Interviu~Newsmaker - capitolul I - februarie 2006

                Un bărbat care își riscă viața pentru a continua lupta, chiar și până la a declara ”Mă voi retrage dacă nu realizez acest lucru”. Și astfel a trecut 2005. Deja și-a ațintit privirea spre 2006, nu, mai departe de atât. Ce îl îndeamnă să continue? Este misiunea pe care a ales-o; de asemenea și visul care trebuie realizat. Ce este în mintea lui și către ce țintește acum? Acest articol va dezvălui adevărata intenție a lui Gackt.

Capitolul 1

Privind înapoi spre 2005

                În 2005, Gackt s-a provocat pe sine mai mult decât de obicei, și a acceptat și provocări din afară. (din afara Japoniei) În acest articol, aș dori să mă axez pe cuvintele-cheie ”GIFT”, ”ASIA” și ”Luptă”.

GIFT

                2005 a început cu lansarea single-ului ”Arittake no Ai de”. Această deschidere a fost o continuare a tematicii ”GIFT” din anul anterior; și sub aceeași tematică, albumul ”Love Letter”, pe care l-ai putea considera a fi compilarea tematicii, a fost lansat. Și cu acesta se termină lansările sub aceeași tematică, dar....

”Acest singur cuvânt ”省く”(habuku) poate însuma viața unei persoane.”

Î: Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, un eveniment special doar pentru cupluri a avut loc, și o stațiune de ski a fost rezervată pentru excursia fan club-ului, unde s-a ținut o ”Întâlnire a Sporturilor de Iarnă”. Cât despre excursia anuală a fan club-ului, ai fost în Sydney pentru prima dată, nu? Deschiderea anului 2005 pare a fi o continuare a tematicii ”GIFT” pentru fani de la Gackt-san.

G: A început de la mine, când am spus ”Am început să fac snowboarding”, pe când făceam un turneu acum doi ani. Am spus în timpul unei pauze din turneu, ”Să mergem la snowboarding împreună într-un eveniment a fan club-ului.” Din moment ce am spus-o în timpul unui turneu, aș fi fost considerat un mincinos dacă nu îmi țineam promisiunea. Am căutat un loc imediat după asta, dar nu era nici o cale posibilă de a rezerva o întreagă stațiune în weekend-uri, nu? Pentru că e nevoie de mulți bani pentru a rezerva chiar și o jumătate de zi.

Î: Ooh....

G: M-am gândit ”Este imposibil!” Dar am devenit prieten cu cineva și din întâmplare, este proprietarul unei stațiuni de ski. I-am spus ”De fapt, aș vrea să fac ceva de genul acesta....” și l-am convins să mă ajute să se întâmple acest lucru cumva. Ei, a fost o ușurare. Dar mai întâi de toate, am fost fericit că mi-am putut ține promisiunea.

Î: Și despre faptul că ai fost în Sydney?

G: Aceea a fost excursia anuală a fan club-ului. În primii doi ani a fost în Hawaii, în al treilea an a fost în Vegas, și în al patrulea an a fost în Sydney.

Î: Ai mai fost în Sydney înainte?

G: Nu, am fost pentru prima dată. E un loc grozav. În mod normal, vor fi locuri în care nu am mai fost niciodată. La jumătatea drumului am început să mă gândesc să merg în locuri în care lumea(se referă la fanii lui) nu ar merge în mod normal. La început a fost Hawaii, dar cred că pot merge și singuri. De acum încolo, cred că mi-ar plăcea să vizitez locuri mai puțin populare unul câte unul.

Î: Cum ar fi Polul Nord sau Polul Sud?

G: Sau pe Amazon. (râde) Hawaii e mai bun în cazul acesta. Știu japoneza și securitatea este bună. Dar asta este ușor pentru organizatori, nu este după mine. Toată lumea tinde să facă lucrurile pe calea ușoară. Cred că recent am găsit un cuvânt bun. Acest cuvânt poate însuma viața unei persoane. Este cuvântul ” 省く”.

Î: Cum așa?

G: Primul înțeles este ”a reflecta”. (省みる – kaerimiru) Dar acesta este doar 50% din el. Devine 100% în viața ta dacă ești capabil de a îndepărta un lucru. (省く– habuku) Pe scurt, este felul în care privim înapoi, reflectăm și ne autoanalizăm. Atunci vom simți diferite emoții (probabil negative). Și uneori avem nevoie să le înlăturăm, și avem nevoie de curaj pentru asta. Dacă nu avem curaj, nu vom putea scăpa de ele. Pentru că ne temem de ele, pentru că este teama de a pierde. Fiind capabili să facem asta – a îndepărta este pentru prima dată când acest cuvânt reprezintă viața unei persoane. Este un cuvânt grozav. Cred că așa am reușit să ajung aici acum.

Î: Într-adevăr, actul de a îndepărta ceva necesită mult curaj.

G: Nu le îndepărtăm pentru că este dureros. Cred că mai mult e ca și cum ai fugi. Nici pentru că este dificil sau altceva, ci a le îndepărta din propria voință. Actul de a scăpa de ceva este într-adevăr înfricoșător, nu? Mai este și teama de a răni pe cineva când faci acest lucru. Este nevoie de curaj. Trebuie să fii hotărât. Ei, nu cred că sunt mulți care să înțeleagă acest sens. Când am văzut cuvântul, m-am gândit că are un sens profund. Am fost puțin atins.

Î: Unde ai citit asta?

G: Din ceva de genul ”Cuvinte înțelepte de zi cu zi”.

Î: Ar putea fi ceva asemănător cu aforismele pe care le citești zilnic?

G: Da, da, ceva de genul.

Î: Și în sfârșit, această tematică știută ca ”GIFT”. Cum te simți acum că ia sfârșit această tematică?

G: Cu un sentiment de recunoștință, și totodată sentimentul de a urmări de aproape acum, pentru că ne vom mișca și mai repede de acum încolo.

ASIA

                Se poate spune că anul 2005 pentru Gackt a fost un an care s-a axat pe Asia, pe Koreea în special. Odată cu lansarea albumului ”Love Letter”, a fost și în Koreea pentru a face promovări. A fost invitat la cel mai mare eveniment muzical din țară, ”m,net/Km MUSIC VIDEO FESTIVAL” la sfârșitul anului 2004, și a fost premiat ”Cel mai Bun Artist Rock din Asia”. Versiunea în koreeană a melodiei ”12gatsu no Love Song” a fost înregistrată în acel an ca single care a fost lansat anual. (A lansat melodia în japoneză în decembrie 2001, și de atunci a lansat anual versiunea în engleză, chineză și koreeană.) Și pentru anul 2005, a reînregistrat versiunea de colaborare în limba koreeană cu artistul koreean popular, Isoo, vocalistul de la ”MC the MAX”. Această melodie este momentan lansată doar pe primul site a lui Gackt.

”Ce pot face este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii”

Î: 2005 a fost un an în care te-ai axat pe Asia, în special pe Koreea.

G: Așa e. Dar, nu m-am axat doar pe Koreea, pentru că plănuiesc să merg prin toată Asia: Taiwan, China, Singapore, de asemenea și Malaezia, Indonezia, etc. Momentan plănuim activitățile mele ca vocalist în Asia.

Î: Când spui ”vocalist în Asia”, este ceva ce ai realizat în timp ce creai muzică?

G: A fost când aveam 20 de ani, când am realizat că sunt asiatic.

Î: Și ce a declanșat acest lucru?

G: Nu știu ce a fost exact. Sunt din Okinawa și sunt extrem de mândru de acest lucru. Când cineva mă întreabă ”Ești japonez?”, răspund că sunt din Okinawa. Dar când am ieșit din Asia, am realizat că nu este în ordine. Conform poziției Japoniei în Asia, japonezii cred foarte mult că celelalte țări asiatice sunt sub ei, nu? Și totuși, suntem unul lângă celălalt. Probabil, dacă îi întrebăm pe japonezi de ceea ce există peste hotare, majoritatea s-ar gândi mai întâi la America, decât China, Vietnam sau Malaezia, etc. Suntem apropiați mintal. Suntem cu toți asiatici. Cred că și centrele economice din Asia. Și economia Japoniei deja scade în Asia. Deși Japonia a fost în vârful Asiei până acum, țările asiatice încep acum să fie independente de Japonia, și acesta este unul din motivele pentru această scădere. Chiar și așa, încă mai sunt multe persoane în Japonia care trăiesc în vechiul ”sindrom”, de parcă economia Asiei depinde de ei pentru a supravețui.

Î: Credem că suntem superiori.

G: Dar nu mai funcționează așa deloc. Dacă nu ținem pasul cu țările asiatice, Japonia nu va dura. Privim Asia ca pe un întreg și intrăm în contact unul cu celălalt în acest grup numit economia Asiei. Pe scurt, dacă nu reușim să ne înțelegem unul cu celălalt, nici unul nu va supravețui. Aceasta este starea prezentă. Este un fapt că puterea Americii crește prea mare. Puterea de lupta mult mai bine decât putem, și totodată o voce ce ne poate influența sunt necesare pentru Asia. Dar nu prin forță. Pentru acest scop, este important ca Japonia, China și Koreea să stea una lângă cealaltă ca o singură economie. Dar Japonia încă se crede superioară și nu reușește să înțeleagă acest lucru. Cred că este potrivit să ne înțelegem starea prezentă. În timp ce japonezii se gândesc la acest lucru, alte țări asiatice deja o iau înainte.

Î: Koreea, de exemplu, crește repede.

G: Cresc rapid. Și noi suntem singurii care nu suntem conștienți de acest lucru. Alte țări au simțit pericolul și au început să fie precaute.

Î: Cât despre asta, cred că  Gackt-san simte pericolul precis pentru că tu chiar ai simțit atmosfera din alte țări asiatice. De exemplu, ai fost în Koreea de vreo câteva ori deja, nu?

G: Am fost. Recent, m-am întâlnit cu politicieni din China, Taiwan și Koreea.

Î: Și ce fel de conversații ați avut?

G: Motivul pentru care fac muzică, motivul pentru care mă duc peste hotare, etc și printre aceste discuții, mai vorbim și despre sponsori și alte lucruri de acest gen. Majoritatea sunt conversații de acest gen. La început, începem de la ”Nu vin aici să promovez.” Am spus că influența culturii este necesară chiar acum pentru a uni Asia. Așadar, mi-ar plăcea ca ei să-mi împrumute puterea lor.

Î: Ei atunci, nu e doar pur și simplu că vrei să faci un concert, ci într-un sens mai profund, înaintezi spre Asia cu o misiune în minte.

G: Mă gândesc la acest lucru. Mult. O fac cu asta în minte pentru că nu voi putea fi capabil să mă mai mișc dacă nu o fac. Dacă mă duc acolo pur și simplu să fac un concert, va fi doar ideea de a aduce instrumentele și membrii trupei, și de a aranja scena împreună acolo. Ceea ce plănuiesc să fac este complet diferit de acest lucru. Mă duc acolo să le arăt lumea la care privim. Imaginea lumii noastre este mesajul. Nu am nici un interes în a promova, fac asta doar pentru că o simt ca fiind o misiune, că trebuie să fac ceva pentru a uni Asia.

Î: Ai început să fii conștient de această misiune când aveai 20 de ani?

G: Nu, în ultimii cinci ani am început să gândesc astfel. Acum zece ani, încă eram îngrijorat dacă CD-ul meu se va vinde sau nu.

Î: Eh! Gackt-san?

G: Au fost asemenea timpuri. Asta din cauză că nu voi putea continua dacă CD-urile mele nu se vând, pentru că nu putem să trăim altfel. Dar am realizat că în acești șapte, opt ani putem încă să câștigăm bani și prin altceva decât muzică. Este ușor de văzut.

Î: Bwahahaha! Atât de deschis...

G: În ultimii șapte, opt ani, am început să înțeleg că putem încă câștiga bani chiar dacă nu ne cântăm muzica pentru a trăi. Am văzut că încă putem, surprinzător, să avem un venit. Și așa, am realizat că nu este necesar deloc să cânt doar ca să fac bani. Dacă o fac, ar trebui să scriu muzică populară, și nu sunt interesat în acest lucru. Să fac asta ar aduce doar conflicte.

Î: Au fost momente în care însuși Gackt-san a experimentat astfel de conflicte?

G: Au fost. Cam acum șapte, opt ani.

Î: Hooo, sunt puțin surprins.

G: M-am gândit că să trăiești prin nimic, decât prin muzică, te-ar face dependent de ea. Cred că a fost acum șapte, opt ani, aproape nouă ani. Un grup de prieteni apropiați, care erau în trupe, ieșeau repede de pe scena muzicii și renunțau la muzică, și viața devenea dificilă. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat înaintea ochilor mei. Au existat astfel de momente.

Î: Înțeleg, înțeleg...

G: Pe atunci, mă gândeam ”Înțeleg, toată lumea este speriată.” De a nu reuși să trăiască din muzică. Noi muzicienii dăm impresia că facem mulți bani, nu? Dar în viață, perioada în care suntem populari, respectați este extrem de scurtă. Suma de bani nu este chiar atât grozavă în proporție cu viața noastră. Dar muzicienii sunt, în general, foarte nesăbuiți. De asta, atunci când primim o sumă mare de bani, ne gândim că va dura pentru totdeauna și o cheltuim frivol. Și lucrul interesant despre oameni este că, chiar dacă vom fi fericiți când standardele noastre se înalță, nu le vom coborî niciodată. Chiar dacă nu ne mai vindem muzica, nu ne vom scădea standardele. Suferim, suntem terifiați de conflicte și ne îngrijorăm dacă va trebui să le scădem. Asta am văzut întâmplându-se înaintea ochilor mei și pentru prima dată am realizat că asta înseamnă a depinde de muzică pentru a trăi din ea. Dar asta nu este...foarte bine deloc. Am decis că eu nu trebuie să fiu așa. Și privesc din nou la ceea ce înseamnă muzica pentru mine. Pentru mine, muzica este o cale de a ne transmite mesajul, filosofia, voința, și de a îndeplinii ceea ce am menționat anterior, misiuni și datorii. Am conclus atunci că muzica nu ar trebui să fie o simplă slujbă pentru a trăi sau pentru a ne hrănii familiile.

Î: Muzica este separată.

G: Da. Și când mă gândeam la cum să fac bani, mi-a venit asta în minte. ”Într-adevăr, pot câștiga bani făcând altceva.” Și m-am gândit că dacă aranjez cu câteva companii diferite și fac profit de acolo, muzica nu va mai fi deloc venitul meu. În cazul acesta, pot folosi muzica pentru a-mi realiza visele și să o folosesc ca unealtă pentru a uni Asia. Mă pot dedica în crearea unui cămin pentru a-i ajuta pe toți să meargă înainte. Sunt un brand complet.

Î: Brand?

G: Da. Totuși, dacă te gândești la brand ca la ceva din care să scoți profit, va deveni lipsit de valoare imediat. La ceea ce se referă puterea brand-ului este de fapt puterea imaginii. Aceasta este complet diferită de profit. Voi face ceva ce nu are legătură cu mine pentru a face profit. ”Eu” sunt un brand complet. Din acest motiv este în ordine chiar dacă avem sumele în roșu de la concerte. Pentru oamenii care participă la acest sentiment nu contează cât de mult durează brand-ul. Așadar, turneul de data aceasta nu va fi la scală de ”turneu în amfiteatru”, vă spun asta clar.

Î: Nu doar de data aceasta, este la fel pentru fiecare din concertele tale.

G: Cât de înfricoșătoare sunt sumele în roșu. Când artiștii, care plănuiesc concerte, vin și îl văd pe al meu, mă întreabă ”Cât de mult ai cheltuit?!” iar eu mă întreb dacă ei nu încearcă să creeze o scenă asemănătoare. Dar ei nu vor putea, pentru că ei plănuiesc să scoată profit din concert. Așa că noi putem investi în asemenea concerte pentru că noi căutăm să facem profit altfel. Din motivul acesta venim cu idei atât de trăznite. Le spun să nu mă înțeleagă greșit. La fel se întâmplă și cu Asia, pe care am menționat-o anterior, nu mă duc acolo pentru că vreau să-mi vând CD-urile, ci pentru că pot face ceva după ce folosesc acest brand numit ”eu”.

Î: Cum poți folosi acest brand numit ”Gackt” în Asia?

G: Ceea ce pot face mai departe este să întăresc relația dintre Asia prin influența muzicii. Să o fac mai puternică ca niciodată. Visul meu este să unesc cetățenii asiatici. Cred că acesta este scopul meu.

LUPTA

                După albumul ”Love Letter”, povestea care gravitează în jurul proiectului ”MOON” a reînceput de la sfârșitul tematicii ”GIFT”. Trei single-uri au fost lansate, urmate de albumul ”DIABOLOS”, devenind al doilea album al anului 2005. Concertul care a început odată cu lansarea albumului a fost cel mai mare turneu național și Gackt a ținut primul său concert la Tokyo Dome ca fiind finalul turneului. Se poate spune că anul 2005 a fost pentru Gackt un an de mari bătălii.

”Doar cei care cred că pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze.”

Î: Ai lansat două albume, ai ținut cel mai mare turneu național, ai avut primul concert la Tokyo Dome. Când am ales cuvintele-cheie pentru interviu, ai spus ”Mă voi retrage dacă nu pot realiza acest lucru.” Cred că anul 2005 a fost într-adevăr un an de luptă.

G: Mă văd pe mine însumi ca având misiuni și datorii pe care trebuie să le realizez în Asia, așa că dacă nu pot face nici măcar asta, nu voi fi capabil să le realizez pe acestea, nu? Asta cred. Nu folosesc cuvântul ”retragere” pur și simplu, o fac știind în mintea mea că îl pot îndepărta. Și mi-ar plăcea ca și staff-ul meu să gândească astfel. De asta am spus că mi-ar plăcea să determin voința staff-ului în timpul turneului de data aceasta. În cele din urmă, nu e ca și cum toată lumea merge odată cu mine când clarific ceva. ”Deși o pot face singur, nu pot trece de ea.” Sunt atât de multe astfel de persoane, nu? Asta nu este ceva rău. De exemplu, să fii capabil să te gândești că nu au abilitatea de a contiuna necesită curaj. Și am constatat care este voința lor. Dacă nu o facem, va deveni dificil pentru ei pentru că vor urmării mai multe lucruri de acum încolo. Oprește-te dacă devine prea dificil sau dureros. Nu vreau să devin nici o persoană care i-ar forța pe alți să continue. Doar cei care cred că pot merge odată cu mine trebuie să mă urmeze. Sincer, nu vreau să am o părere proastă despre asociații mei.

Î: Am țintit chiar mai sus și anul 2005 a fost pentru a determina cât de mult din aceste obiective le putem îndeplini singuri. A fost un an de luptă și de determinare a limitelor noastre.

G: Sper că toată lumea poate vedea astfel.