Interviu~B=Pass - iunie 2005 (partea V)

POVESTEA APARE ÎN MINTEA MEA ȘI SE OPREȘTE BRUSC LA JUMĂTATE

Î: Ei bine atunci, întorcându-ne la subiectul ”MOON”. Abia așteptăm redeschiderea proiectului ”MOON” care începe cu ”Black Stone”. Motivul pentru care abia așteptăm este că iubesc acest gen de ”rock”. Cum am spus mai devreme, amesteci o varietate de sunete împreună pentru a crea lumea profundă  și când asculți muzica, îți poți imagina cu plăcere una și alta.

G: Da.

Î: Chiar am așteptat redeschiderea proiectului ”MOON” și mi-ar plăcea să profit de această oportunitate pentru a-ți pune câteva întrebări detaliate. (râde) Conform a ceea ce ne-ai spus până acum din poveste, cum sunt ele create? (sub ce circumstanțe se nasc) Stai acasă cu o foaie de hârtie în casă în timp ce te gândești, de exemplu? Sau ceva ”vine la tine” în timp ce-ți desfășori activitățile de zi cu zi...?

G: Ei, este doar ceva ce ”vine la mine”. Povestea vine pur și simplu și eu însumi mă gândesc ”Ce este asta?” în timp ce o văd în fața ochilor mei. Am mai mult de zece aparate de înregistrat acasă, așa că iau unul imediat, și....înregistrez de parcă aș prezenta ceva.

Î: Înregistrezi povestea așa cum îți apare în minte?

G: Da. Continui să o descriu în cuvinte. Și o cânt dacă apare vreun sunet.

Î: Iar după aia le strângi pe toate?

G: Așa e. Dar povestea îmi vine brusc în cap, și când se întâmplă, iau repede cel mai apropiat aparat de înregistrare și o înregistrez. Din cauza asta, habar nu am care este aparatul pe care am înregistrat. Sunt pur și simplu prea multe.

Î: Hahahahaha! Și desigur că ai acele aparate puse peste tot în casă, nu? În baie sau bucătărie.

G: Da, acolo și dincolo. Ca să fiu pregătit oricând este cazul. Dar chiar și așa, sunt momente în care nu pot găsi nici unul în cele mei cruciale momente. Caut unul ca nebunul în timp ce țip ”Nu-i aici! Nu-i aici! Nu-i aici!”

Î: Wahahahahahaha.

Î: Cu alte cuvinte, nu te gândești la poveste pentru că o plănuiești să scrii. (nu se așează și începe să se gândească la o poveste, ci pur și simplu se întâmplă.)

G: Da, nu o plănuiesc. Chiar este ceva ce vine și se oprește brusc, la jumătatea drumului. Mă întreb ce a fost și pentru că nu înțeleg imaginile, cumpăr cărți de istorie și altele, și fac cercetări. Și apoi spun ”Ah, de aici este povestea”. Și tot așa, în timp ce mă gândesc la astea, ceea ce am văzut devine și mai grozav li imaginația mea se dezvoltă.

Î: Înțeleg....asta e grozav, asemeni unei miniaturi tridimensionale, ca o mini-scenă în mintea lui Gackt-kun.....la cât de multe personaje a ajuns povestea ”MOON”? Fie din melodii sau din poveste.

G: Personaje? Sunt multe. Dacă te referi la toți, de la început până la sfârșit, e un număr ridicol de mare...e un număr imposibil. E atât de mare că nu pot spune. (râde). De exemplu, dacă scoți personajele extra și de sprijin și numeri doar personajele principale....hmm, câte sunt în total....într-o singură perioadă....să văd....da, nu se pot număra. (râde) E un număr prea mare.

Î: Și pentru că oricare personaj poate deveni personaj principal, povestea devine nesfârșită.

G: Așa e. Asta e ceea ce vreau să facă într-o zi, când sunt deja bătrân și încă pot scrie, chiar dacă nu mai pot face muzică, când acest timp vine, mi-ar plăcea să aleg un personaj din romanul pe care l-am scris ”MOON CHILD 鎮魂歌 “ﾚｸｲｴﾑ 篇”, și să scriu o poveste despre viața acestei persoane, și viața acelei persoane, etc. Vreau să scriu povestea fiecărui personaj, unul câte unul.

Î: Aaah....asta este o idee grozavă!

Î: Cu siguranță vreau să citesc asta.

G: Nu îmi pasă în special dacă este remarcabil lumii sau nu. Sunt persoane care iubesc această poveste numită ”MOON” și va fi grozav dacă ei pot reflecta în viața lor ceea ce au citit în personaje și poveste și să fie fericiți. Asta e ceea ce cred.