Interviu ~ Oricon Web - Todokanai Ai și turneul - august 2005

Nereușind să ajungă la ideea de ”hard” și complet acoperit cu un sunet elaborat și ”dur”, urletul lui Gackt de tristețe răsună în profunda baladă rock ”Todokanai Ai To Shitteita No Ni Osaekirezuni Aishi Tsudzuketa”, un hit direct lansat de Gackt! Lansarea single-ului este evidentă, în legătură cu albumul plănuit pentru toamnă, și lipsa de experiență indiferentă a stilului de viață a lui Gackt o intensifică enorm!

O baladă ce a apărut simplă, în forma sa naturală

Î: Așteptând o continuare a liniei de melodii ”dure” (”BLACK STONE”, ”Ash”, ”Metamorphoze”), ai creat în mod surprinzător o baladă, nu-i așa?

G: Dar, chiar dacă este o baladă, de data aceasta este o baladă extrem de intensă...pentru că este o baladă ”dură”, înțelegi.

Î:Te-ai gândit de la început să creezi o astfel de baladă?

G: Compunând un asemenea sunet a fost legătura în formarea conceptului și sunetului din albumul ce va fi lansat în toamnă; acest sunet există cam în mai toate melodiile terminate. În mod natural, această melodie face și ea parte din curent. De asemenea, albumul de balade acustice, lansat anul trecut, ”Love Letter”, a fost un stil unic pentru mine. Aceea imagine și compoziția muzicală a fost o trăsătură importantă a acelui album, așadar este doar imaginea unei balade care acompaniază melodia. De fapt, sunt multe melodii intense pe album. Și de data aceasta, în timpul conceperii baladelor pentru acest album, sunetul însuși a devenit intens. Astfel, este o baladă ce a apărut pur și simplu în forma sa naturală.

Î: Desigur, indiferent de ce fel de melodie este, ai grijă să păstrezi sentimentul plăcut a sunetelor de chitară?

G: Mai bine spus, pare că sunetul se împrăștie. Chiar și cu baladele, sunt diverse feluri, de exemplu, ar fi diferit pentru o baladă tandră, dar pentru această baladă tristă și dureroasă, dacă sunetul iese ascuțit, și ajunge de o asemenea întindere, ajunge la inima ta; mai mult, felul în care ajunge la tine, este diferit, nu-i așa? De parcă te străpunge, presupun. Eu unul, prefer astfel de balade intense și ascuțite, și am sentimentul că sentimentele sunt expuse.

Î: Fără îndoială, când te văd interpretând ”BLACK STONE” și ”Metamorphize”, simt o eliberare.

G: Pentru că un an înainte de asta...crearea melodiei ”Love Letter” a fost dureroasă. (râde)

Î: Albumul este plănuit pentru toamnă, dar până acum, cât ai avansat?

G: Chiar acum lucrăm să terminăm înregistrările. A devenit un program destul de aglomerat. (râde) Vreau să cresc nivelul calității, și să fac ceva nou, așadar mergem cu pași mărunți, prin încercări și erori. Dar, unele lucruri bune au fost terminate, și a fost o lucrare plăcută.

Viața ta este prezentată acolo, nu-i așa. Altfel, cred că gândurile nu ar putea fi exprimate.

Î: Gackt, ție, personal, îți place să înregistrezi?

G: Dacă mă întrebi dacă îmi place sau o urăsc, aș spune că îmi place. Dacă mă întrebi ”Este amuzant?”, atunci aș spune că nu este. (râde) Dar până la urmă, sunt și părți dificile.

Î: Într-adevăr, este dureros să aduci lucrarea în lume? (să-i oferi o formă palpabilă)

G: Și asta este adevărat. Ești blocat în studio tot timpul, nu? Deci, trebuie să te gândești să te aduni, altfel nu vei mai putea să vezi. Din acest motiv m-am gândit recent la care ar fi propria mea poziție. Dacă rămâi blocat în studio, atunci multe dintre devin ”plăcerii proprii”, și devine complicat. Așadar, privind lucrurile în altă lumină este ceva ce iau în serios. Nu las nimic pe jumătate făcut. Aceasta este personalitatea care încearcă să reziste în același timp cu cealaltă personalitate care este blocată în interior. Păi, cam seamănă cu dragostea. (râde)

Î: Înțeleg. (râde) Atunci în acest album, au fost și încercări și erori.

G: E adevărat, nu-i așa? Un alt lucru este condiția fizică. Am fost implicat în continuu în producerea acestui album, și acum fac repetiții pentru concerte, și după asta voi fi în turneu pentru un număr destul de mare de concerte. Și aproape că mă gândesc ”Mă voi descurca?”

Î: Într-adevăr, sunt 35 de date!

G: Nu? E posibil să nu mă descurc, huh? (râde) Dar dacă nu o pot face, atunci ar deveni o minciună. Nu pot spune că nu mă voi putea descurca. Trebuie să o fac cu acest fel de sentiment. Și nu o pot lăsa astfel. Absolut niciodată nu mă gândesc că fiecare concert este unul din 35. Unul câte unul, întotdeauna mă gândesc ”Astăzi este ultimul concert!” Urăsc să renunț, așa că nu vreau să renunț. Și mă gândesc că nu este nimic ce putem face în legătură cu viața noastră care este scurtă. Nu este nici o semnificație pentru mine în a face un concert pe care îl poate face oricine. Trebuie să fac un concert pe care doar eu îl pot face, și nu oricine.

Î: Acel sentiment de perfecție și agresivitate nu poate fi imitat, nu-i așa?

G: Cred că ar fi imposibil. Cred că felul de scenă pe care o creez este foarte problematică. Dar o fac pentru că vreau să păstrez o parte din lucrare. Asta este ceva ce întreg staff-ul care lucrează înțelege. Din acest motiv, este mândria mea și motivația mea.

Î: Ascultându-te vorbind acum, despre partea stoică și nedeterminată, și felul în care îți înalți motivația, ești foarte asemănător cu un artist marțial!

G: Mă întreb. (râde) Dar, cel puțin, în timp ce mă gândesc că mă pot lupta, nu vreau nici să pierd. Și mai mult de atât, atunci când pierzi, este și consolare. Poți face modificări în mintea ta și să fii mulțumit. Dacă pierzi un meci pentru că ai intrat leneș, cu siguranță nu vei avea aceea mulțumire. Mă gândesc ”Dacă ai de gând să fii așa, nu intra în ring!”. Este același sentiment.

Î: Cu siguranță, scena e ca un ring, nu-i așa?

G: Mă întreb dacă este. Viața ta este prezentată acolo, nu-i așa. Altfel, cred că gândurile nu ar putea fi exprimate. Până la urmă, să îți riști viața este motivul principal pentru care concertul poate fi frumos și te mișcă profund. Pentru că faci asta la limită. Crezi că o poți prezenta și oferi. Dacă este făcut cu lenevie, atunci nu va deveni un loc de frumusețe și nu va fi un concert extraordinary. Pentru că există un sentiment de tensiune când atingi limitele, poți spune ”A fost un meci bun! A fost un concert bun!”

Oricon Web - 10 august 2005 

Interviu~B=Pass - noiembrie 2005

Sunt două persoane care iau interviul (Kouichi Tanaka și Mami Akagi) pentru această revistă. Întrebările puse de Tanaka vor fi îngroșate iar cele puse de Akagi vor fi subliniate și îngroșate.

Î:  Semnificația titlului acestui album, ”DIABOLOS”...este în regulă să o înțeleg ca fiind ”răul absolut”?

G: Nu, semnificația nu este o traducere exactă a cuvântului. Eu prezint partea interioară a personajelor care apar în album. Pe scurt, oamenii au o parte întunecată indiferent de cine sunt...asta cred eu. Vreau să exprim acel ”întuneric din inima umană” și din acest motiv albumul este intitulat ”DIABOLOS”.

Î: Întuneric în inima cuiva......

G: Da. Oamenii nu sunt creaturi ce trăiesc singure, ci avem, mai mult sau mai puțin, o parte întunecată și rea în noi. Și este același lucru cu personajele din acest album care sunt în conflict (cu ele însăși). Ei caută să descopere sensul existenței lor chiar și atunci când devin conștienți de prezența întunericului din ei și de răutatea din inima lor. Aceasta este tematica și partea pe care vreau să o exprim cel mai mult de data aceasta. Tot din acest motiv, poza copertei albumului este a unei persoane care își scoate masca. Vă arăt cum persoana și-a scos masca și a început să realizeze că există un alt ”el” înăuntru.

Î: La fel e și cu poza din broșură, simți că este o semnificație simbolică.

G: Așa e. Desigur, nu contează, nici măcar dacă nu știi povestea, versurile sunt compuse astfel încât cei care cumpără CD-ul pot asculta melodiile una câte una și să le lege în sufletul lor. Dar acei fani care vor să vadă mai mult, vreau foarte mult să le arăt ceva. Vreau să-i las să-și imagineze cum va decurge povestea de aici și de ce povestea o ia pe acest drum. Și astfel a fost creată broșura, cu astfel de sentimente.

Î: Și atunci, pentru ca noi să ne lărgim imaginația și mai mult, spre că ne poți spune locurile care apar în pozele din broșură, unul câte unul, și în același timp perioada și povestea din spatele său.

Misty

Î: Are loc în…Europa?

G: Așa e. Această piesă de deschidere, ”Misty”, este doar pian. Întoarcerea roții sorții…de a se întâlni cu prieteni, chiar dacă realizează că este o soartă blestemată. Asta aș vrea să exprim aici. Dar persoana prezentă în această imagine nu este prietenul său, ci persoana sa cea mai dragă.

Î: Iar perioada de timp?

G: Ar fi Europa Modernă timpurie. (”DIABOLOS” ar trebui să fie undeva prin 1500 – 1600.)

Farewell

Î: Iar atmosfera se schimbă brusc de la Europa la ceva ce pare foarte japonez.

G: Da, dacă o privești după capitol, această poveste ar fi ce numești ”primul capitol”. Dacă te întrebi de ce am inclus primul capitol aici, este din varietatea de povești dezvăluite în acest album, ”amintirea” este un cuvânt-cheie, ca și cum ”toate amintirile unei persoane sunt date mai departe”. Și sentimentele puternice a personajelor din primul capitol sunt de asemenea legate de viața lor următoare. Am vrut să încerc să arăt acest lucru ca o deschidere.

Î: Iar ”farewell” înseamnă…

G: Semnificația apropiată este de ”sayonara”. (la revedere)

Î: Fundalul acestui design chiar este Japonia? Nici o șansă să fie o pădure în Europa sau așa ceva?

G: Nu, este Japonia. Undeva în perioada Heian.

Î: Pentru deschiderea turneului de anul trecut, Gackt-san și membrii trupei (GacktJob) au cântat la shamisen, îmbrăcați în kimono-uri. A fost de fapt o prezentare a acestei perioade de timp?

G: Da, așa e.

Noesis

Î: Și cumva lumile din Europa și Japonia sunt aduse împreună în ”Noesis”!

G: Da. Arată cum au prezis ei viitorul. Cum ar fi soarta acestui personaj din viitor? Aminirea a fost dată mai departe, către următoarea generație/viață și sentimentele au fost lăsate în urmă….ca și cum ar fi o genă, aceeasta se leagă de viitor și mai puternic. Așadar, aceste două persoane transcend prin timp și se întâlnesc, sau mai bine spus, se văd unul pe celălalt. Nu e ca și cum chiar s-au întâlnit, sau că au fost cu adevărat acolo, dar și-au simțit existența unui altuia.

Î: Și acest loc este?

G: Tot Japonia în perioada Heian.

Î: Să vezi viitorul din perioada Heian…..

G: Așa este, să prevezi viitorul.

Ash

Î: Și următoarea….aceasta este Europa?

G: Da, Europa Modernă timpurie. În această poveste, sunt un grup de persoane numite ”shito”, iar acest grup s-a născut dintr-un anumit motiv. Sau ar trebui să spun că mai degrabă au fost creați, decât născuți, creați cu scopul de a lupta. Dar au sfârșit prin a eșua și s-au născut ca și creaturi care nu au nici o putere, iar corpul lor este mai slab decât al unei persoane normale. Cu toate acestea, s-au trezit într-o zi, unul câte unul. Au devenit extrem de puternici după trezire, dar aveau defecte pentru că corpul lor era incomplet. Pe scurt, chiar dacă posedau puteri mari, au fost obligați să trăiască cu faptul de a fi imperfecți…Cred că toți oamenii trăiesc cu echilibrul imprefecțiunii și am dorit să exprim o asemenea slăbiciune în oameni. Din acest motiv am creat-o astfel.

Î: Și bărbatul pe care l-ai interpretat aici (în imagine) este unul dintre ”shito”?

G: Da, după trezire.

Î: Și ce arde în mâna ta?

G: Nu este conceptul că arde ceva, ci mai bine spus ”îți simți propriul suflet”. E ceva apropiat de acest sentiment.

Metamorphoze

G: Semnificația originală a cuvântului ”Metamorphoze” este ”schmbare, transformare” sau ”trezire”. ”Cu ce scop existăm? Pentru ce scop trebuie să luptăm? Să căutăm….căutăm semnificația existenței noastre.” Această idee este reprezentată prin imagine.

Î: Această, această persoană care ține sabia este un bărbat puternic chiar și printre ”shito”?

Î: Ești foarte detaliat…(râde)

G: (râde) Ei de fapt, acest grup de ”shito” este mai puternic, comparat cu o persoană normală, dar au o slăbiciune, cea de a nu putea sta sub soare. Este o boală, o boală completă. Iar supraviețuitori grupului au ajuns să fie cunoscuți eventual ca vampiri. Așa decurge povestea.

Dispar

Î: Aceasta este tot în timpul Europei Moderne timpurii?

G: Pozele de aici sunt făcute pentru povestea din timpul Europei Moderne timpurii, scenă cu scenă. Grupul ”shito”, partea incompletă….au crezut că nu au nici o valoare din cauza corpurilor incomplete, iar pentru a schimba felul în care erau priviți de alți, s-au dus pe câmpul de bătălie. Pentru a demonstra că pot lupta, că existența lor nu este inutilă, că există un scop în viața lor, Aceste imagini arată, scenă cu scenă cum s-au dus la luptă.

Î: Aceste trei poze, de la ”Dispar” la ”Future” și ”Black Stone”, sunt parte din aceeași poveste?

G: Așa e.

Î: Um, cel din stânga este ”shito” și inamicul său din partea dreaptă….ar putea fi om?

G: Este un grup de oameni cunoscuți ca ”Locuitorii părții întunecate”.

Future

Î: Acest ”Future” este o continuare a lui ”Dispar”?

G: Da, după bătălie.

Î: Atât de multe săbii îngropate în pământ arată că mulți din camarazii săi au murit în bătălie.

G: Da, exact.

Î: Și pieptul lui Gackt-kun este înjunghiat….dar cu siguranță nu ai murit. (râde)

Black Stone

Î: Și aceștia sunt ”supravețuitorii shito” pe care i-ai menționat anterior….vampirii?

G: Da. Când s-au trezit complet, așa arată când își eliberează puterile.

Î: Desigur, vampirii au legătură cu ”MOON”, nu?

G: Desigur. Dar povestea ”MOON” are loc mult mai târziu. Deci încă nu își spuneau ”vampiri”. Și au murit treptat după asta.

Storm

Î: Oamenii aceștia cu mască sunt…?

G: Au apărut și în ”Dispar”, grupul de oameni, ”locuitorii părții întunecate”.

Î: Și Gackt-kun este acolo?

G: Da, am jucat și rolul ”locuitorului părții întunecate”…..care îmi aduce aminte, că am discutat anterior asta, pentru că am crezut că ar fi prea confuz dacă aș fi jucat și acel rol. Dar incluzând designer-ul, care a fost acolo când am discutat coperta, am decis că e mai bine pentru mine să joc roluri diferite, Pentru că dacă joc doar un singur rol, de exemplu, să fac poze pentru o parte, ar fi cumva ciudat. (râde) Este mai bine că interpretez mai multe roluri pentru această broșură, și din acest motiv am jucat aici și rolul ”locuitorului părții întunecate”.

Road

Î: Femeia de aici este cea care a apărut în ”Misty”, întâlnirea cu persoana cea dragă?

G: Așa e. Ei, este și personajul din ”Todokanai Ai to Shitteita noni Osaekirezuni Aishitsuduketa”. Joc și acest rol, dar de fapt nu sunt eu.

Î: Și perioada de timp pentru această imagine?

G: Și aceasta este tot din Europa Modernă timpurie.

Todokanai Ai to Shitteita noni Osaekirezuni Aishitsuzuketa….

Î: Este o săritură bruscă în timp aici, nu? De la Europa Modernă timpurie.

G: Da, e așa zisul timp prezent.

Î: Cam în ce an din prezent?

G: Probabil chiar în anul 2000.

Î: Chiar este timpul prezent.

G: Da, prezentul. Arată cum continuă povestea….este o legătură către povestea ”MOON” pe care am făcut-o anterior.

Î: Această imagine este uimitor legată de broșura din ”Crescent”, nu?

G: Da, are legătură.

Î: Că tot veni vorba de imaginile din broșură, este o asemănare mare între broșura din ”MOON” și aceasta….

G: Da, ”MOON” exprimă cu adevărat întunericul din interiorul nostru care este închis undeva. Și cu privire la asta, ”DIABOLOS” deschide aceea parte și accepte acel întuneric din noi…..chiar dacă ajungem să realizăm că existența noastră este diabolică, continuăm să căutăm semnificația existenței noastre și să găsim motivul existenței noastre.

Î: Cu alte cuvinte, ”DIABOLOS” e mult mai profund decât ”MOON”

G: Așa e, da.

Î: Atunci, turneul care se axează pe ”DIABOLOS” va fi început când această revistă va fi publicată. Putem spera că vom vedea și lumea din lucrările precedente, ”Crescent”, și în acest turneu?

G: Da, și ”Crescent” este inclus. Dar nu combin toate melodiile sub un singur concept, într-o anumită perioadă. Cred că acest concert este creat în așa fel încât să fie ușor de înțeles. Pentru că aici este partea de entertainment și am considerat anterior că nu o facem greu de înțeles sau să fie satfisfăcătoare doar pentru noi. Și atunci….da, probabil că vom include și melodii din următorul album în acest turneu.

Î: Următorul album de după ”DIABOLOS”?!

G: Da. De fapt, înregistrarea următorului album este în progres, și sunt câteva melodii care au fost deja terminate. Din acest motiv mă gândesc să interpretez melodii care nu sunt în acest album și pe care nu le-ați mai auzit înainte.

Amândoi:…..abia așteptăm!

Î: Și va fi la Tokyo Dome pe 24 decembrie.

G: Sunt multe problem, cu sunetul, cu distanța dintre scenă și public, etc. Dar din moment ce tot o facem, să vă învățăm cum se ține un concert în Tokyo Dome? Ceva de genul. (râde)

Î: Oooh, pare că va fi interesant.

G: Da.. La ceea ce ne gândim acum sunt monitoarele mari, pe care nu le-am folosit niciodată în concerte, nu? Sentimentul de a nu vrea să le folosești sub nici o formă este foarte puternic. Pentru că nu te uiți la televizor aici. Sunt fani care spun ”Nu poți vedea nimic din locurile din spate”, dar o scenă nu este ceva ce ”e bună dacă o vezi”, ci ceva ce ”simți” pentru tine. Asta cred eu și, desigur, chiar și acum această părere nu s-a schimbat. Dar rămâne faptul că persoanelor din spate din Tokyo Dome, voi fi mai mic decât un bob de orez pe scenă. (râde) Cred că trebuie să mai aruncăm o privire la acestă problemă.

Î: Este vreo posibilitate atunci, să folosești monitoarele pentru prima dată aici.

G: Așa e. Dar nu vreau să spun ”Nu avem de ales”. ”Nu avem de ales decât să folosim monitoarele pentru că este Tokyo Dome”. Cu siguranță nu vreau să spun așa ceva. Dar din moment ce o facem, nu este nici o altă apropiere interesantă? La asta ne gândim acum. Oricum, pentru a arăta tuturor ceea ce avem mai bun, vom lupta din greu. Și după asta, chiar dacă pare imposibil, altceva, care este o nouă voință, va apărea în acel moment. Nu vreau să renunț de la început. Vreau să lupt până la sfârșit. Acesta este rolul meu.

Interviu ~ B=Pass - iunie 2005 (partea VI)

POVESTEA POATE FI PREZENTATĂ MAI BINE ÎNTR-UN JOC DECÂT ÎNTR-UN FILM

Î: Dar...cred că Gackt-kun este într-adevăr o persoană foarte precisă. Chiar dacă ai mai mult de 10 aparate de înregistrare puse ici-colo, poți încă crea muzică, cu sau fără ajutorul a ceea ce ai înregistrat (dacă le găsește). Și romanul tău de asemenea, reușești să-l termini.

G: Dar, cu cât scriu mai mult, cu atât mai mult nu înțeleg motivul pentru care o fac (râde). De fapt, de fiecare dată când scriu 3 pagini, mă opresc. Și apoi scriu alte 3 pagini despre altceva, și mă opresc iar. Sunt multe astfel de momente. Și când plănuiesc să scriu continuarea la ceva, nu îmi vine nimic în minte când am foaia în față, și mă enervez (râde). Dar când vorbesc despre poveste prietenilor mei, sunt foarte fericit. În special prietenilor care sunt în industria jocului, le spun despre ”Black Stone” : ”Această melodie a fost creată după această imagine.” ”Dacă aceasta ar fi transformată într-un joc, care parte crezi că ar fi cea mai bună?” ”Hmm, cred că partea aceasta.” Și devenim din ce în ce mai entuziasmați. ”Haide să o transformăm într-un joc real!”

Î: Pentru că a face un joc e aproape la fel cu a face un film.

G: Dar povestea poate fi prezentată mai bine într-un joc decât într-un film.

Î: Ah, înțeleg! Din cauza graficii computerizate.

G: Așa e. Prietenul meu are o companie care face design-uri pe calculator. Din acest motiv discutăm despre o colaborare acum.

Î: Sau despre un joc legat de proiectul ”MOON”?

G: Desigur că nu suntem încă la fraza ”Să o facem!”, ci încă la fraza de discuție ”Să facem unul?”. Și de asemenea, nu vorbim doar despre un joc, ci și mai bine, un anime. Am vorbit și despre asta și m-am gândit că ar fi interesant.

Î: Ideiile cresc constant.

G: Da. Și te gândești la multe lucruri....Poate că nu ar putea fi creat dacă ar fi fost un film de acțiune, dar Japonia are o cultură puternică despre jocuri și anime, iar în aceste două zone, nu pierdem în fața nici unei țări, nu? Și m-am gândit, dacă le-am folosi pe amândouă, anime și joc, am putea veni cu ceva interesant.

Î: Dacă stai să te gândești, proiectul ”MOON” va avea muzică, film, roman, joc, anime....sunt moduri infinite de a exprima povestea. Dacă privești în alt mod, poți spune că așa ceva este posibil pentru că lumea ”MOON” este atât de imensă și profundă, că sunt posibilități infinite.

G: Da, ai dreptate.

Î: Un ultim lucru pe care aș dori să-l confirm cu tine. Povestea acestui ”MOON” care a fost redeschisă, de exemplu lucrările care vor fi lansate în acest an, le poți vedea clar în mintea ta, în acest moment?

G: Da, pot.

Î: Și de asemenea, ai spus că melodiile sunt aproape complete. Er.....ai decis deja numele albumului?

G: Nu, încă nu l-am ales.

Î: Dar vei folosi un titlu referitor la ”lună”, nu?

G: Um....nu sunt prea multe cuvinte bune. De fapt, nu trebuie să rămâi la cuvântul ”lună” în special, dar cu siguranță e mai atractiv, dacă poți. Și pentru că vreau să exprim asta, am încercat să găsesc cuvinte. Chiar și în engleză, nu au prea multe cuvinte pentru a descrie ”lună”. Dacă știți câteva cuvinte bune, vă rog să mi-le spuneți. (râde)

Interviu~B=Pass - iunie 2005 (partea V)

POVESTEA APARE ÎN MINTEA MEA ȘI SE OPREȘTE BRUSC LA JUMĂTATE

Î: Ei bine atunci, întorcându-ne la subiectul ”MOON”. Abia așteptăm redeschiderea proiectului ”MOON” care începe cu ”Black Stone”. Motivul pentru care abia așteptăm este că iubesc acest gen de ”rock”. Cum am spus mai devreme, amesteci o varietate de sunete împreună pentru a crea lumea profundă  și când asculți muzica, îți poți imagina cu plăcere una și alta.

G: Da.

Î: Chiar am așteptat redeschiderea proiectului ”MOON” și mi-ar plăcea să profit de această oportunitate pentru a-ți pune câteva întrebări detaliate. (râde) Conform a ceea ce ne-ai spus până acum din poveste, cum sunt ele create? (sub ce circumstanțe se nasc) Stai acasă cu o foaie de hârtie în casă în timp ce te gândești, de exemplu? Sau ceva ”vine la tine” în timp ce-ți desfășori activitățile de zi cu zi...?

G: Ei, este doar ceva ce ”vine la mine”. Povestea vine pur și simplu și eu însumi mă gândesc ”Ce este asta?” în timp ce o văd în fața ochilor mei. Am mai mult de zece aparate de înregistrat acasă, așa că iau unul imediat, și....înregistrez de parcă aș prezenta ceva.

Î: Înregistrezi povestea așa cum îți apare în minte?

G: Da. Continui să o descriu în cuvinte. Și o cânt dacă apare vreun sunet.

Î: Iar după aia le strângi pe toate?

G: Așa e. Dar povestea îmi vine brusc în cap, și când se întâmplă, iau repede cel mai apropiat aparat de înregistrare și o înregistrez. Din cauza asta, habar nu am care este aparatul pe care am înregistrat. Sunt pur și simplu prea multe.

Î: Hahahahaha! Și desigur că ai acele aparate puse peste tot în casă, nu? În baie sau bucătărie.

G: Da, acolo și dincolo. Ca să fiu pregătit oricând este cazul. Dar chiar și așa, sunt momente în care nu pot găsi nici unul în cele mei cruciale momente. Caut unul ca nebunul în timp ce țip ”Nu-i aici! Nu-i aici! Nu-i aici!”

Î: Wahahahahahaha.

Î: Cu alte cuvinte, nu te gândești la poveste pentru că o plănuiești să scrii. (nu se așează și începe să se gândească la o poveste, ci pur și simplu se întâmplă.)

G: Da, nu o plănuiesc. Chiar este ceva ce vine și se oprește brusc, la jumătatea drumului. Mă întreb ce a fost și pentru că nu înțeleg imaginile, cumpăr cărți de istorie și altele, și fac cercetări. Și apoi spun ”Ah, de aici este povestea”. Și tot așa, în timp ce mă gândesc la astea, ceea ce am văzut devine și mai grozav li imaginația mea se dezvoltă.

Î: Înțeleg....asta e grozav, asemeni unei miniaturi tridimensionale, ca o mini-scenă în mintea lui Gackt-kun.....la cât de multe personaje a ajuns povestea ”MOON”? Fie din melodii sau din poveste.

G: Personaje? Sunt multe. Dacă te referi la toți, de la început până la sfârșit, e un număr ridicol de mare...e un număr imposibil. E atât de mare că nu pot spune. (râde). De exemplu, dacă scoți personajele extra și de sprijin și numeri doar personajele principale....hmm, câte sunt în total....într-o singură perioadă....să văd....da, nu se pot număra. (râde) E un număr prea mare.

Î: Și pentru că oricare personaj poate deveni personaj principal, povestea devine nesfârșită.

G: Așa e. Asta e ceea ce vreau să facă într-o zi, când sunt deja bătrân și încă pot scrie, chiar dacă nu mai pot face muzică, când acest timp vine, mi-ar plăcea să aleg un personaj din romanul pe care l-am scris ”MOON CHILD 鎮魂歌 “ﾚｸｲｴﾑ 篇”, și să scriu o poveste despre viața acestei persoane, și viața acelei persoane, etc. Vreau să scriu povestea fiecărui personaj, unul câte unul.

Î: Aaah....asta este o idee grozavă!

Î: Cu siguranță vreau să citesc asta.

G: Nu îmi pasă în special dacă este remarcabil lumii sau nu. Sunt persoane care iubesc această poveste numită ”MOON” și va fi grozav dacă ei pot reflecta în viața lor ceea ce au citit în personaje și poveste și să fie fericiți. Asta e ceea ce cred.

Interviu~B=Pass - iunie 2005 (partea IV)

Î: Înțeleg.....Ei atunci, melodiile care urmează din proiectul ”MOON” sunt deja gata?

G: Ei, nu au fost încă terminate. Mi-ar plăcea să lansez albumul undeva între sfârșitul verii și începutul toamnei.....de asta, dacă nu încep acum, nu reușesc să lansez la timp.

NU ARE ROST DACĂ NU TRECEM DINCOLO DE LIMITELE DIVERTISMENTULUI

Î: .........Dacă de exemplu, lansăm albumele care au legătură cu proiectul ”MOON” în țările asiatice, undeva în viitor, și la fel și cu filmul ”MOON CHILD”, cred că va fi un șoc cultural. Vor fi șocați.

Î: Pentru că, cred, taiwanezii, koreenii, chinezii (etc) nu au mai văzut, auzit sau să fi intrat în contact cu așa ceva înainte niciodată.

G: Da, cred că e imposibil. Nu cred că există o astfel de persoană. (Probabil se referă că nimeni nu a mai intrat în contact cu o asemenea poveste.)

Î: Dacă alți ar asculta povestea, ar putea deveni podul care conectează culturile țărilor asiatice.

G: Da, asta este într-adevăr ceea ce sper să realizez. Nu doar să fac muzică, ci să devin acel pod....Vreau să creez oportunități pentru țări diferite care să fie conectate. Chiar vreau să fac asta. Oh da, deseori aud această întrebare de la artiștii koreeni ”Cum ai reușit să produci un asemenea concert grozav? Pot să-l înțeleg chiar dacă erai în America.” Chiar și lucrurile, ca numărul concertelor pe care le țin, sunt diferite. Ei spun ”Dar dacă ții asemenea concerte uriașe în atât de multe locuri, nu poți niciodată să ieși în profit sau pierdere, indiferent de cât plănuiești, nu?” Și în asemenea momente, ”Nu există un asemenea lucru.” Asta e ceea ce le spun....scopul aici nu este a scoate profit.

Î: Că nu e vorba despre bani.

G: Da. Mai important, cred că nu are nici o semnificație să ții concerte dacă nu treci pestre ceea ce numim noi limitele divertismentului. Pentru că altfel nu va rămâne în inima publicului. Ei.....dacă nu sunt capabil să fac un asemenea concert, cred că e în ordine să fac unul care te lasă pur și simplu să te miști odată cu muzica. Dar din moment ce este deja în mintea mea, simt că ar fi nerespectuos și o irosire dacă nu îl realizez. Sunt persoane care nu o pot face chiar dacă au vrut să facă așa ceva. Dar cel puțin în cazul meu, am deja o imagine a concertului în minte....presupun că poți spune că e datoria mea sau misiunea mea de a transforma acele gânduri într-o formă.

Î: Da, da.

G: Dacă sunt alți artiști ca și mine, aș vrea să-i văd. Concertele sau albumele pe care le lansează. Abia aș aștepta.

Î: Chiar și tu ai crede asta?

G: Da. Dar de fapt....probabil că mă voi uita mai mult la videoclipuri și alte lucruri de genul acesta decât altcineva. Dar până acum, nu am văzut nici un videoclip sau concert care să mă atingă profund. Sunt momente în care cred că un anumit moment este grozav, dar am fost niciodată impresionat sau uimit de un concert întreb.

Î: Chiar și de la cei din alte părți ale lumii?

G: Nici măcar din altă parte din lume. Deloc.

Î: Dar ai simțit asta în filme, nu?

G: Desigur. Din acest motiv cred că filmele sunt grozave. Vezi tu, chiar și balanța este diferită. Balanța dintre buget și numărul de vizionări este diferită de cea a concertelor.

Î: Te referi la numărul de persoane care vizionează?

G: Da.

Î: Dar este adevărat că scenele lui Gackt-san au multe semnificații și vezi lucruri pe care nu le-ai mai văzut înainte....Găsești o surpriză și un impact.

G: Da. Cred că motivul pentru care pot folosi asemenea stiluri interesante este datorită faptului că muzica mea se bazează pe ”rock”. Dacă aș fi fost un dansator sau cântăreț hip-hop, lucrurile pe care le-aș fi făcut ar fi fost limitate, nu? Dar pentru că sunt bazat pe ”rock”, pot face lucruri interesante. Dar de ce aleg o cale atât de grea, chiar și eu mă întreb.