lucrai pe plan interior la LAST MOON. Iar sunt surprins.

Cred că vei înțelege dacă vezi spectacolul, dar fac asta încă de la turneul din 2004, THE SIXTH DAY AND SEVENTH NIGHT.

Acum că ai menționat, acel spectacol a început brusc cu o viziune ”japoneză” a lumii, nu? Momentul în care cortina s-a ridicat, tu și membrii trupei erați acolo în costume albe cântând la shamisen.

Da. Conceptul pentru LAST VISUALIVE a început acolo.

Aceea deschidere a lăsat o impresie puternică, și îmi amintesc imaginea clar chiar și acum. Dar…nu pot să cred că idea pentru LAST VISUALIVE a început atunci! Dacă a fost în 2004, sunt 12 ani de atunci!

Chiar că este prea stupid (râde). Era ceva de genul ”câți ani o să-mi ia să fac asta?” (râde). Așadar, încă de la THE SIXTH DAY din 2004 am avut conceptul pentru LAST VISUALIVE. Am avut conceptul, dar apoi am făcut DIABOLOS în 2005, și între am făcut RR II (Requiem et Reminscence II) în 2009. Dar de fapt, prin perioada RR II, deja discutam să fac acest turneu LAST MOON.

Serios?

Da. Dar am ajuns cu povestea RR II mai întâi să fie clar în mintea mea, și, dacă făceam LAST MOON, știam că piesele îmbinate ”Yoshitsune” vor dura mult timp, așa că m-am gâdnit că odată ce terminam cu ele, nu voi mai fi putut face RR II deloc. De asemenea, m-am gândit că după DIABOLOS, poate ar trebui să fac o poveste care nu avea legătură cu povestea ”MOON”. Așa că mai întâi am făcut RR II. Dar din moment ce am reușit să stabilesc forma VISUALIVE-ului cu RR II, asta mă face să fiu fericit că am făcut asta mai întâi. Pot înfrunta LAST VISUALIVE cu forma sa deja stabilită, așadar cred că chiar pot exprima lucruri foarte interesante.

Cu siguranță va fi o compilare a tot ce ai pus în VISUALIVE-uri până acum. Cred că va fi uimitor! Și noul album ”LAST MOON” chiar s-a dovedit a fi grozav. Așa cum am spus la început, fiecare melodie este profundă și copleșitoare, și ca un tot, o lume ”japoneză” se întinde prin el, așadar simt că acest CD exemplifică ”Zipang Rock” (=un gen creat de GACKT, numit după un cuvânt vechi pentru ”Japonia”)

Ei bine, am lucrat în tot acest timp pentru a pune bazele Zipang Rock-ului. Dar este incredibil de dificil. Sunt lucruri care se potrivesc în melodie, dar și aranjamente care te fac să spui ”Nu, nu putem face asta”, și am multe melodii eșuate. Sunt multe melodii pe ”LAST MOON” care folosesc instrumente japoneze, dar dacă mă întrebi ”Dacă pui instrumente japoneze în melodie, devine Zipang Rock?”, răspunsul este nu, cu siguranță nu. Sunt mulți dintre ei, nu? Artiști japonezi care pun instrumente japoneze în melodiile lor și eșuează.

Ei cred că este cu nuanță japoneză, dar ajunge să sune ca o melodie chinezească.

Exact. Este ”Nu este Japonia, este China. Sau Vietnam.” (râde) Cu siguranță nu o poți face decât dacă ai un simț unic japonez. Asta fiind spusă, sunt și mulți japonezi care eșuează la asta.

Cere un anumit simț subtil de echilibru, nu?

Da. Este important cum termini melodiile pentru a le face frumoase, și să adaugi pur și simplu instrumente japoneze, nu o face Zipang Rock. De exemplu, muzica rock japoneză a originat din muzica rock din Vest, și eventual genul Visual Rock s-a născut din asta. La început, acel Visual Rock a avut multă muzică grozavă. Erau lucruri extreme goth, și lucruri introspective și obscene sexual. Asta din cauză că muzicienii ascultau multă muzică, inclusiv muzica din Vest, o înțelegeau, și apoi adăugau propriile gusturi, în timp ce încercau lucruri noi. Dar copiii Visual Kei din zilele de azi ascultă muzică Visual Kei și încearcă să facă muzică ”Visual Kei”, așadar lumea lor devine mai superficială. Desigur, unele melodii sunt bune, dar sunt atât de mulți copii astfel încât cred că este o pierdere. Dacă nu asculți multe melodii diferite, nu poți face nimic nou. Cu alte cuvinte, ceea ce vreau să spun este că, totul este așa, și la fel este și Zipang Rock. Dacă nu studiezi și sapi adânc în muzica din Vest, muzica clasică, Gagaku, multe lucruri înainte de a încerca, nu va merge bine. Aceasta este îndrăzneala lui ”O pot face pentru că sunt japonez”.

În felul acesta, studiezi muzica intens desigur, dar de asemenea și oricând ai nevoie să-ți exprimi ideile, nu? Cred că acesta este motivul pentru care ai putut pune bazele în Zipang Rock astfel.

Ei bine, încerc multe lucruri diferite, dar cu siguranță încă este dificil.

De exemplu, pe acest album, este o melodie numită ”Hana mo Chiyu” care incorporează waka (poem japonez, de obicei cu model de silabe 5-7-5-7-7). Asta este tot din cauză că ai studiat waka mult înainte de a crea melodiile?

Le-am studiat. Dar de fapt, îmi placea waka de mult timp.

Deci îți plăcea literatura când erai la școală?

Nu, uram literatura când eram la școală. Mă gândeam ”De ce trebuie să studiem asta?” (râde) Dar, cum am studiat diferite lucruri, cum ar fi originea lui waka, și de ce a fost creată waka, și de ce forma poemului waka există, și cum s-au schimbat puțin câte puțin, depinzând de perioada de timp, am aflat că sunt multe poeme waka minunate. Sunt asemenea unor scrisori de dragoste...aceasta este ideea principală. Și forma acestor scrisori de dragoste este incredibil de frumoasă. Dar, waka sunt atât de scurte, nu? Trebuie să-ți exprimi sentimentele într-un poem atât de scurt. M-am gândit că era uimitor. Nivelurile de cunoștințe create sunt cu siguranță interesante într-un anumit fel. Când eram tânăr, nu am înțeles cât de minunat era, așa că mă întrebam de ce trebuia să le studiem, dar acum cred că este o parte bună a culturii japoneze. Și, când creem ceva nou, cu siguranță avem nevoie să studiem lucrurile vechi.

Ah, înțeleg.

Dar, motivul pentru care am pus waka în ”Hana mo Chiyu” nu a fost doar pentru că am decis să o arunc acolo.

Huh?

Pe partea muzicală, când m-am gândit cum să fac sunetele să se potrivească împreună, versurile moderne nu se potriveau cu linia melodică. Era blocată, indiferent de cum o făceam să sune.

 Așa că mă întrebam de ce, și am decis să scriu ceea ce voiam să spun sub forma unui poem waka, și să cânt aia. Am realizat că waka se potrivește cu semnăturile de timp neregulat, în special cu semnăturile de timp cu număr impar. De exemplu, schimbând de la un timp 8/8 la un timp 6/8 este cel mai ușor din semnăturile de timp neregulat, pentru că este un număr par. Dar când ai numere impare, cum ar fi 5 bătăi sau 7 bătăi, din cauză că este ceva în ritm, este greu să pui versurile moderne peste. Și când am pus waka pe un ritm neregulat, s-a potrivit foarte bine.

Ah, pentru că waka are model de 5-7-5.

Așa e. Cred că este interesant.

Acel ”Hana mo Chiyu” are și un vocal divin care te face să simți nebunia, și este un exemplu de Zipang Rock plin de lucruri care merită o menționare specială. Desigur, cred că aș putea spune că toate melodiile de pe album sunt pline de lucruri care merită o menționare specială, dar, vorbind de cele mai recente melodii ale tale, ”WooHa Baby!!” este de asemenea...

Este interesant, nu? (râde)

Este extrem de amuzant și râd mult. Râd de fiecare dată când ascult (râde). Este amuzant cum o melodie atât de jucăușă este pe un asemenea album profund și serios (râde).

Hahahahaha.

Alcătuirea este ca un ”ritm Zipang Party” și corul are un sentiment ciudat de primitiv care te face să-ți imaginezi bărbați macho dezbrăcați, și versurile sunt sexy și amuzante, și sunt chiar și câteva părți drăguțe (râde).

Dar, chiar am avut de lucru la scrisul acelor versuri.

Serios?

Da, nu le-am putut scrie deloc și mă întrebam ce să fac. În cele din urmă, au ajuns la mine în timp ce eram în avion. Acum că e terminată, este o melodie amuzantă. Așadar, vorbeam despre a face un clip pentru ea. Ca și cum ”Nu ar fi amuzant dacă am filma clipul într-un club?” și alte astfel de lucruri.

Cu siguranță vreau să văd asta! (râde) Apropo, înregistrezi melodiile tale recente peste hotare?

Am tot înregistrat în studioul de peste hotare în ultima săptămână. Am terminat de înregistrat, dar acum încercăm diferite lucruri cu aranjamentele noului cântec. Pentru aceea melodie, dacă pui acordurile pe melodia centrală vocal, sună bine, dar acordurile care se potrivesc cu melodia centrală nu se potrivesc bine la cor. Așadar, dacă faci opusul, și potrivești acordurile pe cor, atunci cum pui melodia centrală peste? Încercăm diferite lucruri.

Ceeee? Deci, faceți corul partea principală și adăugați acordurile la ea, apoi adăugați melodia centrală peste, nu gândiți în sens invers?

E doar că, atunci când pui melodia principală pe cor, devine șase și patru și uneori nouă și unsprezece, așadar uneori sună disonant. De exemplu, un al nouălea cor are do, mi, so, si, re, și din cauza celui de-al nouălea interval, re, a fost adăugat, iar do și re sunt note învecinate, nu? Când acele note învecinate apar într-un cor, e ”boom”, nota pe care o cânt este exact lângă cea din cor.

Așadar, e ca și cum...dacă nu ești atent, sună de parcă ai cânta nota greșită?

Da, da. Vorbesc despre asta cu TAKUMI. Așadar, dacă am muta nota principală mai jos cu 3 pași, ar suna ca un patru, dar întrebarea este dacă putem face asta în timp ce păstrăm sentimentul de cor. Să dau un exemplu, dacă nota principală este C, în timp ce țin cât de mult pot corul, îndepărtăm doar E, care va suna ca și cum încă ar fi acolo. Lucrăm pentru a găsi disonanțele ce încă sună ca a fi armonii confortabile una câte una.

Wow, sună dificil. E ca și cum ați face un experiment intens, detaliat.

Vreau să pun coruri în tot dacă este posibil. Dar dacă nu este posibil, nu este posibil...atunci spun ”Progresia acestui cor nu este bună, va trebui să o luăm de la capăt” (râde)

Eeh. Această lipsă de compromis sună exact ca tine, GACKT-san.

Nu avem timp, și doar facem astfel de lucruri în continuu, așadar rămânem și fără puținul timp pe care îl mai avem (râde)...dacă stau să mă gândesc la asta, ascultam sutre budiste acum 2-3 zile.

Chiar și sutre budiste! Simțul tău de curiozitate și explorare este atât de vast!

(râde) Dacă le asculți mult timp, sutrele budiste au și ele o melodie. Ei nu doar citesc caracterele, este o melodie unică și un ritm, și un simț de finețe. Și mă întreb, care a fost simțul persoanei care a făcut asta, și a persoanelor cărora a dat mai departe?

Deci ai săpat și mai adânc și aici?

Da (râde). Era o sutră budistă tainică, dar nu a fost doar pentru a comunica scrierile, a fost totul ca un întreg. A fost comunicată oral de la persoană la persoană, și atunci ei trebuiau să o învețe singuri.

Fără vreo biblie sau altceva?

Așa e. Pentru că este budism tainic, nu a fost niciodată transcris. De aceea, se amintea cu o melodie. Aceea melodie este interesantă. M-am gândit că lucrurile ca ”Simțul de finețe este chiar grozav” și ”Mă întreb dacă pot face ceva folosind acest mod de abordare?”. Ei bine, în acest punct nu luase formă. Dar pentru a crea lucruri noi, interesante și bune, cred că este nevoie de acest fel de cunoștințe.

Wow, uimitor...Dar cred că aceste cunoștințe și simțuri pe care le-ai dobândit prin studiu oferă melodiilor tale o profunzime care le lipsește altora. Noul album ”LAST MOON” are de asemenea un punct de vedere al lumii profunde, dar care este răspunsul tău personal?

Cred că, cu siguranță nu este un album pe care doar să-l asculți pe fundal...Este greu, într-un fel bun. Chiar merită să-l asculți. Așadar, vreau ca să-l așteptați cu nerăbdare.

Și dacă te gândești la când și cum vor fi exprimate aceste melodii la LAST VISUALIVE, abia aștept și asta.

Sunt bucuros că crezi asta. Dar chiar și dacă asculți doar albumul, viziunea lumii este foarte profundă. Și, dacă asculți de la primul cântec până la sfârșit, sunt multe melodii care sar prin eră, dar cred că vă pot face să înțelegeți ceea ce vreau să spun cu totul. Și...cu siguranță veți plânge la sfârșit.

B=Pass – februarie 2009

Interviu cuvinte-cheie

Și am putut vorbi cu Gackt despre multe lucruri, inclusiv cuvintele-cheie din viziunea asupra lumii din versurile single-ului ”GHOST” (”Zeu”, ”Cruzime”, ”Fericire”), și de asemenea despre ”Progresul în lume” și ”Ambițiile pentru 2009”.

                ”Zeu”

Î: Crede Gackt în Dumnezeu sau are vreo credință în orice fel de religie?

G: Dacă spui zeu, ceea la ce se gândește toată lumea ar putea fi zeu din religii, cum ar fi creștinismul (Dumnezeu), dar în cazul meu, este probabil aproape de un zeu al naturii.

Î: Un zeu al naturii.

G: Da. Nu neg nici o religie, dar cred că se apropie de un zeu al naturii, și acest fel de a gândi este puțin special. Oamenii nu pot deveni zei. Dar în munți, păduri, copaci, diferite lucruri naturale, există zei și spirite, și sunt persoane care predică acel mesaj. Mă întreb dacă sunt mesageri ai zeului?...Acel fel de sentiment.

Î: Cu ce fel de sentiment a fost scris ”zeu”, care apare în single-ul ”GHOST”?

G: Acela a fost cu sentimentul de zeu care a creat oamenii.

Î: Înțeleg. Totuși, religiile sunt misterioase. Deși se spune că salvează oamenii, pe de altă parte sunt rădăcinile războaielor și conflictelor religioase.

G: Da. Nu crezi că să lupți în numele unui zeu este ciudat?

Î: Da, așa cred. Sunt foarte în contradictoriu.

G: Sunt în contradictoriu. Să faci un război să vezi care zeu este corect sau greșit, cred că este într-adevăr ciudat. Deși războiul, indiferent de ce motive ai, nu este decât război, nimic mai mult decât să măcelărești oamenii și să distrugi lucruri, ei folosesc cuvântul ”zeu” pentru a se justifica. Este o scuză convenabilă. Pentru că, iar, poți simți ipocrizia.

Î: Atunci, tu spui ”un zeu al naturii”, dar...

G: Aș putea îndrăzni să spun, dar doar să spun.

Î: Dacă îmi amintesc corect, am un presentiment că ai mai spus asta înainte Gackt, vroiai să urci pe muntele Fuji de Anul Nou, este asta un mod de a comunica cu zeul naturii?

G: Nu, nu are nici o legătură. Este doar pentru că îmi place priveliștea din vârful muntelui. Uneori când mă îngrijorez, urc pe munte singur, dar este din cauză că mă simt mic când fac asta. Pentru că nu există munții și natura împreună de zeci de mii de ani? Dacă mă duc pe un munte astfel, mă gândesc, wow, viața mea chiar nu e nimic decât o clipită. Și am mai făcut asta înainte. Când eram puțin îngrijorat, mă întorceam în Kyoto dintr-un moft și urcam pe muntele meu preferat. Dacă stăteam o zi întreagă privind peisajul de acolo, simțeam că grijile mele erau foarte mici.

Î: Um, este okay și așa, dar porți ghete pentru urcat pe munte în astfel de momente?

G: Uh, merg cu mașina. Pentru că pot merge până în vârf astfel.

Î: Cu mașina! Deci nu este pentru că îți place să te cațeri pe munte, ci mai degrabă îți place să privești peisajul din vârf?

G: Da. Nu îmi place să merg pe jos pe munte. (râde) Îmi place să hoinăresc. Îmi place să merg pentru o plimbare, dar...de multe ori, vezi tu, nu sunt persoane care să le placă să meargă pe munte. Pentru că nu am nici un interes în a mă cățăra. (râde) Îmi place doar să rătăcesc prin munți.

Î: Înțeleg...ei bine, mi-am făcut imaginea asta cu tine cu un rucsac și pălărie, purtând ghete pentru cățărat. Și m-am gândit că asta chiar nu îi se potrivește lui Gackt. (râde)

G: Aah, chiar nu pot face asta. În mod normal merg pe munte fără un scop anume, găsesc un loc bun de stat și pierd vremea, să continui să merg și să tot merg neîncetat este pur și simplu imposibil cu personalitatea mea. (râde)

(Mare parte din confuzia celui care îi ia interviul poate fi atribuită faptului că expresia japoneză folosită poate însemna ”a te cățăra pe munte” sau ”a urca un munte”. Bineînțeles, Gackt s-a referit la a doua interpretare, dar persoana care îi ia interviul s-a gândit la prima interpretare.)

                ”Cruzime”

Î: Ce îți vine în minte când te gândești la cruzime?

G: Hmmm, cred că ar fi existența oamenilor. Pentru că nu este o creatură vie la fel de crudă ca omul. Cuvântul ”crud” chiar nu se aplică animalelor, nu?

Î: Așa este. Chiar și cei puternici care îi mănâncă pe cei slabi este un act de supraviețuire.

G: Da. Este ceva ce cineva mi-a spus acum mult timp, dar oamenii trăiesc prinși între un complex de superioritate și unul de inferioritate. Nu contează cine este persoana, pentru că ei trăiesc în spațiul dintre sentimentele de superioritate și inferioritate, ei deleagă persoane în jurul lor ca superiori și inferiori, și se simt superiori față de cei inferiori și inferiori față de cei superiori. Așadar, nu va exista niciodată o lipsă de bârfă în această lume, și oamenii nu se vor opri niciodată din a se critica unul pe celălalt. Când am auzit asta, m-am gândit că probabil așa este, dar asta se întâmplă și pentru că oamenii sunt creaturi slabe. Cât despre o persoană care a trăit fără sentiment de superioritate sau inferioritate ar fi o persoană bună, nu se poate nici măcar limita la asta. De data asta, nu ar fi nici o voință în ei, și ar fi ca o carapace goală. Nu au nici un interes în nimic din jurul lor. În cazul acesta, ei nu ar părea umani. Ceea ce păstrează echilibrul momentelor disperate compuse din părți rele a balanței, ar putea fi creaturile cunoscute ca oameni.

Î: Ah, înțeleg.

G: De exemplu, nu cumva lucrurile ca 2ch (forum foarte popular în Japonia, 2chan), unde nu îți arăți chipul sau să specifici cine ești și poți face orice anonim, au crescut? Ar putea fi persoane care să creadă că din cauza lucrurilor făcute de 2ch, numărul de persoane necinstite a crescut, dar nu este așa. Aceasta este realitatea. A oamenilor. Locurile unde asta poate fi expusă tocmai au crescut. Când o persoană este față în față cu altcineva, ea va încerca să arate motive și amabilitate și reținere, dar într-o situație în care chipul persoanei nu este arătat, poate spune lucruri crude, ridicole și egoiste. 2ch este dovada acestui lucru.

Î: Mă întreb dacă japonezii au mai multe locuri ca acesta? Nu pot spune direct, față în față, dar când este anonim, reacția iese la suprafață.

G: Da. Japonezii au o cultură de ”Dacă este la fel ca ceilalți, este OK”. Dacă întrebi de ce, este din cauză că să te gândești la lucruri ca un ”echilibru” este baza Japoniei. Așadar, evident, când sunt față în față cu o persoană bogată, au idei ca ”Cum de este atât de bogată? Probabil că a făcut ceva rău, nu?”

Î: Probabil că nu este un fel de a gândi ca ”Oamenii sunt diferiți în mod natural unul față de celălalt”, ci pare un fel de a gândi că ”Toată lumea este la fel”. Așadar, când oamenii sunt diferiți, sunt intimidați.

G: Așa este. Dacă sunt simpli, sunt intimidați. Dacă sunt drăguți, sunt intimidați. Dacă sunt deștepți, sunt intimidați. Dacă nu sunt, sunt intimidați.

Î: Este chiar și acel proverb ciudat, ”Cuiul care iese este bătut cu ciocanul înapoi”.

G: Da. Dar nu este așa în America. Din cauza mediului ce s-a creat în America, nu există o societate uimitor de diferită? Sau ar trebui să spun, nu este doar America, majoritatea țărilor din întreaga lume sunt societăți diferite, acum se spune că chiar și Japonia a devenit diferită, dar se pare că nu. Asta are merite, dar de asemenea și mari defecte...Cred că avem nevoie să înțelegem asta. Din cauza lipsei unor semnificații diferite, o pace necondiționată a minții poate exista aici. Dar este o poveste, este aceea ”pace a minții” o pace a minții indiferent de circumstanțe? Nu este cazul unei împăcări a conștiinței că lucrurile vor decurge normal indiferent de cât de mult rezistă țara noastră sau ceea ce facem noi. Dar sunt atât de multe persoane ce nu înțeleg asta. De exemplu, nu spun oameni ”Nu contează dacă nu găsesc alt loc de muncă, pot face doar muncă simplă”. Dar în alte țări nu poți nici măcar să faci asta. Pentru deocamdată, funcționează în Japonia. Ceea la ce vreau să te gândești este că, de acum înainte...chiar dacă în momentul de față, populația Japoniei este undeva între 110 milioane și 120 milioane, în 30 de ani, vor fi cu 70 milioane mai puține persoane. Populația Japoniei va scade la 70 milioane...sau chiar și 60 milioane?

Î: Rata natalității care scade.

G: Exact. Și pentru că va scade cu 60 milioane de persoane, va lăsa o copleșitoare deficiență în forța de lucru. Multe persoane de peste hotare doritoare să lucreze pentru salarii mici vor veni. Când asta se întâmplă, locurile în care japonezii să lucreze vor dispărea rapid. În progresia acestei dispariții rapide, chiar dacă te gândești că vei lucra doar simplu, pentru că normal, este mai bine să angajezi persoane care vor lucra pentru mai puțin, când asta va deveni normal, locurile libere vor dispărea. Ceea ce se va întâmpla după asta, este că va fi o imensă răsturnare de persoane tinere care nu pot obține o slujbă pe care să o facă singuri, care nu pot face lucruri, care nu pot crea lucruri. Și dacă te gândești la unde va izbucni frustrarea lor, va fi că eventual vor fi ofensați de adulți care fac această situație în momentul de față.

Î: Hmmm. Dar dacă privești Japonia acum, oamenii încă nu au acel sens al pericolului iminent, cu siguranță.

G: Deloc. Majoritatea oamenilor încă cred că nu este nici un motiv de îngrijorare. Dacă privești la restul lumii, nu suntem noi o țară mică? Chiar și așa, încă sunt multe persoane care cred că ”Economia Japoniei este prima din lume”. Chiar dacă nu mai este de mult timp așa.

                ”Fericire”

Î: Gackt, când sunt momentele în care simți fericire?

G: Hmm, recent, referitor la copii tinerei generații, când cred că am putut să le ofer un brânci din urmă, chiar și puțin, simt că, cumva am dat ștafeta mai departe, și asta cu siguranță mă face fericit. M-am gândit că asta înseamnă să devii adult. Ei, chiar și acum sunt multe lucruri copilărești la mine, dar ca adult, cred că trebuie să mă gândesc dacă pot sau nu să ofer ceva mai departe copiilor. Pentru că nu este cineva care poate face asta ca adult?

Î: Tocmai ai pronunțat cuvântul ”adult” acum, dar am un presentiment că în Japonia, chiar dacă luăm lucrurile imature ca fiind bune, sunt multe persoane, atât bărbați cât și femei pentru care voința de a fi adult este slabă.

G: Dacă îi numim pe cei cu rolul de a construi un pod pentru următoarea generație ”adulți”, cu siguranță sunt câțiva adulți în această generație. Sunt mulți bunici și bunicuțe, dar nu mulți adulți. Dar pentru că cei care vor face viitorul sunt copii, mă întreb, ce se va întâmpla dacă nu sunt adulți care să-i împingă înainte!

                ”Progresul în lume”

Î: În interviul de luna trecută, ai vorbit despre faptul că te gândești să vorbești despre un progres asupra lumii.

G: Ei, nu sunt sigur că ”progres” este cuvântul corect. Dar pentru că eu cred că japonezii ar trebui să iasă în evidență mai mult pe scena lumii, cred că ar fi bine dacă aș putea face o șansă pentru asta. Nu am nici o anxietate în a fi activ în jurul lumii, cred că o pot face ca de obicei. Așa că nu am nici un sentiment cum că-mi întind energiile, ca și cum ”Am să încerc!” sau ceva de genul acesta. Mai degrabă este ”Huh? De ce nu aș fi capabil să reușesc peste hotare?” Nu este nerelevant fie că am să o fac în Japonia sau în altă parte?

Î: Să fii activ în jurul lumii, pentru tine Gackt, este ceva foarte natural, nu? Vrei să le arăți oamenilor din toate țările ”lumea Gackt” în curând, vrei să o vadă.

G: Așa este. Într-adevăr cred că vor fi uimiți. Nu poți face acest gen de lucruri în mod normal, nu? Vei auzi ”Ești idiot!?” (râde) doar făcând asta.

Î: Treci prin multe probleme, nu?

G: De asta, chiar și acum vin din toată lumea să mă vadă. Vin din locuri ca Spania și Italia.

Î: Chiar și cu avionul.

G: Exact. Cheltuie între 400.000-500.000 de yeni doar pentru a veni la un concert. Uimitor, nu?

Î: Dar nu este că nu le înțeleg sentimentele. Pentru că nu este nimeni altcineva care să facă acest lucru, dacă ei vor să vadă, nu au de ales decât să vină, nu?

G: Dar chiar îmi pare rău, pentru toată lumea. Să cheltuie sute de mii de yeni.

Î: Dar cred că te revanșezi pentru asta.

G: Desigur, și eu cred asta. Dar chiar vreau să merg la ei. Nu înseamnă că toată lumea poate veni. Este doar o mică proporție de fani. Care plătesc 400-500 de mii de yeni pentru a veni. Trimise spre calculatorul meu sunt e-mail-uri trimise prin pagina oficială, dar în acel fișier sunt e-mail-uri pe care le-am putut sorta automatic din toată lumea, din America de Sud, America de Nord, Africa, Europa, Australia...e-mail-uri sunt trimise din toate țările. Și ceea ce este scris acolo iar și iar este ”Te rog fă un concert în țara noastră”. Când le citesc, cumva mă doare inima. Chiar vreau să răspund repede acestor cerințe.

Î: Ai o viziune concretă de când și unde?

G: Este și faptul că să iau acest turneu cu mine ar fi mai degrabă dificil. Chiar dacă ar fi să fiu doar eu și trupa și să cântăm, aș fi putut merge după plac.

Î: Dar dacă ai fi făcut asta, nu ai fi putut să transmiți ”lumea Gackt” complet, nu?

G: Da. Doar că, să duci totul peste hotare are un număr teribil de dezavantaje. De obicei, la concertele altor muzicieni, ei muncesc din greu pentru ca însuși concertul să scoată un profit, dar la mine, suma strânsă doar îmi acoperă cheltuielile de a face concertul (râs amar), așa că asta e tot ce pot face. Dar cred că este în regulă. Cred că un concert este locul unde toată lumea vine acasă. Nu mă gândesc să încerc să scot un profit aici. Dar chiar dacă este bine dacă pot ajunge la asta în timp ce mă chinui, dacă trec peste asta, nu mai pot continua deloc, și asta nu se merită să vorbim despre. Cred că este o semnificație în a continua prezentarea. Așadar, cred că a transforma lumea într-o scenă ar putea fi făcut ca de obicei, dar în afară de asta sunt probleme ce trebuie să fie rezolvate mai întâi.

                ”Speranțe pentru 2009”

G: Mai întâi, vreau un concert să ajung la fanii care așteaptă peste tot în lume. Este o explozie a ”lumii Gackt”. Sincer, cei care nu vor veni vor regreta. Și cei care vor veni vor fi norocoși.

Î: Da. Dar este o problemă de a vrea să vină, dar de a nu putea lua biletele...

G: Da, chiar este îngrozitor de data asta. (râs amar) Așadar pentru cei care chiar au vrut să vină dar nu au putut lua bilete, am un premiu.

Î: Huh? Un premiu!?

G: Hehehe. Ei, așteptați-l.

B=PASS - august 2011 - Interviu cu tematică japoneză

                Cuvântul-cheie a acestui interviu este ”japonez”. Noul single ”Episode 0” este scris dintr-o perspectivă japoneză, iar ”Paranoid Doll” are sunete japoneze. Și, mai mult, ceea ce se poate simți din acțiunile proprii ale lui GACKT este ”mândria de a fi japonez”. Așadar, mi-ar plăcea să aud părerea sa despre tematica noastră.

Î: GACKT, când ai devenit conștient de identitatea ta ca și japonez?

G: Când am devenit conștient că sunt japonez?....Ei, presupun că asta nu e ceva ce simți în viața de zi cu zi. Dar, e din cauză că Japonia este o societate omogenă. Ei, recent numărul de persoane din alte țări a scăzut în cele din urmă. Asta este ceva ce spun de mult timp, și am arătat în filmul ”MOON CHILD”, dar în 30 de ani de acum încolo, populația Japoniei...dacă numeri doar din punct de vedere etnic japonezii, vor fi până la 70 de milioane. Iar 100 de milioane de persoane vor însemna că țara noastră are doar 2 treimi din puterea sa curentă. Și doar cu 2 treimi din puterea țării, chiar dacă decidem să rămână așa, nu se va întâmpla. Cu alte cuvinte, vom începe să acceptăm capital și muncitori din străinătate. Ideea este că numărul de chinezi, asiatici din SE, sud-americani, și desigur koreeni și persoanele din Estul de Mijloc, din Japonia va crește dramatic. De acum încolo, cred că oamenii cu siguranță vor fi conștienți de partea lor japoneză în viața generală. Dar atunci, cineva va...ideea este că, cu siguranță nu sugerez că ar trebui să ne bazăm pe străini să ne dea sentimentul că suntem japonezi. Așadar, dacă nu ne petrecem anii până ce nu stabilim ce înseamnă să fi japonez, cred că generația de copii se va simți pierdută. ”Ce înseamnă să fi japonez?”

Î: Presupun că este adevărat.

G: Hei, presupunând că, în interiorul nostru, avem un mod de a gândi, de a crede și moralitatea care vine din faptul că suntem japonezi...de unde ar fi putut veni? Celelalte țări...mulți oameni din jurul lumii depin de o religie pentru a trăi. Religia este sprijinul inimii lor. Dar dacă întrebăm dacă japonezii trăiesc cu religia ca sprijin pentru inimile lor, nu e adevărat, nu-i așa? Religia există, dar noi nu suntem persoane care trăim cu sprijinul în religie. Asta este un lucru extrem de rar. Într-o țară atât de avansată, cu o asemenea economie, cu o populație omogenă de 120 de milioane de japonezi, să trăim fără a ne baza pe religie e un lucru foarte straniu când privești din punct de vedere global. Deși, este ceva normal pentru japonezi. Deci, dacă te întrebi cum de am ajuns aici, este că bushido, care a fost cultivată în timpul statelor armate, a creat baza Japoniei, sau așa cred. Acel mod de gândire cunoscut ca bushido.... seamănă complet cu cavalerismul european, dar acesta este spiritul. Și clasa de oamenii care au ținut bushido nu aveau nevoie de religie. Apropo, negustorii și fermierii, care nu aveau ideea sau conceptul de bushido, au fost cei care au propagat religia prin Japonia. Creștinismul de pe atunci și budismul au fost propagate în același mod. Religia se propagă din cauza țăranilor. Motivul este că ei nu au trăit în bushido.

Î: Nu aveau un sprijin?

G: Așa e, pentru că nu aveau un sprijin. Dar asta nu înseamnă că religia a devenit ideea de bază în Japonia și că toți trăiesc astfel...Cum ar trebui să spun? Europa e diferită, nu? În Europa, cavalerismul și religia aveau locuri separate, și exista un număr mare de persoane care aveau religia ca sprijin al inimii. Dacă întrebi japonezi de acest lucru, îți vor spune că nu le place să fie religioși, dar asta nu se aplică în restul lumii. Deci, dacă te duci peste hotare, și întrebi ”În ce crezi?” vei obține de multe ori un răspun. Dar când întrebi japonezii, îți vor spune ”Huh? Să cred? Umm...ei, presupun că familia mea e budistă.” sau ceva de genul. Dar când îi întrebi ”Ce e budismul?” îți vor răspunde ”Ei, chiar nu știu.” Nu sunt multe persoane astfel?

Î: (râde) Cred că majoritatea persoanelor sunt așa.

G: Deci, cum au ajuns cu toți astfel?.....Motivul pentru care eram capabili să trăim fără religie ca sprijin a fost că fundamental bushido a fost transmis de la adulți către copii.

Î: În timpul vieții de zi cu zi?

G: Așa e. Nu e ca și cum i-ar învăța ceva special, dar bunicii și tații i-ar spune unui copil ”Nu ar trebui să faci asta” și ”În astfel de momente ar trebui să faci asta” și tot așa. Sau i-ar educa în modul în care au trăit ei. De asemenea, în Japonia avem pedeapsa fizică, și părinții își lovesc și disciplinează copii. Pentru ca un părinte să ridice mâna asupra copilului pare foarte ciudat din punctul de vedere a străinilor, și de asemenea și din perspectiva unor religii. Dar în bushido, în alte cuvinte, pentru spiritul care a creat samurai-ul, au existat pedepse fizice pentru lucruri pe care nu trebuie să le faci, și a respectat legea pentru ca și copii săi să nu fie pedepsiți. Dar cum era s-a schimbat, bushido nu mai e la modă, și a dispărut repede. Chiar și în educația de la școală, nu mai sunt cursuri care să spună ”Acesta este bushido.” Ceva ce a fost în mod original transmis de către părinți copiilor a murit. Școala te învață cum să studiezi, dar nu cum să trăiești. Nu te învață să ai un sprijin pentru inimă. Și astfel copii...nu au de ales decât să găsească acest sprijin în muzică, manga și jocuri. Dar în mod original a fost ceva ce adulții trebuiau să predea copiilor.

Î: Ce este în interiorul tău, GACKT, este bushido. Pot simți samurai-ul foarte puternic, dar de unde vine?

G: Hm, când lucram în stăinătate, am fost întrebat ”De ce continui să încerci atât de mult?” ”Cum continui să mergi fără să renunți?” și tot așa. Pe atunci, chiar și în interiorul meu, m-am întrebat ”De ce?” și nu am putut găsi răspunsul, dar...cuvintele care mi-au ieșit pe gură au fost ”Pentru că sunt un samurai...” Cred că asta este cu siguranță.

Î: Spiritul de samurai este în sângele tău în mod natural, pentru că ai moștenit bushido.

G: Mă întreb dacă e așa...Oricum, în realitate sistemul educației de acum s-a schimbat, iar școlile nu te mai învață cum să trăiești. Părinți se plâng dacă profesorul le ceartă copilul prea mult. Cred că e ciudat. Cine îl va certa atunci? Cine îi va învăța cum să trăiască, și cum îi vor educa? Mă întreb. Ar fi fost diferit dacă am fi avut clase bazate pe religie ca în Europa și America, dar nu se potrivește cu climatul Japoniei. Asta fiind spusă, dacă aveam o clasă despre morală, ar fi ciudat pentru copii, pentru că ei deja s-au schimbat....nu voi spune că am răspunsul final, dar ce cred eu este că, unul din motivele pentru care a devenit ciudat este mass media. Ideea este că ei aleg doar lucrurile care vor crește numărul de persoane din public. De exemplu, un profesor lovește un copil. Dacă asta se întâmplă, mass media va exploda și va exagera prezentând știrea ca ”Profesori violenți”. Apoi se va reporta că actul însuși a unui profesor de a lovi pe cineva este întotdeauna greșit, și chiar și școlile care funcționau bine până atunci vor crea o atmosferă de ”asta e absolut greșit”, nu? Deci următoarea a fost ”presiunea unei educații gratis”. Dar și asta a eșuat. Așadar, acum ei dau vina pe acest fel de educație. Cred că e ciudat. Doar, telespectatorii sunt telespectatori. Japonezii sunt prea controlați de televiziune. Sunt prea multe persoane care trăiesc cu televiziuena ca și cum ar fi măsura lor și lasă televiziunea să decidă în locul lor. Dar până la urmă am ajuns la idee....și cutremurul de pe 11 martie, că oamenii se gândesc că ce se arată la televizor este posibil să nu fie adevărat. Cred că cu toții încep să se simtă astfel.

Î: Incluzând incidentele cu reactoarele.

G: Așa e. Deși cred că au realizat că într-o astfel de țară avansată să fie atât de înceată este ciudat. Dar într-o societate bazată pe informație ca a noastră, nu putem găsi atât de multă informație cât dorim dacă decidem să căutăm singuri? Atunci de ce suntem încă pasivi în a accepta informația difuzată la televizor? Cred că asta este slăbiciunea japonezilor care nici măcar nu încearcă să caute pentru ei. Să o spun altfel, am fost complet înșelați de strategiile mass mediei. Acum mult timp, găseai o carte sau îi întâlneai pe ceilalți pentru informații...și le acumulai astfel singur. Acum poți face orice doar schimbând posturile. Când televizorul le spune ” Asta este bună” sau ”Asta este populară”, se iau cu toții după. Dacă spun ”Asta nu este bună” cu toții se opresc. De exemplu, când oamenii au auzit de incidentele cu otrăvirea cu yukhoe (un fel de mâncare din carne, servit cu diverse sosuri), toată lumea a renunțat la ea. Din punctul meu de vedere, cred că nu era rezonabil să vinzi yukhoe cu 280 de yeni, în primul rând. Nu crezi? Și mai mult decât nerezonabil, dacă spun într-un mod ușor de înțeles, dacă privești de pe o scală de 20 de ani, doar o mână de oameni au murit mâncând yukhoe, mult mai puțini decât șansa de a muri într-o prăbușire cu avionul, așa că de ce au renunțat cu toții la a mai mânca yukhoe?

Î: Dacă încerc să...când ești raportat în mass media, uneori crezi inconștient. Dacă te gândești la asta pentru o secundă, ți-ai dea seama, dar nici măcar nu încerci.

G: Ei nu încearcă să se gândească la asta, și până acum, chiar și lucrurile care păreau puțin ciudate, nu au încercat să le vadă. Sau ar trebui să spun, au încercat să nu le vadă. Și când mass media a spus că ceba era în ordine, cu toți au crezut că era. Dar cred că asta a cauzat starea actuală a Japoniei. Deși, esențial, toată lumea trebuie să se gândească la asta mai mult, să strângă singuri mai multă informație și să creeze ei țara. Până la urmă, o lăsați celorlalți, nepăsători și apatici. Rezultatul acestui lucru este că, atunci când ceva nu funcționează cum trebuie, dau vina pe altcineva, ”E vina ta.” Dacă trebuie să o spun, nu e ”vina ta”, cea mai mare problemă este că toți sunt apatici. Dar adevărul este că dacă japonezii din ziua de azi rămân cu acest mod de a gândi, nu se va schimba nimic în Japonia.

Î: Dar, mă întreb dacă, cu o persoană ca GACKT, de exemplu...nu spun nimic din punct de vedere politic, dar să declari anumite lucruri și să faci anumite anunțuri, dacă numărul de persoane care realizează va crește puțin câte puțin?

G: Da. Deși, cu asta în minte, încetul cu încetul, deschid un loc pentru mine pentru a face acele declarații. Twitter, de exemplu, este un astfel de loc. E doar că, chiar nu îmi place Twitter, și sincer, dacă mă întrebi dacă am să continui pentru totdeauna de acum încolo, nu prea cred.

Î: Oh, chiar așa?

G: Da. E doar că...adevărul a fost că după cutremur, Twitter a fost cea mai mare sursă de informație. Twitter e o sursă puternică de informație, bună și rea. Și abilitatea sa de a împrăștia informația e incredibil de rapidă. Cu alte cuvinte, dacă informația bună poate circula, la fel și informația rea....așa că nu cred că este necesar un lucru bun dacă oamenii asemeni mie care au o anumită influență împrăștie informație la întâmplare. Este o diferență între populația generală și cea care influențează prin Twitter. Este important să înțelegem asta. Și acum, că am folosit Twitter, m-am gândit la asta și mai mult. Ei, nu folosesc Twitter pentru răspunsuri normale oricum. Folosesc un sistem de răspunsuri la întrebările care mi-au adresate. Cred că Twitter este efectiv pe acest plan. Dar conform persoanelor ”GACKT nu răspunde pe Twitter corespunzător” și mă gândesc ”Oh! Eu doar nu mai știu!” (râde)

Î: Hahahahaha. Indiferent de ceea ce faci, întotdeauna vor fi persoane care se vor plânge și vor căuta greșeli.

G: Chiar încep să mă gândesc ce este cu ”Tweeting”? (râde)

Î: (râde) Dar, întorcându-ne la ”japonezi”. În iulie pornești la drum cu turneul european pentru a doua oară ca YFC. Cred că fanii tăi străini vor fi cu siguranță încântați, dar este ceva de care și noi putem fi fericiți și mândri. Că există un astfel de artist uimitor, un interpret uimitor în Japonia. Putem să ne umflăm în pene cu asta.

G: De data aceasta, cu YFC....dacă mă întrebi de ce am făcut un nou YFC, este că YFC a început cu ideea că ”în Japonia acum nu sunt decât bărbați slabi și putrezi, așa că să-i transformăm în niște bărbați mai grozavi!” Dar când cutremurul recent a avut loc, am simțit clar că felul nostru de a fi, de a exista nu mai era la acel nivel. Și am vorbit și cu membrii despre asta, dar, de acum încolo, ne va lua 10 ani să reconstruim. Și datorită unor diverse probleme în Japonia, suntem într-o poziție unde trebuie să căutăm înțelegere de peste hotare. Cu siguranță suntem victime pe frontul cutremurilui, și dacă vorbești despre problema reactoarelor, suntem și răufăcători. Dacă spui din punctul de vedere că poluăm planeta. Și în aceea parte sunt multe lucruri despre care trebuie să anunțăm. Sunt multe lucruri care nu trebuie uitate. Sunt multe lucruri de care nu trebuie să devenim legați. Sunt multe lucruri cărora trebuie să le răspundem peste hotare și multe lucruri pe care trebuie să le întrebăm. Nu este ok ca YFC să existe pentru acest scop?...Dacă da, atunci să răspândim muzica noastră în jurul lumii și să transmitem sentimentele noastre și lucrurile care nu trebuie uitate. Vom pune aceste lucruri într-o melodie și le vom transmite astfel. Nu este acesta modul nostru de a fi japonezi? Și modul nostru de a fi ca YFC? De aici, am decis să facem noul YFC.

Î: Înțeleg...se pare că va deveni un lucru mult mai semnificativ.

G: Da. Deși, cred că modul meu de a trăi este rock.

Î: Cred că toată lumea crede asta.

G: Dar este o întrebare frecventă ca ”Ce înseamnă să trăiești rock?” nu? Sunt persoane care cred că înseamnă ”La naiba cu politica! La naiba cu guvernul!” Dar cred ”Tu de colo, care spui ”La naiba cu guvernul!” ești un idiot!” Oricine o poate spune. De asta spun ”Să acționăm!”

Î: Această ”acțiune” este însuși noul YFC, nu?

G? Așa e. Nu sunt doar cuvinte, noi acționăm. Acesta este felul meu de a face lucrurile, și modul meu de a trăi. Cred că e bine.

În revistă mai există încă un interviu :3 

Interviu~B=Pass - noiembrie 2005

Sunt două persoane care iau interviul (Kouichi Tanaka și Mami Akagi) pentru această revistă. Întrebările puse de Tanaka vor fi îngroșate iar cele puse de Akagi vor fi subliniate și îngroșate.

Î:  Semnificația titlului acestui album, ”DIABOLOS”...este în regulă să o înțeleg ca fiind ”răul absolut”?

G: Nu, semnificația nu este o traducere exactă a cuvântului. Eu prezint partea interioară a personajelor care apar în album. Pe scurt, oamenii au o parte întunecată indiferent de cine sunt...asta cred eu. Vreau să exprim acel ”întuneric din inima umană” și din acest motiv albumul este intitulat ”DIABOLOS”.

Î: Întuneric în inima cuiva......

G: Da. Oamenii nu sunt creaturi ce trăiesc singure, ci avem, mai mult sau mai puțin, o parte întunecată și rea în noi. Și este același lucru cu personajele din acest album care sunt în conflict (cu ele însăși). Ei caută să descopere sensul existenței lor chiar și atunci când devin conștienți de prezența întunericului din ei și de răutatea din inima lor. Aceasta este tematica și partea pe care vreau să o exprim cel mai mult de data aceasta. Tot din acest motiv, poza copertei albumului este a unei persoane care își scoate masca. Vă arăt cum persoana și-a scos masca și a început să realizeze că există un alt ”el” înăuntru.

Î: La fel e și cu poza din broșură, simți că este o semnificație simbolică.

G: Așa e. Desigur, nu contează, nici măcar dacă nu știi povestea, versurile sunt compuse astfel încât cei care cumpără CD-ul pot asculta melodiile una câte una și să le lege în sufletul lor. Dar acei fani care vor să vadă mai mult, vreau foarte mult să le arăt ceva. Vreau să-i las să-și imagineze cum va decurge povestea de aici și de ce povestea o ia pe acest drum. Și astfel a fost creată broșura, cu astfel de sentimente.

Î: Și atunci, pentru ca noi să ne lărgim imaginația și mai mult, spre că ne poți spune locurile care apar în pozele din broșură, unul câte unul, și în același timp perioada și povestea din spatele său.

Misty

Î: Are loc în…Europa?

G: Așa e. Această piesă de deschidere, ”Misty”, este doar pian. Întoarcerea roții sorții…de a se întâlni cu prieteni, chiar dacă realizează că este o soartă blestemată. Asta aș vrea să exprim aici. Dar persoana prezentă în această imagine nu este prietenul său, ci persoana sa cea mai dragă.

Î: Iar perioada de timp?

G: Ar fi Europa Modernă timpurie. (”DIABOLOS” ar trebui să fie undeva prin 1500 – 1600.)

Farewell

Î: Iar atmosfera se schimbă brusc de la Europa la ceva ce pare foarte japonez.

G: Da, dacă o privești după capitol, această poveste ar fi ce numești ”primul capitol”. Dacă te întrebi de ce am inclus primul capitol aici, este din varietatea de povești dezvăluite în acest album, ”amintirea” este un cuvânt-cheie, ca și cum ”toate amintirile unei persoane sunt date mai departe”. Și sentimentele puternice a personajelor din primul capitol sunt de asemenea legate de viața lor următoare. Am vrut să încerc să arăt acest lucru ca o deschidere.

Î: Iar ”farewell” înseamnă…

G: Semnificația apropiată este de ”sayonara”. (la revedere)

Î: Fundalul acestui design chiar este Japonia? Nici o șansă să fie o pădure în Europa sau așa ceva?

G: Nu, este Japonia. Undeva în perioada Heian.

Î: Pentru deschiderea turneului de anul trecut, Gackt-san și membrii trupei (GacktJob) au cântat la shamisen, îmbrăcați în kimono-uri. A fost de fapt o prezentare a acestei perioade de timp?

G: Da, așa e.

Noesis

Î: Și cumva lumile din Europa și Japonia sunt aduse împreună în ”Noesis”!

G: Da. Arată cum au prezis ei viitorul. Cum ar fi soarta acestui personaj din viitor? Aminirea a fost dată mai departe, către următoarea generație/viață și sentimentele au fost lăsate în urmă….ca și cum ar fi o genă, aceeasta se leagă de viitor și mai puternic. Așadar, aceste două persoane transcend prin timp și se întâlnesc, sau mai bine spus, se văd unul pe celălalt. Nu e ca și cum chiar s-au întâlnit, sau că au fost cu adevărat acolo, dar și-au simțit existența unui altuia.

Î: Și acest loc este?

G: Tot Japonia în perioada Heian.

Î: Să vezi viitorul din perioada Heian…..

G: Așa este, să prevezi viitorul.

Ash

Î: Și următoarea….aceasta este Europa?

G: Da, Europa Modernă timpurie. În această poveste, sunt un grup de persoane numite ”shito”, iar acest grup s-a născut dintr-un anumit motiv. Sau ar trebui să spun că mai degrabă au fost creați, decât născuți, creați cu scopul de a lupta. Dar au sfârșit prin a eșua și s-au născut ca și creaturi care nu au nici o putere, iar corpul lor este mai slab decât al unei persoane normale. Cu toate acestea, s-au trezit într-o zi, unul câte unul. Au devenit extrem de puternici după trezire, dar aveau defecte pentru că corpul lor era incomplet. Pe scurt, chiar dacă posedau puteri mari, au fost obligați să trăiască cu faptul de a fi imperfecți…Cred că toți oamenii trăiesc cu echilibrul imprefecțiunii și am dorit să exprim o asemenea slăbiciune în oameni. Din acest motiv am creat-o astfel.

Î: Și bărbatul pe care l-ai interpretat aici (în imagine) este unul dintre ”shito”?

G: Da, după trezire.

Î: Și ce arde în mâna ta?

G: Nu este conceptul că arde ceva, ci mai bine spus ”îți simți propriul suflet”. E ceva apropiat de acest sentiment.

Metamorphoze

G: Semnificația originală a cuvântului ”Metamorphoze” este ”schmbare, transformare” sau ”trezire”. ”Cu ce scop existăm? Pentru ce scop trebuie să luptăm? Să căutăm….căutăm semnificația existenței noastre.” Această idee este reprezentată prin imagine.

Î: Această, această persoană care ține sabia este un bărbat puternic chiar și printre ”shito”?

Î: Ești foarte detaliat…(râde)

G: (râde) Ei de fapt, acest grup de ”shito” este mai puternic, comparat cu o persoană normală, dar au o slăbiciune, cea de a nu putea sta sub soare. Este o boală, o boală completă. Iar supraviețuitori grupului au ajuns să fie cunoscuți eventual ca vampiri. Așa decurge povestea.

Dispar

Î: Aceasta este tot în timpul Europei Moderne timpurii?

G: Pozele de aici sunt făcute pentru povestea din timpul Europei Moderne timpurii, scenă cu scenă. Grupul ”shito”, partea incompletă….au crezut că nu au nici o valoare din cauza corpurilor incomplete, iar pentru a schimba felul în care erau priviți de alți, s-au dus pe câmpul de bătălie. Pentru a demonstra că pot lupta, că existența lor nu este inutilă, că există un scop în viața lor, Aceste imagini arată, scenă cu scenă cum s-au dus la luptă.

Î: Aceste trei poze, de la ”Dispar” la ”Future” și ”Black Stone”, sunt parte din aceeași poveste?

G: Așa e.

Î: Um, cel din stânga este ”shito” și inamicul său din partea dreaptă….ar putea fi om?

G: Este un grup de oameni cunoscuți ca ”Locuitorii părții întunecate”.

Future

Î: Acest ”Future” este o continuare a lui ”Dispar”?

G: Da, după bătălie.

Î: Atât de multe săbii îngropate în pământ arată că mulți din camarazii săi au murit în bătălie.

G: Da, exact.

Î: Și pieptul lui Gackt-kun este înjunghiat….dar cu siguranță nu ai murit. (râde)

Black Stone

Î: Și aceștia sunt ”supravețuitorii shito” pe care i-ai menționat anterior….vampirii?

G: Da. Când s-au trezit complet, așa arată când își eliberează puterile.

Î: Desigur, vampirii au legătură cu ”MOON”, nu?

G: Desigur. Dar povestea ”MOON” are loc mult mai târziu. Deci încă nu își spuneau ”vampiri”. Și au murit treptat după asta.

Storm

Î: Oamenii aceștia cu mască sunt…?

G: Au apărut și în ”Dispar”, grupul de oameni, ”locuitorii părții întunecate”.

Î: Și Gackt-kun este acolo?

G: Da, am jucat și rolul ”locuitorului părții întunecate”…..care îmi aduce aminte, că am discutat anterior asta, pentru că am crezut că ar fi prea confuz dacă aș fi jucat și acel rol. Dar incluzând designer-ul, care a fost acolo când am discutat coperta, am decis că e mai bine pentru mine să joc roluri diferite, Pentru că dacă joc doar un singur rol, de exemplu, să fac poze pentru o parte, ar fi cumva ciudat. (râde) Este mai bine că interpretez mai multe roluri pentru această broșură, și din acest motiv am jucat aici și rolul ”locuitorului părții întunecate”.

Road

Î: Femeia de aici este cea care a apărut în ”Misty”, întâlnirea cu persoana cea dragă?

G: Așa e. Ei, este și personajul din ”Todokanai Ai to Shitteita noni Osaekirezuni Aishitsuduketa”. Joc și acest rol, dar de fapt nu sunt eu.

Î: Și perioada de timp pentru această imagine?

G: Și aceasta este tot din Europa Modernă timpurie.

Todokanai Ai to Shitteita noni Osaekirezuni Aishitsuzuketa….

Î: Este o săritură bruscă în timp aici, nu? De la Europa Modernă timpurie.

G: Da, e așa zisul timp prezent.

Î: Cam în ce an din prezent?

G: Probabil chiar în anul 2000.

Î: Chiar este timpul prezent.

G: Da, prezentul. Arată cum continuă povestea….este o legătură către povestea ”MOON” pe care am făcut-o anterior.

Î: Această imagine este uimitor legată de broșura din ”Crescent”, nu?

G: Da, are legătură.

Î: Că tot veni vorba de imaginile din broșură, este o asemănare mare între broșura din ”MOON” și aceasta….

G: Da, ”MOON” exprimă cu adevărat întunericul din interiorul nostru care este închis undeva. Și cu privire la asta, ”DIABOLOS” deschide aceea parte și accepte acel întuneric din noi…..chiar dacă ajungem să realizăm că existența noastră este diabolică, continuăm să căutăm semnificația existenței noastre și să găsim motivul existenței noastre.

Î: Cu alte cuvinte, ”DIABOLOS” e mult mai profund decât ”MOON”

G: Așa e, da.

Î: Atunci, turneul care se axează pe ”DIABOLOS” va fi început când această revistă va fi publicată. Putem spera că vom vedea și lumea din lucrările precedente, ”Crescent”, și în acest turneu?

G: Da, și ”Crescent” este inclus. Dar nu combin toate melodiile sub un singur concept, într-o anumită perioadă. Cred că acest concert este creat în așa fel încât să fie ușor de înțeles. Pentru că aici este partea de entertainment și am considerat anterior că nu o facem greu de înțeles sau să fie satfisfăcătoare doar pentru noi. Și atunci….da, probabil că vom include și melodii din următorul album în acest turneu.

Î: Următorul album de după ”DIABOLOS”?!

G: Da. De fapt, înregistrarea următorului album este în progres, și sunt câteva melodii care au fost deja terminate. Din acest motiv mă gândesc să interpretez melodii care nu sunt în acest album și pe care nu le-ați mai auzit înainte.

Amândoi:…..abia așteptăm!

Î: Și va fi la Tokyo Dome pe 24 decembrie.

G: Sunt multe problem, cu sunetul, cu distanța dintre scenă și public, etc. Dar din moment ce tot o facem, să vă învățăm cum se ține un concert în Tokyo Dome? Ceva de genul. (râde)

Î: Oooh, pare că va fi interesant.

G: Da.. La ceea ce ne gândim acum sunt monitoarele mari, pe care nu le-am folosit niciodată în concerte, nu? Sentimentul de a nu vrea să le folosești sub nici o formă este foarte puternic. Pentru că nu te uiți la televizor aici. Sunt fani care spun ”Nu poți vedea nimic din locurile din spate”, dar o scenă nu este ceva ce ”e bună dacă o vezi”, ci ceva ce ”simți” pentru tine. Asta cred eu și, desigur, chiar și acum această părere nu s-a schimbat. Dar rămâne faptul că persoanelor din spate din Tokyo Dome, voi fi mai mic decât un bob de orez pe scenă. (râde) Cred că trebuie să mai aruncăm o privire la acestă problemă.

Î: Este vreo posibilitate atunci, să folosești monitoarele pentru prima dată aici.

G: Așa e. Dar nu vreau să spun ”Nu avem de ales”. ”Nu avem de ales decât să folosim monitoarele pentru că este Tokyo Dome”. Cu siguranță nu vreau să spun așa ceva. Dar din moment ce o facem, nu este nici o altă apropiere interesantă? La asta ne gândim acum. Oricum, pentru a arăta tuturor ceea ce avem mai bun, vom lupta din greu. Și după asta, chiar dacă pare imposibil, altceva, care este o nouă voință, va apărea în acel moment. Nu vreau să renunț de la început. Vreau să lupt până la sfârșit. Acesta este rolul meu.