Interviu ~ Oricon Web - Todokanai Ai și turneul - august 2005

Nereușind să ajungă la ideea de ”hard” și complet acoperit cu un sunet elaborat și ”dur”, urletul lui Gackt de tristețe răsună în profunda baladă rock ”Todokanai Ai To Shitteita No Ni Osaekirezuni Aishi Tsudzuketa”, un hit direct lansat de Gackt! Lansarea single-ului este evidentă, în legătură cu albumul plănuit pentru toamnă, și lipsa de experiență indiferentă a stilului de viață a lui Gackt o intensifică enorm!

O baladă ce a apărut simplă, în forma sa naturală

Î: Așteptând o continuare a liniei de melodii ”dure” (”BLACK STONE”, ”Ash”, ”Metamorphoze”), ai creat în mod surprinzător o baladă, nu-i așa?

G: Dar, chiar dacă este o baladă, de data aceasta este o baladă extrem de intensă...pentru că este o baladă ”dură”, înțelegi.

Î:Te-ai gândit de la început să creezi o astfel de baladă?

G: Compunând un asemenea sunet a fost legătura în formarea conceptului și sunetului din albumul ce va fi lansat în toamnă; acest sunet există cam în mai toate melodiile terminate. În mod natural, această melodie face și ea parte din curent. De asemenea, albumul de balade acustice, lansat anul trecut, ”Love Letter”, a fost un stil unic pentru mine. Aceea imagine și compoziția muzicală a fost o trăsătură importantă a acelui album, așadar este doar imaginea unei balade care acompaniază melodia. De fapt, sunt multe melodii intense pe album. Și de data aceasta, în timpul conceperii baladelor pentru acest album, sunetul însuși a devenit intens. Astfel, este o baladă ce a apărut pur și simplu în forma sa naturală.

Î: Desigur, indiferent de ce fel de melodie este, ai grijă să păstrezi sentimentul plăcut a sunetelor de chitară?

G: Mai bine spus, pare că sunetul se împrăștie. Chiar și cu baladele, sunt diverse feluri, de exemplu, ar fi diferit pentru o baladă tandră, dar pentru această baladă tristă și dureroasă, dacă sunetul iese ascuțit, și ajunge de o asemenea întindere, ajunge la inima ta; mai mult, felul în care ajunge la tine, este diferit, nu-i așa? De parcă te străpunge, presupun. Eu unul, prefer astfel de balade intense și ascuțite, și am sentimentul că sentimentele sunt expuse.

Î: Fără îndoială, când te văd interpretând ”BLACK STONE” și ”Metamorphize”, simt o eliberare.

G: Pentru că un an înainte de asta...crearea melodiei ”Love Letter” a fost dureroasă. (râde)

Î: Albumul este plănuit pentru toamnă, dar până acum, cât ai avansat?

G: Chiar acum lucrăm să terminăm înregistrările. A devenit un program destul de aglomerat. (râde) Vreau să cresc nivelul calității, și să fac ceva nou, așadar mergem cu pași mărunți, prin încercări și erori. Dar, unele lucruri bune au fost terminate, și a fost o lucrare plăcută.

Viața ta este prezentată acolo, nu-i așa. Altfel, cred că gândurile nu ar putea fi exprimate.

Î: Gackt, ție, personal, îți place să înregistrezi?

G: Dacă mă întrebi dacă îmi place sau o urăsc, aș spune că îmi place. Dacă mă întrebi ”Este amuzant?”, atunci aș spune că nu este. (râde) Dar până la urmă, sunt și părți dificile.

Î: Într-adevăr, este dureros să aduci lucrarea în lume? (să-i oferi o formă palpabilă)

G: Și asta este adevărat. Ești blocat în studio tot timpul, nu? Deci, trebuie să te gândești să te aduni, altfel nu vei mai putea să vezi. Din acest motiv m-am gândit recent la care ar fi propria mea poziție. Dacă rămâi blocat în studio, atunci multe dintre devin ”plăcerii proprii”, și devine complicat. Așadar, privind lucrurile în altă lumină este ceva ce iau în serios. Nu las nimic pe jumătate făcut. Aceasta este personalitatea care încearcă să reziste în același timp cu cealaltă personalitate care este blocată în interior. Păi, cam seamănă cu dragostea. (râde)

Î: Înțeleg. (râde) Atunci în acest album, au fost și încercări și erori.

G: E adevărat, nu-i așa? Un alt lucru este condiția fizică. Am fost implicat în continuu în producerea acestui album, și acum fac repetiții pentru concerte, și după asta voi fi în turneu pentru un număr destul de mare de concerte. Și aproape că mă gândesc ”Mă voi descurca?”

Î: Într-adevăr, sunt 35 de date!

G: Nu? E posibil să nu mă descurc, huh? (râde) Dar dacă nu o pot face, atunci ar deveni o minciună. Nu pot spune că nu mă voi putea descurca. Trebuie să o fac cu acest fel de sentiment. Și nu o pot lăsa astfel. Absolut niciodată nu mă gândesc că fiecare concert este unul din 35. Unul câte unul, întotdeauna mă gândesc ”Astăzi este ultimul concert!” Urăsc să renunț, așa că nu vreau să renunț. Și mă gândesc că nu este nimic ce putem face în legătură cu viața noastră care este scurtă. Nu este nici o semnificație pentru mine în a face un concert pe care îl poate face oricine. Trebuie să fac un concert pe care doar eu îl pot face, și nu oricine.

Î: Acel sentiment de perfecție și agresivitate nu poate fi imitat, nu-i așa?

G: Cred că ar fi imposibil. Cred că felul de scenă pe care o creez este foarte problematică. Dar o fac pentru că vreau să păstrez o parte din lucrare. Asta este ceva ce întreg staff-ul care lucrează înțelege. Din acest motiv, este mândria mea și motivația mea.

Î: Ascultându-te vorbind acum, despre partea stoică și nedeterminată, și felul în care îți înalți motivația, ești foarte asemănător cu un artist marțial!

G: Mă întreb. (râde) Dar, cel puțin, în timp ce mă gândesc că mă pot lupta, nu vreau nici să pierd. Și mai mult de atât, atunci când pierzi, este și consolare. Poți face modificări în mintea ta și să fii mulțumit. Dacă pierzi un meci pentru că ai intrat leneș, cu siguranță nu vei avea aceea mulțumire. Mă gândesc ”Dacă ai de gând să fii așa, nu intra în ring!”. Este același sentiment.

Î: Cu siguranță, scena e ca un ring, nu-i așa?

G: Mă întreb dacă este. Viața ta este prezentată acolo, nu-i așa. Altfel, cred că gândurile nu ar putea fi exprimate. Până la urmă, să îți riști viața este motivul principal pentru care concertul poate fi frumos și te mișcă profund. Pentru că faci asta la limită. Crezi că o poți prezenta și oferi. Dacă este făcut cu lenevie, atunci nu va deveni un loc de frumusețe și nu va fi un concert extraordinary. Pentru că există un sentiment de tensiune când atingi limitele, poți spune ”A fost un meci bun! A fost un concert bun!”

Oricon Web - 10 august 2005 

Interviu~Newsmaker - capitolul I - februarie 2006

                Un bărbat care își riscă viața pentru a continua lupta, chiar și până la a declara ”Mă voi retrage dacă nu realizez acest lucru”. Și astfel a trecut 2005. Deja și-a ațintit privirea spre 2006, nu, mai departe de atât. Ce îl îndeamnă să continue? Este misiunea pe care a ales-o; de asemenea și visul care trebuie realizat. Ce este în mintea lui și către ce țintește acum? Acest articol va dezvălui adevărata intenție a lui Gackt.

Capitolul 1

Privind înapoi spre 2005

                În 2005, Gackt s-a provocat pe sine mai mult decât de obicei, și a acceptat și provocări din afară. (din afara Japoniei) În acest articol, aș dori să mă axez pe cuvintele-cheie ”GIFT”, ”ASIA” și ”Luptă”.

GIFT

                2005 a început cu lansarea single-ului ”Arittake no Ai de”. Această deschidere a fost o continuare a tematicii ”GIFT” din anul anterior; și sub aceeași tematică, albumul ”Love Letter”, pe care l-ai putea considera a fi compilarea tematicii, a fost lansat. Și cu acesta se termină lansările sub aceeași tematică, dar....

”Acest singur cuvânt ”省く”(habuku) poate însuma viața unei persoane.”

Î: Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, un eveniment special doar pentru cupluri a avut loc, și o stațiune de ski a fost rezervată pentru excursia fan club-ului, unde s-a ținut o ”Întâlnire a Sporturilor de Iarnă”. Cât despre excursia anuală a fan club-ului, ai fost în Sydney pentru prima dată, nu? Deschiderea anului 2005 pare a fi o continuare a tematicii ”GIFT” pentru fani de la Gackt-san.

G: A început de la mine, când am spus ”Am început să fac snowboarding”, pe când făceam un turneu acum doi ani. Am spus în timpul unei pauze din turneu, ”Să mergem la snowboarding împreună într-un eveniment a fan club-ului.” Din moment ce am spus-o în timpul unui turneu, aș fi fost considerat un mincinos dacă nu îmi țineam promisiunea. Am căutat un loc imediat după asta, dar nu era nici o cale posibilă de a rezerva o întreagă stațiune în weekend-uri, nu? Pentru că e nevoie de mulți bani pentru a rezerva chiar și o jumătate de zi.

Î: Ooh....

G: M-am gândit ”Este imposibil!” Dar am devenit prieten cu cineva și din întâmplare, este proprietarul unei stațiuni de ski. I-am spus ”De fapt, aș vrea să fac ceva de genul acesta....” și l-am convins să mă ajute să se întâmple acest lucru cumva. Ei, a fost o ușurare. Dar mai întâi de toate, am fost fericit că mi-am putut ține promisiunea.

Î: Și despre faptul că ai fost în Sydney?

G: Aceea a fost excursia anuală a fan club-ului. În primii doi ani a fost în Hawaii, în al treilea an a fost în Vegas, și în al patrulea an a fost în Sydney.

Î: Ai mai fost în Sydney înainte?

G: Nu, am fost pentru prima dată. E un loc grozav. În mod normal, vor fi locuri în care nu am mai fost niciodată. La jumătatea drumului am început să mă gândesc să merg în locuri în care lumea(se referă la fanii lui) nu ar merge în mod normal. La început a fost Hawaii, dar cred că pot merge și singuri. De acum încolo, cred că mi-ar plăcea să vizitez locuri mai puțin populare unul câte unul.

Î: Cum ar fi Polul Nord sau Polul Sud?

G: Sau pe Amazon. (râde) Hawaii e mai bun în cazul acesta. Știu japoneza și securitatea este bună. Dar asta este ușor pentru organizatori, nu este după mine. Toată lumea tinde să facă lucrurile pe calea ușoară. Cred că recent am găsit un cuvânt bun. Acest cuvânt poate însuma viața unei persoane. Este cuvântul ” 省く”.

Î: Cum așa?

G: Primul înțeles este ”a reflecta”. (省みる – kaerimiru) Dar acesta este doar 50% din el. Devine 100% în viața ta dacă ești capabil de a îndepărta un lucru. (省く– habuku) Pe scurt, este felul în care privim înapoi, reflectăm și ne autoanalizăm. Atunci vom simți diferite emoții (probabil negative). Și uneori avem nevoie să le înlăturăm, și avem nevoie de curaj pentru asta. Dacă nu avem curaj, nu vom putea scăpa de ele. Pentru că ne temem de ele, pentru că este teama de a pierde. Fiind capabili să facem asta – a îndepărta este pentru prima dată când acest cuvânt reprezintă viața unei persoane. Este un cuvânt grozav. Cred că așa am reușit să ajung aici acum.

Î: Într-adevăr, actul de a îndepărta ceva necesită mult curaj.

G: Nu le îndepărtăm pentru că este dureros. Cred că mai mult e ca și cum ai fugi. Nici pentru că este dificil sau altceva, ci a le îndepărta din propria voință. Actul de a scăpa de ceva este într-adevăr înfricoșător, nu? Mai este și teama de a răni pe cineva când faci acest lucru. Este nevoie de curaj. Trebuie să fii hotărât. Ei, nu cred că sunt mulți care să înțeleagă acest sens. Când am văzut cuvântul, m-am gândit că are un sens profund. Am fost puțin atins.

Î: Unde ai citit asta?

G: Din ceva de genul ”Cuvinte înțelepte de zi cu zi”.

Î: Ar putea fi ceva asemănător cu aforismele pe care le citești zilnic?

G: Da, da, ceva de genul.

Î: Și în sfârșit, această tematică știută ca ”GIFT”. Cum te simți acum că ia sfârșit această tematică?

G: Cu un sentiment de recunoștință, și totodată sentimentul de a urmări de aproape acum, pentru că ne vom mișca și mai repede de acum încolo.

ASIA

                Se poate spune că anul 2005 pentru Gackt a fost un an care s-a axat pe Asia, pe Koreea în special. Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, a fost și în Koreea pentru a face promovări. A fost invitat la cel mai mare eveniment muzical din țară, ”m,net/Km MUSIC VIDEO FESTIVAL” la sfârșitul anului 2004, și a fost premiat ”Cel mai Bun Artist Rock din Asia”. Versiunea în koreeană a melodiei ”12gatsu no Love Song” a fost înregistrată în acel an ca single care a fost lansat anual. (A lansat melodia în japoneză în decembrie 2001, și de atunci a lansat anual versiunea în engleză, chineză și koreeană.) Și pentru anul 2005, a reînregistrat versiunea de colaborare în limba koreeană cu artistul koreean popular, Isoo, vocalistul de la ”MC the MAX”. Această melodie este momentan lansată doar pe primul site a lui Gackt.

”Ce pot face este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii”

Î: 2005 a fost un an în care te-ai axat pe Asia, în special pe Koreea.

G: Așa e. Dar, nu m-am axat doar pe Koreea, pentru că plănuiesc să merg prin toată Asia: Taiwan, China, Singapore, de asemenea și Malaezia, Indonezia, etc. Momentan plănuim activitățile mele ca vocalist în Asia.

Î: Când spui ”vocalist în Asia”, este ceva ce ai realizat în timp ce creai muzică?

G: A fost când aveam 20 de ani, când am realizat că sunt asiatic.

Î: Și ce a declanșat acest lucru?

G: Nu știu ce a fost exact. Sunt din Okinawa și sunt extrem de mândru de acest lucru. Când cineva mă întreabă ”Ești japonez?”, răspund că sunt din Okinawa. Dar când am ieșit din Asia, am realizat că nu este în ordine. Conform poziției Japoniei în Asia, japonezii cred foarte mult că celelalte țări asiatice sunt sub ei, nu? Și totuși, suntem unul lângă celălalt. Probabil, dacă îi întrebăm pe japonezi de ceea ce există peste hotare, majoritatea s-ar gândi mai întâi la America, decât China, Vietnam sau Malaezia, etc. Suntem apropiați mintal. Suntem cu toți asiatici. Cred că și centrele economice din Asia. Și economia Japoniei deja scade în Asia. Deși Japonia a fost în vârful Asiei până acum, țările asiatice încep acum să fie independente de Japonia, și acesta este unul din motivele pentru această scădere. Chiar și așa, încă mai sunt multe persoane în Japonia care trăiesc în vechiul ”sindrom”, de parcă economia Asiei depinde de ei pentru a supravețui.

Î: Credem că suntem superiori.

G: Dar nu mai funcționează așa deloc. Dacă nu ținem pasul cu țările asiatice, Japonia nu va dura. Privim Asia ca pe un întreg și intrăm în contact unul cu celălalt în acest grup numit economia Asiei. Pe scurt, dacă nu reușim să ne înțelegem unul cu celălalt, nici unul nu va supravețui. Aceasta este starea prezentă. Este un fapt că puterea Americii crește prea mare. Puterea de lupta mult mai bine decât putem, și totodată o voce ce ne poate influența sunt necesare pentru Asia. Dar nu prin forță. Pentru acest scop, este important ca Japonia, China și Koreea să stea una lângă cealaltă ca o singură economie. Dar Japonia încă se crede superioară și nu reușește să înțeleagă acest lucru. Cred că este potrivit să ne înțelegem starea prezentă. În timp ce japonezii se gândesc la acest lucru, alte țări asiatice deja o iau înainte.

Î: Koreea, de exemplu, crește repede.

G: Cresc rapid. Și noi suntem singurii care nu suntem conștienți de acest lucru. Alte țări au simțit pericolul și au început să fie precaute.

Î: Cât despre asta, cred că  Gackt-san simte pericolul precis pentru că tu chiar ai simțit atmosfera din alte țări asiatice. De exemplu, ai fost în Koreea de vreo câteva ori deja, nu?

G: Am fost. Recent, m-am întâlnit cu politicieni din China, Taiwan și Koreea.

Î: Și ce fel de conversații ați avut?

G: Motivul pentru care fac muzică, motivul pentru care mă duc peste hotare, etc și printre aceste discuții, mai vorbim și despre sponsori și alte lucruri de acest gen. Majoritatea sunt conversații de acest gen. La început, începem de la ”Nu vin aici să promovez.” Am spus că influența culturii este necesară chiar acum pentru a uni Asia. Așadar, mi-ar plăcea ca ei să-mi împrumute puterea lor.

Î: Ei atunci, nu e doar pur și simplu că vrei să faci un concert, ci într-un sens mai profund, înaintezi spre Asia cu o misiune în minte.

G: Mă gândesc la acest lucru. Mult. O fac cu asta în minte pentru că nu voi putea fi capabil să mă mai mișc dacă nu o fac. Dacă mă duc acolo pur și simplu să fac un concert, va fi doar ideea de a aduce instrumentele și membrii trupei, și de a aranja scena împreună acolo. Ceea ce plănuiesc să fac este complet diferit de acest lucru. Mă duc acolo să le arăt lumea la care privim. Imaginea lumii noastre este mesajul. Nu am nici un interes în a promova, fac asta doar pentru că o simt ca fiind o misiune, că trebuie să fac ceva pentru a uni Asia.

Î: Ai început să fii conștient de această misiune când aveai 20 de ani?

G: Nu, în ultimii cinci ani am început să gândesc astfel. Acum zece ani, încă eram îngrijorat dacă CD-ul meu se va vinde sau nu.

Î: Eh! Gackt-san?

G: Au fost asemenea timpuri. Asta din cauză că nu voi putea continua dacă CD-urile mele nu se vând, pentru că nu putem să trăim altfel. Dar am realizat că în acești șapte, opt ani putem încă să câștigăm bani și prin altceva decât muzică. Este ușor de văzut.

Î: Bwahahaha! Atât de deschis...

G: În ultimii șapte, opt ani, am început să înțeleg că putem încă câștiga bani chiar dacă nu ne cântăm muzica pentru a trăi. Am văzut că încă putem, surprinzător, să avem un venit. Și așa, am realizat că nu este necesar deloc să cânt doar ca să fac bani. Dacă o fac, ar trebui să scriu muzică populară, și nu sunt interesat în acest lucru. Să fac asta ar aduce doar conflicte.

Î: Au fost momente în care însuși Gackt-san a experimentat astfel de conflicte?

G: Au fost. Cam acum șapte, opt ani.

Î: Hooo, sunt puțin surprins.

G: M-am gândit că să trăiești prin nimic, decât prin muzică, te-ar face dependent de ea. Cred că a fost acum șapte, opt ani, aproape nouă ani. Un grup de prieteni apropiați, care erau în trupe, ieșeau repede de pe scena muzicii și renunțau la muzică, și viața devenea dificilă. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat înaintea ochilor mei. Au existat astfel de momente.

Î: Înțeleg, înțeleg...

G: Pe atunci, mă gândeam ”Înțeleg, toată lumea este speriată.” De a nu reuși să trăiască din muzică. Noi muzicienii dăm impresia că facem mulți bani, nu? Dar în viață, perioada în care suntem populari, respectați este extrem de scurtă. Suma de bani nu este chiar atât grozavă în proporție cu viața noastră. Dar muzicienii sunt, în general, foarte nesăbuiți. De asta, atunci când primim o sumă mare de bani, ne gândim că va dura pentru totdeauna și o cheltuim frivol. Și lucrul interesant despre oameni este că, chiar dacă vom fi fericiți când standardele noastre se înalță, nu le vom coborî niciodată. Chiar dacă nu ne mai vindem muzica, nu ne vom scădea standardele. Suferim, suntem terifiați de conflicte și ne îngrijorăm dacă va trebui să le scădem. Asta am văzut întâmplându-se înaintea ochilor mei și pentru prima dată am realizat că asta înseamnă a depinde de muzică pentru a trăi din ea. Dar asta nu este...foarte bine deloc. Am decis că eu nu trebuie să fiu așa. Și privesc din nou la ceea ce înseamnă muzica pentru mine. Pentru mine, muzica este o cale de a ne transmite mesajul, filosofia, voința, și de a îndeplinii ceea ce am menționat anterior, misiuni și datorii. Am conclus atunci că muzica nu ar trebui să fie o simplă slujbă pentru a trăi sau pentru a ne hrănii familiile.

Î: Muzica este separată.

G: Da. Și când mă gândeam la cum să fac bani, mi-a venit asta în minte. ”Într-adevăr, pot câștiga bani făcând altceva.” Și m-am gândit că dacă aranjez cu câteva companii diferite și fac profit de acolo, muzica nu va mai fi deloc venitul meu. În cazul acesta, pot folosi muzica pentru a-mi realiza visele și să o folosesc ca unealtă pentru a uni Asia. Mă pot dedica în crearea unui cămin pentru a-i ajuta pe toți să meargă înainte. Sunt un brand complet.

Î: Brand?

G: Da. Totuși, dacă te gândești la brand ca la ceva din care să scoți profit, va deveni lipsit de valoare imediat. La ceea ce se referă puterea brand-ului este de fapt puterea imaginii. Aceasta este complet diferită de profit. Voi face ceva ce nu are legătură cu mine pentru a face profit. ”Eu” sunt un brand complet. Din acest motiv este în ordine chiar dacă avem sumele în roșu de la concerte. Pentru oamenii care participă la acest sentiment nu contează cât de mult durează brand-ul. Așadar, turneul de data aceasta nu va fi la scală de ”turneu în amfiteatru”, vă spun asta clar.

Î: Nu doar de data aceasta, este la fel pentru fiecare din concertele tale.

G: Cât de înfricoșătoare sunt sumele în roșu. Când artiștii, care plănuiesc concerte, vin și îl văd pe al meu, mă întreabă ”Cât de mult ai cheltuit?!” iar eu mă întreb dacă ei nu încearcă să creeze o scenă asemănătoare. Dar ei nu vor putea, pentru că ei plănuiesc să scoată profit din concert. Așa că noi putem investi în asemenea concerte pentru că noi căutăm să facem profit altfel. Din motivul acesta venim cu idei atât de trăznite. Le spun să nu mă înțeleagă greșit. La fel se întâmplă și cu Asia, pe care am menționat-o anterior, nu mă duc acolo pentru că vreau să-mi vând CD-urile, ci pentru că pot face ceva după ce folosesc acest brand numit ”eu”.

Î: Cum poți folosi acest brand numit ”Gackt” în Asia?

G: Ceea ce pot face mai departe este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii. Să o fac mai puternică ca niciodată. Visul meu este să unesc cetățenii asiatici. Cred că acesta este scopul meu.

LUPTA

                După albumul ”Love Letter”, povestea care gravitează în jurul proiectului ”MOON” a reînceput de la sfârșitul tematicii ”GIFT”. Trei single-uri au fost lansate, urmate de albumul ”DIABOLOS”, devenind al doilea album al anului 2005. Concertul care a început odată cu lansarea albumului a fost cel mai mare turneu național și Gackt a ținut primul său concert la Tokyo Dome ca fiind finalul turneului. Se poate spune că anul 2005 a fost pentru Gackt un an de mari bătălii.

”Doar cei care cred că pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze.”

Î: Ai lansat două albume, ai ținut cel mai mare turneu național, ai avut primul concert la Tokyo Dome. Când am ales cuvintele-cheie pentru interviu, ai spus ”Mă voi retrage dacă nu pot realiza acest lucru.” Cred că anul 2005 a fost într-adevăr un an de luptă.

G: Mă văd pe mine însumi ca având misiuni și datorii pe care trebuie să le realizez în Asia, așa că dacă nu pot face nici măcar asta, nu voi fi capabil să le realizez pe acestea, nu? Asta cred. Nu folosesc cuvântul ”retragere” pur și simplu, o fac știind în mintea mea că îl pot îndepărta. Și mi-ar plăcea ca și staff-ul meu să gândească astfel. De asta am spus că mi-ar plăcea să determin voința staff-ului în timpul turneului de data aceasta. În cele din urmă, nu e ca și cum toată lumea merge odată cu mine când clarific ceva. ”Deși o pot face singur, nu pot trece de ea.” Sunt atât de multe astfel de persoane, nu? Asta nu este ceva rău. De exemplu, să fii capabil să te gândești că nu au abilitatea de a contiuna necesită curaj. Și am constatat care este voința lor. Dacă nu o facem, va deveni dificil pentru ei pentru că vor urmării mai multe lucruri de acum încolo. Oprește-te dacă devine prea dificil sau dureros. Nu vreau să devin nici o persoană care i-ar forța pe alți să continue. Doar cei care cred că pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze. Sincer, nu vreau să am o părere proastă despre asociații mei.

Î: Am țintit chiar mai sus și anul 2005 a fost pentru a determina cât de mult din aceste obiective le putem îndeplini singuri. A fost un an de luptă și de determinare a limitelor noastre.

G: Sper că toată lumea poate vedea astfel.

Interviu - Songs - mai 2005 (partea II)

Când am intrat la gimnaziu, am început să ies cu un grup de ”delicvenți”. Unul dintre ei era foarte bun la lupte, și avea o altă ”aură” în jurul lui. Era destul de rar, dar într-o zi, am fost la el acasă să mă joc după școală. Era o casă minunată și era un pian mare, în mijlocul camerei. Nu mi-a venit deloc să cred că tipul acesta, care părea să se potrivească cu săbii de lemn decât cu piane, putea să cânte la el; dar BAM, a început să cânte chiar acolo și atunci. Adevărul este că și el începuse să exerseze la pian când avea trei ani. Din acest motiv era atât de bun acum. Am cântat și eu pentru el, dar îți puteai da seama imediat că nivelurile noastre erau complet diferite. Și în acel moment, sentimentul de ”Nu vreau să pierd!” a apărut, și am început să exersez din greu.

                Și din acea zi, nu am făcut nimic, doar să exersez. În fiecare zi, exersam până la miezul nopții și începeam iar devreme în dimineața următoare. Ca să-mi ridic nivelul la ceva mai mult decât tehnică (se referă la faptul că nu se concentra doar pe tehnică și abilitate, ci și pe alți factori, cum ar fi să exprime sentimentele și emoțiile), căutam și asculam melodiile originale. Și melodiile erau interpretate de profesioniști, bazate pe propria lor interpretare. Era excelent. M-a făcut să mă întreb ”Notele sunt aceleași, și totuși de ce sunt atât de diferite?” Și această descoperire m-a atras și mai mult în muzică. Cum să citesc gândurile găsite în muzică și apoi să exprim acest lucru. De aici am învățat această formă.

                Și din câte îmi amintesc, întotdeauna am avut o atitudine agresivă față de lucrurile pe care vreau să le fac. Am avut un interes în instrumentele de suflat și am continuat să cânt până ce mi-am distrus dinții. Nu am avut de ales decât să renunț. Ei, să încercăm să le lovim atunci! În timpul acestei perioade când eram înnebunit după percuții și tobe, am vrut să învăț de la unul din seniorii mei care cântau foarte bine la tobe. Doar din acest motiv, am ales să merg la același liceu ca și ei...Studiile mele nu erau atât de bune pe atunci, dar am reușit să trec de examenul de intrare după ce am studiat ca un nebun (râde). E adevărat. Încă de mult timp, am urât întotdeauna să pierd. Sunt tipul de persoană care nu se va opri odată ce a început să meargă înainte.

                Muzica a devenit foarte amuzantă după ce am început să cânt la tobe. Am ținut multe concerte live, și atunci a fost când am realizat cât de uimitor era. Spre deosebire de muzica clasică pe care o ascultam, doar petru persoane ocupau scena de data aceasta. Cu toate acestea, vocalistul trupei ne-a părăsit  și după un an și jumătate a murit...Într-o zi eram beat și i-am spus lui You, chitarist-ul care încă cânta alături de mine, ”Poate că eu aș putea fi vocalistul.” ”Asta e imposibil!”, a spus-o cu atâta siguranță de sine încât m-am enervat complet. Dar am luat lecții pentru voce când eram mai tânăr și pot cânta pe diferite nivele. Încercam să îi-o plătesc, pentru că a spus asta, și din nou, mi-am sacrificat timpul de dormit pentru a exersa, și la sfârșit s-a decis ”Tu vei fi vocalistul”.

                Așadar, iubesc muzica. Dar, decât să spun că am ajuns în acest punct după ce am căutat din greu ceea ce pot eu face, cred că este mai corect să spun că am ajuns aici cu ajutorul celorlalți, pentru că ei m-au ghidat înainte. Dar că ceva poate fi făcut sau nu depinde doar de propria ta persoană și din acest motiv am exersat ca un nebun. Să-l bat pe acel tip, trebuia să fac asta; să mă aduc pe mine însumi la acest punct, trebuia să fac asta. Fac asta iar și iar; și astfel îmi decid tematicile.

                Și precis din acest motiv, vreau să vă spun tuturor asta. Mai întâi, persoanelor le place să spună ”Nu am talent”, nu? Doar cei câțiva care au ajuns la limitele lor au dreptul să folosească cuvântul ”talent”. Și aceste persoane sunt persoane care au exersat din greu mulți ani fără a fi capabili să producă nici un rezultat. Nici un talent este ceea ce a mai rămas de spus. Din acest motiv, acelor persoane care spun nerespectuos ”Voi exersa la chitară ca și cum viața mea ar depinde de asta”, chiar vreau să le întreb ”Ești pregătit să mori pentru asta? ”Îți ții chitara aproape atunci când dormi?” Și în special dacă ai de gând să exprimi ceva prin muzică. Dacă nu ești pregătit, nu vei fi capabil să exprimi cu succes. Cred că abilitatea ta este ceva ce se dezvoltă în timp, prin perseverență și prin metoda ta proprie de exersare. Așa că, înainte de a spune ”Pot..nu pot...”, pur și simplu fă-o!

                Deseori le spun noilor trupe ”Dacă există un punct în care vreți să ajungeți indiferent de consecințe, începeți să plănuiți de pe acum.” Dacă poți face asta, vei știi exact ceea ce ai de făcut acum și vei știi că nu o poți face la acest ritm. Așadar, veți putea simți tensiunea și vă veți îmbunătăți. Cei care nu simt nimic nu vor putea niciodată să devină mai buni.

                Și eu am trăit întotdeauna în stres. La cel mai critic moment, te vei strădui cu disperare.

                Mai întâi, voi începe de aici.